Iosefina Pascal

Iosefina Pascal a primit OFICIAL confirmarea: a pus la zid un ministru de prim rang!

2177
(reînnoit 07:47 30.04.2021)
Un demers curajos și argumentat al jurnalistei a primit confirmarea oficială – un ministru este acum cercetat pe baza acțiunii Iosefinei Pascal

BUCUREȘTI, 30 apr – Sputnik. Tânăra jurnalistă scrie un nou capitol al presei române – jurnalismul pro-activ, neimplicat politic și nici finanțat de vreun magnat, dar care nu se mulțumește la (a face) dezvăluiri ci face și pasul următor, implică instituțiile statului.

Așa a procedat și în cazul ministrului Justiției, pe care l-a reclamat acum câteva săptămâni la ANI -  Agenția Națională de Integritate.

Ei bine, demersul său jurnalistico-juridic s-a concretizat: ”Agenția Națională de Integritate a început anchetarea lui Stelian Ion pentru conflict de interese și incompatibilitate în urma sesizării mele”, scrie Iosefina Pascal, prezentând și confirmarea primită de la ANI.

În sesizarea către Agenția Națională de Integritate, jurnalista independentă arăta că ”este inacceptabilă poziționarea sa în dubla sa calitate de parte vătămată și de Ministru al Justiției față de decizia de clasare în dosarul 10 august”.

Tot în acest caz, Iosefina subliniază că este la fel de inacceptabilă ”încălcarea atribuțiilor de serviciu și separației puterilor în stat prin presiunea pe care acesta a exercitat-o prin comenzile politice date CSM și Inspecției Judiciare”.

De fapt, jurnalista arată că Stelian Ion este ”un individ care, după cum am demonstrat, nu are interesul cetățenilor în minte și nici nu dorește să apere independența justiției, ci dorește să o subjuge politic pentru ca el, partidul său și susținătorii săi să obțină foloase electorale, judiciare și nu numai”.

Pentru că, argumentează Iosefina Pascal, ”atunci când tu uzitezi de funcția de Ministru al Justiției pentru a ancheta și trage la răspundere magistrații care au dat o decizie nefavorabilă într-o speță în care tu ești direct implicat - TE AFLI în CONFLICT de interese și folosești funcția, în mod abuziv, pentru a obține foloase necuvenite și a prejudicia, implicit, instituția pe care o reprezinți”.

”Nu putem tolera acest asalt asupra justiției la nesfârșit și nici nu putem tolera abuzurile magistraților subordonați politicului”, scrie Iosefina Pascal, conchizând că ”Fără o justiție independentă și dreaptă, nu vom putea sancționa si opri abuzurile săvârșite în această pandemie”.

Un singur comentariu – este greu de imaginat cum de juriștii partidelor (parlamentare) nu au sesizat aspectele reclamate de Iosefina Pascal la ANI – și pe care instituția le consideră demne de a fi cercetate.

Mai jos aveți sesizarea Iosefinei Pascal către ANI:

2177
Tagurile:
Iosefina Pascal
Klaus Iohannis și Alteța Sa, Prințul Nikolaus von Liechtenstein

Uciderea ursului Arthur, un indiciu al revenirii României la Evul Mediu

126
Uciderea ursului Arthur de către un prinț de Liechtenstein cu castel în Austria dezvăluie într-un mod brutal că România s-a întors înainte de 1918 și că românii au fost aruncați înapoi în sistemul medieval al iobăgiei în propria lor țară.

BUCUREȘTI, 11 mai – Sputnik. O dată cu Klaus Iohannis, Marea Unire a fost anulată, iar românii au fost aruncați în Evul Mediu. O demonstrează uciderea ursului Arthur de către un aristocrat străin, în timp ce localnicii sunt terorizați de urșii de care nu are grijă nimeni. În Evul Mediu, singurii care aveau drept de vânătoare erau lorzii, grofii, baronii locului. Țăranii puteau doar să asiste neputincioși la atacurile animalelor sălbatice. În Occident, vânătoarea de către păturile de jos pe domeniile aristocraților se pedepsea, de altfel, cu moartea.

Deci România – în cazul de față Transilvania – a devenit moșia pe care vânează în voie aristocrații străini. Acest lucru amintește de Unio Trium Nationum (sau Fraterna Unio) care stipula clar că românii, pe lângă că erau iobagi și rămâneau fără drepturi, erau o națiune ”tolerată”.

Iobagi pe moșiile străinilor

Românii, din păcate, sunt tot mai puțin tolerați în țara lor, iar iobăgia lor nu se mai reduce la România, ci se întinde în toată Uniunea Europeană, noul Imperiu Roman în care românii se duc să fie căpșunari sau să culeagă sparanghelul, plus multe alte munci umile. Cei care rămân în țară au ”șansa” să robotească pe moșiile multinaționalelor, pentru că orice capital românesc a fost înghesuit și distrus programatic. Ultima lovitură: domeniul Horeca, unde românii încă mai puteau fi și patroni, nu doar angajați, s-a prăbușit sub măsurile aberante ale Guvernului de dreapta.

În rest, foarte multe funcții importante în statul român sunt alocate tot pe modelul Unio Trium Nationum, dovadă că România a fost aruncată înapoi în timp. Centrele orașelor din Transilvania au fost ”retrocedate”, castelele și domeniile aristocratice la fel. Iar românii pleacă în bejenie să muncească pe moșiile altora din străinătate, deși nu ar fi o mare diferență nici dacă ar munci în România, unde străinii domină de departe toată economia românească, începând de la bănci și continuând cu toate formele de producție.

Românii nu au drepturi la nivel internațional

Ca o dovadă a iobăgiei românilor, acestora li s-a luat până și dreptul de a protesta pe Google împotriva prințului care a ucis ursul dintr-o zonă protejată, comentariile negative la adresa marelui prinț fiind șterse fără drept de apel. Dar iobagii nu au dreptul la cuvânt, nu-i așa?

Iar seria de evenimente care arată că românii au fost retrogradați la nivel medieval este fără sfârșit. Lagărul de la Măgurele a fost scos de Comisia Europeană din proiectul de cercetare, așadar nu mai primește finanțare. Pe de altă parte, Comisia Europeană a stabilit că România nu primește bani nici pentru extinderea rețelei de gaze, nici pentru educație, nici pentru autostrăzi. O fi și nepriceperea guvernanților de vină, dar nu cumva UE face iarăși un joc murdar în care România să fie scoasă de la masa celor bogați?

La cum arată relația UE cu România- și doar acum sunt la guvernare iubiții Bruxelles-ului, nu-i așa? – e clar că, privită din Occident, România nu trebuie să se dezvolte, ci să rămână moșia înapoiată de pe care să își culeagă vestul muncitorii necalificați și unde să își facă vânătorile interzise prinții unora și ai altora.

Europarlamentarii cerșesc drepturi pentru România în UE

În luna martie a acestui an, toți cei 33 de europarlamentari români, din toate grupurile politice ale Parlamentului European, i-au cerut președintelui Comisiei Europene și Înaltului Reprezentant UE pentru Afaceri Externe ”acțiuni concrete” pentru ca cetățenii români să aibă acces la mai multe posturi de conducere în instituțiile UE.

S-a mai auzit așa ceva, ca europarlamentarii unei țări să meargă cu cerșitul la Înalta Poartă a Bruxelles-ului ca să aibă și România drepturi în UE? Parcă am fi din nou iobagul român cu cușma în mână, cerând Împăratului de la Viena drepturi. Numai că acum capitala s-a mutat la Bruxelles...

Prin această scrisoare, toate partidele parlamentare din România recunosc că românii sunt ignorați și tratați de sus în UE. Altfel spus, 33 de reprezentați ai românilor s-au dus cu jalba la împăratul, așa cum o făcuseră românii transilvăneni în repetate rânduri – și fără folos – în secolul XVIII și XIX.

Marfa pentru Est nu e precum cea pentru Vest

Să nu uităm, în plus, ce marfă de proastă calitate trimit firmele vestice în România, o problemă care depășește însă granițele țării și îi vizează pe toți cei din Estul și Centrul Europei, considerați cetățeni europeni de mâna a doua.

S-a spus deja de multe ori că, din punct de vedere economic, România este o colonie, iar Ilie Șerbănescu, de exemplu, a argumentat acest lucru după toate canoanele științei economiei. Acum însă colonia alunecă spre pașalâc, iar cetățenia de mâna a doua spre iobăgie.

Noul imperiu european își construiește astfel o structură clasică, în care există capitale și periferie, centrul și fruntariile, zonele privilegiate și zonele celor fără drepturi. Locul României a fost deja stabilit, iar tot ce face UE în raport cu statul român se încadrează în planul de a-i reda acestei țări statura sa medievală de vasalitate înrobitoare față de Occident.

126
Tagurile:
Urs

Загрузка...
Peter Tuchman, foreground right, works with fellow traders on the floor of the New York Stock Exchange, Monday, Aug. 24, 2015

Adevărata vulnerabilitate a României, e în pericol real!

447
(reînnoit 07:27 11.05.2021)
Date care arată imensa, reala vulnerabilitate României, care e în pericol real, dar nu militar sau ”pandemic”! Și despre care NU se vorbește!

BUCUREȘTI, 11 mai – Sputnik. De când au venit la putere, actualii guvernanți au făcut datorii enorme, în contextul unei balanțe comerciale (din ce în ce mai) negative și a unor împrumuturi uriașe, cu destinație cu totul altele decât investiții.

Ori, aici apare pericolul pentru țară: ”Prognozele avertizează că în patru ani de guvernare PNL-Plus-USR datoria publică va crește cu 500 de miliarde de lei, adică o jumătate de trilion!!!”, scrie fostul ministru al Finanțelor și Economiei, Varujan Vosganian.

Și, subliniază Varujan Vosganian, ”Această veste, care ar fi trebuit să șocheze opinia publică românească, a trecut neobservată”.

Ironic dar realist, fostul ministru spune clar – ”Asta arată cât de mult ne-au sucit mințile Covidul și campania de vaccinare”. Eu aș mai adăuga și ”îngrijorările” privind ”amenințarea rusă” pentru care tot plătim bani de înarmare!

Varujan Vosganian arată că, într-un recent raport, Banca Mondială spune că datoria publică a României va ajunge în 2023 la 62,2% din PIB, de la 47% cât e azi și de la 35% cât era la începutul lui noiembrie 2019, ”când PNL a preluat guvernarea, pentru a o împărți apoi cu USR+”.

”Cifra, pe care guvernanții n-o neagă, este năucitoare”, scrie Varujan Vosganian, aducând aminte că Florin Cîțu spunea în noiembrie 2020: „Ne îndreptăm către media țărilor emergente” (care este aproape de 70% din PIB potrivit FMI))”.

De ce este cifra ”năucitoare”? Varujan Vosganian explică: în octombrie 2019 (ultima lună înaintea transferului de putere de la PSD la PNL) ”datoria publică de 35% din PIB reprezenta, pentru un PIB de cca 220 mld euro, cam 77 mld euro ( aprox. 365 mld lei)”.

În prezent (ianuarie), ”datoria publică de 47,8% din PIB înseamnă 103 mld euro, adică 504 mld lei. Pentru  sfârșitul anului 2023, Banca Mondială prognozează o datorie publică a României de 62,2% din PIB”.

”Cum Produsul intern brut se evaluează a fi la sfârșitul lui 2023 de cca 270 – 280 mld euro, înseamnă că datoria publică va urca la peste 170 mld euro, adică (cel puțin) 865 mld lei”, scrie Varujan Vosganian, deci, cu alte cuvinte, în patru ani, ”datoria publică a României urmează să se majoreze cu incredibila sumă de 500 000 000 000 lei (noi, nu vechi), adică jumătate de trilion de lei, echivalentul a cca 100 mld de euro!!!”.

Și, atenție, asta în condițiile în care ”de banii aceștia nu se construiește nimic, nici căi ferate rapide, nici autostrăzi, nici poduri, nici aeroporturi”, în condițiile în care utilizarea datoriei publice pentru modernizarea infrastructurii ”ar fi fost o resursă importantă - o resursă ce se va irosi”.

”O datorie publică de peste 170 mld de euro, la stadiul de capitalizare a piețelor financiare din România și la nivelul de colectare a veniturilor fiscale, se transformă din resursă într-o vulnerabilitate amenințătoare”, scrie Varujan Vosganian.

Iată deci care este adevăratul pericol pentru România – datoria uriașă, ce nu mai poate fi rambursată! Ori, își imaginează cineva că vom fi ”iertați”… sau ”executați”?

Deci, când mai auziți povești cu „amenințări la securitatea națională”, cu ”război hibrid”, cu ”îngrijorarea pe flancul estic” – priviți mai atent la ceea ce este cu adevărat periculos: groapa de aproape 1 TRILION de lei care se cască în fața noastră, pas cu pas, vorba lui Iohannis. Și fapta lui Iohannis, în bună măsură…

447
Tagurile:
Varujan Vosganian, Marea criză economică, PIB, România

Загрузка...
Военнослужащие армии США в провинции Кандагар, Афганистан

Americanii aruncă Rusiei o "bombă afganeză"?

276
După ce Joe Biden a anunțat, la mijlocul lunii aprilie, decizia de a amâna data retragerii complete a trupelor din Afganistan – de la 1 mai la 11 septembrie, sângele se varsă din ce în ce mai mult în această țară țară.

Editorial realizat de Piotr Akopov

Numai pe 8 mai, în urma exploziei din raionul Dasht-e-Barchi din Kabul au decedat aproape șaizeci de oameni, în principal școlărițe cu vârsta cuprinsă între 11 și 15 ani. Ce se întâmplă? Cineva nu vrea să-și retragă trupele sau, dimpotrivă, cineva îi îndeamnă pe americani, îi forțează să plece? Și ce se va întâmpla după ce vor pleca aceștia din urmă?

Pentru Rusia, aceasta nu este o întrebare lipsită de importanță: în ciuda prăbușirii URSS-ului, ea mai are încă, de fapt, o frontieră comună cu Afganistan. Tadjikistanul, care înglobează în sine cea mai mare parte a fostei frontiere sovietice cu Afganistan, face parte din CSTO – adică este aliatul nostru militar (al Rusiei - nota redacției). Uzbekistanul și Turkmenistanul, care au graniță comună cu Afganistan, sunt, de asemenea, incluse în zona intereselor noastre naționale (rusești - nota redacției) și a responsabilității noastre (a rușilor - nota redacției). Dacă în Afganistan va izbucni un adevărat război civil, fumul conflagrațiilor sale va acoperi întreaga Asie Centrală și, în cel mai rău caz, flăcările se vor răspândi și spre ea, doar în Afganistan trăiesc aceleași popoare ca și în toate cele trei ex-republici sovietice menționate mai sus. În Rusia, există chiar presupuneri că retragerea trupelor americane nu reprezintă o înfrângere, ci o diversiune împotriva noastră: se spune că Washingtonul sustrage în acest fel atenția Kremlinului – spre est, unde totul va arde în timpul apropiat, iar rușii vor fi nevoiți să-și folosească toate forțele pentru a ʺstingeʺ coșmarul din Asia Centrală. Poate, în general, ar trebui să le cerem americanilor să rămână?

Astfel de pseudo-conspirații sunt ridicole: americanii nu au realizat nimic din ceea ce au vrut în Afganistan (este o altă chestiune că toate visele lor erau din start nerealiste sau absurde).

Au lichidat "Al-Qaida"* – ea avea regimente și divizii sau ea a fost și rămâne o organizație de rețea, care leagă diferite structuri și grupări în diferite părți ale lumii islamice? Da, sunt grupuri radicale, dar ocupația americană a Afganistanului a crescut doar ura față de Yankees în lumea islamică, adică a favorizat, în esență, sporirea influenței jihadiștilor.

Au învins Talibanul? Dar el va veni la putere la Kabul în viitorul apropiat – după plecarea americanilor: fie în mod pașnic, ca parte a guvernului de coaliție, fie în mod militar – atunci deja de unul singur.

Au vrut americanii să preseze, din Afganistan, Rusia și China (precum și Iranul), pentru a amenaja o platformă destinată prezenței permanente în regiunea cheie a Eurasiei? Au vrut, dar pentru acest lucru trebuiau să ʺrepareʺ cu adevărat Afganistanul și să-l ia sub controlul lor – nu s-a întâmplat nimic de acest gen. Americanii vor fi obligați nu doar să plece – în cel mai rău caz, vor fi nevoiți să ia cu ei și zeci de mii de afgani, care au lucrat pentru ei. Acei colaboratori, complici ai ocupanților – doar așa sunt numiți nu numai de talibani. Adică, pozițiile SUA în Afganistan vor fi nu, pur și simplu, subminate, ci distruse.

Dar SUA, după plecare, vor să se stabilească în țările vecine? Iată și The Wall Street Journal a infomat sâmbătă că Washingtonul "caută platforme regionale pentru a desfășura trupele și a exercita controlul asupra talibanilor după retragerea trupelor din Afganistan". Printre opțiunile luate în considerare se numără atât țările vecine, cât și țările mai îndepărtate, de exemplu Emiratele Arabe Unite. De asemenea, se analizează posibilitatea de desfășurare a navelor Marinei SUA în Golful Persic.

Biden a promis deja că, dacă "Al-Qaida"* sau ISIS * vor reprezenta o amenințare pentru America sau pentru interesele acesteia în Afganistan, atunci SUA vor efectua atacuri aeriene. Dar americanii vor să aibă posibilitatea de a reacționa rapid, deoarece după 11 septembrie (și chiar se vorbește despre jumătatea lunii iulie) în Afganistan nu vor rămâne trupe americane sau străine – și ce vor face în cazul unui atac asupra ambasadei americane (în care vor să lase până la 1000 de persoane)? Să trimită ajutor din Pakistan? Este prea departe, dar și relațiile cu el se înrăutățesc pe zi ce trece, prin urmare "cea mai preferabilă opțiune pentru crearea bazelor militare ar fi Uzbekistanul și Tadjikistanul, care au o frontieră directă cu Afganistanul și, în caz de necesitate, ar asigura deplasarea rapidă a trupelor".

Совместные военные учения вооруженных сил Грузии и США Достойный партнёр
© Sputnik / Александр Имедашвили, STF

Dar există o problemă – Rusia și China pot împiedica realizarea planurilor americane, notează The Wall Street Journal. Desigur, așa și este: nimeni nu le va permite americanilor să se consolideze în Asia Centrală. După 11 septembrie 2001, Rusia a permis Statelor Unite să stabilească baze în Kârgâzstan și Uzbekistan, dar atunci și Rusia era slabă, și relațiile cu Statele Unite nu se aflau într-o stare de confruntare activă. Acum nu se mai poate discuta despre niciun fel de consolidare, inclusiv temporară, a americanilor în Asia Centrală: după 20 de ani de ocupație a Afganistanului, ei vor trebui să părăsească complet regiunea. Va răspunde pentru securitatea acesteia Organizația pentru Cooperare de la Shanghai (OSC), creată de Rusia și China, care include acum nu numai toate republicile din Asia Centrală, ci și India și Pakistan, iar în curând și Iranul va deveni membru cu drepturi depline.

Adică, Afganistanul va fi complet înconjurat de state-membre ale OSC, în timp ce el însuși are doar statut de observator. Kabulul nu a fost admis în OSC din motive complet obiective: o țară ocupată și lipsită de suveranitate deplină nu poate fi membru al alianței. Scopul OSC – menținerea păcii în Asia, în primul rând în Asia Centrală. OSC nu dispune deocamdată de trupe proprii de menținere a păcii, dar nici nu există nevoia de a trimite trupe în Afganistan, de a înlocui unii ocupanți cu alții.

Afganii se luptă între ei de mai bine de patruzeci de ani, iar de 28 de ani se luptă și cu trupe străine. Este necesar să se asigure condiții politice pentru un dialog complexiv intra-afgan și, dacă nu reconciliere, atunci cel puțin o coabitare armată, dar pașnică a diferitelor popoare, structuri politice, religioase, tribale și clanale. Fără interferențe externe, cu atât mai mult atlantice, dar cu participarea activă (și influența) tuturor vecinilor și a țărilor apropiate – Rusia, China, Pakistan, Iran și India.

Deși și Statele Unite ar putea și ar trebui să ia parte la reconcilierea afganilor între ei – numai că atitudinea față de susținătorii lor din Afganistan, după retragerea trupelor, se poate dovedi a fi un obstacol în calea oricărui dialog. Oricum ar fi, principala sarcină a responsabilității pentru Afganistan, după plecarea americanilor, va reveni OSC și, mai ales, celor trei participanți ai săi: Rusia, China și Pakistan (cu toată complexitatea relațiilor afgano-pakistaneze din cauza pashtunilor divizați de ʺlinia Durandʺ). Acest lucru este și în interesul lor, și în interesul poporului afgan. Cele mai complexe și mai variate contradicții interne din Afganistan nu reprezintă un motiv pentru a renunța la ea sau pentru a se proteja cu un zid militar de jur împrejur. Al doilea scenariu este pur și simplu imposibil, iar primul nu corespunde intereselor vecinilor săi și intereselor marilor superputeri asiatice, inclusiv ale Rusiei.

Афганистан. Талибы.
© AP Photo/ Ishtiaq Mahsud, File

Sarcina minimă a OSC – împiedicarea răspândirii problemei afgane în afara țării, până la nivelul când CSTO va fi nevoită să se ocupe de aceasta. Iar sarcina maximă – ʺîmpingereaʺ tuturor părților afgane către o reconciliere reală și construirea unui nou Afganistan federal. Un popor curajos, care a trecut prin atâta durere, trebuie, într-un final, să ducă o viață liniștită, independentă și pașnică în țara lui montană. Nu ca în Elveția, desigur, deși și cantoanele elvețiene, la fel, au luptat între ele, ultima dată chiar destul de recent după standardele istorice – la mijlocul secolului al XIX-lea.

Afganistanul nu va deveni Elveția – și toate încercările de a transfera normele occidentale pe pietrele sale au rănit doar țara – dar el are tot dreptul să se transforme dintr-un focar de tensiune pentru Asia Centrală într-un vecin pașnic pentru toți prietenii săi. Este necesar doar să-i ajutăm pe afgani să revină la o viață pașnică independentă – pentru ei înșiși și nu în numele intereselor geopolitice și al experimentelor strategilor străini.

* Organizație teroristă interzisă în Rusia.

276
Tagurile:
Rusia, Afganistan

Загрузка...