Ionuț Țene

Se vorbește de BINE! Noul curent politic european pătrunde în România

267
(reînnoit 09:49 06.04.2017)
Zilele acestea mi-am adus aminte de niște frumoase versuri scrise de Adrian Păunescu: „Totuşi, unde-au fost românii, Când a fost tăiat Viteazul?!" din poezia "Capul de la Torda", cântată atât de sugestiv de Gil Ioniță în cenaclul Flacăra.

Versurile mă duc cu gândul "unde au fost românii" de 27 de ani când țara și pământul au fost vândute intereselor multinaționalelor și ambasadelor străine, iar servicii secrete fac jocurile de dincolo de granițe. În timpul "marii revoluției" neo-marxiste a "corporatiștilor" din februarie, când s-a ieșit în stradă și de teama impozitării multinaționalelor, chiar vorbeam cu câțiva prieteni cât ne lipsește acum "vocile neamului", scriitori demni cu conștiință, care să cheme la resurecție națională și unitate teritorială, ca Ioan Alexandru, Adrian Păunescu sau Grigore Vieru.

O nouă alternativă politică pentru România

Vestea dintr-o conferință de presă de la București, că trei partide naționaliste s-au constituit în Alianța BINE formată din PRU, PND și PRM, la care și-a anunțat sprijinul și Gigi Becali, patronul echipei Steaua, nu m-a surprins pentru că pe eșicherul politic românesc lipsește un partid patriotic de factură creștină. E un gol politic nefiresc în Europa democratică de astăzi. România la acest capitol geopolitic a rămas ultima țară din Europa care nu are un partid naționalist de orientare creștină în Parlament, fapt ce dezechilibrează scena politică autohtonă prea mult spre formațiunile globaliste, nivelatoare, anarhice și de stânga, fără să existe un echilibru venit pe partea dreaptă. Lipsa unui discurs politic naționalist pe scena politică se simte acut în România, care se află într-o profundă criză identitară, demografică și morală. Conform statisticilor în treizeci de ani declinul demografic dramatic va duce aproape la dispariția biologică a națiunii române.

Este salutară formarea acum a Blocului Identităţii Naţionale în Europa, respectiv „BINE", protocolul de constituire fiind semnat duminică, iar cererea de înregistrare la Tribunal urmând a fi transmisă săptămâna aceasta. Corect a punctat și Bogdan Diaconu care s-a delimitat ferm de Victor Ponta sau Daniel Constantin, evidențiind caracterul ideologic naționalist al noii alianțe, care nu va mai face compromisuri cu traseiști politic. Sperăm să se țină de cuvânt! S-a dovedit greșită concepția acceptării traseiștilor în masă pentru partidul naționalist la alegerile din 11 decembrie 2016, lucru care a confundat în opinia publică PRU cu un fel de PSD 2, fapt ce a favorizat social-democrații lui Dragnea.

Identitatea de partid conservator, creștin și apărător al valorilor naționale și a capitalului autohton trebuie să fie paradigma Alianței BINE. E obligatoriu să se uite definitiv de traseismul politic care strică imaginea de partid nou și incoruptibil, ce poate contribui la salvarea România de la marasmul social-economic și moral de astăzi sub diktatul ambasadelor unor mari puteri, ce —și văd doar de profitul lor. Se pot primi oameni de la alte partide doar pe cazuri punctuale și individuale, nu în grup pentru că astfel se diluează caracterul de partid patriotic și creștin, cu ideologie conservatoare conturată și aplicată pe valori identitare.

Un curent patriotic conectat la America lui Trump

Înființarea Alianței BINE este prima regrupare a forțelor naționaliste după anii 90, atunci când existau PUNR sau PRM —ul lui CV Tudor. Azi diferența o face faptul că componenta PRU și ND din alianță sunt de respirație național-creștină și de factură tradițională europeană, nu de sorginte ideologică originară național-comunistă ca PUNR sau fostul PRM. Alianța BINE se încadrează în curentul patriotic european al partidelor naționaliste conservatoare care sunt în parlamentele naționale, la guvernare în unele capitale sau în parlamentul european și au conexiuni cu America lui Trump și privesc pragmatic relația cu Rusia lui Putin.

Această alianță trebuia să se prezinte înainte de alegerile trecute din 11 decembrie 2016, dar orgolii personale au împiedicat-o să se realizeze. O parte din secretele negocierilor pentru unificarea formațiunilor patriotice și creștine românești din vara lui 2016 le cunosc, o vină pentru nerealizarea unității o poartă, nu actualii lideri Bogdan Diaconu sau Tudor Ionescu, ci un alt lider de alianță națională. S-a tergiversat unificarea parcă intenționat și partidele patriotice au participat dezbinate la alegeri fără să obțină procentul de 5 la sută de a intra în Parlament, România fiind astăzi o excepție negativă pe plan european, că nu are un partid conservator creștin în legislativul de la București. În al 13 lea ceas, trei lideri politici din fruntea unor partide ce apără valorile naționale, capitalul autohton și tradiția spirituală au înțeles dezideratul momentului din Europa, că trebuie să facă pasul unificării pentru a include România pe harta politică europeană și la București, în sfârșit, să se audă vocea patrioților români într-un moment când țara e izolată intenționat de către forțele globaliste și confederale ce vor sfârtecarea teritorială a țării și impunerea unui diktat a intereselor Bruxellului sau Berlinului.

Pentru o Alianță a patrioților români

Ar fi util și necesar ca la această alianță de BINE să se alăture și Marian Munteanu cu partidul său. Sunt sigur că liderul Marian Munteanu a înțeles că singur nu poți face nimic, nici în viață și nici în politică. Cred că cei patru lideri Bogdan Diaconu, Tudor Ionescu, Marian Munteanu și Adrian Popescu vor reuși să introducă Alianța BINE în Parlamentul României. Cine critică o astfel de alianță politică, nu a înțeles nimic din dezideratul românesc și european al momentului. Cârcotașii reușesc doar să stea pe margine și să încurce lucrurile. Lupta pentru țară se dă în arenă chiar dacă greșești. Dar în același timp, noua alianță politică a patrioților români trebuie să înțeleagă că nu intrarea în parlament trebuie să fie țelul, ci accederea la guvernarea țării, pentru a restaura economia națională, capitalul autohton, morala creștină, valorile tradiționale și culturale, precum și a regenera prin pachete de măsuri ferme, demografia României. România are nevoie de legi în favoarea și intereselor cetățenilor și a firmelor românești, pentru ca românii să poată trăi și muncii în prosperitate, așezare morală și siguranță în propria țară, ca să nu mai plece în Diaspora.

La o analiză politică exigentă și exhaustivă, Alianța BINE se încadrează într-un curent european de resuscitare a valorilor și identității într-o Europă a națiunilor, vorba lui De Gaulle, "de la Atlantic la Ural". România nu se mai poate izola de noua Europă identitară într-un autism formal de dragul unor structuri transnaționale vetuste ce apără doar interese străine de neam.

Să auzim de BINE!

Ionuț Țene este istoric, poet, publicist și scriitor român.

Opinia autorului nu coincide neapărat cu cea a redacției Sputnik.

Aliniatele şi intertitlurile aparţin redacţiei Sputnik.

Sursa: NapocaNews.ro

267
Tagurile:
Blocului Identităţii Naţionale în Europa, Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Ioan Alexandru

Coșmarul Occidentului: Vor forma Rusia și China o alianță militară?

294
(reînnoit 14:42 23.06.2021)
Rusia și China vor desfășura în curând exerciții militare comune “Vest/Interacțiune 2021”. În ce măsură cooperarea militară între cele două țări poate duce la cristalizarea unei alianțe.

Experiența îndelungată a exercițiilor militare comune ale Rusiei și Chinei trece într-un plan strategic. Manevrele operativ-strategice ruso-chineze “Vest/Interacțiune 2021”, care urmează să aibă loc în nordul Chinei, vor fi integrate cu exercițiile strategice de comandă „Vest 2021” din Federația Rusă și Republica Belarus. Acest lucru arată ca o continuarea formării a unei alianței politico-militare ruso-chineze.

Vladimir Putin și Xi Jinping
© Sputnik / Михаил Климентьев

Din 22 iunie, la Habarovsk, au loc negocieri pentru organizarea unor exerciții operativ-tactice comune “Vest/Interacțiune 2021”, cu participarea trupelor rusești și chineze în districtul autonom Ningxia Hui, China. Până la finele acestei săptămâni, părțile vor conveni asupra organizării sosirii contingentului militar al Rusiei pe teritoriul Republicii Populare Chineze, componența forțelor și mijloacelor, planul de desfășurare a exercițiilor, organizarea aprovizionării material și tehnice. Deocamdată, s-a decis că din partea Districtului Militar Est al Rusiei vor participa în manevre personalul formațiunii infanteriei motorizate, inclusiv până la un batalion, unitățile aviației operativ-tactice, detașamentul combinat al aviației militare.

A se observa că pentru exersarea acțiunilor comune de către trupele diverselor țări, nu e nevoie de un număr mare de militari, sunt suficiente legăturile de comandă, implicate în controlul asupra unităților și care adoptă decizii operative.

Manevrele “Vest/Interacțiune 2021” va avea loc în a doua jumătate a anului 2021, iar denumirea vorbește despre o probabilă îmbinare a cooperării ruso-chineze în Est cu exercițiile strategice de comandă ale forțele armate ale Rusiei și Belarusului “Vest 2021”, planificate pentru prima jumătate a lunii septembrie. De la poligoanele belaruse și rusești (Districtul Militar Vest), până la poligoanele Armata Populară de Eliberare din China din nordul Chinei e o distanță de peste 5000 de kilometri, cu atât mai mult este interesantă tematica integrării militare și perspectivele de interacțiune.

Cel mai teribil coșmar al Occidentului: Rusia și China semnează un acord de cooperare militară, coaliția ruso-chineză obține o supremație în fața Pentagonului și NATO într-un ipotetic conflict militar, Washingtonul și Bruxelles vor fi nevoite să-și rescrie strategia și tactica de “descurajare” a “regimurilor” indezirabile, de asigurare a “libertății navigației” în Marea Neagră, Azov și mările chineze. Între timp, președintele rus Vladimir Putin admite posibilitatea unei alianței militare între Rusia și China. Și Beijingul este gata să atingă un nou nivel al cooperării strategice în sfera militară – cu o astfel de declarație a venit Ministerul Apărării al Chinei în luna martie. Un document formalizat nu va schimba situația.

Scenarii probabile

Pe teritoriul districtului autonom Ningxia Hui al Chinei, în zona lanțului muntos Helanshan, cu o lungime de peste 250 de kilometri, este amplasat unul din cele mai mari poligoane a armatei chineze (la o altitudine de peste 2000 metri deasupra nivelului mării), care permite exersarea celor mai dificile scenarii a manevrelor ale diverselor grupări militare.

Ideea exercițiilor operativ-strategice ruso-chineze “Vest/Interacțiune 2021” nu e clară, deocamdată, cu toate acestea putem prognoza o coincidență semnificativă cu scenariile manevrelor “Vest 2021”, în cadrul cărora urmează să fie verificate sistemele de control și toate tipurile de aprovizionare, desfășurarea sub acoperire a unor grupuri de trupe, exersarea de către grupurile tactice ale batalioanelor a unor metode non-standard de distrugere a țintelor aeriene la altitudini mici (dronele de asalt) și lupta împotriva vehiculelor blindate de o mare viteză. În cadrul exercițiilor ruso-belaruse, exclusiv defensive, va fi utilizată masiv aviația de luptă și tancurile. Similitudinea scenariilor manevrelor este determinată de existența unor amenințări comune.

Siguranța Rusiei și Belarusului este amenințată de infrastructura și prezența trupelor străine ale NATO pe teritoriul statelor vecine din regiunea Baltică și Polonia. Ar părea că regiunea Atlantică este departe geografic de mările chineze, cu toate acestea, recentul summit NATO a alocat o atenție deosebită “pericolului chinez”. Alianța consideră: “Ambițiile declarate și comportamentul agresiv al Chinei reprezintă niște provocări sistemice în adresa ordinii internaționale, bazat pe reguli”. Desigur, e vorba de niște “reguli” comode pentru NATO, inventate de statele blocului, populația cărora reprezintă doar 10 la sută din populația globului (și cedează semnificativ Chinei).

Pe lângă ambițiile declarate, vina Chinei constă de asemenea și în “cooperarea cu Rusia în sfera militară” (punctul 55 a comunicatului din 14 iunie). Statele NATO se pregătesc să susțină Statele Unite în lupta cu China în zona mărilor chineze.

Intensificarea cooperării militare ruso-chineze în acest context este destul de firească și include nu doar manevre comune, achiziții de arme, dar și schimb de tehnologii. În perioada 2014-2018 Rusia a vândut armatei Chinei avioane de luptă Su-27 și Su-35, sistemele de rachetă S-300 și S-400, cele mai noi rachete antinavă.

Achizițiile de arme din Rusia au ajuns în China la aproximativ 70 la sută din volumul total. În consecință, China a contrabalansat supremația forțelor armate ale SUA în domeniul apărării antiaeriene în Strâmtoarea Taiwan și Marea Chinei de Sud.

Operațiunea ruso-chineză

Primele exerciții din istoria contemporană a trupelor Rusiei și Chinei – “Misiunea pașnică 2005” au fost dedicate lichidării unor teroriști convenționali pe pensinsula Peninsula Shandong. Exercițiile militare navale în Marea Galbenă se desfășoară anual, începând cu 2012. Aceste manevre cuprind de asemenea diverse zone ale Oceanului Planetar: de la Marea Chinei de Sud și Japonia până la Marea Mediterană și Marea Baltică.

Desigur, seria exercițiilor “Interacțiunea Maritimă” nu reprezintă o amenințare în adresa cuiva, însă demonstrează un potențial semnificativ de cooperare a părților în apărarea antiaeriană și antibarcă, în operațiunile de căutare și salvare, alte sfere. Subiectul rachetelor în manevrele defensive nu lasă urme de îndoială că detaliile “Interacțiunii Maritime” sunt adresate forțelor navale ale SUA și NATO și vor răcori cu siguranță mințile înfierbântate de la Washington și Bruxelles.

Pe uscat comandamentul ruso-chinez a elaborate în anul 2016 o modelare computerizată a operațiunilor de consolidare a apărării antirachetă. Conducerea armatei chineze a participat la exercițiile ale comandamentului strategic ale Forțelor Armate ale Rusiei în 2018 și 2019 – în această etapă China a obținut din partea Rusiei informații prețioase despre sistemul de avertizare asupra atacului cu rachete. Manevrele rusești de amplare “Centrul 2019” s-au desfășurat cu participarea a 3500 de militari (brigada de infanterie motorizată), 30 de avioane, 900 de unități ale tehnicii grele chineze.

În august 2019, bombardierele strategice ale celor două țări, în premieră (de după ani 50) au participa la o patrulare aeriană comună deasupra mării Chinei de Est și Mării Japoniei.

Astfel de evenimente demonstrează că Rusia și China tind să contrabalanseze strategic influența SUA și NATO, nu “au grijă” unul de altul (precum interpretează neprietenii occidentali).

Cooperarea militară “informală” între Moscova și Beijing s-a dezvoltat, practice, până la nivelul unei alianței militare. Cele două țări într-o măsură diferită sunt interesate de stabilitate și predictibilitatea spațiului geopolitic din jurul lor. Declarațiile comune ale Rusiei și Chinei din 5 iunie 2019, cu privire la consolidarea stabilității strategice globale și cu privire la dezvoltarea relațiilor în cadrul parteneriatului atotcuprinzător și de interacțiune strategică, determină vectorul politico-militar al celor două state decenii înainte.

Administrația SUA caută breșe în relațiile ruso-chineze, încercând să provoace disensiuni între Rusia și China, în primul rând, în domeniul cooperării militare. Toate aceste eforturi sunt în zadar. Președintele rus, Vladimir Putin, observă: “În ultimii ani am dezvoltat cu China niște relații de parteneriat strategic, pe care nu le-am mai avut niciodată în istoria statelor noastre. Un nivel înalt de încredere și cooperare în toate direcțiile: în politică, economie, tehnologii și cooperare tehnico-militară. China nu reprezintă pentru noi o amenințare. E o țară prietenoasă. Nici ea nu se declară dușmani, așa cum au făcut Statele Unite”.

294
Tagurile:
Rusia, China

Загрузка...

Acum 80 de ani, țara noastră a intrat în război, știind va învinge

163
(reînnoit 07:31 23.06.2021)
…A răsunat numele de cod “Dortmund” și lovitura grea de înfricoșare, ca un oțel fulgerător, a agresorului german a căzut pe satele, orașele, câmpiile și pădurile care dormeau liniștit.

Editorial de Elena Karaeva

A căzut pe casele în care dormeau oamenii noștri dragi, bunicele noastre, mamele noastre, tații noștri, buneii noștri.

Ei au fost cei loviți.

Adică, noi. Noi toți.

Noi toți, acum 80 de ani, am fost copleșiți de lovitura “Europei unite” de atunci.

URSS a fost atacat de armata wermachtului, susținută și de industria constructoare de mașini ai Franței și de industria de oțel a Norvegiei, fiind aduși sub arme batalioanele belgiene SS, în aer a fost ridicată aviația românească, iar ordinile erau dat de ofițerii hitleriști inclusiv unităților militare croate.

Trupelor a fost atașată și presa. Mașinăria propagandistică hitleristă era asamblată cu aceeași meticulozitate cum erau asamblate tancurile și avioanele.

Joseph Goebbels, citându-și adresarea la radio, sublinia că “pe 22 iunie 1941 Europa a decis să dea o ripostă Rusiei Sovietice bolșevice”.

Berlinul nu avea nicio îndoială că wermachtul și nazismul vor învinge.

Însă “răspunsul rusesc” nu s-a lăsat așteptat.

Acesta a sunat într-o articol expediat de Constantin Simonov, nu acel scriitor-militar cărunt, pe care îl ținem minte, ci tânărul de 25 de ani, reporterul publicației “Steaua Roșie”.

Simonov a sosit pe Frontul de Vest peste cinci zile de la începutul Marelui Război pentru Aprăarea Patriei, iar mai târziu în memoriile sale va menționa un citat dintr-o discuție cu un ofițer din trupele de grăniceri. Acela va spune: “Am informații că toți din avanposturile mele au decedat. Au luptat până la ultimul om și au murit cu toții, toți din câți au fost. Familia mea este acolo, lângă Graev. Soția, doi copii, mama și surioara. Tot ce am pe lume este acolo”.

Practic, în aceeași zi, pe 29 iunie, unul din autorii planului „Barbarossa”, generalul Franz Halder va nota în agenda lui: “Veștile de pe front confirmă că rușii luptă peste tot până la ultimul om”.

Cu toate acestea, desigur, Halder expedia șefilor săi niște relatări victorioase.

Ulterior Simonov observase: “Orice ar scrie unii din ei după război, nimeni din ei nu admitea, firește, nici în gând, că această armată sovietică, “înfrântă în totalitate” pe Frontul de Est, va intra într-o bună zi pe teritoriul Germaniei”.

Aprecierile marilor generali ai Reichului erau întemeiate pe comportamentul autorităților și popoarelor europene în mai 1940, când în decurs de cinci săptămâni la picioarele naziștilor au căzut Regatul Olandei (capitularea a fost semnată pe 14 mai), Regatul Belgiei (capitularea a fost semnată pe 28 mai) și, în cele din urmă, Franța (capitulate pe 17 iunie).

Corpul expediționar britanic se salva din Dunkerque, iar soldații wermachtului intrau în capitalele europene. Europenii nu le-au opus nicio rezistență.

O plimbare relaxată prin împrejurările frumoase, mâncare delicioasă, vinurile de calitate și o primire bună din partea celor învinși – așa în ochii wermachtului arăta războiul în Europa de Vest.

Astăzi susținătorii “pacifismului” și “niciodată să nu mai fie” spun că “această experiență sângeroasă” (sic!) a ajutat Europa să se unească, depășind “ostilitatea din trecut” între state, transformând continentul în unul „pașnic”.

Dacă experiența sângeroasă, fără ghilimele, a existat, atunci deținătorul și păstrătorul ei este URSS.

Cetățenii lui au plătit cel mai mare preț pentru eliberarea fiecărui metru pătrat atât a propriei țări, cât și a statelor europene.

Ostașii sovietici duceau flori la mormântul lui Strauss în Viena, iar militarii wermachtului plantau mine în mormântul lui Pușkin.

Am așteptat trei ani deschiderea celui de-al doilea front, iar când ofensiva aliaților în Ardeni a început să eșueze și Churchill îl implora pe Stalin să vină în ajutor, termenii desfășurării operațiunii Visla-Oder au fost mutate de Comandamentul Suprem cu opt zile mai devreme (o adevărată eternitate, după criteriile planificării militare), iar decizia grăbirii ofensivei Armatei Roșii în Polonia a fost luată în câteva ore.

Naziștii țineau asediul Leningradului, locuitorii orașului-erou își duceau cu săniile copiii morți la cimitir, iar comandantul Berlinului, generalul Berzarin a vaccinat după Victorie copii mici din Berlin și semna dispoziții prin care copiii germani trebuiau să primească la timp lapte.

1418 zile de război, declanșat acum 80 de ani – e o distanță pe care a parcurs-o poporul nostru, aducând libertate, nu doar oprind cuptoarele crematoriilor din Majdanek și Auschwitz, nu doar salvând Cracovia de distrugere, iar comorile galeriilor din Dresda - de inundare, dar și consolidând valorile omeniei și umanismului.

Pe care Europa pragmatic le-a expropriate imediat, numindu-le “valorile lor comune”.

Lăsându-se eliberată, Europa a promis cu tărie urbi et orbi “Să nu se mai întâmple niciodată!”, imediat s-a implicat în alte războaie.

A luptat cu susținătorii independenței în Africa de Nord și de Vest. A purtat acțiuni militare în Indochina.

Apoi a venit rândul Iugoslaviei (în cadrul luptei cu “dictatura lui Milosevic și tiraniei sârbilor”, ținem minte cu toții aceste formulări).

Peste alte zece ani a venit rândul Ucrainei.

Acolo, în conturile absolut clar trasate, inclusiv de UE, inițial a existat prima tentativă de a provoca un război, iar peste alți zece ani, a doua. În prima și a doua tentativă, atât în 2004, cât și în 2013-2014, a existat, desigur, și o atmosferă de ură față de “alții”.

Precum și în perioada conflictului iugoslav, și-au ițit imediat capetele simpatizanții naziștilor, iar colaboratorii hitleriștilor și criminalii de război au devenit “luptători pentru libertate și independență” și “salvatori de influența rusească”.

© Sputnik / Kazimir Lishko

Revenind la război, să ne amintim că apărarea casei Pavlov din Stalingrad, doar a unei singure case, și doar prin rezistența unui singur pluton, a durat 58 de zile. E mai mult decât a durat plimbarea trupelor wermachtului prin Europa continental, astăzi unită și “pacifistă”.

Să ne mărturisim nouă înșine, mai întâi de toate, că tentativele de a devaloriza izbânzile predecesorilor noștri, apropiaților noștri, concetățenilor noștri, compromiterea lor cu istorii despre “milioane de femei germane violate”, despre “eșaloane de trofee” și despre “colecții de obiecte de artă furate” sunt doar un mijloc de anihilare a codului nostru genetic comun, mutațiile căreia ar putea să provoace cancer în tot organismul.

Haideți să înțelegem că toate aceste țipete despre “militarismul Rusiei” reprezintă doar o invidie față de țara care a săvârșit ceea ce părea imposibil – a înfrânt coloana vertebrală a nazismului, distrugând aproximativ trei sferturi din forța lui militară, în țara cărei s-a aplecat toată Europa continentală.

Și amintindu-ne de cei căzuți în luptă, cei răniți, uciși, duși în sclavie, trimiși în lagărele de concentrare, maltratați, chinuiți, împușcați și spânzurați, să repetăm că sacrificiile aduse în numele Victoriei nu au fost în zadar.

Trăim datorită sacrificiilor lor, sacrificii care astăzi sunt inimaginabile.

Iar memoria și durerea noastră au devenit obeliscurile noastre comune.

163
Tagurile:
Cel de-al doilea război mondial

Загрузка...

Fanii suedezi celebrează victoria cu scorul 3:2 în meciul cu Polonia