Parlamentul

Dilema ruso-europeană a Moldovei: Ce cale trebuie urmeze țara după alegeri?

176
Moldova se pregătește de alegerile parlamentare anticipate. Rezultatele scrutinului vor determina în mare parte vectorul politic al țării.

CHIȘINĂU, 11 iun – Sputnik, Nikita Cikunov. Se va orienta oare Moldova spre Europa ori își va aprofunda cooperarea cu Rusia. Sau poate că țara în general îi va ”întoarce spatele” Moscovei detalii în analiza Sputnik.

Vot istoric

În Moldova a demarat campania electorală pentru alegerile parlamentare anticipate, care urmează să aibă loc pe 11 iunie. Decretul cu privire la dizolvarea Legislativului și numirea datei alegerilor a fost semnat în aprilie de președintele Maia Sandu.

Marea intrigă a alegerilor este dacă Maia Sandu, considerată unul din cei mai pro-occidentali politicieni din țară, va reuși să-și consolideze pozițiile în noul Parlament și să influențeze mai puternic situația din Moldova.

Potrivit șefului secției Transnistria și Moldova a Institutului rus pentru statele CSI, Serghei Lavrionov, actuala conducere a țării este orientată într-o măsură mai mare spre Europa, iar majoritatea din organul legislativ și platforma Pentru Moldova – spre Rusia.

“Rezultatul scrutinului vor reprezenta de facto alegerea între Est și Vest, care a fost caracteristică întotdeauna Moldovei. Pe de o parte, activizarea cooperării cu Uniunea Europeană, pe de altă parte – răcirea relațiilor cu Rusia și invers”, explică politologul.

Totodată, trebuie să înțelegem că îndepărtarea de Rusia implică niște pierderi financiare semnificative pentru diverse ramuri ale economiei moldovenești, care sunt legate tradițional de piața rusă, cum ar fi agricultura, adaugă el.

O lovitură asupra agricultorilor

În mare parte, Moldova exportă în Rusia produse de origine vegetală, produse alimentare, băuturi și tutun – aceste categorii de mărfuri reprezintă peste 60 la sută din exportul țării. Iată de ce piața rusă este foarte importantă pentru complexul agro-industrial al țării, susține expertul în economie Veaceslav Ioniță.

“Chiar dacă principalul partener comercial este România, agricultura Moldovei depinde foarte mult de Rusia”, explică el. Spre exemplu, peste 90 la sută de mere se duc anume pe piața rusă. Același lucru e valabil și pentru struguri. Este o nuanță foarte importantă, ținând cont că producția agricolă constituie una dintre principalele articole de export (21,2 la sută din toată structura exportului în anul 2020 - Sputnik).

Pentru producătorii moldoveni de mere, piața rusească este atrăgătoare datorită unei cereri mari și prețuri mari – livrarea producției acolo este mai convenabilă decât în România, spune șeful secției marketing al asociației Moldova Fruct, Adrian Cojocaru.

“Rusia este o piață foarte bună. Prețurile la mere sunt ridicate, iată de ce profitul este mare. Desigur, exportăm și în alte direcții, cum ar fi România. Însă acolo prețurile nu sunt atât de atractive și concurența este mai mare, în special cu Polonia. În pofida faptului că România este vecinul nostru apropiat, merele poloneze ajung mai rapid la supermarketuri decât ale noastre, pentru că ambele state fac parte din Uniunea Europeană. La capitolul prețuri, la fel, ne vine greu să concurăm cu polonezii, pentru că ei nu au nevoie de o devămare suplimentară a mărfurilor. Iată de ce, raportând cheltuielile și câștigul obținut, suntem interesați mai mult de Rusia”, subliniază specialistul.

Poziția pro-europeană a președintelui Moldova a adus deja primele probleme agricultorilor – în aprilie Rusia nu a prelungit perioada de aplicare a taxei zero pentru unele mărfuri din țară. Datorită acestor facilități, exportatorii moldoveni economiseau de la 300 la 500 milioane lei pe an (aproximativ 30 milioane dolari - Sputnik).

Acum sunt nevoiți să achite taxa în valoare de 0,015 euro pentru fiecare kilogram de producție exportată și un impozit în mărime de 20 la sută. Cheltuielile suplimentare frânează exportul producției moldovenești în Rusia, recunoaște Adrian Cojocaru.

“Orice reducere a exportului pe piața rusească dăunează Moldovei. Acum ajunge la o situație în care micile gospodării își defrișează livezile de meri pentru că cultivarea merelor devine nerentabilă. În același timp, Maia Sandu nu a făcut nimic pentru a prelungi perioada comerțului fără taxe”, continuă Serghei Lavrionov.

Problema gazului

Anual Moldova primește aproximativ 3 miliarde de metri cubi de gaz rusesc la un preț relative mic: 120-122 dolari pentru o mie de metri cubi. În același timp, miercuri, 9 iunie, costul gazului în Europa a atins un nivel maxim de trei ani – până la 357 dolari pentru o mie de metri cubi.

Rusia ar putea fi înlocuită de România, care în luna iulie a anului trecut a construit 120 de kilometri ai gazoductului Ungheni-Chișinău. Însă livrările prin conductă nu vin, noua magistrală este goală de un an.

Unul dintre motive este insuficiența gazelor. În perioada ianuarie și aprilie, România a procurat mai mult gaz rusesc decât în tot anul 2020. Potrivit datelor ”Gazprom”, livrările în această țară au crescut cu aproximativ 139,8 la sută în termini anuali.

În viitor achizițiile din Rusia doar vor crește pentru că producția internă în România scade. Anul trecut, cei mai mari producători de gaz – companiile Romgaz și OMV Petrom au raportat o diminuare a producției cu 1 miliard de metri cubi. În total, acestea au extras doar 8,65 de miliarde de metri cubi.

“Ne putem aștepta ca România să devină cel mai mare furnizor de gaz pe piața moldovenească doar în cazul în care această țară va spori importul de gaz din Rusia. Alte variante românii nu au”, declarase anterior adjunctul directorului general al Institutului Energeticii Naționale, Aleksandr Frolov.

În acest caz, în Moldova va ajunge același gaz rusesc, doar că prețul acestuia va crește de câteva ori, prognozează doctorul în științe economice Elena Gorelova.

“Putem primi gaz rusesc conform contractelor sau să-l primim printr-un intermediar – România. Un astfel de reexport pentru noi va fi mult mai costisitor. Ne convine să primim gazul așa cum îl primim acum, prin tranzitarea Ucrainei. Nu este deloc rațional să-l cumpărăm din Europa. În opinia mea, nu există niciun concurent pentru ”Gazprom” la capitolul prețurilor”, consideră ea.

Lipsa unei alternative la gazul rusesc este un motiv semnificativ pentru care Moldova nu poate renunța la cooperarea cu Moscova, consideră Serghei Lavrionov.

Stingeți lumina

Asigurarea cu gaz este importantă și din punct de vedere a menținerii stabilității sistemului energetic al Moldovei. În prezent, 85 la sută din consumul intern de energie este asigura de Termocentrala de la Cuciurgan (controlată de holdingul rusesc Inter RAO), restul de 15 la sută este acoperită de compania ucraineană DTEK.

Kievul a declarat cu mai multe ocazii că este dispus să asigure tot consumul Moldovei de energie electrică (peste 3,6 miliarde de kWh pe an), înlocuind cota pe piață a furnizorului rusesc, însă în practică acest lucru este puțin probabil.

Pe lângă multiplele probleme cu propria energie, un alt aspect care confirmă incapacitatea companiilor ucrainene de a acoperi sută la sută din necesitățile Moldovei este componenta tehnică a sistemelor energetice ale Ucrainei și Moldovei. Pentru ca energia electrică ucraineană să ajungă în Moldova, aceasta va trebui să treacă prin blocurile energetice ale Centralei de la Cuciurgan (aflată în apropierea regiunii Odesa). Dar ca aceste blocuri să poată funcționa, Centrala are nevoie de o piață de desfacere, pe care nu o va avea în cazul acceptării energiei electrice ucrainene.

“Luând în considerare starea sistemului energetic din Ucraina, pentru Moldova aceasta nu reprezintă o direcție strategică. Primim energie de la Centrala de la Cuciurgan și o vom primi în continuare. Însă aici totul va depinde de livrările gazului rusesc”, atrage atenția Elena Gorelova.

Fără speranță în ajutor european

Uniunea Europeană nu va ajuta Moldova în detrimentul propriilor interese, atât economice, cât și politice, susține directorul Institutului rus de Studii Social-Economice, doctorul în științe economice, Aleksei Zubeț. În opinia lui, partenerii europeni sunt mulțumiți deplin de actuala situație, în care Moldova are rolul de donator de forță de muncă ieftină și producție agricolă ieftină.

“Este o atitudine consumistă. Europa nu va sponsoriza livrările de resurse energetice, resurse minerale și gaz, așa cum face acum Rusia. Gazul din Europa va veni în Moldova cu prețuri de piață. Comerțul este una, însă iată ajutoarele sunt cu totul altceva”, concluzionează expertul.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

176
Тема:
Alegerile parlamentare din Moldova - Rezultate (6)
Bogdan Duca

Bogdan Duca, o lucrare de referință: Biserica Ortodoxă Rusă în război

276
Un referat de excepție, cu date inedite pentru publicul român: ”1941: bisericile în război. Biserica Ortodoxă Română și Biserica Ortodoxă Rusă în al Doilea Război Mondial”

BUCUREȘTI, 23 iun – Sputnik. Așa cum am anunțat ieri, începem publicarea lucrărilor prezentate la cea de-a treia Ediție a Conferinței științifice internaționale ”22 IUNIE 1941 în istoria celui de-Al Doilea Război Mondial și 23 August 1944 în istoria relațiilor ruso-române” – eveniment derulat sub înaltul patronaj al Excelenței Sale Valery Kuzmin, ambasadorul Federației Ruse în România.

Prima lucrare este cea realizată de dr. Bogdan Alexandru Duca, preşedintele Centrului Issachar. Teolog, politolog și istoric, Bogdan Duca face o incursiune într-una dintre cele mai dramatice perioade a Bisericii Ortodoxe Ruse – poate chiar cei mai dificili ani ai existenței sacrei instituții.

Veți citi date necunoscute publicului român, care ilustrează credința neabătută a slujitorilor Domnului, greu încercați în primele decenii comuniste – și cum exemplul lor de dăruire pentru popor și patrie avea să învingă un sistem propagandistic menit să desființeze credința rușilor în Dumnezeu, pentru a o înlocui ”ateismul revoluționar”.

”Biserica a împărtășit întotdeauna soarta poporului (....) și nici de data aceasta nu-și va lăsa în părăsire poporul”, acesta a fost ”crezul” Bisericii Ortodoxe Ruse în Marele Război pentru Apărarea Patriei, în care Biserica a binecuvântat ”cu binecuvântare cerească, și aceste biruințe ce vor să fie” – după cum veți citi că a spus mitropolitul Serghei, personaj central al fragmentului de istorie și credință relatat de Bogdan Duca.

Menționez că intertitlurile îmi aparțin – fiind introduse pentru ușurarea citirii unui text amplu.

1941: bisericile în război. Biserica Ortodoxă Română și Biserica Ortodoxă Rusă în al Doilea Război Mondial

În anul 1950,  editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române publica volumul ”Biserica Ortodoxă rusă și războiul pentru apărarea patriei”, o culegere de pastorale, circulare și hotărâri bisericești adoptate de către Biserica Ortodoxă rusă în legătură directă cu cel de-al doilea război mondial. Volumul cuprinde trei tipuri de documente: pastorale către credincioșii Bisericii Ortodoxe Ruse, pastorale către creștinii (ortodocși) din alte țări între care și România, precum și schimburi de telegrame din 1942 și 1943, între conducerea Bisericii Ortodoxe ruse și Stalin.

Acest volum este un bun prilej pentru ochiul istoricului din contemporaneitate pentru a arunca o privire nu doar asupra felului în care Biserica Ortodoxă Rusă s-a raportat încă din prima zi la conflictul mondial ci, la o privire secundă, poate încerca să observe și caracteristicile discursului pastoral ortodox în perioada aceea deosebit de complexă, a comunismului stalinist.

În această prezentare ne vom opri la doar câteva documente din această culegere.

Pentru Biserica Ortodoxă Rusă statul era un adversar ce dorea exterminarea credinței

Contextul era departe de a fi unul favorabil Bisericii Ortodoxe ruse.  Pe plan intern,  perioada de după revoluția bolșevică a fost o perioadă a persecuțiilor crâncene contra Bisericii Ortodoxe ruse și vieții religioase în general, dublată de un efort de propagare a ideologiei ateiste.

Încă din primele zile ale revoluției comuniste a început închiderea mânăstirilor și bisericilor parohiale - însă efortul de lichidare a Bisericii Ortodoxe ruse a fost mai accentuat în anii 30. Dacă în anul 1917 existau peste 60 de mii de parohii ortodoxe, în anul 1928 lăcașurile de cult fuseseră înjumătățite, funcționând un pic peste 30 de mii de parohii. 11 ani mai târziu, în 1939, în toată Uniunea Sovietică mai rămăseseră doar 100 de parohii.

Prin comparație, în anul 1941, chiar înaintea invaziei fasciste, Liga Militanților Ateiști avea nu mai puțin de 96 de mii de birouri în toată Uniunea Sovietică.

În anul 1937, conform statisticilor NKVD,  au fost arestați 33.382 de ”slujitori ai cultului”, iar în 1938, sub acuza de ”contrarevoluție sectantă-bisericească”, au fost închise 13.438 de persoane. Rata condamnărilor la moarte, numite cu cinism ”măsura extremă a protecției sociale”,  era în 1937 de 44 la sută, iar în 1938, de 59 la sută. La 1 mai 1937, se stabilea ca obiectiv cincinal ”uitarea numelui lui Dumnezeu în tot teritoriul țării”.

Pentru Biserica Ortodoxă Rusă statul era departe de a fi un partener; era un adversar ce dorea, și asuma oficial această dorință, exterminarea credinței religioase. De aceea, era cumva de așteptat ca atitudinea Bisericii Ortodoxe ruse să fie cel puțin rezervată față de un război care, cel puțin la nivel propagandistic, se anunța a fi o ”cruciadă antibolșevică”.

De exemplu, pentru dictatorul român Ion Antonescu, intrarea României, țară majoritar ortodoxă, în război era înțeleasă, încă din ordinul său din 22 iunie 1941, ca „lupta drepturilor strămoșești și a Bisericii”, purtată împotriva ”jugului roșu al bolșevismului” și dusă pentru ”cinstirea Bisericii” și ”cu gândul țintă la Dumnezeu”. O retorică cruciată, de război sfânt.

Desigur, această retorică s-a dovedit relativ repede una falsă. Armatele Axei au comis aproape imediat după invazie un val de atrocități în teritoriile ocupate, care au decredibilizat repede orice efort propagandistic în rândurile populației aflate sub ocupație.  Ea însă va păstra o oareșce credibilitate în rândul populațiilor din țările cu regimuri fasciste, chiar și acum, la peste 70 de ani de la eveniment, grupări neofasciste folosind încă argumente care țin de logica războiului sfânt, pentru a justifica invazia din al doilea război mondial.

Cu toate acestea, Biserica Ortodoxă rusă nu a cedat niciun moment iluziei că invadatorul ar putea fi un eliberator și un restaurator al Rusiei pre-sovietice. 

Atacului fascist să i se răspundă prin respectarea legilor sfinte ale dragostei de țară

Biserica Ortodoxă rusă, martirizată de guvernul sovietic, reacționează contra invadatorului fascist încă din primele ore ale războiului. Întâia pastorală a mitropolitului Moscovei și locțiitorul scaunului patriarhal, Serghei, a fost scrisă chiar pe 22 iunie, cu 12 zile înainte de discursul lui Stalin.

Pastorala mitropolitului, semnată doar de acesta (în acel moment în libertate se găseau doar 4 episcopi ortodocși, toți trecuți prin experiența închisorilor comuniste) condamnă cu fermitate invazia fascistă asupra Rusiei. Niciun moment în pastorală, Serghei nu face referire la Uniunea Sovietică ci folosește ca repere numele Rusiei și conceptele de stat și de patrie.

Atacul fascist este pus în contextul mai larg al istoriei Rusiei.  Atacul fascist este în continuarea ”timpurilor lui Batâi, ale cavalerilor teutoni, ale lui Carol suedezul, ale lui Napoleon”, identificați toți ca ”dușmani ai creștinismului ortodox”.

Atacului fascist trebuie să i se răspundă așa cum s-a răspuns și celorlalte atacuri, prin mobilizarea țării în apărarea patriei, prin reafirmarea respectării ”legilor sfinte ale dragostei de țară”. Numele sfinților Alexandr Nevsky, Dimitrie Donskoi și eroilor legendari ruși Ilya Murometz, Dobrâni Nikitici și Alioșa Popovici, sunt invocate ca exemple demne de urmat.

Biserica, spune mitropolitul, ”a împărtășit întotdeauna soarta poporului (....) și nici de data aceasta nu-și va lăsa în părăsire poporul. De aceea Biserica binecuvântează cu binecuvântare cerească, și aceste biruințe ce vor să fie.”

Cele două intervenții, a mitropolitului Serghei, semnată pe 22 iunie, și cea a lui Stalin, din 2 iulie, pot fi citite și în paralel. Ele ating câteva puncte comune: atacul fascist este cu atât mai odios cu cât este încălcarea unor acorduri de pace (iar Stalin face explicit referire la pactul Ribbentrop - Molotov), trebuie citit în linia istoriei Rusiei, ca încă un atac ce trebuie respins și pentru respingerea lui este nevoie de mobilizarea întregii populații. Aceste idei apar puternic subliniate în ambele discursuri.

Mesajul mitropolitului Serghei este urmat, pe 25 iulie 1941, de o pastorală a mitropolitului Alexei al Leningradului, al doilea ierarh din ierarhia în libertate a Bisericii Ortodoxe Ruse. Aceasta urmează, în linii mari, ideile menționate în pastorala mitropolitului Serghei.

***

Însă Biserica Ortodoxă Rusă nu se angajează doar la nivel de discurs mobilizator în efortul de război.  Cel mai  dificil pas este legat de chestiunea complexă a Bisericii Ortodoxe din Ucraina, unde o schismă își proclamase autocefalia încă din primii ani de după revoluția din octombrie, schismă care a cunoscut o puternică susținere din partea mai întâi a Poloniei, iar apoi, după începerea războiului, din partea ocupantului german.

O chestiune care va preocupa, după cum reiese din pastorale și circulare, ierarhia ortodoxă rusă este cazul episcopului Policarp Sikorski, ucrainian, activ în Polonia și, după anexarea estului Poloniei de către Uniunea Sovietică, integrat în Sinodul Bisericii Ortodoxe ruse.

© Sputnik / Kazimir Lishko

Situații similare s-au întâlnit și cu alți ierarhi ortodocși ce fuseseră afiliați Sinodului Bisericii Ortodoxe ruse, dar care, după începerea războiului, s-au alăturat propagandistic efortului de război al Axei.

Acesta, odată cu invadarea Uniunii Sovietice, a ales susținerea deschisă a Germaniei naziste, devenind un element important pentru propaganda fascistă în rândul credincioșilor ortodocși, tocmai datorită statutului său de membru al Sinodului rus.  Condamnarea și caterisirea sa reprezintă, deducem din documentele emise de ierarhii ruși, o preocupare importantă.

Un soi de armistițiu între Biserica Ortodoxă Rusă și puterea sovietică

Un alt demers al Bisericii Ortodoxe Ruse este reprezentat de efortul financiar pentru susținerea armatei sovietice.  Ierarhii ortodocși vor canaliza acest efort pentru finanțarea unei coloane blindate, ce urma să poarte numele lui Dimitrie Donskoi, cneazul moscovit care, în secolul al XIV-lea, obține primele victorii împotriva tătarilor și pune bazele eliberării Rusiei.

Acest uriaș efort financiar, în bani, aur și argint (obținut din podoabe ale bisericilor) este menționat în oficiosul sovietic Pravda, care notează și schimburile de telegrame dintre ierarhii ortodocși ruși și Iosif Visarionovici Stalin. Telegramele ierarhilor sunt consistente și elogioase. Răspunsurile lui Stalin scurte, politicoase dar reci, probabil pentru a evita interpretări prea favorabile față de lumea ortodoxă. Puterea sovietică rămâne loială comunismului: intrinsec ateist și anti-religios.

Cu toate acestea, este tot mai evident că apare un soi de armistițiu între Biserica Ortodoxă Rusă și puterea sovietică. Activitățile Ligii Militanților Ateiști se reduc, presa și materialele de propagandă ateistă nu se mai publică, invocându-se ca argument oficial lipsa hârtiei și nevoile de război. În același timp, dacă la 22 iunie 1941 doar patru ierarhi ortodocși mai erau în libertate pe cuprinsul Uniunii Sovietice, pe 22 septembrie 1942 Sinodul din Rusia al Bisericii Ortodoxe număra deja 13 ierarhi în libertate, cum vedem după semnăturile unui document de condamnare a unor episcopi colaboraționiști.

Lucrurile vor evolua pozitiv pentru Biserica Ortodoxă Rusă în relația sa cu statul sovietic, ajungându-se la o întâlnire între primii trei ierarhi ortodocși și Iosif Stalin, în 5 septembrie 1943, în care liderul sovietic propune reocuparea scaunului de Patriarh al Moscovei, rămas vacant din 1924, după executarea patriarhului Tihon de către bolșevici, lucru care se va și întâmpla, 3 zile după, prin alegerea mitropolitului Serghei ca Patriarh.

Tot în urma acestei întâlniri, s-a permis redeschiderea seminarului și Academiei teologice din Moscova și s-au retrocedat Patriarhiei mai multe biserici și proprietăți, între care și celebra Lavră a Sfântului Serghei.  

Două mesaje privind România emise de Biserica Ortodoxă Rusă în timpul războiului

Două ultime documente asupra cărora aș vrea să mă opresc în timpul acestei prezentări sunt mesajul adresat de mitropoliții Serghei al Moscovei și Nicolae al Kievului, militarilor armatei române, pe 22 noiembrie 1942, și mesajul adresat de aceiași ierarhi ”păstorilor și păstoriților” din Biserica Ortodoxă Română, de pe data de 9 decembrie 1942.

Acestea sunt singurele mesaje cu privire la România emise de către Biserica Ortodoxă Rusă în timpul celui de-al doilea război mondial. Ele merită o atenție aparte.

De ce? Pentru că România este singura țară majoritar ortodoxă care s-a angajat de partea Axei în războiul contra Uniunii Sovietice. Bulgaria, și ea membră a Axei, nu a declarat război Uniunii Sovietice, contribuția sa de război de partea Germaniei naziste fiind în Balcani, în special contra Iugoslaviei și trupelor de partizani ce acționau în Balcanii ocupați de naziști.

România a fost însă o prezență importantă pe frontul de Est, trupele române mergând până la Stalingrad și Caucaz. Cum spuneam și la început, propaganda românească de război sublinia și dimensiunea religioasă a luptei contra Uniunii Sovietice: o luptă împotriva comunismului și dușmanilor credinței.

De aceea, cele două mesaje ale ierarhiei ortodoxe sunt de un particular interes. Ambele documente se adresează poporului român de confesiune creștin-ortodoxă și lipsește, deși poate era de așteptat, un mesaj transmis Patriarhiei Biserici Ortodoxe române. Aceasta poate și pentru că un dialog oficial ar fi fost considerat o cauză pierdută. Mesajul din decembrie atrage atenția că marile patriarhii ale lumii ortodoxe, alături chiar de  ierarhi bulgari, condamnaseră fascismul german. Lipsea, desigur, din motive evidente, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române din acea vreme.

De aceea mesajele se doresc a fi mai degrabă pastorale, subliniind caracterul de orfani ai credincioșilor creștin-ortodocși români, lipsiți de îndrumarea unor păstori vrednici și responsabili. Direcțiile mesajelor sunt următoarele:

1. Poporul român și poporul rus sunt frați de credință. De aceea nu este drept ca frații ortodocși să lupte între ei.

2. Noua ordine pe care fascismul vrea să o impună lumii este una anticreștină și păgână. Deci cu atât mai mare eroarea creștinilor ortodocși care se aliază cu ei.

3. Rusia a ajutat România (și se menționează aici războiul de independență de la 1877) și există un trecut istoric comun care trebuie valorificat tocmai pe linia frăției între popoarele român și rus.

4. România însăși este o victimă. Mai întâi pentru că este trimisă să lupte și să își vadă fiii murind într-un război care nu este al ei, apoi pentru că este spoliată economic de către Germania nazistă.

5. Războiul fiind nedrept, el nu are cum să fie câștigat de către fasciști - și românii, persistând să fie aliați ai acestora, se așează de partea greșită a istoriei.

Stilul este unul personal, cu multe referințe la atrocitățile comise de către trupele de ocupație fasciste, dar și la suferințele românilor în acest război. Autorii chiar sugerează că primele zile ale războiului, când armatele germană și română au intrat în Basarabia, bombardamentele germane au ucis români.

Această sugestie - ”Creștinii ortodocși români nu trebuie și nu pot să uite faptul că în primele zile ale războiului, hitleriștii au bombardat orașe românești, că au distrus biserici ortodoxe...” - este cu atât mai interesantă cu cât Biserica Ortodoxă Rusă își asumă o libertate față de  propaganda oficială sovietică, care vorbea despre o națiune moldovenească, diferită de cea românească, în Basarabia și Bucovina de Nord.

În sfârșit, lectura acestor documente publice, care ar putea apărea de importanță secundară, la o privire superficială, deschide nenumărate ipoteze de cercetare și căi de reflecție asupra unei perioade atât de dificile pentru lumea creștin-ortodoxă rusă, prinsă între ciocanul și secera comunismului ateist și baioneta invadatorului fascist.

Probabil, îndemnul lui Iisus Hristos din Evanghelie – ”Fiți înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii” - poate sintetiza cel mai bine, eforturile Bisericii ruse în acele vremuri.

276
Tagurile:
România, Rusia, Război, BORu, BOR, Bogdan Duca

Загрузка...
Dolari americani

În timp ce românii privesc la scandaluri, s-a votat combinația imensă și dubioasă cu SUA!

934
Cea mai mare lovitură din ultimele decenii? Una dintre cele mai mari combinații și facilități pentru SUA s-a votat în Parlamentul României – și asta la adăpostul scandalurilor de zi cu zi

BUCUREȘTI, 23 iun – Sputnik. În timp ce românii sunt ținuți în priză de felurite scandaluri – cu educația sexuală, cu moțiuni fără șanse, cu bătălii în ligheanul PNL sau cu șobolanii ”Madamei Fă”, în parlament s-a votat ”acordul România SUA pentru modernizarea Centralei Nucleare de la Cernavodă”.

”Să vedem cum va fi "investiția" de la Cernavodă - să zicem mersi, dacă americanii vor face măcar un KFC acolo”, comenta jurnalistul de investigații Mirel Curea în octombrie 2020, când România accepta să împrumute o sumă uriașă de la SUA… pentru ca tot o firmă americană să preia, fără licitație, construirea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă.

Ei bine, vestea bombă e că, în timp ce românii sunt amețiți cu tot felul de scandaluri, în parlament s-a votat ”parteneriatul” bazat pe uriașul împrumut de 8 miliarde euro!

”Am votat astăzi, la Senat, cameră decizională, acordul istoric încheiat între România și Statele Unite ale Americii pentru modernizarea Centralei Nucleare de la Cernavodă!”, anunță Alina Gorghiu, neuitând nici osanalele pentru lider: ”Personajul-cheie din spatele acestei reușite a fost Președintele Iohannis, cel care a pus bazele acestui acord, în 2017, la întâlnirea cu Donald Trump de la Casa Albă”.

Și, evident, liberala ridică în slăvi și ”parteneriatul strategic”: ”Acordul este expresia concretă a importanței parteneriatului nostru strategic cu SUA și a angajamentului pentru securitate energetică în Europa”.

Continuând în același stil al propagandei, senatoarea spune că ”este un proiect în valoare de 8 miliarde de euro, care va implementa cele mai înalte standarde de securitate energetică, va determina creștere economică și va crea numeroase locuri de muncă!”.

Noi îi spunem ”pușchea pe limbă”… să nu cumva să rămână… doar în fază de proiect, ca multe altele ”realizate” în cei 31 de ani.

Cert este că preluarea lucrărilor de către americani s-a făcut în totală sfidare a regulilor competiției, constructorul chinez, de mare anvergură și experiență în domeniu, fiind eliminat pe criterii ”strategice”.

Tot pe aceleași criterii a fost ales constructorul american, la fel a primit o parte de proiectare și o întreprindere franceză, ca să fie împăcat atentul Macron – cât despre împrumutul uriaș nimeni nu spune cine a împuternicit pe cine să negocieze cu banca americană și în ce marjă de condiții!

Când e vorba de SUA nu se discută nimic – e ”strategic”.

***

Reamintim că firme și personaje din SUA controlează Fondul proprietatea, care la rândul său are un cuvânt decisiv la Nuclearelectrica. De asemenea, CN Nuclearelectrica e condusă de un personaj controversat, venit tot din SUA, unde prestat studii la fel de controversate… precum premierul Cîțu.

934
Tagurile:
Bani, SUA, centrală nucleară, Cernavodă, NuclearElectrica

Загрузка...
Sorin Cîmpeanu

Cîmpeanu anunță o veste proastă pentru Educație și o rușine pentru Iohannis

0
(reînnoit 09:28 24.06.2021)
Ministrul Sorin Câmpeanu dă o veste tristă pentru România. Din principalul proiect al lui Iohannis se alege praful – iar asta afectează sistemul de Învățământ.

BUCUREȘTI, 24 iun – Sputnik. Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a făcut un anunț care trimite proiectul prezidențial ”România educată” la lada de gunoi.

”Doar 77% dintre elevii care au terminat liceul anul acesta s-au înscris pentru examenul de Bacalaureat, interesul fiind mult mai scăzut decât anul trecut, atât în procente, cât și în valoare absolută”, a declarat aseară, ministrul Educației la TVR.

Conform datelor oficiale prezentat de Sorin Cîmpeanu anul trecut procentul a fost de 83%, în ciuda pandemiei.

Ministrul a dat cifre: anul acesta s-au înscris la examenul de Bacalaureat 114.163 de absolvenți de clase terminale din promoția curentă, cărora li se adaugă 19.520 de candidați înscriși la examenul de Bacalaureat din promoții anterioare.

”Interesul este scăzut”, spune Cîmpeanu, arătând că, raportat la totalul promoției curente  procentul este de 77%. ”Mic! Anul trecut a fost tot an de pandemie și procentul celor înscriși raportat la promoția curentă a fost de 83%”.

Și, atenție, ministrul a atras atenția că anul trecut numărul elevilor înscriși la Bacalaureat a fost mai mare și în valoare absolută! De asemenea, numărul elevilor din promoții anterioare a fost mai mare în 2000: peste 31000, față numai 19520 în 2021.

Deci, o scădere dramatică a interesului pentru Educație – care nu poate fi pus decât pe seama unui sistem care nu acordă atenția cuvenită acestui domeniu care influențează major viitorul României.

Dar, așa cum spuneam și în alte dăți, mentalitatea de colonie impusă „strategic” înseamnă educație și cultură minimă și consum mult. Ceea ce vedem că se petrece… pas cu pas.

Să nu uităm că ieri, în paralel cu bătălia pentru ”educația sexuală”, progresiștii din Parlamentul României au mai depus o lege pentru desființarea Academiei Oamenilor de Știință.

”România educată” a lui Iohannis are nevoie de sex, nu de școală, știință sau religie.

0
Tagurile:
Sorin Cîmpeanu

Загрузка...