Ionuţ Ţene

Valeriu Gafencu: tinerețea unui revoluționar creștin

104
(reînnoit 19:00 05.01.2017)
Societatea a pierdut un posibil jurist eminent, dar credinţa a câştigat un mărturisitor şi mucenic întru Hristos.

Editorial de Ionuț Țene

Valeriu Gafencu a fost un tânăr implacabil în faţa provocărilor vieţii, care a văzut lumina zilei în localitatea Sîngerei din Basarabia. Încă de când era elev de liceu a intrat în vizorul poliţiei şi Siguranţei din oraşul Bălţi (Basarabia) datorită sprijinului financiar acordat unui coleg bolnav de la Liceul „Ion Creangă". El a intrat în atenţia agenţilor Siguranţei la începutul lunii decembrie 1938 pentru sumele de bani date prietenilor Talpă Victor şi Schibinschi Pavel, simpatizanţi ai fostei organizaţii legionare, interzisă de regimul lui Carol al II-lea, odată cu desfiinţarea partidelor politice în februarie 1937 (Arhiva CNSAS, MAI, P013124, fila 4).

Cazul a fost preluat de parchetul militar al Corpului 4 Armată Iaşi care a clasat cazul din lipsă de dovezi (Arhiva CNSAS, MAI, P013124, fila 4). Iniţial dosarul cu nr. 6708/1938 a fost declinat de Tribunalul din Bălţi, care nu i-a găsit nicio vină tânărului licean şi a trimis instrumentarul juridic parchetului militar (Arhiva CNSAS, MAI, P013124, fila 4). La interogatorul din faţa agenţilor Siguranţei Valeriu Gafencu a recunoscut că a dat sume mici de bani „de la 5 la 20 de lei" lui Talpă Victor pentru un elev bolnav, dar numai până în noiembrie 1937, când Mişcarea Legionară era legal recunoscută de către stat.

„Odată cu desfiinţarea Partidului Legionar nu am luat parte şi n-am exprimat simpatie pentru acest partid. Eram simpatizant al acestei mişcări numai în timpul când acest partid era legal constituit" (Arhiva CNSAS, MAI, P013124, fila 19).

Deşi urmărit de organele statului care declanşase „prigoana carlistă" împotriva opoziţiei democrate şi a legionarilor în urma desfiinţării partidelor de către Carol al II-lea pe 10 februarie 1938, Valeriu Gafencu a debutat cu o povestire moralizatoare privind racilele consumului de alcool în lumea satului tradiţional, în revista liceului „Crenguţa". În această revistă publica şi tânărul Eugen Coşeriu, viitorul savant de renume mondial în domeniul lingvisticii. Valeriu Gafencu a tipărit la „Pagina Satului", un articol „Colţ Ţărănesc", în care critica ţăranii care mergeau la crâşmă în loc la biserică duminică, fapt ce ducea la degradarea familiei şi societăţii tradiţionale (Arhiva CNSAS, MAI, P013124, fila 28-30).

Supravegherea lui Valeriu Gafencu a continuat şi în perioada studenţiei sale la Facultatea de Drept din Iaşi. În iunie 1940, ca urmare a ultimatumului transmis de ministrul de Externe Veaceslav Molotov, România a părăsit fără luptă Basarabia, lăsând-o în braţele URSS. Valeriu Gafencu şi tatăl său, împreună cu mama şi surorile sale, au trecut Prutul ca să scape de urgia bolşevică. Vasile Gafencu şi-a salutat familia şi a trecut în înot Prutul înapoi în Basarabia pentru a fi alături de consătenii din Sângerei, la provocările regimului sovietic. Este arestat ca fost membru al Sfatului Ţării şi deportat într-un lagăr sovietic din zona Murmansk, unde şi moare după câţiva ani.

Valeriu Gafencu s-a înscris la Facultatea de Drept din Iaşi, unde a fost un strălucit student respectat de către profesorul de drept civil Constantin Angelescu, care mai târziu a depus mărturie favorabilă ca martor la procesul intentat de organele militare. Fiind un student eminent, Valeriu Gafencu era iubit şi apreciat de colegi, dar este în continuare monitorizat de către Siguranţă pentru opţiunile sale patriotice şi promovarea valorilor morale creştine în societatea românească degradată de corupţie.

Odată cu instaurarea regimului naţional-legionar pe 14 septembrie 1940 şi alungarea dictatorului Carol al II-lea din ţară, Valeriu Gafencu este ales ca şef al Frăţiilor de Cruce din Iaşi, pentru calităţile sale morale şi intelectuale. „Frăţia de Cruce este un corp de elită a tinerimii având ca scop suprem de a crea buni ostaşi României de mâine", spunea Corneliu Codreanu, liderul Mişcării Legionare, care fusese asasinat la ordinul lui Carol al II-lea în noaptea de 29/30 noiembrie 1938.

Implicarea lui Valeriu Gafencu în revoltă elevilor şi studenţilor din 21-23 ianuarie 1941 de la Iaşi, ca reacţie la lovitura de stat a generalului Ion Antonescu, care a înlăturat Legiunea de la putere, cu acordul şi sprijinul Germaniei naziste, i-a atras represalii din partea regimului militar nou instaurat. Valeriu Gafencu a fost acuzat că a chemat elevii liceelor din Iaşi şi studenţii la o manifestare împotriva generalului Ion Antonescu în Piaţa Unirii din Iaşi, pe 23 ianuarie 1941. Este arestat de către poliţie în urma unei percheziţii din podul sediului FDC din Iaşi în care s-a găsit un pistol. Documentele din arhivele Siguranţei arată că Valeriu Gafencu nu ştia nimic despre acel pistol (Arhivele CNSAS, TMI, P046355, fila 7).

La declaraţia dată agenţilor Siguranţei, din 10 martie 1941, Valeriu Gafencu afirmă că „a urmărit în această funcţie decât binele Ţării şi al neamului". De asemenea, tânărul student sublinia că a activat într-o organizaţie legală de pe lângă o forţă politică aflată la conducerea ţării. Valeriu Gafencu declara că nu i-a cunoscut pe băieţii care au luat parte la revoltele de la Iaşi din Piaţa Unirii împotriva lui Ion Antonescu (Arhivele CNSAS, TMI, P046355, filele 11-12). În urma încheierii probatoriului şi procesului, Valeriu Gafencu împreună cu un grup de tineri sunt judecaţi şi condamnaţi de Tribunalul Militar al Corpului IV Armată din Iaşi.

Prin sentinţa nr. 485/1941, Valeriu Gafencu primeşte o sentinţă relativ blândă: trei luni şi o zi de închisoare şi 2000 lei amendă corecţională (Arhivele CNSAS, TMI, P046355, fila 614). Gafencu este închis la penitenciarul din Iaşi (Arhivele CNSAS, MAI, P021547, fila 6). Pe 4 iulie Poliţia locală din Iaşi ia măsura reţinerii lui Valeriu Gafencu la domiciliu, pe str. Păcurari nr. 9, considerându-se că nu este un pericol public (Arhivele CNSAS, MAI, P021547, fila 9). În august 1941 Valeriu Gafencu face recurs privind sentinţa sa la Curtea Marţială a Comandamentului 4 Teritorial din Iaşi. Pe 5 septembrie 1941 se judecă de magistraţii militari recursul depus de Valeriu Gafencu pentru „instigare publică" şi este respins, menţinându-se sentinţa de trei luni luni şi o zi închisoare, cu nr. 435/1941 (Arhivele CNSAS, MAI, P021547, filele 13-16). Valeriu Gafencu este din nou închis la închisoarea Galata din Iaşi, până la expirarea sentinţei pe 26 octombrie 1941.

Din păcate izbucnirea războiului antisovietic pe 22 iunie 1941, de către Germania nazistă şi aliaţii săi, i-a schimbat părerea generalului Ion Antonescu privind soarta tinerilor închişi datorită „rebeliunii legionare" din ianuarie 1941. procesul lui Valeriu Gafencu este rejudecat iar pe 5 decembrie 1941 Tribunalul Militar al Corpului 4 Armată Teritorial îl condamnă prin sentinţa cu nr. 2374/941, la 25 de ani închisoare. Acelaşi complet de judecată a mărit disproporţionat sentinţa penală de la trei luni şi o zi la 25 de ani, fără nicio logică juridică sau normă de drept. Valeriu Gafencu a fost condamnat în data de 5 decembrie 1941, de către Curtea Marţială a Corpului 4 Armată prin sentinţa nr. 2374/941 cu unanimitate de voturi făcând aplicaţiunea art. 5 şi 7 al. I din D.L. nr. 236/ 941 şi art. 326 C.J.M., pentru Crimă de constituire de asociaţiune şi activitate legionară potrivnică ordinei existente în stat prev. şi penal de art. 5 şi 7 al. I din D.L. nr. 236/ 941, la 25 ani muncă silnică şi 1000 lei cheltuieli de judecată.

Din păcate sentinţa de condamnare a lui Valeriu Gafencu se află la arhivele militare din Piteşti nefiind prelucrate, nu am reuşit să o pot publica, încă (vezi scrisoarea arhivelor militare din Piteşti la finalul documentelor). Soarta lui Valeriu Gafencu era decisă deşi instanţa l-a găsit vinovat de o faptă iniţială minoră care nu s-a putut proba juridic. Arhivele Siguranţei preluate de Securitatea comunistă evidenţiază un Valeriu Gafencu dârz şi vertical în credinţă şi un model moral pentru tânăra generaţie, care anunţa „Sfântul Închisorilor" de după iluminarea creştină a sensului vieţii hristice, de după Paştile anului 1943, un mucenic şi mărturisitor care se desăvârşeşte şi sacrifică pentru mântuirea neamului omenesc şi Înviere. Începea destinul de „Sfânt al Închisorilor" (pomenit așa de Nicolae Steinhardt) al studentului în Drept Valeriu Gafencu.

Societatea a pierdut un posibil jurist eminent, dar credinţa a câştigat un mărturisitor şi mucenic întru Hristos.

Opinia autorului ar putea să nu corespundă cu cea a redacției Sputnik. 

Sursa: NapocaNews.ro

104
Școală, profesor

Asalt asupra școlii: profesorii își duc crucea mai departe

114
Din păcate, dascălii tac: știu că nu îi susține nimeni dacă ridică puțin capul din tablete, așa că preferă să rabde și să meargă mai departe.  

Premierul României, Ludovic Orban, ne-a spus, probabil după o gândire îndelungată și o cântărire a situației din țară că tabletele pe care le-au primit elevii ca să facă ore online – bine, acolo unde s-a întâmplat asta – nu sunt ale lor și că, de fapt, statul exercită un control în mod discreționar.

Acesta a cerut autorităților locale și unităților școlare să achiziționeze tablete, pentru că tabletele nu se dau definitiv familiilor.

”Se dau într-o formă de comodat. E posibil ca într-o localitate nivelul de răspândire a virusului să scadă și atunci tabletele pot fi recuperate și pot fi distribuite într-o altă localitate în care crește numărul de infectări și e necesar învățământul online”, a declarat Orban.

Cu alte cuvinte, va fi un adevărat du-te vino cu tabletele. Și dacă ele se strică, pe umerii cui pică răspunderea: pe umerii celui care a semnat inițial contractul? Cum se va face noua distribuție? Se va semna un nou contract de comodat? Dacă situația epidemiologică din localitatea de unde au plecat tabletele se agravează, iar problema se extinde la nivel național, câți copii vor fi efectiv lipsiți de dreptul de a putea învăța?

Nu cumva prin aceste acțiuni se îngrădește au chiar se elimină dreptul copiilor la educație și la instruire?

Acesta ar fi încă un asalt asupra școlii, după o serie întreagă de bâjbâieli și declarații fără acoperire ale ministrului Educației și Cercetării. Timp de câteva luni, de la debutul pandemiei de coronavirus și instituirea stării de urgență în România, Monica Anisie a vorbit despre scenarii la care se lucrează – și pe care nu le-a prezentat niciodată publicului, a dat de înțeles că, după starea de alertă se va putea reveni normal la școală – ceea ce nu s-a întâmplat etc.

De asemenea, Ministerul Educației și Cercetării nu a precizat cum anume se vor derula orele online la clasele primare – în special la clasa pregătitoare și la clasa întâi, acolo unde se pune problema, în special, de adaptare.

Prea multe întrebări au rămas fără răspuns, iar profesorii sunt nevoiți să se descurce așa cum pot.

Cât va mai merge ”și așa” în învățământ?

114
Tagurile:
Profesori, școală

Загрузка...
Dezbateri Trump-Biden

Serviciile speciale ale SUA: auziți o nouă gafă a lui Biden - știți, Putin este de vină

172
(reînnoit 20:39 30.09.2020)
Este chiar curios când oare autorii diferitor teorii conspiraționiste anti-rusești vor înceta să folosească cuvinte care denotă un grad sporit de probabilitate a implicării Kremlinului în anumite scandaluri, scrie editorialistul Vladimir Kornilov pentru RIA Novosti.

Editorial realizat de Vladimir Kornilov

Am studiat deja expresia highly likely (”cu un grad sporit de probabilitate” în cazul Skripal), almost certainly („aproape sigur” în cazul acuzațiilor de furt de vaccin). Acum trebuie să ne obișnuim cu următorul cuvânt - probably („probabil”), notează editorialistul RIA Novosti Vladimir Kornilov.

De data aceasta, datorită publicației The Washington Post, am aflat că Vladimir Putin „probabil” conduce personal o operațiune secretă pentru discreditarea candidatului la președinția SUA, Joe Biden. Mai mult, acest lucru se face cu referire la un anumit raport CIA super-secret - atât de secret, încât jurnaliștii WP au putut să se familiarizeze cu conținutul său scurt în relatarea mai multor persoane.

Temeiul unei astfel de concluzii paradoxale este impresionant: se dovedește că a fost făcută de unii analiști pe baza „surselor de informații deschise, declasificate și clasificate”.

Primul rând al acestui raport cică ar menționa: ”Credem că președintele Vladimir Putin și majoritatea oficialilor ruși de rang înalt sunt conștienți și, probabil (acel probabil despre care menționam - n.a), conduc operațiuni de influență rusesască care vizează discreditarea fostului vicepreședinte american, susținând președintele SUA și stârnind discordia în societate înainte de alegerile din noiembrie din SUA”.

Deci iată cine îl discreditează pe fostul vicepreședinte! Acum devine clar cine îi scrie lui Biden discursurile sale cu gafe amuzante care ne fac să medităm despre starea sa de sănătate. Cu siguranță, Putin a fost cel care i-a băgat zilele trecute un text despre faptul că până la sfârșitul discursului său vor muri de coronavirus 200 de milioane de oameni. Pentru că nimeni nu l-ar putea discredita mai bine pe Biden.

Multe surse mass-media americane au atras atenția asupra unui raport similar din partea Departamentului american pentru Securitate Internă, care a ieșit ca și cum ar fi „pentru uz intern” (inundând imediat toate site-urile de știri) cu titlul „Rusia, probabil (de data aceasta likely, fără highly”. n.a), discreditează sănătatea candidaților americani pentru a influența alegerile din 2020". Atrageți atenția asupra pluralului cuvântului „candidați”. Acum să comparăm cu titlurile majorității covârșitoare ale mass-media americane despre această „senzație” - dacă le credeți, atunci vorbim despre „atacul rus împotriva sănătății mintale a lui Biden”.

Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că buletinul în sine menționează și atacurile actorilor iranieni și chinezi asupra stării mentale a lui Donald Trump. Dar acest lucru, după cum știți, nu deranjează deloc mass-media democratică din America. A-l numi schizofrenic pe actualul președinte american nu este deloc o interferență. Însă despre Biden nu se poate vorbi în așa fel.

Mai mult, se pare că insidiosul plan ruso-chinezo-iranian este pus deja în funcțiune. Potrivit unui sondaj recent din statele cheie ale campaniei din 2020, 51% dintre alegătorii de acolo consideră că Trump este „neadecvat mental” pentru președinție și 52% spun același lucru despre Biden. Adică, trebuie să presupunem că un număr imens de alegători americani care pun la îndoială starea mentală a ambilor candidați la președinția SUA este rezultatul „dezinformării rusești”. Și Trump și Biden înșiși, cu comportamentul lor excentric și, ca să spunem ușor, afirmații ambigue, nu au nimic de-a face cu asta? Ca de obicei, rușii sunt de vină pentru tot. Probably.

Iată că și în cazul raportului teribil de secret al CIA de la WP este o poveste similară. După ce a fost menționat Putin chiar în primele rânduri, care ar fi condus personal campania de discreditare a candidatului la președinția SUA, ulterior se vorbește  în exclusivitate despre acțiunile parlamentarului ucrainean Andrii Derkaci, cunoscut pentru faptul că publică cu regularitate fragmente audio ale conversațiilor dintre Petro Poroșenko și Joe Biden. Mai mult, el nu spune nimic despre „legăturile sale cu Putin”.

Atunci când mass-media americană vorbește despre „casetele Derkaci”, acestea au doar două argumente, dacă se poate numi așa: a) în zorii anilor nouăzeci, a absolvit Școala Superioară a KGB din Moscova, ceea ce înseamnă, desigur, că este „agentul Kremlinului”. ; b) înregistrările transmise de acesta sunt „editate”. Și toate, pe această bază, mass-media democratice refuză chiar să discute conținutul acestor „casete”, astupându-și urechile atunci când aud despre ele. A ajuns chiar la punctul în care Twitter a blocat instantaneu contul utilizatorului al cărui tweet despre „casetele Derkaci” a fost citat de Trump. Și niciun fel de cenzură. S-a spus: „agentul Kremlinului” răspândește „dezinformarea” la cererea aceluiași Kremlin. În consecință, verificarea datelor este interzisă.

Îmi amintesc în această privință conferința de presă a șefului SBU Valentin Nalivaicenko în iulie 2014, imediat după căderea Boeing-ului malaezian la Donbass. A doua zi, „casetele” oferite de el au fost citate pe primele pagini ale tuturor ziarelor importante din lume. Rețineți că nimeni nu și-a amintit atunci că Nalivaicenko a studiat la Institutul de Informații KGB din Moscova, deoarece nimeni din Occident nu a fost îngrijorat de faptul că înregistrările audio nu au fost doar editate, ci și falsificate. Doar că acele falsuri cu versiunea că MH17 a fost doborâtă de niște „cazaci din Cernuhino”, la acea vreme, erau destul de mulțumiți de jurnaliștii occidentali. Dar „casetele lui Derkaci” nu li se potrivesc în niciun fel - nu se încadrează în obiectivele campaniei electorale. Prin urmare, orice informație despre acestea trebuie cenzurată fără milă.

Și la urma urmei, nimeni nu pune în mod deosebit la îndoială autenticitatea vocilor lui Poroshenko și Biden pe aceste înregistrări. Dar este un păcat de moarte să le discutăm sau să le cităm. Mass-media americană a reacționat aproximativ în același mod la raportul a două comisii din Senat cu titlul elocvent „Hunter Biden, Burisma și corupția”, publicat acum câteva zile. Raportul este voluminos și conține confesiunile uimitoare ale oficialilor americani conform cărora conducerea superioară a Statelor Unite, inclusiv vicepreședintele Joe Biden și secretarul de stat John Kerry, a fost avertizată în mod repetat cu privire la schemele de corupție ale companiei de gaze ucrainene Burisma și cu privire la problemele pentru Statele Unite care vor fi asociate cu activitatea în această firmă a lui Hunter Biden, fiul vicepreședintelui.

Este chiar imposibil să ne imaginăm cum ziarele l-ar răstigni pe Trump dacă ar fi scos la iveală actele de corupție ale copiilor săi și ar fi închis ochii, de fapt, încurajându-i să facă acest lucru. Dar raportul Senatului a fost ignorat în unanimitate de către mass-media sau pur și simplu numit „o campanie rusească de dezinformare”. Pe baza acestui fapt, se poate presupune că senatorii SUA sunt „agenți ai Kremlinului”. Dar raportul conține fapte și mărturii care nu pot fi contestate chiar ale oficialilor care au raportat personal despre corupția din cadrul ”Burisma” și activitatea lui Biden Jr. acolo.

Joe Biden
photo: Press Service of the President of Ukraine

Drept răspuns, democrații și-au pregătit rapid contra-raportul, în care au încercat să spargă sau mai degrabă să dilueze argumentele adversarilor lor. Și, desigur, principala concluzie a democraților este că ancheta Senatului reproduce „atacul rusesc asupra alegerilor din 2020”. Adică suntem din nou de vină.

Se pare că Rusia a fost cea care l-a numit pe Biden Jr. într-o companie coruptă din Ucraina, iar apoi i-a dictat lui Biden Sr. cum să-l demită pe procurorul general ucrainean Viktor Șokin, care a îndrăznit să investigheze acuzațiile de corupție ale Burisma. Deci, ar trebui să ne așteptăm la noi sancțiuni pentru acțiunile „agenților Kremlinului” americani în Senat și în Casa Albă. La urma urmei, vina Rusiei a fost dovedită din nou, deși nu fără de ajutorul unui alt probably.

Opinia autorului poate să nu coincidă cu cea a redacției.

172
Tagurile:
SUA, Joe Biden, Putin

Загрузка...