Ionuț Țene

Atentatul asupra autocarului Borussiei - frăție dintre islamism și anarhiști?

54
Ultimul atentat asupra autocarului Borussiei Dortmund înaintea meciului cu AS Monaco din Liga Campionilor aruncă o nouă lumină asupra originii ideologice a terorismului islamist și legăturile acestuia cu stânga radicală anarho-comunistă.

În urma atacului un suspect a fost reţinut în ancheta privind atacul care a vizat autocarul echipei de fotbal Borussia Dortmund, autorităţile suspectând că individul are legături cu grupuri islamiste şi anarhiste de stânga, afirmă surse citate de presa germană. Potrivit unor oficiali din cadrul investigaţiei citaţi de revista Focus, suspectul reţinut are legături atât cu grupuri islamiste, cât şi cu organizaţii anarhiste cu doctrină antifascistă promotoare ale ateismului agresiv. Incidentul de la Dortmund a fost un atac terorist în spatele căruia se află extremişti islamişti.

Presa din Germania susţine că poliţiştii au reuşit să descifreze mesajul din scrisoarea găsită la faţa locului. Aceasta începe cu "În numele lui Allah cel milostiv" şi aduce aminte de atentatul din 19 decembrie, când un camion a intrat în mulţime, la un târg de Crăciun. De asemenea, în scrisoarea se vorbeşte şi despre bombardamentele susţinute în Siria de avioanele germane. Frăția între terorismul islamist și stânga radicală neo-marxistă și anarho-comunistă nu este doar de câțiva ani, ci are origini din anii 1970, când Gruparea Baader Meinhof din Facțiunea Armata Roșie a RFG s-a antrenat în taberele teroriste islamiste și palestineiene din Orientul Mijlociu. Atunci s-a creat o alianță între stânga radicală anarhistă și terorismul islamist având un țel și o ură comună: societatea burgheză occidentală europeană, iar în subsidiar tradiția creștină a Europei creștine. Vezi și legăturile lui Carlos Șacalul, anarhist de stânga, cu grupările teroriste islamiste din Orient și Africa.

Statul Islamic pare mai degrabă ideologic o excrescență teroristă de sorginte anarhică, nu una strict religioasă musulmană. Atentatorii islamiști din Europa ai Statului islamic sunt francezi, olandezi sau germani din a treia generație, care par mai degrabă adepți ai lui Bakunin și Proudhon decât credincioși religioși ce se roagă lui Alah. În general radicalizații din ultimul moment sunt magrebieni din a doua sau a treia generație sosiți în Europa occidentală care nu duc o viață religioasă, ci una de tip occidental frecventând cluburile, consumând alcool și își afirmă ateismul gregar în public, ca apoi să se înroleze pentru califatul islamic și să pună bombe. Un om religios și cu frică de Dumnezeu nu poate să facă crime, ci doar unul fără credință, fără teamă de plata faptelor sale și care suferă un ateism de tip anarhic. Dostoievski a explicat genial bazele culturale ale anarhismul terorist în "Crimă și Pedeapsă".

Originile profunde între islamism și comunism

Despre originile frăției islamo-comuniste s-a scris un articol interesant în presa italiană. Actul convertirii la islamism oferă acestor antioccidentali izolați de stânga posibilitatea de a ieși din izolare și a se uni cu mulțimea jihadiștilor care și-au propus distrugerea Vestului capitalist, inclusiv a odiosului stat italian, bătrânul lor dușman și distruge Vaticanul. Fenomenul este exhaustiv descris în Il Tempo în Da Marx a Maometto: jihad brigatista ca o trecere firească la o formă de radicalism superioară în fanatism și dedicare: „Un amestec de delir și de strategie, în care ideologii aparent incompatibile s-au reunit pentru a începe lupta împotriva dușmanilor comuni: sionismul și imperialismul.

Aceasta este noua frontieră a jihadismului italian care a intrat sub lupa contraterorismului. Trecerea la Islam reprezintă nu doar o opțiune religioasă, dar și o reluare a mai vechilor bătălii: antisionismul, antiimperialismul, anticapitalismul. Ideologia care a pus în mișcare Brigăzile Roșii a fost surclasată de noi doctrine pe plan politic și militar, în special de aceea adusă în prim plan de fundamentalismul islamic, în mod particular de către Statul Islamic, care face noi prozeliți în fiecare zi." Sub „antisionism" se ascunde ura față de evrei și statul Israel, un bastion occidental în Orientul Mijlociu; sub anti-imperialism se ascunde ura față de Statele Unite ale Americii, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și Occident în general; sub anticapitalism se ascunde invidia și pasiunea distrugătoare. Cele trei sunt împărtășite atât de extrema stângă, cât și de islamism. Jihadiștii sunt pe deplin conștienți de punctele pe care le au în comun cu stânga radicală. Activiștii Statului Islamic au publicat pe net un ebook în italiană intitulat Steagurile Negre la Roma. Numele este o trimitere directă la unul din obiectivele mișcării jihadiste — cucerirea capitalei Italiei, reședință a Vaticanului, sediu al papalității și punct de referință al creștinismului occidental. Iată cum prezintă ei posibila alianță cu stângiștii italieni: „Un număr din ce în ce mai mare de activiști de stânga (acele persoane care sunt împotriva abuzurilor asupra oamenilor/ animalelor, contra sionismului și a măsurilor de austeritate etc.), îi privesc admirativ pe musulmani ca pe o forță alături de care se poate lupta împreună contra nedreptăților din lume. […] mulți dintre acești stângiști (care fac parte din mișcările anarhiste) se vor alia cu musulmanii pentru combaterea neo-naziștilor și a adversarilor politici. Ei vor oferi informații utile, procura arme și vor lucra pe ascuns pentru a ușura drumul musulmanilor spre cucerirea Romei.

Dacă ați participat vreodată la vreo manifestație pro-Palestina sau la vreun protest anti-Israel, cu siguranță ați văzut că mulți activiști care nu sunt musulmani susțin ceea ce cer musulmanii (căderea sionismului). Este foarte probabil că aici se va face legătura între musulmani și activiștii de stânga, iar o parte dintre ei își va da seama că protestele nu sunt eficiente, singura alternativă fiind lupta armată. În acest fel vor începe să lucreze împreună, în grupuri mici pentru a combate și sabota lumea „elitei financiare". Chiar și pe vremea când curajoasa jurnalistă italiană Oriana Fallaci protesta contra urii față de Israel pe care o promovau manifestațiile pro-Palestina, mai exista o oarecare barieră care-i separa pe jihadiști de teroriștii de stânga născuți și crescuți în frumoasa Italie: cadre de nădejde ale revoluției proletare, tovarășii italieni profesau cu mândrie ateismul științific. Formal sau din convingere, unii membri ai Brigăzilor Roșii s-au reorientat, trecând de la o antireligiozitate activă la islamismul radical. Vechii criminali autohtoni s-au pus astfel în slujba musulmanilor. Renunțând la Marx și la steagul roșu al comunismului biruitor pentru Mahomed și steagul negru al jihadului, foștii membri ai Brigăzilor Roșii ar putea semnala și altor radicali din italia că a venit vremea să treacă de partea „obidiților" islamiști, dacă nu prin convertire, măcar prin susținerea activă a cauzelor acestora. Ralierea la cauza islamistă a altor grupuri anarho-comuniste, așa cum sunt eco-socialiștii și ocupiștii, nu mai pare deloc imposibilă. Convertirea teroriștilor comuniști din Italia este cu atât mai interesantă cu cât are loc pe fondul extinderii la nivel mondial a influenței Statului Islamic. În Siria, Irak, Libia, dar și în statele europene unde se află un mare număr de musulmani, din ce în ce mai mulți indivizi se alătură jihadului pornit de SI, titrează În linie Dreaptă.net.

Anarho-comuniștii și islamiștii vor distrugerea Europei creștine

Anarho-comuniștii și radicalii islamiști au inamici comuni — astfel se explică alianța dintre aceștia: Europa capitalistă, democrată și pe Iisus Hristos? Ceea ce nu înțeleg occidentalii față de europenii din estul continentului este că ateismul și materialismul exacerbat ce ucide spiritul reprezintă avangarda islamismului și a anarho-comunismului. Cine a citit Istoria Religiilor de Mircea Eliade știe că nu poate exista o lume desacralizată, fără religie, iar acolo unde în Europa occidentală a învins ateismul și agnosticismul se creează premisele germinării unei religii noi, foarte viguroase și din punct demografic: islamismul. Nu poate exista un gol religios într-o societate umană, iar acolo unde câștigă de regulă stânga radicală și ateismul împotriva creștinismului, golul acesta se umple cu o altă credință, în speță cu islamism. În Paris, cetățenii francezi de religie musulmană sunt deja aproape majoritari. Deviza "Libertate, Egalitate, fraternitate" și-a făcut efectul ideologic în Franța. Așa funcționează mersul istoriei religiilor. Cine nu înțelege mersul istoriei religiilor pierde din fundamentele sale identitare, așa cum au pierdut comuniștii ruși care au crezut că pot zdrobi prin marxism, ateism și manu militari religia în statele sovietice ale Asiei Centrale. S-au înșelat. Până la urmă a învins religia musulmană care coordonează viața societăților, care le-a pierdut de sub control Moscova roșie la sfârșitul anilor 1980. În România, Bisericiile surori, ortodoxă și greco-catolică încă mențin unitatea, tradiția și comuniunea creștină și democratică în țara noastră, blocând prin dragostea față de Hristos, o posibilă frăție letală între anarhiștii de stânga și islamiștii radicali.

sursa: Napoca News

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu opinia redacției Sputnik.

54
Tagurile:
Islamism, Stânga anarhistă, Terorism, Atentat terorist, Borussia
Председатель Еврокомиссии Урсула фон дер Ляйен.

Europa luptă pentru uniformizare liberală și totalitarism democratic

136
(reînnoit 20:53 25.09.2020)
Noul Război Rece, deja declarat de facto de către Occident, intră într-o fază complet nouă, când retorica anti-rusească este inevitabil urmată de apeluri la persecuția propriilor disidenți, ale căror opinii nu se încadrează în ideologia oficială.

Editorial realizat de Vladimir Kornilov

Și pe măsura evoluției situației, se dovedește că Rusia nu mai reprezintă ținta principală a tuturor acestor atacuri și sancțiuni anti-rusești, reflectează editorialistul RIA Novosti.

S-ar părea că ultimele rezoluții ale Parlamentului European cu privire la Rusia și politica rusească, care conțin chiar și o cerere de modificare a Constituției noastre, nu puteau fi mai dure decât atât. Însă iată că șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, vorbește de la tribuna aceleiași instituții - și în discursul ei oficial a menționat Rusia doar o singură dată. Dar ce mențiune! Ea îi amenință direct „pe cei care favorizează relațiile mai strânse cu Rusia”. Adică, este mai degrabă un apel nu atât față de Moscova, cât către acele state și mai ales grupuri politice din cadrul Uniunii Europene însăși, care încă îndrăznesc să spere la o abordare mai sănătoasă a Bruxelles-ului față de politica externă. Fostul ministru german al Apărării avertizează astfel opoziția europeană: „Mergem după voi”.

Mai mult decât atât, presa occidentală în acest discurs extins scoate în evidență această scurtă mențiune a Rusiei ca mesaj principal, plasând-o pe primele pagini: ”Liderul Uniunii Europene avertizează împotriva menținerii unor legăturilor cu Rusia”. Adică, această teză ar trebui adusă la cunoștința publicului și auzită de toți cei care sunt etichetați cu regularitate de aceeași presă drept „idioți utili ai Kremlinului”.

Nu există nicio îndoială că înăsprirea puternică a atitudinilor față de opoziția internă nu este o reacție la scandalul din jurul „pacientului de la Berlin”, așa cum susțin unii politicieni europeni. Este mai degrabă un răspuns la scandarea masivă "Putin! Putin!" la zidurile ambasadei ruse la Berlin. Este, de asemenea, teama de a auzi cuvântul adevărului, care, după cum se dovedește, câștigă din ce în ce mai mult respect în Germania însăși.

Ziarul german ”Süddeutsche Zeitung” a indicat direct zilele trecute asupra acestei „probleme”. Iată citatul: ”Influența mass-mediei de stat ruse este mare în Germania, unde otrăvirea lui Navalnîi a provocat o mulțime de controverse. Articolele din ”RT Deutsch”, departamentul germanofon al televiziunii de stat, sunt incredibil de populare: conform SEAE (Serviciul European pentru Acțiune Externă. - Nota autorului) este al doilea cel mai citat site pe rețelele de socializare din Germania".

Autorii ”Süddeutsche Zeitung” nu sunt în stare să mediteze asupra faptului de ce se întâmplă acest lucru, precum și de ce popularitatea ziarelor germane a scăzut brusc în ultimii ani. În opinia lor, principalul obiectiv al mediilor de informare rusești în Europa este de a „pune totul la îndoială” în cadrul armonioasei societăți europene. Mă întreb, de când consideră jurnaliștii occidentali că a avea îndoieli este ceva rău și teribil? O Europă aparent democratică a condamnat întotdeauna (cel puțin în cuvinte) totalitarismul și consensul oficial. Și acum jurnaliștii și politicienii occidentali sunt sincer surprinși de ce compatrioții lor, încercând să găsească ceva sens în știrile despre „otrăviri” și „ingerințe”, caută o alternativă sănătoasă ziarelor locale și canalelor de știri care, fără nicio analiză critică, transmit doar „singura versiune corectă" lansată de sus.

Acest lucru este valabil nu doar pentru Germania. Practic în orice țară din Europa veți constata discuții despre motivul pentru care punctul de vedere „pro-rus” este atât de popular în mass-media non-sistemică și în rețelele sociale. Expertul ceh Jan Shir, de exemplu, explică acest lucru prin „nepregătirea” jurnaliștilor. Ei trebuie doar să fie „corect orientați”: iată dacă i-ați face ca să nu-i numească ”separatiști” pe rebelii din Donbass, ci „armata rusă” - și vom obține imediat rezultatul dorit. Și cui îi pasă că nimeni nu a găsit armata rusă în Donbass în toți acești ani! Principalul lucru, la urma urmei, este să le impui cititorilor o imagine „neestompată” care să nu permită punerea la îndoială și interpretări diferite. Și pentru aceasta, potrivit lui Shire, ar trebui invitați la televiziunea cehă numai experți „corecți”, care nu își permit (ce groază!) să se îndoiască de „interesul regimului rus în otrăvirea lui Navalnîi și că asta s-a făcut cu ajutorul substanței ”Novichok”.

Oare Shire și alți experți ca și el nu știu că orice persoană cu o gândire sănătoasă, aflând informații despre „ocupanții” ruși sau „Putin otrăvitorul” în toate ziarele fără excepție, va încerca, mai devreme sau mai târziu, să găsească o confirmare acestor „fapte” senzaționale.

Și, fără a găsi nimic în ziare, sigur că va apela la surse alternative. De fapt, aceasta (și nu unele intrigi ale inamicului intern) explică faptul că mass-media rusească este din ce în ce mai populară în Europa. Aceasta oferă posibilitatea să privești măcar la o problemă sau alta din diverse unghiuri și să tragi propriile concluzii. Iată de ce se tem experții occidentali, obsedați de lupta împotriva Rusiei și de curățarea disidenței în Europa.

Un alt exemplu recent, care scoate la iveală această obsesie, sunt alegerile locale desfășurate în această săptămână în mai multe regiuni ale Italiei. Speriați de perspectiva victoriei partidului de opoziție „Liga” care gravitează spre flancul drept, în Toscana tradițional „roșie”, mass-media a scos din nou la lumină cartea anti-rusească, care a reamintit de povestea demult uitată despre „finanțatorii din Rusia”. Principala „dovadă”: un anumit proprietar al unei companii electrice, asociat odată cu „Liga”, are o soție rusoaică și ... și-a transferat banii în Rusia. Deși un astfel de „scandal” dezminte de fapt acuzațiile aduse „Ligii”, se dovedește că banii merg în Rusia și nu invers. Dar cititorul trebuie să fie convins în orice caz de legăturile opoziției cu Kremlinul, indiferent dacă acest lucru este logic sau nu.

Declarațiile liderului „Ligii”, Matteo Salvini, despre faptul că nimeni nu a găsit „nici o rublă, nici o matrioșka” la el în toți acești ani nu prezintă deloc interes pentru mass-media liberală italiană și pentru politicienii de la Bruxelles. Susținând aceste speculații, unul dintre ideologii și principalul purtător de cuvânt al liberalilor europeni, Guy Verhofstadt, în sala Parlamentului European îl acuză public pe Salvini că a primit „bani de la Putin”. „Personal, consider că este un scandal faptul că acești oameni care încearcă să ne dea lecții primesc bani pentru a distruge Uniunea Europeană”, a spus fostul prim-ministru al Belgiei.

De fapt, aceasta este esența „acuzațiilor” aduse împotriva opoziției interne - nu contează dacă este într-adevăr pro-rus, dacă are sau nu legături cu Moscova. Principalul lucru este să-i închidem gura. Și ce ar putea să răspundă adversarul tău dacă îi spui în față că unul dintre susținătorii săi are o soție rusoaică sau o matrioșka? O metodă care a fost testată mult timp în mai multe țări europene.

Acesta este sensul amenințărilor flagrante care au răsunat la adresa adversarilor din gura noii „doamne de fier” a Europei, Ursula von der Leyen. Războiul rece este imposibil fără o vânătoare de vrăjitoare. Europa nu va lua prizonieri în cursul acestui război, amenințând că îi va distruge pe toți cei pe care îi declară „a cincea coloană”. Și acesta este doar începutul.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu poziția redacției.

136
Tagurile:
Libelulă, Europa
Tematic
Riscă eliminarea din Europa League: FCSB - FK Backa Topola
Ce urmează pentru FCSB și CFR în Europa League?
Covid-19: OMS așteaptă creşterea numărului de morţi în octombrie și noiembrie în Europa
Caz unic în Europa: demență ucigașă în Timișoara lui Robu
Șeful Comitetului de Investigații: Europa nu reacționează la neonazism

Загрузка...
Bogdan Gheorghiu

Ministrul Culturii, acțiune jenantă: inaugurează o librărie

167
Alexandria devine, astăzi, epicentrul culturii din România, sub girul demnitarului Bogdan Gheorghiu. Mai e ceva de comentat?

România este țara mereu surprinzătoare, în care nu doar că nu ajungi să te plictisești, dar care, așa cum spunea Mircea Badea, ”ne ocupă tot timpul”.

Țara asta este locul în care fiecare român își regândește ideile despre o noțiune au alta.

Astăzi este rândul ministrului Culturii, Bogdan Gheorghiu, să ne facă să privim dintr-o altă perspectivă termenul de cultură. De ce?

Simplu: omul participă la Alexandria la deschiderea oficială a singurei librării din oraș, dotată la standarde moderne.

Motivația lui Gheorghiu este mai mult decât înduioșătoare. Demnitarul afirmă că librăria va fi nu doar un spațiu de vânzare, ci și un spațiu ”cultural, elegant, dedicat literaturii şi altor arte moderne, un spaţiu deschis evenimentelor culturale şi artistice”.

Mă întreb, însă, cât de mult a decăzut cultura în România dacă ministrul însuți decide să facă un drum în Alexandria ca să inaugureze o librărie? Este, cumva, un proiect al Ministerului Culturii și noi nu știm?

Desigur, este de apreciat faptul că demnitarul susține o inițiativă privată, însă este jenant să facă din asta un eveniment național sau chiar o acțiune a instituției pe care o conduce.

Mai în glumă, mai în serios, aș întreba dacă librăria în cauză a acordat reduceri astăzi, cu prilejul vizitei lui Bogdan Gheorghiu.

A nu se înțelege că eu contest importanța și necesitatea unei librării în Alexandria. Spun, doar, că unele evenimente nu trebuie neapărat să ajungă de interes național…

167
Tagurile:
Bogdan Gheorghiu

Загрузка...

Turul Cernobîlului: amatorii de turism extrem merg la Pripyat

0
(reînnoit 19:20 25.09.2020)
  • Turiștii în preajma sistemului de radar Duga din zona de excludere a Centralei Cernobîl
  • Un turist își face poză în fața stelei Pripyat
  • Semnul radiației în zona de excludere a Centralei Cernobîl
  • Turiștii în muzeul tehnicii din zona de excludere a Centralei Cernobîl
  • Roata mare din zona de excludere a Centralei Nucleare Cernobîl
  • Un desen pe zidul unei clădiri din zona de excludere a Centralei Cernobîl
  • Turiștii în muzeul tehnicii din zona de excludere a Centralei Cernobîl
  • Turiștii în preajma unui stadion abandonat în Pripyat
  • Turiștii la bustul lui Lenin în zona de excludere de la Cernobîl
  • Turiștii în preajma palatului culturii Energetik în zona de excludere Cernobîl
  • Măsurarea nivelului de radiație în zona de excludere
  • O turistă face poze pe fundalul sarcofagului în zona de excludere Cernobîl
  • O grădiniță abandonată în zona de excludere Cernobîl
  • O grădiniță abandonată în zona de excludere Cernobîl
  • Un panou de metal într-un magazin de suvenire, în fața punctului de control Dityatki, în zona de excludere Cernobîl
  • Turiștii în muzeul tehnicii din zona de excludere a Centralei Cernobîl
  • Turiștii fac poze pe fundalul sarcofagului în zona de excludere Cernobîl
  • O turistă în apropierea caruselului în zona de excludere Cernobîl
  • O turistă în muzeul tehnicii din zona de excludere a Centralei Cernobîl
  • Fostul palat de cultură Energetik în zona de excludere Cernobîl
  • Turiștii, la magazinul de suvenire în zona de excludere
De nouă ani, zona de excludere din preajma Centrale Nucleare Cernobîl, fostul orășel Pripyat, a devenit un punct de atracție pentru amatorii turismului extrem.

26 aprilie 1986, în urma unei explozii la reactorul 4 al Centralei, în zonă s-a scurs o cantitate imensă de substanțe radioactive, iar toată populația din Pripyat a fost evacuată, oamenii și-au abandonat în grabă casele. Astăzi, aici pot fi văzute niște peisaje post-apocaliptice, un loc în care timpul s-a oprit în aprilie 1986.

În anii 90, după ce au fost întreprinse măsuri de lichidare a consecințelor avariei de la Centrala Nucleară de la Cernobîl și după diminuarea nivelului de radiație în zona centrală și împrejurimi, zona de excludere a devenit un punct de atracție: atât pentru excursii ilegale, cât și pătrunderi ilegale.

Potrivit unui raport al ONU din 2002, cea mai mare parte a locurilor din zona de excludere sunt sigure pentru sănătatea oamenilor.

În anul 2010 a fost luată decizia de deschidere a zonei pentru toți doritorii (până atunci accesul era restricționat). Conform unui ordin al ministrului ucrainean pentru Situații Excepționale, Viktor Baloga, au fost efectuate studii rediologice, au fost elaborate cartograme a nivelurilor de radiație, în baza cărora au fost elaborate traseele pentru vizitatori.

Rezultatele studiilor au arătat că pe teritoriul acestor trasee în zona cu o rază de 30 de kilometri o persoană se poate afla 4-5 zile, iar în zona de 10 kilometri – o zi. În decembrie 2010, a fost emist un ordin prin care erau stabilite noile reguli pentru vizitarea zonei de excludere de către cetățenii Ucrainei, delegații străine și unii cetășenii străini, precum și regulile de siguranță radioactivă, care trebuie să fie respectate în timpul vizitării zonei. În februarie 2011, regulile au fost înregistrate de Ministerul Justiției a Ucrainei, intrând în vigoare în martie. Din această clipă a fost lansat turismul în zona Cernobîl conform unui nou program.

În anul 2011 accesul în Zonă a fost restricționat din nou, sub pretextul că banii obținuți din turism nu erau utilizați pentru ajutorarea regiunii afectate. La sfârșitul anului 2011, accesul pentru turiști a fost restabilit din nou.

0
  • Turiștii în preajma sistemului de radar Duga din zona de excludere a Centralei Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    Turiștii în preajma sistemului de radar "Duga" din zona de excludere a Centralei Cernobîl

  • Un turist își face poză în fața stelei Pripyat
    © Sputnik / Stringer

    Un turist își face poză în fața stelei Pripyat

  • Semnul radiației în zona de excludere a Centralei Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    Semnul radiației în zona de excludere a Centralei Cernobîl

  • Turiștii în muzeul tehnicii din zona de excludere a Centralei Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    Turiștii în muzeul tehnicii din zona de excludere a Centralei Cernobîl

  • Roata mare din zona de excludere a Centralei Nucleare Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    Roata mare din zona de excludere a Centralei Nucleare Cernobîl

  • Un desen pe zidul unei clădiri din zona de excludere a Centralei Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    Un desen pe zidul unei clădiri din zona de excludere a Centralei Cernobîl

  • Turiștii în muzeul tehnicii din zona de excludere a Centralei Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    Turiștii în muzeul tehnicii din zona de excludere a Centralei Cernobîl

  • Turiștii în preajma unui stadion abandonat în Pripyat
    © Sputnik / Stringer

    Turiștii în preajma unui stadion abandonat în Pripyat

  • Turiștii la bustul lui Lenin în zona de excludere de la Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    Turiștii la bustul lui Lenin în zona de excludere de la Cernobîl

  • Turiștii în preajma palatului culturii Energetik în zona de excludere Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    Turiștii în preajma palatului culturii "Energetik" în zona de excludere Cernobîl

  • Măsurarea nivelului de radiație în zona de excludere
    © Sputnik / Stringer

    Măsurarea nivelului de radiație în zona de excludere

  • O turistă face poze pe fundalul sarcofagului în zona de excludere Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    O turistă face poze pe fundalul sarcofagului în zona de excludere Cernobîl

  • O grădiniță abandonată în zona de excludere Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    O grădiniță abandonată în zona de excludere Cernobîl

  • O grădiniță abandonată în zona de excludere Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    O grădiniță abandonată în zona de excludere Cernobîl

  • Un panou de metal într-un magazin de suvenire, în fața punctului de control Dityatki, în zona de excludere Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    Un panou de metal într-un magazin de suvenire, în fața punctului de control Dityatki, în zona de excludere Cernobîl

  • Turiștii în muzeul tehnicii din zona de excludere a Centralei Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    Turiștii în muzeul tehnicii din zona de excludere a Centralei Cernobîl

  • Turiștii fac poze pe fundalul sarcofagului în zona de excludere Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    Turiștii fac poze pe fundalul sarcofagului în zona de excludere Cernobîl

  • O turistă în apropierea caruselului în zona de excludere Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    O turistă în apropierea caruselului în zona de excludere Cernobîl

  • O turistă în muzeul tehnicii din zona de excludere a Centralei Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    O turistă în muzeul tehnicii din zona de excludere a Centralei Cernobîl

  • Fostul palat de cultură Energetik în zona de excludere Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    Fostul palat de cultură Energetik în zona de excludere Cernobîl

  • Turiștii, la magazinul de suvenire în zona de excludere
    © Sputnik / Stringer

    Turiștii, la magazinul de suvenire în zona de excludere

Tagurile:
Turism, Cernobîl
Tematic
Avaria de la Cernobîl din 1986: priveliște tristă și amintiri de coșmar
Cernobîl, Zonă de excludere: Imagini sinistre, la treizeci decenii de la tragedie
Specialist în energie: "Cernavodă, nu e grav? Cernobîlul s-a produs la o manevră simplă"
Cinci mari diferențe între Cernavodă și Cernobîl
Incendiu teribil în zona Cernobîl: Imagini video de la fața locului

Загрузка...