Recep Tayyip Erdogan și Volodimir Zelenski

Cum Turcia își consolidează pozițiile în spațiul ex-sovietic

452
(reînnoit 07:45 13.04.2021)
Turcia își extinde influența în spațiul ex-sovietic, consolidându-și influența în Ucraina și Azerbaidjan. Ce se ascunde în spatele acestei agende.

Analiză de Serghei Markedonov

Serghei Markedonov, cercetător principal al Institutul de State de Relații Internaționale de la Moscova a Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei, redactorul șef al revistei “Mejdunarodnaia Analitika”

Intensificarea cooperării turci-ucrainene poate influența în mod substanțial situația din regiunea Mării Negre. Totodată, semnificația acestui factor depășește limitele geografice ale bazinului Mării Negre.

Relațiile dintre Ankara și Kiev, care cunosc o dezvoltare dinamică, sunt actualizate de probleme precum pătrunderea energică a Turciei în spațiul fostei URSS, disponibilitatea ei de a-și atribui rolul de protector politico-militar al unor state post-sovietice, precum și o oportunitate pentru unele state de a-și consolida relațiile cu Alianța fără a fi membri formali ai organizației.

Vizite și simboluri politice

În ultimii ani se observă o activizare semnificativă a contactelor bilaterale dintre reprezentanții Kievului și Ankara la cel mai înalt nivel. Prima vizită a liderului ucrainean în Turcia a avut loc în august 2019. Acest lucru s-a întâmplat doar peste patru luni de la victoria lui Zelenski în alegerile prezidențiale. La începutul lui februarie 2020, a venit rândul Kievului să găzduiască înaltul oaspete de la Ankara. Peste opt luni a avut loc o nouă vizită de lucru a lui Zelenski în Turcia. Între cele două evenimente, pe 27 august 2020, președintele Recep Tayyip Erdogan a purtat discuții cu vicepremierul guvernului ucrainean, Oleg Urupski. Pe 10 aprilie 2021, Turcia a fost vizitată de președintele Ucrainei.

Din câte observăm, intensitatea contactelor bilaterale este destul de înaltă. Însă mult mai important este contextul în jurul acestor evenimente diplomatice. Merită să atragem atenție la faptul că vizita lui Erdogan la Kiev pe 3 februarie 2020 a fost dedicată nu doar celor 28 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice între Republica Turcă și Ucraina post-sovietică. Aceasta a avut loc pe fundalul unei escaladări bruște în Siria. Dacă în timpul primei întrevederi cu Zelenski pe pământul turc Erdogan s-a distanțat de orice critică în adresa Moscovei, atunci la Kiev a dat frâu liber emoțiilor. Rusia a fost acuzată că a închis ochii premeditat la acțiunile “regimului sirian”. Pe acest fundal, Kievul și Ankara au convenit asupra activizării cooperării în domeniul tehnico-militar.

Voiajul lui Zelenski pe țărmurile turcești în octombrie a anului trecut a decurs în contextul celui de-al doilea război în Karabahul de Nord. În acest eveniment rolul Ankarei nu se rezuma doar la fraze simbolice cu privire la susținerea integrității teritoriale a Azerbaidjanului, principalul aliat în spațiul ex-sovietic. Turcia și-a adjudecată noul rol în regiunea Caucazului. A devenit clar că odată ce și-a consolidat pozițiile în regiunea Caspică, Turcia va devenit mult mai activă atât în direcția Asiei Centrală, cât și în regiunea Mării Negre.

Sub acompaniamentul armelor din conflictul din Nagorno Karabah, Kievul și Ankara au semnat un memorandul cu privire la o cooperare pe termen lung pentru consolidarea sistemelor de apărare. Drept urmare a acestui fapt a devenit acordul Ministerului Apărării din Ucraina cu un șir de companii turcești pentru producția dronelor și corvetelor, semnat în decembrie 2020.

Și, în final, aprilie 2021. Vizita lui Zelenski în Turcia a avut loc pe fundalul izbucnirii spontane a unui interes față de situația din Donbas. În Sud-Estul Ucrainei are loc o “dezghețare” a conflictului. Problema aici constă nu atât în incidentele militare, înregistrate de reprezentanții OSCE, jurnaliști și experți. Pe față e o vădită stagnare a procesului de instaurare a păcii, o tentativă de a modifica formatul existent al negocierilor prin cooptarea în “grupul normand” a SUA, de a transfera negocierile de la Minsk într-o altă capitală “neutră”. Chiar dacă autoritățile belaruse, în ciuda unor relații strânse cu Rusia, s-au obținut de la formularea unei poziții în ceea ce privește Donbas.

Zelenski și Erdogan au demonstrate mai multe semne ale susținerii și solidarității reciproce. De altfel, în astfel de istorii întotdeauna există anumite nuanțe la care merită să atragem atenție. Ce premise sistemice există pentru activizarea relațiilor turco-ucrainene? Pot fi considerate pozițiile Ankara și Kiev în totalitate identice?

Bazele pentru parteneriatul bilateral

Să începem cu faptul că pentru Ucraina președintele Erdogan și establishment turcesc reprezintă un public recunoscător. În special, atunci când vine vorba de pierderea suveranității Kievului asupra Crimeii. Comunitatea tătară reprezintă un factor intern important pentru Turcia. Potrivit unor aprecieri, în țără locuiesc peste 4-5 milioane de urmași ai tătarilor din Crimeea. Potrivit turcologului rus Pavel Șlîkov, “în Turcia există niște forțe care sunt dispuse să exploateze sentimentele romantice ale elitei turcești, care visează la intensificarea expansiunii spre Caucaz, Crimeea, Volga, Asia Centrală și care privesc Rusia nu în calitate de partener, ci ca pe un adversar geopolitic”.

De aici vine și poziția clar exprimată a autorităților de la Ankara în problema Crimeii. De fiecare data establishmentul turc subliniază că nu recunoaște jurisdicția rusă asupra acestei peninsula. Mai mult, elita turcă, conștientizând complexitatea relațiilor dintre Moscova și Kiev, utilizează canalele ucrainene pentru a transmite nemulțumirile față de politica Rusiei.

În afară de aceasta, pentru Zelenski sunt foarte importante contactele cu Patriarhul de la Constantinopol Bartolomeu, al cărui influență încearcă s-o instrumentalizeze pentru consolidarea tendinței de “naționalizare” a bisericii ortodoxe în țara lui.

Observăm disponibilitatea Ucrainei de a-și demonstra poziții speciale în raport cu Azerbaidjan, precum și respingerea politicii de recunoaștere a genocidului armean în Imperiul Otoman.

Între timp, pentru Turcia Ucraina nu este doar un canal pentru lansarea nemulțumirilor existente și a emoțiilor în contextul unei “cooperări competitive” controversate cu Moscova. În cele din urmă, canalele de comunicare ale președinților și miniștrilor Afacerilor Externe ai Rusiei și Turciei sunt ajustate și funcționează bine. Apropo, în ajunul călătoriei lui Zelenski, la inițiativa părții turcești, a avut loc o discuție telefonică între Recep Tayyip Erdogan și Vladimir Putin. Ankara încearcă să-și promoveze propria direcție, pentru ca, pe de o parte, să nu intre într-un conflict deschis cu SUA și NATO, păstrându-și calitatea de membri al Alianței Nord-Atlantice, pe de altă parte, să-și demonstreze politica externă independentă. Problema Crimeii sau activizarea în spațiul postsovietic, în primul rând, e inițiativa părții turce. În același timp, e un prilej de a demonstra solidaritatea cu Washingtonul și Bruxelles. Drept urmare, declarația lui Erdogan de sprijinire a aspirațiilor euro-atlantice ale Kievului. Speranțele de admitere a Ucrainei în Alianță sunt mici, însă declarațiile de susținere a integrității teritoriale, precum și opțiunii pro-NATO vor fi privite pozitiv de aliații americani și europeni.

Aici ne-am dori să atragem atenția la un scenariu de o importanță primară. În jurul Ucrainei și Georgiei nu încetează disputele: vor deveni în curând membri ai NATO? Însă această chestiune, în ciuda importanței sale, este secundar. Istoria cunoaște o mulțime de cazuri în care o țară a devenit un partener privilegiat al SUA sau altor aliați ai Washingtonului, fără a fi formal membru al Alianței. Oare nu era așa în cazul Israelului, Coreei de Sud, Japoniei, Spaniei în perioada dictaturii lui Franco? Să nu plecam atât de departe. Oare absența calității de membru al NATO a împiedicat Azerbaidjanul să devine un partener strategic al Turciei, țară care are a doua armată ca mărime în Alianță?

Kievul nu e Baku

Prin urmare, între Ucraina și Turcia nu există probleme, iar alianța lor în curând se va transforma în ceva similar modelului turco-azer? Să nu ne grăbim cu concluzii. În primul rând, pentru că Baku, spre deosebire de Kiev, își ajustează politica prin distanțarea de orice procese integraționiste. Ucraina își definește foarte clar astfel de obiective strategice, cum ar fi aderarea la NATO și UE. Ceea ce înseamnă că este mult mai dependentă de modul în care este definit formatul bilateral.

Cât timp relațiile în triunghiul Washington – Bruxelles – Ankara sunt bune, nu există nicio problemă. Însă e suficient ca SUA să simtă o gelozie față de partenerul său eurasiatic, situația se poate schimba, iar Kievul va fi nevoit să aleagă. Baku nu apleacă urechea atât de atent la “sfaturile străine” în ceea ce privește democrația și reformele. Nu și Kievul. Ucraina nu dispune de acea independență față de Occident în procesul de luare a deciziilor, ceea ce are Azerbaidjanul.

Aici ar fi momentul să menționăm istoria din agenda relațiilor turco-ucrainene, cum ar fi extrădarea Turciei a adepților liderului spiritual Fethullah Gülen. În ianuarie 2021, din Ucraina au fost deportați doi învățători turci – Samet Gur și Salih Fidana. Reveniți acasă, aceștia au ajuns sub acuzare. Însă o astfel de cooperare, de regulă, provoacă proteste și reacții critice din partea diverselor organizații internaționale (cum ar fi Freedom House). Chiar dacă Statele Unite balansează de obicei între “politica reală” și abordarea idealist, Ucraina este percepută de opinia publică de acolo nu ca o țară “specifică” a Orientului arab, ci ca un stat european, care aspiră la „standarde înalte ale democrației”. Ceea ce li se iartă statelor din regiunea Golfului, Kievului nu i se admite.

Pe lângă factorul SUA există și alte constrângeri. În ultimii ani Erdogan i-a provocat pe mai mulți. În listă se află și Moscova, Washingtonul, Beijingul, Delhi. Totuși, promovându-și imaginea de cel care tulbură liniștea publică, președintele turc și-a demonstrat în mai multe rânduri capacitatea de a raționaliza confruntarea. Nu în zadar în timpul vizitei omologului său ucrainean, liderul turc i-a indicat asupra necesității realizării acordurilor de la Minsk. În ciuda faptului că autoritățile de la Kiev susțin deschis că acestea sunt învechite și nu mai sunt relevante pentru actuala agendă.

În același timp, livrarea armatei ucrainene a dronelor “Bayraktar”, care și-au demonstrat eficiența în timpul acțiunilor militare din Karabah, ar putea să vină în contradicție cu discursurile diplomatice bine puse la punct. E puțin probabil ca Ankara va putea garanta că Ucraina nu-și va dori să repete în Donbas, cu ajutorul lor, experiența de anul trecut din Karabah.

452
Tagurile:
Azerbaidjan, Ucraina, CSI, Turcia
NATO

Se confirmă - din 2022, România va fi încălecată total de NATO: ”E teritoriul nostru”

1480
(reînnoit 14:17 07.05.2021)
Va însemna control mai puternic asupra serviciilor speciale, a deciziei politice, economice și energetice – cu tot cu vectorii conecși: justiția, mass media, medii de socializare, administrație locală, comunicații. Plus cheltuieli mai mari din partea României.

BUCUREȘTI, 7 mai – Sputnik. În contextul exercițiului Steadfast Defender 202, care se desfăşoară în zona Mării Negre, inclusiv pe teritoriul României, jurnalistul Radu Tudor a transmis o întrebare – de fapt, o ridicare la plasă – comandanților NATO pe Europa.

”Care este relevanța acestui exerciţiu pentru consolidarea flancului estic al NATO şi când va deveni operaţional Comandamentul Multinaţional din România?”, a întrebat principalul propagandist al Alianței în țara noastră, fiind completat de Oana Lungescu, purtătorul de cuvânt al NATO: ”Presupun că se referă la Comandamentul Multinaţional Sud-Est”. 

Locotenent colonelul James Scott, purtătorul de cuvânt Comandamentul Suprem Aliat de la Norfolk, Virginia, a răspuns – ”Din câte ştiu, acest lucru se va întâmpla în 2022. Dacă greşesc, voi reveni cu informaţia corectă”.

Nesiguranța bizară a răspunsului denotă că, dacă pentru  rezultă că, dacă pentru Comandamentul Suprem Aliat de la Norfolk, Virginia, problema Comandamentul Multinaţional ”din România” nu este prioritară; în schimb, ea este pentru grupările de interese NATO din Europa. O dovedește o nouă completare a Oanei Lungescu:

”Permiteţi-mi să completez. Comandamentul Multinaţional Sud-Est a ajuns la nivelul operaţional iniţial şi acesta va fi vizibil în cursul Exerciţiului Steadfast Defender 2021, care va reprezenta un moment semnificativ pentru ei şi este de aşteptat să devină pe deplin operaţional în anii următori”, a spus Lungescu.

Ce înseamnă asta? Că România va fi încălecată și mai bine de NATO și SUA, asta însemnând control mai puternic asupra serviciilor speciale, a deciziei politice, economice și energetice – cu tot cu vectorii conecși: justiția, administrația locală în multe zone, infrastructura de comunicații.

Și, implicit, asta va însemna cheltuieli mai mari din partea României și reducere libertății de acceptare a unor investitori din state non-NATO, în primul rând din China și Rusia. Deja vedem această situație în cazul Cernavodă și al implementării 5G.

Credeți că exagerez? Citiți ce răspunde general-locotenent Brice Houdet, şeful de stat major al Comandamentului Suprem Aliat din Europa:

”În acest an, ne concentrăm în special asupra Mării Negre. Însă totul funcţionează prin rotaţie, însă în alţi ani vom merge în zona Mării Baltice, putem fi în Europa Centrală, putem fi în Europa Occidentală, putem fi în Oceanul Atlantic. Prin urmare, mergem peste tot unde este teritoriul nostru”.

Cu alte cuvinte, generalul nu folosește termenul teritoriul României, nici măcar aliaților, ci ”al nostru”.

Repet – niciodată poporul român NU a fost întrebat dacă este de acord ca România să intre într-o alianță care declară inamici peste capul voinței românilor, nici dacă vrea să se pună baze militare străine pe teritoriul național, nici ”comandamente”.

Și, sub nicio formă, să se folosească sintagme ca ”spațiul aerian NATO”, ”teritoriul nostru” (al NATO) în loc de spațiul aerian și teritoriul românesc!

Ce înseamnă toate aceste decizii și formulări? Încălecarea României, ”teritoriul nostru”. De altfel, am avertizat în analize anterioare că asta e intenția SUA și NATO – aceea ce a transforma România din țară în ”teritoriu”, pe care să își amplaseze baze și să facă exerciții militare, pentru diverse interese și jocuri strategice – care NU sunt ale României.

Care sunt avantajele României? Exact ca ale celui care plătește taxă de protecție unei găști de ”bombardieri”. Crede bietul fraier că va fi liniștit pentru că a plătit? Aiurea, va fi tot mai încălecat – și i se vor cere tot mai mulți bani! Asta e legea nescrisă, dar universal valabilă.

Iar referitor la opinia românilor despre NATO?... E suficient să citiți comentariile la postprile de gen ale lui Radu Tudor.

1480
Tagurile:
România, NATO
Tematic
Șoigu: Acțiunile SUA și NATO sporesc amenințările militare în Europa
Sondaj sub egida Academiei: NATO, SUA, UE și Iohannis primesc… palme de la români!
Cristoiu: ”Cei care freacă cizmele NATO cu limba sunt un pericol național”

Загрузка...
Sorin Cîmpeanu

Cîmpeanu, profesorii și sindromul ”gazetei imperialiste”

374
Ministrul Educației a anunțat, recent, că speră ca în două săptămâni, elevii să poată merge fizic la ore. Este, însă, o cursă contra timp și este evident că acest lucru nu va fi posibil.

Revenirea copiilor fizic la ore a devenit subiectul principal de discuție al miniștrilor Educației din România. De altfel, pandemia asta pare să le fi venit mănușă. Problemele majore ale sistemului de educație au trecut în plan secund, undeva, în umbră, nu mai vorbește nimeni despre ele și par că nici nu există.

În schimb, în fiecare intervenție pe care ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, o are la televiziune, ne tot vorbește despre revenirea copiilor în format fizic la școală.

Recent, Sorin Cîmpeanu, a spus că speră ca în două săptămâni, toți elevii să poată veni fizic la clase.

Anul trecut, cred că tot prin luna mai – sau aprilie, fostul ministru al Educației, Monica Anisie, dădea asigurări că se lucrează la scenarii – care nu au fost niciodată făcute publice, dar, cine știe, or fi clasificate și le vom afla peste 50 de ani – și că se va reveni în bănci. A ieșit public președintele României Klaus Iohannis și a pus capăt acestei sarabande a declarațiilor fără acoperire.

Acum, Sorin Cîmpeanu iese și ne spune că, în scurt timp, se va putea merge la școală. Asta ar venit cam în săptămâna 17-23 mai 2021.

La jumătatea lunii iunie se intră în vacanța de vară.

Însă nu aici este problema. Ministrul Sănătății, Ioana Mihăilă, spune că elevii au revenit prea devreme în bănci și că ei trebuiau să se întoarcă în clase numai atunci când incidența cazurilor de COVID-19 era una extrem de scăzută.

Deci, practic, aflăm că nu se va întâmpla nimic după aceste două săptămâni.

Ministrul Cîmpeanu nu este la prima declarație fără acoperire. După ce, o vacanță întreagă, ne-a tot vorbit de utilizarea testelor de salivă, a ieșit public și a anunțat renunțarea la ele.

Lipsa de consecvență va avea urmări tragice pentru sistemul de învățământ, și așa ros de probleme ca un organism aflat în plin proces de deteriorare. Atitudinea de tip ”gazetă imperialistă” afișată de Sorin Cîmpeanu nu face decât să arate că, la nivelul ministerului Educației, nu există un plan clar de trecere prin criză.

374
Tagurile:
Sorin Cîmpeanu

Загрузка...
Vaccinul Johnson & Johnson

În SUA vor fi distruse 70 de milioane de doze ale vaccinului Johnson & Johnson

0
(reînnoit 18:27 07.05.2021)
La întreprinderile din Baltimore au fost confundate ingridientele a două vaccinuri diferite împotriva COVID-19, fiind compromise milioane de doze ale vaccinului Johnson & Johnson.

CHIȘINĂU, 7 mai – Sputnik. SUA ar putea retrage peste 70 de milioane de doze ale vaccinului companiei Johnson & Johnson din cauza riscului de poluare, informează RIA Novosti, cu referință la New York Times.

La o întreprindere din Baltimore, în timpul procesului de producție a vaccinului au fost greșite ingredientele pentru două vaccinuri împotriva COVID-19, iar în consecință au fost compromise peste 15 milioane de doze ale preparatului Johnson & Johnson.

Potrivit unei surse guvernamentale, Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente este îngrijorată în privința compromiterii altor loturi ale preparatului, care au fost produse odată cu dozele greșite. Acum autoritatea americană examinează chestiunea distrugerii a peste 70 de milioane de doze ale vaccinului Johnson & Johnson, produse la această fabrică.

Potrivit publicației, numărul total al dozelor “suspecte” ale vaccinului Johnson & Johnson, ajunse în UE, Canada, Africa de Sud, constituie de la șase la nouă milioane.

Mai devreme, autoritățile de reglementare a medicamentelor din SUA, FDA și CDC au eliminat restricțiile pentru utilizarea preparatului împotriva COVID-19 Johnson & Johnson. Cele două instituții consideră că vaccinul trebuie să fie utilizat în continuare, fiind convinse că acesta este sigur și eficient.

0
Tagurile:
Johnson & Johnson, SUA, vaccin
Tematic
Valery Kuzmin, despre deosebirile dintre Sputnik V și alte vaccinuri – cifre concrete
Maia Sandu s-a vaccinat LIVE împotriva COVID-19 - video
Maia Sandu s-a vaccinat… cu un mesaj politic
Maratonul vaccinării: Guvernul nu mai știe cum să convingă românii

Загрузка...