Oana Picincu

Exclusiv: „E mai simplu impui restricții decât sa aduci soluții (să construieşti)”

821
(reînnoit 20:06 23.05.2021)
Agenţia Sputnik vă prezintă partea a doua a interviului cu o tânără româncă de excepţie din Diaspora. Plecată dintr-un sat din judeţul Vaslui, a ajuns să aibă o carieră de invidiat într-o importantă instituţie europeană. Cum vede ea situaţia din România.

BUCUREŞTI, 23 mai – Sputnik. Oana Picincu, o tânără româncă cu rezultate excepţionale pe plan profesional, a acordat un interviu exclusiv pentru agenţia Sputnik. Oana a plecat dintr-un sat din judeţul Vaslui, a studiat la o școală de elită din Iași, Colegiul Naţional „Costache Negruzzi”, iar în timpul şcolii s-a mutat în Spania, unde se aflau la muncă părinţii ei. Datorită rezultatelor excelente, a ajuns să aibă o carieră de invidiat într-o importantă instituţie europeană. Ea a urmat un program special de studii la două universități — universitatea din Valencia și cea din Nantes —, obținând o diplomă dublă în economie, a făcut un stagiu la Comisia Europeană, la Banca Centrală Europeană și, din iulie 2013, lucrează la Mecanismul European de Stabilitate, în Luxemburg. Povestea tinerei românce poate fi citită într-un alt interviu, acordat acum câţiva ani agenţiei Sputnik.

În partea a doua a interviului pe care l-a oferit agenţiei Sputnik, ea ne vorbeşte despre măsurile care au fost luate în Spania şi în Luxemburg pe perioada pandemiei, dar şi despre cum se vede de acolo situaţia din România.

Probabil ai auzit de cazul spitalului Foişor din România, unul dintre cele mai moderne din Europa (se spune că este cel mai important spital de ortopedie și transplant de țesut osos din Estul Europei),  care a fost închis pentru a fi transformat în „spital covid”, pacienţi abia ieşiţi din operaţii fiind scoşi în stradă în miez de noapte. Ce părere ai despre această situaţie din România?

Cred că ori managerii/directorii spitalelor nu s-au preocupat destul de pacienți, ori întregul sistemul sanitar a fost luat iar prin mare surprindere și nu a anticipat acest haos. S-a creat o stare de urgenţă care poate nu le-a permis spitalelor să își analizeze situația și prioritățile, sau poate nu au considerat necesar, ori nu a fost în interesul lor să facă asta. În orice caz, se pare că prioritatea nu a fost sărmanul om de rând, cu probleme de sănătate într-un sistem sanitar și așa precar. În acest caz, cum să aibă romanul încredere că sistemul public sanitar sau administrativ le vine în ajutor?

Pe lângă Foişor, şi alte spitale mari de stat, specializate (de exemplu Colentina), au fost închise, iar pacienţii cu alte boli decât covid (cancere, boli cronice, alte probleme grave etc.) nu au mai avut acces la îngrijiri în spital. Ai mai auzit ca în vreo altă ţară europeană spitale mari de stat să fie închise pentru a fi transformate exclusiv în „suport covid”?

Nu am mai auzit de o situație de genul acesta, extremă. Am auzit că în alte ţări s-au creat spitale temporare, izolate de spitalele de stat sau specializate, ca să nu afecteze alți pacienți. S-au improvizat și niște hăli cu sistem sanitar și echipament specific covid și pacienții erau duși acolo direct, evitându-se circuite comune prin alte spitale și să fie îngreunată situația altor oameni.

Cum s-a procedat în Spania şi/sau în ţara unde locuieşti tu?

Atât Valencia (unde am locuit mulți ani), cât și Luxemburg (unde sunt acum) au mai multe spitale și o capacitate de reacție relativ rapidă. S-au creat spitale improvizate special pentru pacienți cu covid și circuite separate, s-au oferit echipamente sterile și s-a testat în mod repetat atât personalul, cât și orice persoană care se prezenta la spital.

Pe lângă asta, am auzit de mulți pacienți cu covid (colegi și prieteni) care, dacă nu erau în stare gravă, nici nu erau acceptați în spital și, în schimb, li s-a impus o izolare acasă pentru două săptămâni. Consultația se făcea prin telefon, ca să se evite venirea la spital.

Am auzit și de cazuri de pacienți în stare gravă cu covid care au fost duși la aceleași spitale cu alți pacienți fără covid, fiind însă plasați în zone izolate din spital. Chiar dacă au fost plasați în zone izolate, acest lucru tot a pus presiune pe capacitatea spitalelor de a oferi îngrijiri tuturor pacienților, nu doar celor cu covid. A fost o perioadă când s-au ocupat foarte multe paturi cu pacienți covid, blocându-se accentul altor pacienți cu alte probleme.

Ce măsuri compensatorii s-au luat în Spania/ Luxemburg?

Și Spania, și Luxemburgul au sisteme sanitare destul de bine pus la punct. Se pare că și personalul a primit instrucțiuni („training”, specific pentru covid), echipament adecvat, a fost testat zilnic pentru covid.

Din punct de vedere economic, statul spaniol a făcut un sacrificiu economic enorm pentru a pune practic o ţară întreagă în șomaj tehnic și a oferit și alte ajutoare. Având în vedere că în Spania mulți muncitori lucrează pe cont propriu sau în întreprinderi mici și mijlocii, statul a intervenit pentru a-i ajuta pe acești oamenii, pentru că economia tarii depinde și de ei în mare măsură, mai ales de cei care lucrează în turism și construcții, sectoare foarte importante pentru economia Spaniei.

În Luxemburg, situația a fost puțin mai complicată, pentru că multe întreprinderi (de exemplu, restaurante, baruri, cafenele, frizerii, centre educaționale private pentru predarea de cursuri de limbi străine și, în general, muncitori independenți/freelanceri) au fost obligate să se închidă, dar nu li s-au dat suporturi financiare pe perioada restricțiilor. Din cauza restricțiilor, a imposibilităţii de a lucra și a lipsei de venit, multe firme mici și mijlocii și muncitori independenți au intrat în faliment. Acest lucru a generat proteste în Luxemburg. Totuşi, având în vedere că Luxemburgul este o ţară foarte bogată, e cam greu de crezut că statul nu a făcut un efort economic ca să ajute acești întreprinzători. Dar, având în vedere că în Luxemburg o mare parte a populației lucrează ori în bănci, instituții europene, ori în guvern, muncitorii independenți și firmele mici și mijlocii au fost cam lăsate la urmă...

România a luat drept exemplu de la ţările dezvoltate din UE doar impunerea de restricţii, dar nu şi alte măsuri de bun-simţ – cum ar fi crearea de circuite în spitale (şi nu închiderea spitalelor mari de stat), punerea la punct a sistemului medical, crearea de spitale funcţionale, compensaţii în zona economică, suplimentarea paturilor ATI şi a personalului etc.

Ţările dezvoltate din UE au combinat o serie de măsuri pe plan social, sanitar și economic pentru a combate pandemia: restricții, soluții temporare alternative și măsuri economice compensatorii. Asta ar fi fost ideal să se întâmple și în România, și probabil s-a făcut asta în anumite locuri, dar nu la modul general, la nivel de ţară, fiind vorba doar de câteva excepții.

Din păcate, este relativ simplu să impui restricții („să distrugi”) și destul de greu să aduci soluții alternative sau măsuri compensatorii economice („să construiești”). Încercând să copiem alte ţări, am rămas la jumătatea drumului în ceea ce era ideal să facem: s-au implementat restricții, fiindcă asta putem să facem și e relativ ușor, dar fără a se veni cu soluții temporare alternative sau cu măsuri economice compensatorii, ceea ce necesită bani și planificare.

Deşi România a fost îndatorată, în pandemie, cu peste 140 de miliarde de lei, nu s-a luat niciuna dintre măsurile respective (în afară de restricţii) pe care le-au luat ţările europene pe care noi le luăm drept model. Probabil ai auzit şi de tragediile din spitalele româneşti din ultimele luni (oameni arşi de vii la ATI Piatra Neamţ, Matei Balş, Victor Babeş). Românii sunt revoltăţi de toată această situaţie şi au fost proteste. În cele mai mari economii europene, unde sistemele social, de sănătate şi economic sunt bine puse la punct, au ieşit milioane de oameni în stradă pentru drepturile lor. Mai mulţi români au ieşit şi din disperarea creată de situaţia descrisă mai sus, mulţi rămânând fără locuri de muncă, însă cei care au protestat au fost numiţi chiar „terorişti” şi „extremişti”.

Ai putea comenta puţin această situaţie din România? Cum se vede de acolo?

Am citit în presă că România s-a îndatorat mult în 2020, având nevoie de finanțare pentru plătirea măsurilor de prevenire și combatere a pandemiei și a altor efecte colaterale. Deocamdată cred că este devreme să știm dacă acești bani au fost cheltuiți bine. Oricum, eu cred că mai bine „moștenești” o ţară îndatorată care funcționează (mai ales că dobânzile sunt mici acum), decât să moștenești o ţară în ruină după o pandemie, care distruge și sănătatea oamenilor, și educația, și industria. Vom vedea însă cum vor funcționa după pandemie România, precum și Franța, Italia și alte ţări cărora le-a explodat datoria publică în 2020, cum se vor recupera economic și dacă într-adevăr a meritat să se împrumute cu sume așa de mari.

Față de majoritatea statelor europene, restricțiile în România nu au fost extreme, problema este că oamenii și-au pierdut răbdarea deoarece nu li s-a dat nimic care să compenseze aceste restricții. Oameni au dreptul să protesteze și au protestat după ce au îndurat practic un an de restricții introduse aiurea fără să li se ofere soluții temporare echilibrante. Asta cred că a fost problema. În alte ţări din UE, s-ar ajunge la o mini-revoluție dacă le tai oamenilor mai toate drepturile – de muncă, socializare și mișcare – și nu le dai nimic în schimb.

Eu cred că prin aceste proteste oamenii de fapt manifestă contra incompetenţei sistemului public sanitar și administrativ, nu neapărat din cauza existenţei restricțiilor, ci pur și simplu pentru modul cum s-au aplicat restricțiile la noi și pentru lipsa de alternative. În plus, oamenii au rămas încă cu sechelele dictaturii. Există temerea că, dacă ni se taie sau întrerup niște drepturi, chiar și temporar, putem să ne trezim iar într-o nouă dictatură.

Și în alte ţări au ieșit oamenii în strada. În Luxemburg s-a iești în stradă pentru a se protesta faţă de lipsa de măsuri economice compensatorii, fiind un protest economic. În Spania au fost proteste fiindcă oamenii au fost nemulțumiți că aceste restricții le limitează libertatea. Având în vedere că spaniolii sunt oameni foarte sociabili și țin mult la comunitatea lor și la întruniri, restricțiile i-au afectat foarte mult. Dar în Spania este și o populație mare de persoane în vârstă, cu riscuri majore de a le fi agravată starea de sănătate dacă iau covid. Astfel că acest grup a fost protejat mai bine.

De unde crezi ar trebui să începem ca să ne redresăm, să ne recăpătăm demnitatea şi să putem merge pe o cale a dezvoltării (mă refer la România)?

Cred că trebuie să ne axăm pe ceea ce reprezintă fundamentele dezvoltării economice durabile - măsuri pentru protejarea întreprinderilor mici și mijlocii, pentru agricultură, subvenții, ajutoare etc., protejarea și menținerea acasă a forței de muncă, soluții pentru a determina întoarcerea acasă a românilor, protejarea resurselor strategice, interzicerea vânzării pământurilor către străini (în condițiile în care peste 40% dintre pământuri nu ne mai aparțin) sau promovarea închirierii pământului, mai ales dacă asta se face pentru un folos agricol sau industrial.

821
Tagurile:
Restricții, Oana Picincu
Река Днестр

Alarmant: Râul Nistru s-ar putea transforma într-un canal mort

281
(reînnoit 08:40 13.06.2021)
Situația râului Nistru se înrăutățește de la an la an. Tot mai multe specii din flora și fauna nistreană dispar, iar calitatea apei devine tot mai proastă. Care sunt cauzele.

CHIȘINĂU, 13 iun – Sputnik. Flora, fauna, inclusiv numărul speciilor din apele râului Nistru au fost grav afectate în ultimii ani. Cauza principală care are un impact semnificativ asupra debitelor, calității apei și diversității biologice ale Nistrului este Complexul Hidroenergetic Nistrean(CHN). Într-un studiu elaborat de o echipă de experți independenți la inițiativa Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, cu sprijinul Suediei și comandat de PNUD Moldova, sunt incluse câteva concluzii privind impactul social și de mediu al CHN asupra râului Nistru. Cum spuneam, construcția Complexului de către Ucraina a afectat în Republica Moldova atât calitatea apei, cât și habitatul natural al florei și faunei, precum și a redus numărul speciilor.

Potrivit studiului, debitele maxime s-au redus cu peste 30%. Acest lucru a dus la apariția efectului pulsatoriu, cunoscut cu numele de hydropeaking. Mai exact, este vorba de acel proces când nivelul apei din râu crește sau scade în funcție de deversările hidroenergetice. Specialiștii spun că, din cauza deversărilor hidrologice, s-au observat răcirea apei râului în perioada caldă și încălzirea în perioada rece a anului. Totodată, s-a redus nivelul de substanțe nutritive, nivelul de oxigen trece prin fluctuații semnificative, iar râul este supraaglomerat cu vegetație.

„Volumul mediu al apei în aval de CHN a scăzut cu peste 10% sau 800 de milioane de metri cubi, s-a modificat repartizarea sezonieră a scurgerii de apă, fiind înregistrate descreșteri de cca 6% în primăvară și creșteri vara și toamna, iar debitele maxime a apelor mari de primăvară au scăzut cu 38% în aval. Ca efect a funcționării barajului Novodnestrovsk, debitele maxime ale viiturilor pluviale s-au redus de două ori. După construcția CHN, debitele minime au crescut de două ori, fiind asigurate cele 100 m3/s stipulate în Regulamentul de exploatare, dar există și excepții. Efectul pulsatoriu este resimțit pe un sector de peste 130 de kilometri în aval, ca și schimbarea de regim termic”, precizează experții în studiu.

Autorii studiului remarcă faptul că temperaturile maxime ale apei sunt mai scăzute decât până la construcția Complexului Hidroenergetic Nistrean și sunt atinse nu în iunie-august, ci în august-septembrie. În sezonul rece, în aval de hidrocentrală temperatura este mai ridicată decât cea normală cu până la 5 grade și mai scăzută cu 7,5 grade în sezonul cald.

Deși apa din aval este mai săracă în nutrienți, experții susțin că scad și valorile maxime ale ionului de amoniu - cea mai toxică formă de azotat din apă. La fel, scade conținutul de metale grele. Datele studiului arată că atunci când descărcarea este în curs, se observă vârfuri cu conținut ridicat de oxigen, care alternează cu o scădere notabilă a conținutului de oxigen.

Ecologistul Anatolie Prohnițchi a precizat pentru Sputnik Moldova că râul Nistru este foarte poluat – atât pe teritoriul Ucrainei, cât și pe teritoriul Moldovei. Majoritatea localităților moldovenești de pe malul Nistrului sau afluenților lui nu au nici canalizare, nici stații de purificare. Toate apele uzate, precum și deșeurile de la întreprinderi sunt deversate în Nistru.  

„De exemplu, la Soroca, deja de 30 de ani, nu există stație de purificare. Și tot ce se varsă în canalizare ulterior nimerește în Nistru”, a spus Anatolie Prohnițchi.

Oamenii din multe localități folosesc apa poluată din Nistru și pentru a-și iriga legumele. Evident, acestea nu mai pot fi prezentate drept „legume eco”. Calitatea apei folosită la irigații este foarte importantă pentru calitatea produsului final.

Cum spuneam, în ultimele decenii se atestă o creștere intensivă a vegetației acvatice înalte a Nistrului Mijlociu de la Naslavcea până la Camenca, precum și în zona de apă a rezervorului hidrocentralei de la Dubăsari. Creșterea excesivă a plantelor numite macrofite în această secțiune a Nistrului s-a extins de la aproximativ 1% a suprafeței râului, până la 85%.

În același timp, scade numărul speciilor care trăiesc în cursul râurilor și crește numărul celor care preferă apele în stagnare. S-a redus diversitatea și populația zooplanctonului care, după cum se știe, este compus din protozoare, viermi, crustacee inferioare, moluște, larve ale unor animale de fund etc. Iar zooplanctonul servește mai ales ca hrană pentru pești. Potrivit experților, acest lucru a dus la dispariția a 19 specii de pești în segmentul mijlociu al râului și a 15 specii de pești în cel inferior.

Dumitru Bulat, șeful laboratorului ihtiologie și acvacultură a Institutului de Zoologie, a declarat pentru Sputnik Moldova că situația privind resursele piscicole în țara noastră este una deplorabilă. Un indicator în acest sens este și Cartea Roșie a Republicii Moldova, în care în cea de-a doua ediție, din 2005, erau incluse 12 specii, în cea de-a treia ediție, editată în 2015, au fost incluse 24 de specii. Potrivit biologului, lista se va mări, în special a speciilor cu statut de raritate.

Experții atenționează că fluviul Nistru, un râu transfrontalier, necesită o gestionare durabilă comună de către autoritățile din Ucraina, pe teritoriul căreia izvorăște și se revarsă, și a celor din Moldova, în baza principiului de management integrat al apelor. În acest sens, în 2018 a fost constituită Comisia Nistreană, ca un organ comun consultativ, care vine cu recomandări către autorități în privința gestionării Nistrului.

Trebuie precizat că în Programul de dezvoltare hidroenergetică a Ucrainei este prevăzută construcția a șase hidrocentrale pe cursul superior al râului Nistru. Ucraina și-a anunțat intenția de a construi cele șase hidrocentrale încă în anul 2016. Kievul a anunțat însă în 2019 că lucrările au fost sistate, dar nu definitiv, ci până la efectuarea unui studiu privind impactul acestora asupra mediului.

Ecologistul Anatolie Prohnițchi a declarat pentru Sputnik Moldova că Ucraina trebuie să țină cont și de poziția țării noastre în ceea ce privește soarta râului Nistru și să renunțe la intenția de a construi cele șase hidrocentrale în bazinul acestui fluviu. Aceasta este de fapt poziția organizațiilor de mediu din Republica Moldova. Ecologiștii spun că, odată cu ridicarea celor șase hidrocentrale, nivelul fluviului va scădea drastic, iar apa va fi mult mai poluată.

„Construcția celor șase hidrocentrale ar avea un impact catastrofal asupra fluviului, care și așa se confruntă cu un șir de probleme. Cele șase hidrocentrale vor sugruma acest râu, care se va transforma într-un canal mort. Este vorba de neprofesionalismul negociatorilor din partea Republicii Moldova și lipsa de insistență pentru a respecta prevederile Acordului de Asociere cu UE, dar și a altor convenții care prevăd ca toate problemele ce se referă la râul Nistru să fie coordonate de ambele părți, nu unilateral cum s-a procedat până acum” a declarat pentru Sputnik ecologistul Anatolie Prohnițchi.

În cadrul unei mese rotunde internaționale cu genericul „Salvarea Fluviului Nistru - problemă de securitate Națională și Regională”, organizată în luna februarie a acestui an, experții au anunțat că în țara noastră, 63% din teritoriu ar putea fi drastic afectat, iar peste 500 de mii de oameni vor fi nevoiți să-și caute alt loc de trai pentru că nu vor avea apă. Experții trag un semnal de alarmă și spun că Nistrul, considerat cândva unul dintre cele mai frumoase râuri din Europa, riscă să se transforme într-o mlaștină, în cazul construcției celor șase hidrocentrale. Complexul hidroenergetic nistrean a început să fie construit de către Ucraina în 1973 și prima unitate de producere a energiei hidroenergetice a fost lansată în 1983, urmată de cea de-a doua în 2002 și Centrala hidroelectrică prin pompare – în 2013.

281
Tagurile:
Nistru

Загрузка...
Джо Байден

Biden va preciza dacă Rusia este gata se sinucidă

589
(reînnoit 07:35 12.06.2021)
"Statele fac astfel de lucruri înainte de război", a menționat între altele, în timpul unei discuții televizate, Andrei Bezrukov, colonel al Serviciului de Informații Externe, astăzi profesor la universitatea MGIMO.

Este vorba despre o acțiune cu adevărat serioasă a administrației americane, care a comandat, încă în februarie, un studiu al vulnerabilității țării în ceea ce privește lanțurile de aprovizionare cu bunuri critice, menționează într-un editorial pentru RIA Novosti analistul Dmitrii Kosîrev. Studiul a fost finalizat acum, în ajunul călătoriei președintelui Joe Biden în Europa, unde va avea loc, între altele, și întâlnirea acestuia cu președintele Vladimir Putin.

Despre faptul că această întâlnire de la Geneva va constitui doar o parte a schimbării de curs americane pe scena mondială, demult așteptată și foarte serioasă, vom vorbi mai jos. În ceea ce privește vulnerabilitatea Americii, aceasta, conform datelor studiului, a fost depistată în cel puțin trei sfere – în aprovizionarea cu medicamente, cu semiconductori și cu elemente terestre rare. Și în toate cazurile este vorba despre China, adică despre dependența periculoasă a aprovizionării SUA de o superputere egală cu America pe scena mondială.

Apoi, zilele trecute, a urmat acțiunea numărul doi – dezvoltarea unei legi privind inovațiile și concurența. Ea a fost aprobată de Senatul SUA și va fi pusă în aplicare în curând. Și aici este vorba, în primul rând, despre concurența cu aceeași superputere. Două sute cincizeci de miliarde de dolari au fost alocate în temeiul acestei legi pentru a îmbunătăți competitivitatea economiei americane față de China. Este vorba despre subvenții pentru a accelera inovațiile și alte tipuri de sprijin pentru industriile avansate americane.

Aici există o particularitate amuzantă. Ani de zile, Statele Unite au explicat cât de inacceptabil este sprijinul statului chinez pentru industriile avansate și multe alte industrii. Programul Beijingului "Made in China 2025" a fost apreciat drept un model de concurență greșită și de întruchipare a răului. Adică, nemulțumirea consta în faptul că Beijingul nu respectă regulile, joacă necinstit. Cinstit – este atunci când concurează numai comercianții privați și victoria este determinată de o zeitate numită Piață. Dar acum, când s-a dovedit că jocul Chinei duce la câștig, inclusiv global, Statele Unite au decis destul de liniștit să facă același lucru.

© Sputnik / Алексей Дружинин

Acum despre amploarea a ceea ce se întâmplă. Experții spun că administrația democraților a moștenit ideea republicanilor de a reindustrializa America și că este vorba despre programe concepute pe zece ani. Și că pentru Statele Unite chestiunea este pusă în felul următor: să câștige această luptă sau să moară.
În ceea ce privește moartea – ar putea fi prea mult. Dar iată estimarea publicației The Guardian: până la sfârșitul deceniului, China va depăși Statele Unite în ceea ce privește volumul economiei, dar nu pur și simplu, ci cu o pondere suplimentară – preluând conducerea tehnologică mondială (fapt ce împiedică Pentagonul să doarmă liniștit noaptea). Însăși ideea unei astfel de pierderi a statutului de lider este teribilă pentru Statele Unite.

Cuvântul cheie în toate aceste subiecte strâns legate este "tehnologii". Volumul total al producției într-un an este, desigur, important, dar mai degrabă în ceea ce privește propaganda. Statutul actual relativ egal al celor două superputeri în ceea ce privește superioritatea tehnologică este un coșmar, pe când preluarea conducerii tehnologice mondiale de către China este un coșmar-coșmar.

Anume cu astfel de sentimente a fost pregătită actuala călătorie a lui Joe Biden în Europa. Același material din ziarul londonez descrie destul de clar întregul concept al acestui periplu diplomatic. Biden se va întâlni cu liderii Occidentului în Cornwall, Marea Britanie, ca parte a summit-ului G7. Apoi va avea loc o discuție cu NATO și cu structurile europene. Iar conversația va atinge în primul rând și aproape exclusiv China. Biden intenționează să invite europenii, destul de sceptici, la un al doilea război rece, de data aceasta cu China.

De ce europenii sunt sceptici? Doar un detaliu despre cum ar trebui să arate un astfel de război: conform studiului menționat anterior despre vulnerabilitatea Americii și potrivit legii concurenței menționate mai sus, în Statele Unite se creează "un grup de atac", condus de un reprezentant comercial sau de o altă persoană de rang ministerial. Această forță de atac va determina care dintre mărfurile chineze se bazează pe tehnologiile furate de la americani. Și nu este vorba doar că aceste mărfuri nu vor putea fi importate în SUA. Despre statutul lor ”furat” vor fi anunțați și europenii, și alți aliați. Ulterior, aceștia din urmă vor fi rugați să-i creadă pe americani pe cuvânt și, la fel, să nu cumpere aceste produse extrem de competitive.

Vor crede oare aliații, toți până la unul? Întrebarea este complexă. Dacă ne întoarcem la articolul din The Guardian, acolo este citat un diplomat anonim, care observă: europenilor s-ar putea să nu le placă ceea ce face China (într-o situație sau alta), dar americanilor nu le place ceea ce este China, și anume, o putere egală cu America în lume, indiferent dacă face ceva în general.

Summitul de la Geneva, conform acestei logici, se dovedește a fi la periferia călătoriei europene a lui Biden. Relațiile bilaterale cu Moscova sunt secundare pentru el. Președintele american se va ocupa, în primul rând, de sondarea poziției Rusiei cu privire la viitorul război rece dintre Statele Unite și China pentru decenii înainte. Bineînțeles, nimeni nu se așteaptă că Moscova se va angaja brusc într-o confruntare cu Beijingul. Dar să afle cum se va comporta Rusia în unele situații, ipotetice deocamdată, este util pentru America. Poate că Rusia va dori brusc să se sinucidă geopolitic și să adopte un fel de poziție neutră în confruntarea iminentă.

Deși, ce poate fi mai simplu: există două superputeri, una – cea care pierde – se pregătește să se confrunte cu cealaltă. Ambele sunt giganți economici și lideri tehnologici, prin urmare parteneri potențial profitabili. Dar, în ultimii ani, o superputere i-a făcut (și i-a spus) Rusiei un număr extrem de mare de ticăloșenii. Cealaltă superputere, cel puțin, nu a făcut sau a spus nimic de genul acesta. În plus, dezvoltă cooperarea cu noi acolo îi iese asta. Și ce poziție a Moscovei am putea să ne imaginăm aici?

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>

589
Tagurile:
Rusia, Joe Biden

Загрузка...
Lacul Baikal

Concurs de fotografie ”Rusia de neuitat”: regulile participării