Ilie Catrinoiu

Capitalismul în colaps. De ce creştinismul deţine cheia noii civilizaţii (II)

364
(reînnoit 12:41 12.10.2016)
Băncile centrale ale lumii colapsează pe măsură ce se apropie criza de lichiditate; banii actuali dispar, la fel ca şi băncile comerciale, iar în locul lor apar bani locali şi bănci de resurse. Sărăcia şi oligarhia sunt deja în trecut; în locul lor apare abundenţa totală, economia prosumerilor.

Scriitorul fixează esenţialul gândului într-o formulă lingvistică. Poetul, romancierul şi gazetarul talentat sunt scriitori. Dar filosoful, teologul şi criticul social enunţă concepte. Chiar dacă scriu, ei nu sunt scriitori. Că aceste concepte pot fi mitologice, iar mai târziu, când politicienii le pun în practică, din cauza lor societăţile suferă, este altă problemă. În general, conceptele care deraiază de la realitate dispar din accepţiunea comună a timpului prin utopii. Utopia este ultimul stadiu evolutiv al conceptului mitologic. Observăm existenţa a două tipologii de concepte: conceptul mitologic şi conceptul eshatologic. Conceptul mitologic este creaţia raţionalismului, iar conceptul eshatologic este impulsul revelaţiei.

Necesitatea conceptului. Ordinul Iezuit şi metamorfozele puterii

Primii mistici ai Bisericii erau enciclopedişti. Ei au enunţat primele concepte ale Bisericii, adică au sintetizat naraţiuni biblice la iniţiativa energiei necreate. Fiinţa, persoana şi Treimea sunt concepte eshatologice. Prin enunţarea conceptului, misticii au reuşit să dea cuvintelor esenţă, greutate, sens; au reuşit să spargă vidul şi nonsensul sofismelor ce făcuseră din viaţa de zi un cumplit plictis şi o tristeţe adâncă. Aşa s-a salvat însăşi viaţa omului, dar mai ales societatea. Aşa s-a câştigat limbajul şi s-a creat realitatea pentru binele comun al omului.

Azi societăţile sunt bolnave pentru că limbajul a fost colonizat de ideologii şi este nevoie de concepte noi, pe lângă cele existente, care să sintetizeze vechile naraţiuni biblice.

Secolul al XVI-lea este secolul marilor schimbări, la nivel global, în plan conceptual, deci şi în plan social şi economic. Mai rău decât atât, este secolul în care Biserica Catolică deviază radical de la ortodoxia doctrinei sociale. Cu mult înainte de Adam Smith (1723 — 1790), liberalismul economic a fost conceptualizat de călugării iezuiţi. Poate nu greşim dacă spunem că iezuiţii sunt primii care au modernizat conceptul mitologic şi au centralizat puterea. Grupul iezuiţilor spanioli de la Universitatea din Salamanca format, în principal, de Luis de Molina (1535 — 1601), Francisco Suarez (1548 — 1617) şi Juan de Mariana (1536 — 1624) au introdus în gândirea europeană teoria pieţei libere în care preţul corect este determinat de legea cererii şi ofertei. Ei sunt primii care au legalizat camăta şi au transformat banii în marfă. De atunci creditul a fost aplicat producţiei. Iezuiţii din Salamanca secolului al XVI-lea sunt părinţii liberalismului.

Sunt menţionati, spre exemplu, de marii economişti liberali ai secolului trecut. Joseph Schumpeter în lucrarea Istoria analizei economice, apărută în 1954, îi descrie drept "cei dintâi adevăraţi economişti". Murray N. Rothbard, economistul libertarian al Şcolii austriece de economie, îi numeşte pe iezuiţii din Salamanca "protoaustrieci" şi chiar scrie despre ei că au inaugurat tradiţia catolică a capitalismului. Acestea sunt, în mare, rădăcinile rătăcirii limbajului comun.

Foarte interesant este că, după patru secole, iezuiţii abandonează conceptul mitologic la Conciliul II Vatican (1962-1965) şi renunţă să mai considere capitalismul garant al prosperităţii şi binelui comun. Iezuiţii mută radical în plan conceptual şi hotărăsc schimbarea structurală a puterii politice. Trei ani mai târziu, în 1968, iezuiţii adoptă declaraţia cunoscută sub numele Scrisoarea din Rio de Janeiro şi condamnă colonialismul şi dominaţia culturală şi economică a ţărilor bogate. În 1975, la cea de-a XXXII-a Congregaţie Generală, iezuiţii adoptă, prin generalul Pedro Arrupe, Decretul 4 intitulat Slujirea credinţei şi promovarea dreptăţii. În document scrie că Ordinul lucrează pentru "promovarea dreptăţii, drumeţind cu răbdare în solidaritate cu săracii şi acţionând împreună cu ei asupra structurilor".

Mai târziu, în 1997, Ordinul redactează un alt document în care liberalismul şi socialismul sunt criticate vehement. Se cere schimbarea sistemică a puterii, renunţarea la centralismul corporatist şi socialist; ele sunt forme de opresiune şi injustiţie, umilesc omul şi distrug viaţa. În loc se propune trecerea la descentralizarea distributistă. Documentul din 1997 subliniază că dispariţia sărăciei, a oligarhiei şi instaurarea dreptăţii absolute sunt, nici mai mult, nici mai puţin decât "mântuirea creştină desăvârşită".

Un teolog rus: Alexander Schmemann

Devierea conceptuală a occidentului din secolul al XVI-lea, pe care, din păcate, estul european a imitat-o, a fost foarte bine observată de un mare teolog rus al secolului trecut, unul din cei mai mari teologi ai Bisericii, Alexander Schmemann. Preotul Schmeman nu poate fi acuzat în niciun caz de comunism sau fascism. La vârsta de 7 ani se stabileşte împreună cu părinţii în Paris, iar după terminarea studiilor se mută în America, la New York, unde va fi profesor la Seminarul Sfântul Vladimir. A predat la Universitatea Columbia, Universitatea New York şi a fost observator ortodox la Conciliul II Vatican. Iată cât de profetic şi pătrunzător scria Schmemann în jurnalul său, pe 6 mai 1977:

"Visul creştin a murit de când a devenit burghez, deoarece esenţa spirituală a burgheziei este respingerea visurilor. Să lupţi împotriva stângii în numele dreptei este la fel de lipsit de sens precum a te împotrivi venirii toamnei sau a primăverii. Din această cauză, cel mai înfiorător lucru, în lumea contemporană, este vlăguirea creştinismului, reducerea lui — la dreapta, la stânga, la religie — romantismul şi complexul lui de inferioritate. Înfiorător, dar, poate, inevitabil, deoarece atâta timp cât creştinismul nu depăşeşte aceste reduceri, nu va renaşte".

Iar pe 7 octombrie 1974, Schmemann nota: "Libertate? Capitalismul a redus-o la libertatea profitului. Păcatul capital al democraţiei este dependenţa ei de capitalism. Cercul vicios al lumii occidentale este democraţia lipsită de moralitate. Alegerea este înspăimântătoare: o "Dreaptă" şi o "Stângă" şi mai teribilă — ambele desconsideră în aceeaşi măsură omul şi viaţa. Nu pare a exista o a treia alegere, care, evident, ar trebui să fie cea creştină".

În 1974, la 11 ani de la asasinarea lui J. F. Kennedy, într-adevăr nu exista o a treia cale. Dar astăzi, gaura fără fund deasupra căreia se mişcă băncile trezeşte din nemişcare visul creştin. Astăzi civilizaţia este în transformare sistemică de la societatea oligarhică a săracilor la societatea proprietarilor, de la socialism şi capitalism la justiţie socială.

Sfârşit

În jurul nostru totul se năruie pentru a face loc noului. Nimic din ce urmează nu va semăna cu societatea de azi. Capitalismul de dreapta sau de stânga, la fel ca şi dictaturile secolului trecut, este un concept mitologic, rupt de mistica oricărei religii tradiţionale; devenit sieşi religie şi mistică autosuficientă, acum îşi trăieşte ultimele zile de utopie. Încă din începuturile sale utopic, capitalismul nu a creat niciodată, în niciun loc de pe pământ, bunăstare şi abundenţă. Statisticile, calculul economic, istoria şi toată literatura clasică ne spun acelaşi lucru: capitalismul produce sărăcie, ca şi comunismul.

Civilizaţia abundenţei se instaurează în locul civilizaţiei egocentrice şi econocentrice în care eul şi economia subordonau relaţiile umane. Băncile centrale ale lumii colapsează pe măsură ce se apropie criza de lichiditate; banii actuali dispar pentru că nu au valoare şi sunt tipăriţi la infinit; băncile comerciale dispar, iar în locul lor apar bani locali şi bănci de resurse. Sărăcia şi oligarhia sunt deja în trecut; în locul lor apare abundenţa totală, economia prosumerilor.

Toate aceste lucruri sunt în acord cu creştinismul şi cu oricare altă religie orientală. "Sărăcia îl umileşte pe om, dar mâinile celor întreprinzători se îmbogăţesc", zic Proverbele lui Solomon (10:4). Dar când şomajul de cel puţin 10% este legea fundamentală a profitului, atunci nici mâinile celor întreprinzători nu se mai îmbogăţesc.

La fel, ştim că mai lesne întră camila prin urechile acului decât un oligarh în împărăţia Domnului. Pentru a ne obişnui cu noul nu trebuie decât să conceptualizăm eshatologic moştenirea trecutului, să descifrăm codul textelor sacre şi să spargem vidul lingvistic postmodern. Şi poate şocul social va fi mai suportabil.

Noutatea absolută a fost dintotdeauna operaţiunea misticilor.

Ilie Catrinoiu este critic social, vicepreşedinte şi membru fondator al Ligii Distributiste Române Ion Mihalache; el scrie despre politică, economie şi cultură dintr-o perspectivă creştină şi transdisciplinară.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă neapărat cu opinia Redacției.

364
Tagurile:
Creștinism, Globalizare, Colaps, Dezvoltare, Economie, Capitalism, Civilizație, Ilie Catrinoiu, România
Tematic
Ilie Catrinoiu: Dezvoltarea înseamnă acces direct la hrană și apă
Monica Anisie

De ce a prins fake-news-ul cu declarația Monicăi Anisie?

668
O declarație care ar fi putut scoate din minți și cel mai liniștit om a scos la iveală, de fapt, prăpastia dintre actuala conducere a Ministerului Educației și Cercetării și omul de rând.

Am urmărit și eu ieri, ca mulți – incredibil de mulți – români declarația ministrului Educației și Cercetării, Monica Anisie, legată de situația copiilor care provin din familii fără curent electric.

De la bun început am simțit – sau, mai degrabă, am vrut să simt, să cred asta – că avem de-a face cu o scoatere din context, cu un fake-news… Nu îmi puteam imagina că un om, care, pe deasupra ete ministrul Educației și Cercetării, se arată a fi atât de lipsit de empatie față de oamenii cu adevărat nevoiași.

Era ca și cum le-ar fi spus: ”Dacă n-aveți pâine, mâncați cozonac!”

Și totuși… chiar dacă vorbim de o ”gafă” exagerată, accentuată până dincolo de limita bunului simț și a decenței, problema care apare este alta, reală și dureroasă. Iar Anisie pare să nu facă nimic pentru a o remedia.

Mă refer la prăpastia dintre Ministerul Educației și Cercetării și omul de rând. Distribuirea masivă a imaginii ministrului Educației și Cercetării, însoțită de textul ”Pentru școala online, elevii care nu au tablete pot urmări lecțiile la televizor” arată că s-a ajuns la saturație. Profesorii, elevii, părinții, toți au distribuit imaginea. Pentru că nu se mai poate. Pentru că, de luni de zile, de la MEC nu vin decât incertitudini și bâjbâieli.

Acest fake news nu a reprezentat decât picătura care a umplut paharul. Iar Anisie, în loc să arunce cu venin pe Facebook, să acuze fake-news-ul – uitând, evident, că funcția sa presupune alte îndeletniciri – ar trebui să își adune echipa și să se întrebe: ce e de făcut?

Pentru că, în mod absolut clar, nu mai merge așa. Iar Monica Anisie – vrem, nu vrem – și-a pierdut credibilitatea în fața românilor. Acesta este și motivul pentru care nimeni nu mai stă să citească întreaga declarație a demnitarului.

Românii au înțeles – și aici nu e vina lor – că ministrul Educației și Cercetării nu are credibilitate și că, mai grav de-atât, are ”potențial”. Adică omul poate citi un titlu și deja îl crede, pentru că se pliază pe imaginea pe care o are despre un personaj politic sau altul.

Mingea se află acum în terenul Monicăi Anisie.

668
Tagurile:
Monica Anisie

Загрузка...
Steagul UE

Europa va plăti scump pentru noile sancțiuni antirusești

338
(reînnoit 18:00 16.10.2020)
Acest episod a devenit cea de-a treia acutizare majoră a relațiilor dintre Occident și Rusia din ultimii ani.

Editorial realizat de Irina Alksnis

La summitul UE de la Bruxelles au fost anunțate sancțiuni împotriva Rusiei cu privire la cazul lui Alexei Navalnîi, scrie editorialistul Irina Alksnis pentru RIA Novosti.

În noua listă neagră au fost incluși șase reprezentanți de rang înalt ai serviciilor speciale rusești, ai Ministerului Apărării și ai Administrației Prezidențiale, precum și ai Institutului de Cercetare de Stat pentru Chimie Organică și Tehnologie. Sursele susțin că aceste persoane „ar fi putut ști despre otrăvire sau au fost implicate în planificarea acesteia”.

Astfel, potrivit Uniunii Europene, statul rus se angajează în asasinate politice (și atentate asupra lor), folosind arme chimice pentru aceasta în locuri aglomerate. Iar pedeapsa adecvată pentru aceasta, potrivit europenilor, este înghețarea activelor și interzicerea intrării mai multor oficiali ruși, posibil implicați.

În alte privințe, astfel de acțiuni, care se presupune că ar fi întreprinse de Rusia, nu reprezintă un motiv pentru ca Europa să transforme cumva cooperarea cu Rusia. Mai mult, Berlinul, ca inițiator și forță motrice a evenimentelor care au loc, este interesat de „relații bune sau cel puțin rezonabile” cu Moscova, întrucât, potrivit ministrului de Externe al Republicii Federale Germania, Heiko Maas, ceea ce s-a întâmplat „nu schimbă geografia”, iar țara sa trăiește „prin comerț și schimb științific".

Anume în totalitatea acestor fapte ar trebui să căutăm o explicație pentru retorica rusească, fără precedent de aspră din ultima vreme.

Poate părea ciudat la prima vedere, dar prin decizia sa de astăzi, UE a dat într-adevăr un caracter calitativ nou confruntării sale cu Rusia. Pentru a înțelege despre ce este vorba, este necesar să ne reamintim de trecutul recent.

Acest episod a fost cea de-a treia acutizare majoră a relațiilor dintre Occident și Rusia din ultimii ani. Primul a fost în 2014-2015 și este asociat cu evenimentele violente de atunci. Al doilea s-a întâmplat în 2018 în cazul Skripal. Și acum - incidentul cu Navalnîi.

Organizatori și conducători ai acestor procese au fost întotdeauna diferite puteri. La mijlocul anului 2010, Statele Unite au fost acea forță care a desfășurat o campanie grandioasă de exercitare a presiunii asupra Rusiei în acea perioadă. La rândul său, scandalul Skripal a fost în totalitate inspirat de Marea Britanie.

În ambele cazuri, Europa continentală a acționat ca o forță condusă din afară, de la care se aștepta, de asemenea, să facă principalele sacrificii în lupta împotriva Moscovei. Mai mult, americanii s-au descurcat destul de bine pentru prima dată: Uniunea Europeană a avut de suferit cele mai grele pierderi ca urmare a schimbului de sancțiuni sectoriale și contra-sancțiuni rusești. Cu toate acestea, acest lucru era destul de previzibil, deoarece Rusia este un partener economic mult mai semnificativ pentru UE decât pentru Statele Unite sau Regatul Unit.

Europa a învățat o lecție din experiența dureroasă și a emasculat destul de repede războiul sancțiunilor, care durează și astăzi, până la măsuri nedureroase din punct de vedere economic pentru toate părțile sub formă de completare a listelor nesfârșite și expulzare periodică a diplomaților.

Se poate presupune că retorica pacificatoare a politicii externe a Moscovei, care se manifesta anterior chiar și în perioadele celei mai acute ale campaniei anti-rusești din Occident, era și se adresa în primul rând ei - Europei continentale. Sarcina a fost de a răzbate la pragmatismul și buna chibzuială a capitalelor europene, astfel încât acestea să nu-și permită să fie transformate într-un instrument blând în mâinile Washingtonului și Londrei.

Și acest lucru s-a reușit.

Acum, Europa - și în special Germania - a decis să joace independent aceeași carte pe care au jucat-o camarazii săi din Occidentul colectiv: să umfle un grandios scandal rusofob pentru întreaga lume pentru a-și atinge unele dintre obiectivele sale.

Diferența constă în faptul că, dacă Statele Unite și Marea Britanie s-au bazat într-adevăr pe un efect sensibil anti-rusesc, atunci în acest caz scopul este evident unul diferit - pur și simplu pentru că „pedeapsa” anunțată a Rusiei are din nou un caracter absolut simbolic. Pe de altă parte, cel mai valoros și fragil obiect al relațiilor bilaterale din acest moment - ”Nord Stream - 2” - este atent păzit de germani și scos de sub atac.

Cel mai probabil, Berlinul și, în același timp, Parisul și Bruxelles-ul își rezolvă problemele interne cu această combinație, folosind tema „rusească” ca instrument convenabil familiar, iar Navalnîi ca pe un „neghiob” din Preferans.

Doar după mai bine de câteva decenii în care a avut un rol geopolitic secundar, precum și concentrându-se pe economie, „comerț și schimb științific”, Europa și-a pierdut abilitățile în implementarea operațiunilor politice speciale și complexe. De aici și delirul din ce în ce mai uimitor al poveștii cu Navalnîi, unde s-a ajuns deja la acuzațiile de dublă otrăvire a bloggerului. În acest context, britanicii din cazul Skripal arată ca niște guru ai profesionalismului.

Iar degețelul amenințător, arătat de europeni în calitate de pedeapsă la adresa statului care este acuzat că a folosit arme chimice și a încercat o asasinarea politică, impresionează în mod deosebit.

Deci, dacă Europa decide să intre în joc cu mize atât de mari, trebuie să fie gata că va trebui să plătească scump.

Într-adevăr, în marea politică și imaginația adecvată a Moscovei (și puteți fi sigur de ea), gama de măsuri care sunt cu adevărat sensibile pentru partenerii europeni depășește cu mult restricțiile pur economice pe care aceasta le evită atât de sârguincios.

338
Tagurile:
UE, Rusia, Sancțiuni
Tematic
Premieră: primul transgender viceprim-ministru în Europa
Cât de periculos este vaccinul: SUA solicită un răspuns, Europa numără profiturile
Europa luptă pentru uniformizare liberală și totalitarism democratic
Macron: cooperarea cu Rusia, necesară pentru pacea în Europa
Puși în fața faptului împlinit: Cum va plăti Europa pentru bazele SUA

Загрузка...
Șantier de construcție a blocurilor locative

Credit Prima Casă: cetățenii nu mai au cu ce plăti ratele

0
(reînnoit 11:00 23.10.2020)
Dumitru Nancu, directorul general al Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru IMM – FNGCIMM – spune că 47.212 împrumutați au cerut amânarea plății ratelor pentru creditele Prima Casă.

BUCUREȘTI, 23 oct – Sputnik. Românii cer amânări la plata ratelor pentru Prima Casă. Până acum au fost acordate mai mult de 300.000 de credite Prima Casă.

Rata de defaușt este de 0.19%, potrivit lui Dumitru Nancu, directorul general al Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru IMM – FNGCIMM.

Acesta spune că, în ultimii zece ani, trei din patru credite acordate de băncile din România au fost credite Prima Casă.

”La ora actuală, 47.212 titulari de credit dintre cei peste 300.000 de finanţaţi prin acest program au solicitat amânare la plata ratelor”, declară Dumitru Nancu, director general al Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM - FNGCIMM.

Acesta a subliniat că instituția pe care o conduce a acordat până acum garanţii de 28 de miliarde de lei în contul creditelor acordate de băncile comerciale la circa 41 de miliarde de lei finanţarea totală a instituţiilor de credite.

În ceea ce privește IMM-urile care au solicitat amânarea ratelor sunt în număr de 136.

Conform informaţiilor furnizate de Asociaţia Română a Băncilor -ARB, totalul românilor care au cerut aplicarea moratoriului, amânarea de la plata ratelor, a fost de 301.000, notează economica.net.

Sursa citată precizează că solicitarea de amânare sau de suspendare la plata ratelor pentru peste 47.000 de români devine de neglijat. Aceasta cu atât mai mult cu cât creditele Prima Casă reprezintă circa o treime din total credite ipotecare acordate în ultimii 10 ani.

0
Tagurile:
prima casă
Tematic
Prima Casă 2020: ce li se pregătește cetățenilor
Parlamentul a votat: Au fost simplificate condițiile programului ”Prima casă”
Programul ’’Prima Casă’’, mai accesibil - vezi ce modificări s-au avizat la lege

Загрузка...