Октавиан Раку

Lupta „împotriva corupției” transformă România într-un stat totalitar

163
(reînnoit 19:31 16.05.2018)
Unul dintre marile neajunsuri ale sistemelor democratice este vulnerabilitatea la mesajele ce fac apel la emoții și la instanțele iraționale, capabile să justifice orice fel de măsuri.

De fapt, democrația liberală modernă este construită de-a lungul vremii nu atât pe construcții raționale, ci prin utilizarea energică a unor lozinci care agită și mobilizează masele populare. Un exemplu elocvent este Marea Revoluție Franceză din 1789, când cele mai oribile crime și masacre în masă au fost comise sub apanajul „libertății, egalității și fraternității".

Lozinca politică e formula simplificată ce exprimă un model utopic al „binelui suprem". În momentul în care sloganul devine mai important decât viața politică reală, politicul se transformă într-o „religie", iar cei care sunt purtătorii acestei lozinci se transformă în niște „talibani politici", în fanaticii unei religii politice; ei au convingerea că dețin un adevăr absolut, fie ei „de dreapta" sau „de stânga". „Lupta pentru democrație", „eradicarea comunismului", „lupta împotriva fascismului", „prevenirea inegalității și discriminării" devin elemente ale unei viziuni totalitare în care orice „eretic" devine obiectul revărsării furiei publice. Este edificator cazul Ucrainei, care a pornit cu lozincile luptei împotriva inamicilor „europenizării", pentru ca în realitate să sfârșească într-o „africanizare" totală.

Nici chiar așa-numita „combatere a corupției" nu face o excepție. „Războiul sfânt împotriva celor corupți" a completat acel vid moral, valoric și ideologic de care suferă societatea românească din 1989. „Corupția" a devenit un inamic public imaginar, la fel cum a fost comunismul, iar tot acest război a devenit un malaxor care îi înghite pe toți, de la mic la mare, indiferent de nivelul de vinovăție.

„Lupta împotriva corupției" a devenit o obsesie și o țintă falsă — acea construcție artificială, prin care sunt ascunse toate problemele disfuncționalității instituțiilor de stat, birocratizarea excesivă, lipsa de încredere față de organele statului și nivelul scăzut de trai al populației. Toate aceste probleme complexe și reale nici nu ajung în atenția publicului, din momentul în care prorocii religiei „anticorupție" propun o singură soluție, în spiritul lui Lenin și Stalin — arestări și „execuții".

Astfel, omul de afaceri român, bătrânica care vinde ceapă sau flori la colțul străzii, profesorii și medicii, funcționarii de stat presați de legi și regulamente contradictorii și absurde sunt declarați „inamici numărul unu" și sursa tuturor problemelor, ciorile albe ale acestui „bolșevism democratic". E o poziție politică foarte comodă, pentru că nu reclamă efort intelectual axat pe reconstrucția edificiului statal. Și mai grav e atunci când soluția la toate problemele devine pușcăria. Un astfel de stat nu poate fi numit decât totalitar.

Indiscutabil, oamenii care au ieșit la proteste în București și în alte orașe ale României sunt mânați de cele mai nobile sentimente, de aspirația la o viață mai bună pentru familiile și copiii lor. Și iată că aceste porniri nobile au ajuns să fie exploatate politic prin isterizare, manipulare, apel la emoții, imagini dinspre ambele tabere. După Carl Schmitt, existența politicului depinde de definirea inamicului. Iată de ce mesajele politice despre „combaterea corupției" ascund o dorință de acumulare a capitalului politic prin creionarea unui dușman imaginar, cu ignorarea faptului că acest proces produce victime umane „colaterale".

Mișcările politice pe care le observăm nu reprezintă decât o continuare a unor lupte politice interne pentru menținerea controlului asupra pârghiilor puterii și fluxurilor financiare, iar manifestațiile nu sunt decât o parte din decor. Iată de ce nu trebuie să ne grăbim să idealizăm acțiunile de protest, dar nici să victimizăm guvernul. De regulă, finalul unor astfel de spectacole este întotdeauna același: „ne-au furat revoluția".

În lupta dintre băieții răi, de regulă, învinge cel care dă dovadă de cea multă răutate.

163
Școală, profesor și elevi

Din toamnă, elevii și profesorii vor fi din nou cobaii sistemului de educație

1216
(reînnoit 07:49 06.08.2020)
Recentele declarații ale ministrului Educației și Cercetării precum și ale vicepremierului Raluca Turcan arată că autoritățile sunt depășite de situație și invocă, la nesfârșit, scenarii.

Elevii, părinții și profesorii din România au aflat, din gura președintelui Klaus Iohannis, că un lucru este cert: și anume că școala va începe în data de 14 septembrie, fapt, de altfel, cunoscut.

Șeful statului a mai vorbit de aplicarea a trei scenarii pentru deschiderea noului an școlar – verde, galben și roșu în funcție de numărul cazurilor de îmbolnăviri cu noul coronavirus din fiecare localitate.

© Sputnik / Александр Кряжев

Ministrul Educației și Cercetării, Monica Anisie, a precizat că un singur lucru e clar la momentul de față: începerea școlii. În rest, se iau în calcul mai multe… scenarii, având în vedere și situația epidemiologică din fiecare localitate.

Iar greul pică pe fiecare unitate de învățământ în parte, care urmează să stabilească scenariul, după care va transmite către inspectoratele școlare care, împreună cu direcția de sănătate publică analizează situația din punct de vedere epidemiologic.

Evident că acest lucru se va întâmpla după 14 septembrie. Și atunci, elevii și profesorii vor fi iar cobaii unui sistem incapabil să gestioneze o situație de criză majoră, așa cum este cea cu care ne confruntăm de câteva luni de zile.

Nici vicepremierul Raluca Turcan nu a venit cu informații mai clare. A subliniat că se va purta masca medicinală – că, de! – asta e important, nu faptul că nu se știe cum se va face efectiv distanțarea fizică sau dacă se vor împărți clasele și cine le va coordona.

”Extinderea crizei și răspândirea epidemiologică se desfășoară diferit. Din fericire, acolo unde există pericol mai mare de îmbolnăvire, din analizele noastre reiese că există deja o infrastructură care să îți permită prezența copiilor la clasă cu regulile de distanțare”, a mai declarat Turcan.

Vicepremierul nu a dat detalii privind locul unde există acea infrastructură, pentru că, măcar în mediul urban, situația școlilor supraaglomerate este una veche și nerezolvată.

Declarațiile oficialilor nu fac decât să arunce și o mai mare confuzie în rândul profesorilor, elevilor și părinților care nu mai știu cum se va derula noul an școlar. Probabil că vom trăi și vom vedea…

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>> 
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

1216
Tagurile:
Școală, Educație, Profesori, elevi

Загрузка...

Decis: China va fi sugrumată de zece puteri. Va fi oare invitată și Rusia?

397
(reînnoit 19:32 05.08.2020)
Chiar dacă Rusia ar putea fi cumva convinsă să participe la lupta anti-chineză, schema lui Trump va părea încă foarte proastă și va fi lipsită de perspectivă pe termen lung din cauza că se va baza, în primul rând, pe o agendă anti-chineză.

Editorial realizat de Ivan Danilov

Pe fundalul conștientizării unui inevitabil război rece cu China, care va include probabil sancțiuni, limitarea legăturilor economice, spionajul reciproc și, eventual, chiar forme coercitive de confruntare, comunitatea de experți occidentali începe să caute o modalitate magică de a învinge Beijingul, scrie Ivan Danilov în articolul său de pe RIA Novosti.

Într-o formă sau alta, aproape toate opțiunile pentru „strangularea dragonului chinez” discutate la Washington, Londra sau Bruxelles implică crearea unui fel de coaliție largă anti-chineză, cu scopul de a izola, neutraliza și rupe China în mod similar cu acel model ca a fost folosit pentru a lupta contra URSS-ului.

Însă dacă la nivelul unor principii călăuzitoare nu se observă vreo diversitate, atunci la nivel concret al punerii acestora în aplicare apare o problemă serioasă, astfel că în jurul unie astfel de decizii ”sar scântei” între președinți, prim-miniștri, diplomați și analiști.

Cert este că atât în ​​unele capitale europene, cât și în „think tank-urile” din SUA, există deja o impresie bine formată precum că multe țări ale UE (și în special fiind vorba de Germania, Franța și Italia), precum și în unele țări din Asia, dintr-un anumit motiv nu sunt deloc entuziasmate să participe la noul Război Rece împotriva Chinei, în calitate de pioni ai SUA. Mai mult decât atât, ei nu vor să plătească bani pentru victoria SUA în acest război (care este exprimat în eternele scandaluri cu privire la reticența Germaniei și a Franței de a plăti două procente din PIB pentru „protecția militară” americană) și nici măcar nu sunt gata să accepte imediat o interdicție completă, de exemplu, a furnizeazărilor către UE a echipamentelor companiei chinezești Huawei pentru rețele 5G, care înfurie incredibil „șoimii anti-chinezi” de la Washington și Londra. Pe fundalul declarațiilor europene cu privire la crearea propriei armate și a declarațiilor lui Macron despre dorința de a conduce o politică externă independentă (adică nici „pro-chineză”, dar nici „pro-americană”), suspiciunile că va fi foarte dificil să „adune” o largă alianță anti-chineză și foarte costisitoare, doar se intensifică și odată cu acestea se intensifică și căutarea unor soluțiilor pentru această problemă.

Reputata revistă Foreign Affairs, care este publicat sub auspiciile influentului Think-Tank "Council on Foreign Relations” (Consiliului pentru Relații Externe - n.tr), analizează două abordări ale acestei probleme, una dintre acestea ar putea fi numit convențional ”abordarea Donald Trump”, iar cealaltă ”Boris Johnson”. Având în vedere influența colosală pe care o are Consiliul pentru Relații Externe asupra gândirii elitei americane și a elitei pro-americane din Europa (think tank-ul în sine este eroul mai multor teorii populare ale conspirației, în care este considerat a fi „guvernul din umbră al SUA”), merită examinate acele metode care sunt propuse pentru rezolvarea crizei ordinii mondiale americanocentrice și a combaterii cu succes a „chestiunii chinezești”, mai ales că acestea sunt direct legate de Rusia.

”În pofida faptului că proaspătul articol al Foreign Affairs a fost publicat cu titlul ”Consiliul democrațiilor poate salva multilateralismul (în relațiile internaționale. - Ed.)”, metodele propuse sunt încă orientate în vederea menținerii de facto a dominanței Washingtonului în lume (cel puțin cea occidentală), iar diferența constă în modurile specifice de menținere a hegemoniei americane.

Ca punct de plecare al raționamentelor, autorii reputatei publicații americane pornesc de la afirmația că ordinea mondială existentă e pe punctul de ași da obștescul sfârșit, iar acum principala amenințare nu este coronavirusul, ci China și Rusia.

Dar chiar înainte de pandemia coronavirusului, sistemul multilateral pe care SUA au ajutat la construirea lui după cel de-Al Doilea Război Mondial, abia de reușește să facă față soluționării celor mai presante probleme din lume. COVID-19 a arătat că regele este gol, dar, de fapt, regele a fost prost îmbrăcat de ceva timp.

Întrucât centrul economic gravitațional global s-a îndreptat către regiunea Indo-Pacific, a devenit imposibil ca structurile cu ambiții globale să revendice un leadership credibil fără o reprezentare semnificativă în această regiune. Dar G7, apărut după șocul petrolier din 1973, mai are un singur membru - Japonia - în afara regiunii euro-atlantice. Iar G-20, care a fost format după criza financiară asiatică din 1997 și care și-a demonstrat importanța în timpul crizei financiare globale din 2008, s-a dovedit a fi prea incompatibil din punct de vedere politic și din punct de vedere al capacității sale de a rezolva în mod fiabil problemele internaționale. Între timp, Consiliul de Securitate al ONU a fost paralizat de o reînviere a autoritarismului agresiv din China și Rusia.

Acesta este un diagnostic foarte îndrăzneț, care poate fi redus la teza: "Totul este pierdut și nimic nu funcționează!".

Respectiv, sunt propuse două soluții, una de la Trump, cealaltă de la Johnson.

Johnson a fost primul care a venit cu o idee privind o noua structură. În luna mai, el a propus crearea unei alianțe între primele zece democrații ale țărilor G7 plus Australia, India și Coreea de Sud, numită D10, pentru a coordona politica de telecomunicații și a dezvolta o alternativă liderului de piață chinez Huawei, a cărei poziție dominantă în tehnologia 5G a creat peste tot probleme de securitate. La scurt timp, Trump a anulat reuniunea G7 din iunie și a propus un format G11 în locul summitului din toamnă. Venind cu o propunere mai tare decât cea a lui Johnson, noul grup al lui Trump va include aceleași țări ca și D10, dar de asemenea și pe Rusia.

Steaguri Chinei și SUA
© REUTERS / Petar Kujundzic

Experții Foreign Affairs nu recomandă să aducă Rusia în acest club și preferă „opțiunea D10”, adică schema lui Johnson, dar acest lucru nu este cel mai important. Motivația din spatele acestei recomandări este de mare interes și constă în faptul că, chiar dacă Rusia poate fi cumva convinsă să participe la lupta anti-chineză, schema lui Trump va părea în continuare foarte proastă și va fi lipsită de perspectivă pe termen lung din cauza că este construită în principal pe o agendă anti-chineză, dar din schema lui Johnson se poate extrage o anumită agendă pozitivă, adică o anumită idee unificatoare care va permite crearea nu doar a unei „alianțe împotriva Chinei”, ci a unei ”alianțe pentru tot binele din lume”.

O agendă pozitivă, desigur, înseamnă un set de sloganuri goale - „Democrație”, „Libertate” și „Drepturile omului”. Este deosebit de amuzant faptul că apariția unei astfel de agende pozitive este pusă în opoziție cu politica externă actuală a Washingtonului: ”Statele Unite se pot opune Băncii asiatice pentru investiții în infrastructură condusă de China, inițiativei ”Belt and Road” și a conductei de gaz Nord Stream-2, susținută de Rusia, dar va fi dificil să convingi și alte țări să facă același lucru dacă nu vin cu alternative convingătoare. Washingtonul nu poate învinge ceva, folosind nimic".

Problema acestei abordări este că va fi puțin probabil ca ”Democrația” și „Libertatea”, cu eticheta ”Made in USA” să înlocuiască gazul rusesc pentru Germania sau investițiile chineze pentru Italia. Banii americani ar putea funcționa aici, dar Washingtonul nu are nevoie de o astfel de relație și indiferent de numele unui viitor președinte anume: atât Biden, cât și Trump au nevoie de colonii, dar este puțin probabil să fie posibil să readucă Uniunea Europeană în această poziție și nu contează, în format D10 sau G11, iar de Rusia nici nu face să vorbim.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

397
Tagurile:
Rusia, China

Загрузка...
Офис

Companiile din România, schimbare majoră: cum doresc lucreze

0
(reînnoit 19:00 07.08.2020)
Potrivit rezultatelor unui studiu realizat de Bookster, mai mult de jumătate din companiile mari vor să lucreze de acasă, iar reîntoarcerea la birou ar urma să fie parțială.

BUCUREȘTI, 7 aug – Sputnik. Munca de acasă începe să fie o opțiune pentru cât mai multe companii.

Potrivit unui studiu la care au participat 800 de companii, dintre care 21% sunt companii mari sau foarte mari, 36% sunt companii medii și restul – companii mici și foarte mici, mai mult de jumătate doresc să lucreze de acasă.

De asemenea, firmele mari – cu un număr de angajați mai mare de 300 – firmele din București, precum și cele din IT, telecom și educație par a fi cele mai înclinate să lucreze de acasă.

Studiul a mai relevat că, de la jumătatea lunii martie, piața muncii din România a intrat într-un proces de adaptare la noile condiții de lucru și la respectarea măsurilor pentru prevenirea răspândirii noului coronavirus.

Mai mult de jumătate dintre companiile participante la sondaj – 53 de procente – au precizat că aleg varianta întoarcerii parțiale la birou pentru perioada următoare.

Un procent semnificativ de companii – 30% - rămân să lucreze exclusiv de acasă și numai 15% se întorc complet, cu toți angajații, în spațiile de birouri rămase goale în perioada stării de urgență.

Reîntoarcerea completă la birou este dorită de companiile mici și foarte mici.

Capital.ro notează că, potrivit studiului Bookster, se poate vedea o înclinare mai mare spre lucrul complet de acasă la companiile din București, spre deosebire de restul țării, acolo unde numai 24% dintre companii au precizat că rămân să lucreze cu toți angajații de acasă în perioada următoare.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
România, Companii
Tematic
Se privatizează și ultimele companii deținute de statul român? Iată ce zice Florin Cîţu
Comisia Europeană îngroapă ultimele companii românești
Celebru economist: Guvernul va îmbuna Europa prin cedarea, vânzarea de companii româneşti
Statul încasează bani. Marile companii vor distribui dividende
Mari companii de stat, milioane donate în Pandemie! Politicieni implicați

Загрузка...