Ionut Tene

România, între trei poli de putere mondiali. E posibil un război în Europa?

1017
De la o lume cu o putere unipolară, ne îndreptăm spre o geopolitică multipolară.

În timpul războiului rece doi actori geopolitici au concurat pentru întâietate pe plan mondial: SUA și URSS. După prăbușirea regimurilor comuniste în Europa de est, SUA s-a impus în lume ca singurul actor geopolitic care dicta conform intereselor sale tuturor țărilor, în timp ce Rusia lui Elțin se prăbușea în corupție, haos și sărăcie. În ultimii ani datorită lui Putin, din nou Rusia joacă rolul de super-putere ca fostul URSS, încercând să-și refacă influența în fostele țări sovietice și est-europene. După victoria militară din Siria lui Assad, Moscova a redevenit un pol de putere major.

Un nou pol de putere SUA-UK

Între timp situația din Europa se complică. S-a dovedit că Brexitul nu a fost o întâmplare, ci un plan bine pus la punct de refacere a forței anglo-saxone în dauna UE controlată prea mult și ineficient de Germania. Venirea lui Donald Trump la președinția SUA schimbă situația geopolitică pe plan internațional. De la o lume cu o putere unipolară, ne îndreptăm spre o geopolitică multipolară.

Primul gest pe care l-a făcut Trump când a sosit la Casa Albă a fost să aducă bustul premierului britanic Winston Churchill în biroul oval, ca simbol al unității anglo-saxone. Bineînțeles că nu a fost o întâmplare ca primul premier care a vizitat America lui Trump să fie britanica Theresa May, care a subliniat în întâlnirile cu președintele american și în discursul din fața Congresului necesitatea refacerii alianței privilegiate anglo-americane din vremea războiului mondial și din perioada cuplului Bush-Blair, când au eliminat pe dictatorul Sadam Hussein din Irak.

Este evident că avem un nou pol de putere mondial, de factură anglo-saxonă: SUA și UK. Trump și Theresa May vor semna un tratat de liber schimb între SUA și Marea Britanie ce va fi o lovitură letală comerțului cu UE, care a pierdut prin Brexit o puternică piață economică.

Polul Eurasiatic

Pe de altă parte Rusia lui Putin își întărește propriu pol de putere militar și economic cu Uniunea Euro-Asia, care prin BRICS are excelente legături comerciale cu China, Brazilia sau Africa de sud, eliminând astfel presiunea economică a UE și transformând sancțiunile Bruxellesului doar în paliative fără relevanță. Uniunea Euro-Asia deja acționează pentru reintroducerea Republicii Moldova și a țărilor baltice în sfera sa de influență economică.

Putem vorbi după polul de putere anglo-saxon, de cel de-al doilea centru de putere, cel slav reprezentat de Uniunea Euro-Asia, în plină expansiune.

Al treilea pol de putere

La mijlocul intereselor geopolitice mondiale ruso-americane se află al treilea pol de putere: UE, care este în scădere economică și de influență pe plan mondial după venirea lui Trump la Washington. Deși Uniunea Europeană se vrea o structură confederală de state suverane, în realitate tot mai mult este doar o anexă a Berlinului. Europenii au realizat că adevărata capitală a UE nu e la Bruxelles, ci la Berlin. UE e tot mai mult o creație germanică provenită pe traiectoria istorică a imperiului carolingian sau habsburgic.

Europa e germană și la comanda cancelarului Merkel, care și-a impus în țările europene mai mici președinți docili, cum e Iohannis, ce pare reprezentantul unor interese ale Berlinului la București. Treptat ne dăm seama că Brexitul a fost de fapt o evadare a Angliei de sub dominația Germaniei asupra Europei. Încă Franța socialistului utopic Hollande, simpatizant al refugiaților islamiști, e singura putere din Europa, care mai susține Germania la conducerea continentului până la recentele alegeri din aprilie, când se pare că va veni un președinte ce va scoate Hexagonul din UE.

Situaţia României

În acest context dramatic, România pare să-și piardă tot mai mult, în ultimii ani suveranitatea și independența, fiind prelucrată și direcționată de către Berlin, mai degrabă ca un land federal. Clasa politică de la București manipulată de serviciile secrete, cele mai numeroase din UE, care fac tot mai mult jocurile Berlinului via Bruxelles riscă să arunce țara în haos și destabilizare, cu complicitatea unor foruri europene, care se joacă cu creionul pe harta României între Moldova Mare și Ținutul Secuiesc sprijinit de Viktor Orban.

E vital ca România să-și redescopere din nou suveranitatea și să își afirme independența, deoarece cartea germană a fost și este întotdeauna pierzătoare, fapt dovedit în ultimele războaie de la 1877, 1916 — 1918 sau 1941 — 1944. Pe plan internațional avem doi poli de putere în expansiune: cel anglo-saxon și cel eurasiatic, iar UE în recul și aflat la mijlocul celor două mari plăci tectonice geopolitice, al cărui cutremur poate dezintegra România, dacă clasa politică nu se trezește din reveriile utopice germanice și socialismul de tip "fourier" al Bruxellesului.

E posibil un război în Europa?

Un general american a tras deja un semnal de alarmă privind posibilitatea un nou război în Europa. Generalul Stanley McChrystal a fost unul dintre criticii administrației Barack Obama. „Vreţi să mă întrebaţi despre vicepreşedintele Biden? Cine-i ăsta?", spunea McChrystal în fața presei, în 2010. A plătit cu funcția: președintele Obama l-a retras de la conducerea forțelor ISAF din Afganistan, unde a fost înlocuit de mai docilul David Petraeus.

McChrystal a sprijinit apoi candidatura lui Donald Trump. Într-un recent interviu pentru revista Prism, generalul în retragere lansează două avertismente care dau fiori reci întregii lumi și în special Europei. „Prima îngrijorare ține de ascensiunea naționalismului marilor puteri; ascensiunea Chinei, a Rusiei, ambele suficient de puternice pentru a reveni la obiectivele naționaliste. Rusia încearcă să revină în Ucraina și poate și în țările baltice, să se reafirme. Este o mișcare de flux și reflux a puterilor care durează de sute de ani. Nu cred că sfârșitul istoriei a fost în 1989, suntem din nou în istorie.

Un război în Europa nu este de neconceput. Cei care vor să creadă că așa ceva este imposibil s-ar putea să aibă o surpriză. Trebuie să ținem cont de politica marilor puteri, nu ne putem preface că au dispărut". Numeroși europeni vor renunța la libertăți pentru siguranță, iar Bruxellul și Berlinul au dovedit în ultimii ani, ca urmare a atacurilor teroriste și complicității cu refugiații islamiști că nu poate oferi securitate.

În această situație complicată și fluidă România nu trebuie să rămână prizonieră utopiei ca să devină victimă sigură pe falia cutremurelor geopolitice între cei trei poli de putere. Și atunci, încotro?

Ionuț Țene este istoric, poet, publicist și scriitor român.

Opinia autorului ar putea să nu corespundă cu cea a redacției Sputnik.

Sursa: NapocaNews.ro.

1017
Tagurile:
Lumea multipolară, Rusia, UK, SUA, Europa, România
Tematic
Ionuţ Ţene: Există viață prosperă în afara UE!
Recep Tayyip Erdogan și Volodimir Zelenski

Cum Turcia își consolidează pozițiile în spațiul ex-sovietic

325
(reînnoit 07:45 13.04.2021)
Turcia își extinde influența în spațiul ex-sovietic, consolidându-și influența în Ucraina și Azerbaidjan. Ce se ascunde în spatele acestei agende.

Analiză de Serghei Markedonov

Serghei Markedonov, cercetător principal al Institutul de State de Relații Internaționale de la Moscova a Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei, redactorul șef al revistei “Mejdunarodnaia Analitika”

Intensificarea cooperării turci-ucrainene poate influența în mod substanțial situația din regiunea Mării Negre. Totodată, semnificația acestui factor depășește limitele geografice ale bazinului Mării Negre.

Relațiile dintre Ankara și Kiev, care cunosc o dezvoltare dinamică, sunt actualizate de probleme precum pătrunderea energică a Turciei în spațiul fostei URSS, disponibilitatea ei de a-și atribui rolul de protector politico-militar al unor state post-sovietice, precum și o oportunitate pentru unele state de a-și consolida relațiile cu Alianța fără a fi membri formali ai organizației.

Vizite și simboluri politice

În ultimii ani se observă o activizare semnificativă a contactelor bilaterale dintre reprezentanții Kievului și Ankara la cel mai înalt nivel. Prima vizită a liderului ucrainean în Turcia a avut loc în august 2019. Acest lucru s-a întâmplat doar peste patru luni de la victoria lui Zelenski în alegerile prezidențiale. La începutul lui februarie 2020, a venit rândul Kievului să găzduiască înaltul oaspete de la Ankara. Peste opt luni a avut loc o nouă vizită de lucru a lui Zelenski în Turcia. Între cele două evenimente, pe 27 august 2020, președintele Recep Tayyip Erdogan a purtat discuții cu vicepremierul guvernului ucrainean, Oleg Urupski. Pe 10 aprilie 2021, Turcia a fost vizitată de președintele Ucrainei.

Din câte observăm, intensitatea contactelor bilaterale este destul de înaltă. Însă mult mai important este contextul în jurul acestor evenimente diplomatice. Merită să atragem atenție la faptul că vizita lui Erdogan la Kiev pe 3 februarie 2020 a fost dedicată nu doar celor 28 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice între Republica Turcă și Ucraina post-sovietică. Aceasta a avut loc pe fundalul unei escaladări bruște în Siria. Dacă în timpul primei întrevederi cu Zelenski pe pământul turc Erdogan s-a distanțat de orice critică în adresa Moscovei, atunci la Kiev a dat frâu liber emoțiilor. Rusia a fost acuzată că a închis ochii premeditat la acțiunile “regimului sirian”. Pe acest fundal, Kievul și Ankara au convenit asupra activizării cooperării în domeniul tehnico-militar.

Voiajul lui Zelenski pe țărmurile turcești în octombrie a anului trecut a decurs în contextul celui de-al doilea război în Karabahul de Nord. În acest eveniment rolul Ankarei nu se rezuma doar la fraze simbolice cu privire la susținerea integrității teritoriale a Azerbaidjanului, principalul aliat în spațiul ex-sovietic. Turcia și-a adjudecată noul rol în regiunea Caucazului. A devenit clar că odată ce și-a consolidat pozițiile în regiunea Caspică, Turcia va devenit mult mai activă atât în direcția Asiei Centrală, cât și în regiunea Mării Negre.

Sub acompaniamentul armelor din conflictul din Nagorno Karabah, Kievul și Ankara au semnat un memorandul cu privire la o cooperare pe termen lung pentru consolidarea sistemelor de apărare. Drept urmare a acestui fapt a devenit acordul Ministerului Apărării din Ucraina cu un șir de companii turcești pentru producția dronelor și corvetelor, semnat în decembrie 2020.

Și, în final, aprilie 2021. Vizita lui Zelenski în Turcia a avut loc pe fundalul izbucnirii spontane a unui interes față de situația din Donbas. În Sud-Estul Ucrainei are loc o “dezghețare” a conflictului. Problema aici constă nu atât în incidentele militare, înregistrate de reprezentanții OSCE, jurnaliști și experți. Pe față e o vădită stagnare a procesului de instaurare a păcii, o tentativă de a modifica formatul existent al negocierilor prin cooptarea în “grupul normand” a SUA, de a transfera negocierile de la Minsk într-o altă capitală “neutră”. Chiar dacă autoritățile belaruse, în ciuda unor relații strânse cu Rusia, s-au obținut de la formularea unei poziții în ceea ce privește Donbas.

Zelenski și Erdogan au demonstrate mai multe semne ale susținerii și solidarității reciproce. De altfel, în astfel de istorii întotdeauna există anumite nuanțe la care merită să atragem atenție. Ce premise sistemice există pentru activizarea relațiilor turco-ucrainene? Pot fi considerate pozițiile Ankara și Kiev în totalitate identice?

Bazele pentru parteneriatul bilateral

Să începem cu faptul că pentru Ucraina președintele Erdogan și establishment turcesc reprezintă un public recunoscător. În special, atunci când vine vorba de pierderea suveranității Kievului asupra Crimeii. Comunitatea tătară reprezintă un factor intern important pentru Turcia. Potrivit unor aprecieri, în țără locuiesc peste 4-5 milioane de urmași ai tătarilor din Crimeea. Potrivit turcologului rus Pavel Șlîkov, “în Turcia există niște forțe care sunt dispuse să exploateze sentimentele romantice ale elitei turcești, care visează la intensificarea expansiunii spre Caucaz, Crimeea, Volga, Asia Centrală și care privesc Rusia nu în calitate de partener, ci ca pe un adversar geopolitic”.

De aici vine și poziția clar exprimată a autorităților de la Ankara în problema Crimeii. De fiecare data establishmentul turc subliniază că nu recunoaște jurisdicția rusă asupra acestei peninsula. Mai mult, elita turcă, conștientizând complexitatea relațiilor dintre Moscova și Kiev, utilizează canalele ucrainene pentru a transmite nemulțumirile față de politica Rusiei.

În afară de aceasta, pentru Zelenski sunt foarte importante contactele cu Patriarhul de la Constantinopol Bartolomeu, al cărui influență încearcă s-o instrumentalizeze pentru consolidarea tendinței de “naționalizare” a bisericii ortodoxe în țara lui.

Observăm disponibilitatea Ucrainei de a-și demonstra poziții speciale în raport cu Azerbaidjan, precum și respingerea politicii de recunoaștere a genocidului armean în Imperiul Otoman.

Între timp, pentru Turcia Ucraina nu este doar un canal pentru lansarea nemulțumirilor existente și a emoțiilor în contextul unei “cooperări competitive” controversate cu Moscova. În cele din urmă, canalele de comunicare ale președinților și miniștrilor Afacerilor Externe ai Rusiei și Turciei sunt ajustate și funcționează bine. Apropo, în ajunul călătoriei lui Zelenski, la inițiativa părții turcești, a avut loc o discuție telefonică între Recep Tayyip Erdogan și Vladimir Putin. Ankara încearcă să-și promoveze propria direcție, pentru ca, pe de o parte, să nu intre într-un conflict deschis cu SUA și NATO, păstrându-și calitatea de membri al Alianței Nord-Atlantice, pe de altă parte, să-și demonstreze politica externă independentă. Problema Crimeii sau activizarea în spațiul postsovietic, în primul rând, e inițiativa părții turce. În același timp, e un prilej de a demonstra solidaritatea cu Washingtonul și Bruxelles. Drept urmare, declarația lui Erdogan de sprijinire a aspirațiilor euro-atlantice ale Kievului. Speranțele de admitere a Ucrainei în Alianță sunt mici, însă declarațiile de susținere a integrității teritoriale, precum și opțiunii pro-NATO vor fi privite pozitiv de aliații americani și europeni.

Aici ne-am dori să atragem atenția la un scenariu de o importanță primară. În jurul Ucrainei și Georgiei nu încetează disputele: vor deveni în curând membri ai NATO? Însă această chestiune, în ciuda importanței sale, este secundar. Istoria cunoaște o mulțime de cazuri în care o țară a devenit un partener privilegiat al SUA sau altor aliați ai Washingtonului, fără a fi formal membru al Alianței. Oare nu era așa în cazul Israelului, Coreei de Sud, Japoniei, Spaniei în perioada dictaturii lui Franco? Să nu plecam atât de departe. Oare absența calității de membru al NATO a împiedicat Azerbaidjanul să devine un partener strategic al Turciei, țară care are a doua armată ca mărime în Alianță?

Kievul nu e Baku

Prin urmare, între Ucraina și Turcia nu există probleme, iar alianța lor în curând se va transforma în ceva similar modelului turco-azer? Să nu ne grăbim cu concluzii. În primul rând, pentru că Baku, spre deosebire de Kiev, își ajustează politica prin distanțarea de orice procese integraționiste. Ucraina își definește foarte clar astfel de obiective strategice, cum ar fi aderarea la NATO și UE. Ceea ce înseamnă că este mult mai dependentă de modul în care este definit formatul bilateral.

Cât timp relațiile în triunghiul Washington – Bruxelles – Ankara sunt bune, nu există nicio problemă. Însă e suficient ca SUA să simtă o gelozie față de partenerul său eurasiatic, situația se poate schimba, iar Kievul va fi nevoit să aleagă. Baku nu apleacă urechea atât de atent la “sfaturile străine” în ceea ce privește democrația și reformele. Nu și Kievul. Ucraina nu dispune de acea independență față de Occident în procesul de luare a deciziilor, ceea ce are Azerbaidjanul.

Aici ar fi momentul să menționăm istoria din agenda relațiilor turco-ucrainene, cum ar fi extrădarea Turciei a adepților liderului spiritual Fethullah Gülen. În ianuarie 2021, din Ucraina au fost deportați doi învățători turci – Samet Gur și Salih Fidana. Reveniți acasă, aceștia au ajuns sub acuzare. Însă o astfel de cooperare, de regulă, provoacă proteste și reacții critice din partea diverselor organizații internaționale (cum ar fi Freedom House). Chiar dacă Statele Unite balansează de obicei între “politica reală” și abordarea idealist, Ucraina este percepută de opinia publică de acolo nu ca o țară “specifică” a Orientului arab, ci ca un stat european, care aspiră la „standarde înalte ale democrației”. Ceea ce li se iartă statelor din regiunea Golfului, Kievului nu i se admite.

Pe lângă factorul SUA există și alte constrângeri. În ultimii ani Erdogan i-a provocat pe mai mulți. În listă se află și Moscova, Washingtonul, Beijingul, Delhi. Totuși, promovându-și imaginea de cel care tulbură liniștea publică, președintele turc și-a demonstrat în mai multe rânduri capacitatea de a raționaliza confruntarea. Nu în zadar în timpul vizitei omologului său ucrainean, liderul turc i-a indicat asupra necesității realizării acordurilor de la Minsk. În ciuda faptului că autoritățile de la Kiev susțin deschis că acestea sunt învechite și nu mai sunt relevante pentru actuala agendă.

În același timp, livrarea armatei ucrainene a dronelor “Bayraktar”, care și-au demonstrat eficiența în timpul acțiunilor militare din Karabah, ar putea să vină în contradicție cu discursurile diplomatice bine puse la punct. E puțin probabil ca Ankara va putea garanta că Ucraina nu-și va dori să repete în Donbas, cu ajutorul lor, experiența de anul trecut din Karabah.

325
Tagurile:
Azerbaidjan, Ucraina, CSI, Turcia

Загрузка...
Militari din Moldova și SUA la JCET-2021

Exercițiile trupelor speciale ale Moldovei și SUA la ce-i trebuie asta Chișinăului?

1352
Exercițiile unităților cu destinație specială din Moldova, România și SUA în preajma Transnistriei sunt cu adresă exactă și riscă să destabilizeze regiunea.

O singură operațiune diversionistă “de succes” la arsenalul din Cobasna poate avea niște urmări similare cu bombardamentele americane de la Hiroshima și Nagasaki.

La poligonul din Bulboaca al Armatei Naționale a Republicii Moldova, începând cu 23 martie, se desfășoară exerciții comune JCET-2021 (Joint Combined Exchange Training) ale unităților cu destinație specială din Moldova, România și SUA. Din partea Moldovei participă batalionul cu destinație specială “Fulger” (a nu se confunda cu brigada de poliție cu același nume). Militarii din cele trei state vor îndeplini exerciții speciale și de tragere, parașutare, exersarea elementelor de tactică. Obiectivul declarat este “instruirea comună și schimbul de experiență între soldații trupelor speciale moldovenești, române și americane”.

Exerciții similar JCET-2021 au avut loc pe 15 februarie – 5 martie în localitatea Predeal din România. Oaspeții din Moldova (batalion Fulger) au fost găzduiți de batalionul 52 al Forțelor de operațiuni speciale Băneasa-Otopeni ale României.

Militarii din cele două state au îndeplinit o serie de sarcini specific pentru unitățile speciale, inclusiv trageri complexe pe un poligon care imită construcții urbane. În scenariul din martie a JCET-2021 americanii au lipsit, chiar dacă “franciza” Joint Combined Exchange Training (programul de pregătire a trupelor speciale din lumea a treia) aparține anume Pentagonului.

Probabil, cele 19 zile ale primei etape JCET-2021 pe teritoriul românesc au fost considerate insuficiente pentru realizarea întregului plan al exercițiilor. În orice caz, exercițiile trilaterale în Moldova nu arată atât a antrenament, cât a misiune de recunoaștere a unui viitor teatru de acțiuni militare. A se observa că trupele speciale militare sunt create nu pentru lupte defensive pe propriul pământ sau teritoriul aliaților, ci pentru recunoaștere și diversiuni pe teritoriul inamicului. Probabil, prin această specializare și orientare spre acțiuni militare concrete poate fi explicată lipsa “rangerilor” americani în episodul românesc al JCET-2021 (acolo nu există un inamic real) și prezența lor îndelungată pe poligonul moldovenesc Bulboaca din preajma Transnistriei.

Unde va lovi “Fulgerul”

“SUA instruiesc trupele speciale moldovenești împotriva Tiraspolului”, astfel de titluri au apărut în presa din Moldova.

Se știe că Batalion moldovenesc cu destinație specială ”Fulger” a fost înființat în noiembrie 1992 pentru realizarea unor sarcini concrete: operațiuni speciale, misiuni de recunoaștere și distrugere a obiectivelor strategice ale inamicului, operațiuni contrateroriste și psihologice. Aceasta este cea mai bine pregătită unitate a Armatei Naționale a Republicii Moldova. Militarii au participat și la exercițiile NATO. Menționăm că în decurs a trei decenii, batalionul Fulger a rămas fidel sistemului american de instruire. Dar sarcinile trupelor speciale moldovenești ar putea fi definite în cu totul altă parte decât la Chișinău.

Potrivit acordului militar dintre Republica Moldova și România din 27 iunie 2013, pe teritoriul țării se pot afla pe un timp nelimitat trupe românești (anterior și jandarmeria română a obținut un astfel de drept). Acordul a creat o bază pentru schimburi de informații cu caracter militar, organizarea unor exerciții comune, crearea unui comandament comun, controlul asupra spațiului aerian, operațiuni comune de menținere a păcii. Parlamentul Republicii Moldova a ratificat documentul în iunie 2017. În acest fel, neutră conform Constituției, Moldova ar putea ajunge „sub umbrela” NATO în cazul unor “dezordini” reale sau orchestrate. Ipotetic, ”instaurarea ordinii în Transnistria” este posibilă tehnologic cu participarea forțelor Ministerului Apărării Naționale și Ministerului Afacerilor Interne a României și cu asistența altor țări NATO (să ne amintim de cazul Iugoslaviei).

Serghei Reabkov
© Sputnik / Александр Натрускин

Interesul Bucureștiului este destul de transparent – “înghițirea” Moldovei a devenit o idee obsesivă din momentul în care președintele României, Traian Băsescu, (2004-2014) a declarat că nu va recunoaște niciodată frontiera cu Moldova, stabilită după cel De-Al Doilea Război Mondial (Tratatul de Pace de la Paris din 1947). Doar trupele rusești de menținere a păcii din Transnistria împiedică destabilizarea sistemului de securitate regional. Ce înseamnă acest lucru pentru Chișinău?

Începând cu anul 2018, trupele speciale americane au desfășurat sute de exerciții similare în 70 de state, cu participarea a 5000 de militari SUA.

Ținta prioritară a Joint Combined Exchange Training este un antrenament pentru forțele Alianței pe poligoanele acelor țări, unde sunt posibile acțiuni militare.

Militari ai armatei SUA și avioane militare americane
© Sputnik / Евгений Биятов

Comandantul Forțelor de operațiuni speciale ale SUA (SOCOM), generalul Richard Clarke, declarase încă în 2019 că programul JCET va avea o importanță cheie pentru susținerea forțelor militare americane și ale aliaților într-un potențial conflict cu Rusia. Pe acest fundal global, interesele statelor mici pot fi neglijate.

Anterior, revista americană The Atlantic a relatată că “forțele americane de operațiuni speciale acționează peste tot” și chiar “vor substitui gândirea strategică”. Ele sunt responsabili pentru cea mai mare parte a acțiunilor militare în punctele geografice real sau potențial problematice din întreaga lume “concurând la limita conflictului”. Cu forțele a 75 de mii de specialiști, SOCOM cuprinde astăzi peste 80 de state.

Moartea comandantului militar iranian Qasem Soleimani în Irak este opera SOCOM, însă cea mai mare parte a operațiunilor sunt secrete. Secretomania patologică a partenerilor mai mari și imprevizibilitatea deciziilor Washingtonului sunt extreme de periculoase. Până la un anumit moment, Chișinăul ar putea nici să nu bănuiască faptul că teritoriul și interesele naționale ale Moldovei sunt utilizate în interesele unei sau altei operațiuni a Pentagonului sau NATO. De altfel, o singură diversiune “de succes” a unor trupe speciale (moldovenești, românești sau americane) în preajma  arsenalului de la Cobasna este suficientă pentru ca acolo sî apară o groapă de mărimea unui crater de pe Lună – toată Moldova va avea de suferit.

1352
Tagurile:
Moldova, SUA, Exerciții militare

Загрузка...
Nikolai Patrușev, secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei

Patrușev: Vestul ajută Ucraina la instruirea unor formațiuni diversioniste

0
(reînnoit 16:57 14.04.2021)
În Ucraina sunt create centre de instruire pentru activitățile diversioniste și de spionaj, cu sprijinul Occidentului, a declarat secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei.

BUCUREȘTI, 14 apr – Sputnik. Centre de instruire a unor formațiuni diversioniste și de spionaj, care ar putea fi pregătite pentru comiterea unor atentate în Rusia și altor state, sunt desfășurate în Ucraina cu susținerea Occidentului, a declarat secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Nikolai Patrușev.

“Cu susținerea sponsorilor din Occident, pe teritoriul Ucrainei sunt create centre de pregătire a unor formațiuni diversioniste și de spionaj. Nu este exclus că absolvenții acestor centre vor fi direcționați spre comiterea unor atentate, nu doar în Rusia, dar și pe teritoriul altor state”, a declarat Patrușev în cadrul unei ședințe la Sevastopol, dedicate problemelor de asigurare a securității naționale în Crimeea.

Potrivit lui, serviciile de securitate ale Ucrainei încearcă să organizeze acțiuni diversioniste și atentate teroriste în Crimeea, în primul rând, pe obiecte de infrastructură.

“Ascensiunea amenințărilor teroriste sunt determinate de politica agresivă și antirusă a Ucrainei, de tentativele de formare în peninsulă a unor celule ilegaliste ale unor organizații interzise și teroriste internaționale, precum Hizb ut-Tahrir al-Islami și Martorii lui Iehova”, a declarat Patrușev.

“Serviciile speciale și organizațiile extremiste desfășoară continuu acțiuni provocatoare la frontiera de stat, se întreprind tentative de a comite acțiuni diversionist-teroriste pe teritoriul Crimeei, în primul rând, pe obiecte de infrastructură”, a adăugat secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei.
0
Tagurile:
Ucraina, Terorism, Nikolai Patrușev, Rusia
Tematic
FSB a prevenit un atentat terorist în regiunea Tver
FSB a dejucat un atentat terorist în Crimeea
Un naționalist ucrainean, reținut de FSB în Rusia. Planifica un atentat la o moschee
Zaharova a criticat CNN pentru că a prezentat tancurile ucrainene drept rusești
Statele NATO au discutat cu șeful MAE din Ucraina despre “provocările Rusiei”
Putin a îndemnat FSB să curme acțiunile care servesc intereselor străine
Ucraina desfășoară exerciții militare la scară largă în apropierea Crimeei

Загрузка...