Военная операция НАТО против Югославии. Съемки 1999 года

24 martie ziua ticăloșiei NATO, o rușine pentru România

8647
(reînnoit 20:14 24.03.2021)
22 de ani de la cea mai mare agresiune a NATO – și a celui mai mare atac militar împotriva unui stat european, căreia Europa îi era îndatorată pentru eroismul din întreaga istorie, Din păcate, România a avut partea ei de rușine, chiar și vină.

BUCUREȘTI, 24 martie, Sputnik. Puțină lume din România își aduce aminte că, exact acum 22 de ani, NATO începea acțiunea ticăloasă și criminală, care avea să scrie o pagină rușinoasă în istoria Europei.

Pe 24 martie 1999, NATO începea atacurile aeriene împotriva Iugoslaviei, de fapt asupra Serbiei. Agresiunea NATO s-a derulat în perioada 24 martie - 10 iunie 1999, în cele 78 de zile fiind lansate 25.000 de lovituri aeriene asupra Serbiei.

3500 de aeronave - elicoptere de luptă, 1200 avioane de vânătoare NATO – și mii de rachete Tomahawk au atacat mii de ținte din întreaga Serbie. Atacurile au fost sprijinite de trei mari portavioane, 6 submarine de atac dotate inclusiv cu armament atomic, 2 crucișătoare, 7 distrugătoare, 13 fregate„.

De fapt, scria pilotul român Ioan Alexandru Pricop, care a publicat o analiză pe baza mărturiilor și relatărilor, dar și folosind date din surse militare, în seara de 24 martie 1999, ”fără aprobarea Consiliului de Securitate al ONU, NATO a lansat cea mai mare operațiune militară din istoria sa: Operațiunea Forțele Aliate. Au fost lovite pe rând: obiectivele militare apoi infrastructura și obiectivele civile”.

Asupra Serbiei au fost aruncate peste 200 de tone de combustibil de bombe cu uraniu sărăcit, unele zone din Serbia nefiind locuite mulți ani după din cauza gradului ridicat al radioactivității.

Circa 2500 de oameni, inclusiv 89 de copii, au fost uciși și aproximativ 12.500 de persoane au fost rănite în bombardamente, iar daunele materiale sunt evaluate de unele surse sârbe ka circa 100 de miliarde de dolari.

Operațiunea militară poate fi considerată o agresiune, fiind efectuată fără aprobarea Consiliului de Securitate al ONU - numai pe baza afirmațiilor țărilor occidentale conform cărora autoritățile iugoslave ar fi efectuat operațiuni de epurare etnică, provocând o ”catastrofă umanitară”.

Pentru România este o amintire rușinoasă, pentru că atunci și-au trădat frații – singura țară cu care a existat aproape întreaga istorie prietenie și colaborare.

România, chiar dacă nu a participat direct, a permis ca avioanele NATO să folosească spațiul nostru aerian pentru a comite agresiunea.

Românca stabilită la Munchen, Monica Krueger, face un istoric al vinovăției (conducătorilor) României de atunci, când ministrul de Externe, Petre Roman, și președintele Emil Constantinescu au fost ”persoanele cheie în alianța SUA-România din anii ’90”.

Iată cronologia rușinii, așa cum o prezintă Monica Krueger:

-În octombrie 1998, Parlamentul român a aprobat cererea NATO ca avioanele Alianţei să poată utiliza spaţiul aerian al României pentru posibile operaţiuni militare împotriva Iugoslaviei, numai în situaţii excepţionale şi de urgenţă. Solicitările au fost aprobate de Emil Constantinescu (președintele României) și Petre Roman (președintele senatului 1996-2000).

-În februarie 1999, militari din România şi Statele Unite au stabilit un centru de monitorizare a traficului aerian care să acopere, în afara teritoriului românesc, şi ariile învecinate.

-În martie 1999, ca urmare a unei solicitări NATO, România a închis trei aeroporturi în vestul ţării - Timişoara, Arad, Caransebeş - până la sfârşitul operaţiunilor Alianţei împotriva Iugoslaviei.

-În data de 18 aprilie 1999, NATO a solicitat României deschiderea spaţiului aerian pentru avioanele aliate. Pe data de 20 aprilie 1999, Consiliul Suprem de Apărare al Ţării (CSAT) şi Guvernul României au dat curs acestei solicitări.

-Pe data de 22 aprilie 1999, Parlamentul a autorizat avioanele NATO să utilizeze spaţiul aerian românesc în timpul operaţiunilor din Iugoslavia.

-Între 23 si 25 aprilie 1999 a avut loc Summit-ul NATO de la Washington; NATO a prezentat MAP (Membership Action Plan) care a pune bazele unui mecanism de pregătire şi evaluare individuală a ţărilor candidate.

-În mai 1999, Ministerul Apărării Naţionale a confirmat faptul că Forţele Aeriene NATO au dreptul să utilizeze aeroporturile româneşti pe durata operaţiunilor din Iugoslavia. Tot în mai 1999, Reprezentanţii guvernului român şi cei ai NATO au semnat un acord referitor la condiţiile în care avioanele aliate pot utiliza spaţiul aerian românesc.

Monica, la fel ca și alți români, au manifestat împotriva deciziei ca România să sprijine trupele NATO, alți români s-au solidarizat cu sârbii și s-au aflat pe podurile din Belgrad pentru a se oferi ca ”ținte umane”. De ce? Pentru că în demența demonstrării puterii sale distrugătoare, NATO distrugea clădiri, șosele și mai ales podurile monumentale ale Belgradului. Însăși clădirea televiziunii naționale sârbe a fost lovită de atacurile NATO.

Europeni din toate statele au venit atunci pentru a fi alături de sârbi pentru a sta noapte de noapte pe poduri pentru a împiedica NATO să bombardeze. 

Ce a urmărit NATO, de fapt? Multe obiective și ticăloase: de la slăbirea unui stat care nu le cânta în strună – și care s-a opus mereu imperiilor! – până la ”lărgirea NATO ca opoziție față de Rusia, precum și motivul incontestabil al prezenței trupelor NATO în regiune, prezență justificată de ei prin „instabilitatea” zonei”, după cum scrie Monica Krueger, citând documente din corespondența germano-americană.

Din păcate, agresiunea asupra Iugoslaviei s-a petrecut în anii unei Rusii slăbită de conducerea nefericită a lui Boris Elțîn, ceea ce a lipsit Belgradul de principalul său aliat, Moscova.

Au trecut de atunci 22 ani, iar românii au uitat, în mare parte. Sârbii, cu siguranță, nu uită. Și nu iartă orice.

8647
Tagurile:
NATO, Iugoslavia
Александр Хроленко, обозреватель МИА Россия сегодня

Hrolenko, despre participarea pacificatorilor din Transnistria în conflicte militare

307
(reînnoit 09:03 22.04.2021)
Trupele rusește de menținere a păcii nu vor participa la nici un fel de acțiuni militare, iar discuțiile pe acest subiect sunt din domeniul fantasticii, a declarat pentru Sputnik Moldova expertul militar Alexandr Hrolenko.

CHIȘINĂU, 22 apr – Sputnik. În cadrul Comisiei Securitate Națională, Apărare și Ordine Publică a Parlamentului, au fost audiați au fost audiați reprezentanții Ministerului Apărării, SIS, MAI și ai Biroului de Reintegrare. La ședință s-a vorbit de mobilizarea militară în regiune.

Președintele Comisiei, Sergiu Sîrbu, și-a exprimat speranța, miercuri, la un briefing de presă, că forțele ruse din regiunea transnistreană nu vor fi implicate în eventual conflict care eventual al putea izbucni între Ucraina și Rusia.  

Expertul militar rus Alexandr Hrolenko a declarat într-un interviu Sputnik Moldova că nu există nici măcar obiectul pentru o astfel de discuție privind participarea contingentului de trupe ruse și de menținere a păcii la oricare acțiuni militare.

"Grupul de trupe ruse din regiunea transnistreană nu poate să participe la niciun fel de conflicte sub aspect tehnologic. În primul rând, este puțin numeros, acum acolo sunt dislocați nu mai mult de 2 000 de militari și nu dispune nici măcar de tehnică și armament greu. În la doilea rând, el are două obiective clar definite, - misiunea de menținere a păcii și de pază a depozitelor cu muniții. Trebuie să ai un fel de fantezie hipertrofiată ca să-ți imaginezi că un mic contingent se va porni în ofensivă spre Odesa, Kiev și nu mai știu unde își imaginează deputații parlamentului moldovean", afirmă Hrolenko.

Expertul rus spune că nu există nici un temei să așteptăm un conflict armat ruso-ucrainean de proporții.

"Discuția privind o posibilă contrapunere armată între Rusia și Ucraina vine de la cel viclean. Cred că acum tuturor le este clar că Federația Rusă nu are nevoie de un astfel de conflict, iar Ucraina a pierdut orice spirit de luptă. Da, la sfârșitul anului trecut, pe fondalul evenimentelor din Nagorno Karabah, cuiva în Kierv i-au venit idei cum ar fi "dar să nu lovim oare și noi cu drone turcești asupra Donbasului". Dar a fost suficient ca Rusia să verifice pregătirea în luptă a trupelor, dislocând în mod rapid două armate și trei divizii aeropurtate în sud-vestul țării și peninsula Crimeea, ca nimeni să nu mai aibă îndoieli cu ce se va sfârși în mod inevitabil aventura generalilor ucraineni. Și astăzi într- o astfel de evoluție a situației nu este interesat nici la Washington, nici la Bruxelles, și nici măcar la Kiev", se arată convins Hrolenko.

Președintele Comisiei Securitate Națională, Apărare și Ordine Publică a Parlamentului, a criticat-o pe președintele Maia Sandu, care este comandantul suprem al armatei, că nu acordă suficientă atenție acestui subiect și evită să-l discute la ședințele Consiliului Suprem de Securitate.

Cum îi tratează pe pacienți din Karabah medicii militari ruși
© Video : Ruptly / Минобороны России

Potrivit lui Sîrbu, autoritățile au confirmat o mobilizare militară fără precedent la frontiera Ucrainei cu Federației Ruse, însă au dat asigurări că, în acest moment, nu există premise pentru declanșarea unui conflict militar în zonă care ar putea să ne afecteze.

„Sperăm foarte mult să nu existe un conflict între cele două țări. Și pentru noi este foarte important acest lucru, deoarece știm că în regiunea transnistreană există un contingent militar al Federației Ruse și există un risc mare ca, în cazul în care ar putea începe acest conflict, să nu fie implicate și forțele rusești din regiunea transnistreană, or Transnistria este parte a teritoriului Republicii Moldova”, a declarat Sergiu Sîrbu.

Grupul operativ de trupe ruse, dislocat pe malul stâng al Nistrului, îndeplinește două sarcini principale: desfășoară o misiune de menținere a păcii împreună cu forțele de menținere a păcii transnistrene și moldovenești, precum și paza depozitelor militare din zona așezării Cobasna.

Anterior, purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe, Maria Zaharova, a spus că Rusia nu este interesată să provoace un război civil în Donbas și va face tot posibilul pentru a-i proteja pe locuitorii regiunii.

Confruntarea armată din Donbas se desfășoară de șapte ani, iar aproximativ 13 mii de persoane au murit. Reglementarea conflictului este discutată în cadrul reuniunilor grupului de contact de la Minsk. Participanții la acest dialog au adoptat mai multe documente menite să rezolve conflictul, dar împușcăturile continuă.

Un regim cuprinzător de încetare a focului a intrat în vigoare în iulie 2020. Cu toate acestea, din februarie, luptele s-au intensificat, iar în aprilie DPR a raportat moartea unui copil după ce a fost lovit de o dronă ucraineană. În plus, Forțele Armate ale Ucrainei trag asupra celor două republici autoproclamate cu armel interzise în cadrul înțelegerilor Minsk-2.

307
Tagurile:
militari, Transnistria
Tematic
Militarii ruși veghează asupra securității în coridorul Lacin
SUA acuză militarii ruși de provocarea unui incident cu militari americani în Siria
Militarii ruși de menținere a păcii se îndreaptă spre Karabah

Загрузка...
Larisa still 03

Filmul ”Larisa” povestea unei vieți pe două continente

162
Ruxandra Cernat, președintele Asociației ArtViva, este câștigătorul concursului de scenarii din Federația Rusă, prilej cu care a realizat, alături de o echipă extraordinară, filmul de scurt metraj ”Larisa”. O poveste impresionantă, care arată că viața e surprinzătoare.

BUCUREȘTI, 21 apr – Sputnik. O poveste de viață derulată pe două continente – Europa și Asia: aceasta poate fi, în linii mari, ideea centrală a filmului de scurt metraj produs de ArtViva.

Numai că povestea filmului este una mult mai complexă, tulburătoare și neașteptată, o răsturnare de situație produsă după ce protagonista primește un telefon de la… Ambasada Rusiei.

Președintele Asociației ArtViva, Ruxandra Cernat, a vorbit exclusiv pentru Agenția de Presă Sputnik, despre acest proiect remarcabil, precum și despre clipa când vom putea viziona și noi filmul ”Larisa”.

Larisa still 01
© Screenshot / Scurt metraj ”Larisa”
Larisa still 01

Ești primul român care a câștigat concursul de scenarii din Federația Rusă. Despre ce este vorba?

Ruxandra Cernat: Împreună cu Republica Kazahstan, cu regiunea Kazan, s-a făcut un proiect prin care, în fiecare an – în 2021 va fi al treilea an – au fost atrași cineaști din întreaga lume care să participe cu un scenariu și în acest scenariu să fie o poveste care să cuprindă cumva personaje, cultura, locurile din Kazan, respectând cu strictețe anumite norme mai degrabă religioase decât culturale, având în vedere că vorbim despre o țară musulmană, Kazahstan.

Ce fel de scene nu pot fi arătate în pelicule?

Ruxandra Cernat: În filme nu se pot arăta scena intime sau că se consumă alcool etc. Iar produsul final urmează să fie un film de lung metraj de tip omnibus, deci mai multe povestiri legate sub umbrela tematică a regiunii respective, care va intra în cinematografe din toamnă. Anul acesta va intra filmul produs in primul an, deci primele zece filme făcute in Kazan. Au avut noroc că a fost înainte de pandemie și au filmat acolo, pentru că Ministerul Culturii din Federația Rusă susține acest proiect și, practic, toți cei selectați urmau să stea o săptămână acolo, cu echipa proprie si echipe locale, să scrie, să filmeze, să monteze și, după aceea ne întorceam acasă lăsând filmul pentru post producție.

Larisa still 02
© Screenshot / Scurt metraj ”Larisa”
Larisa still 02

Cum s-a făcut regizarea, ținând cont de condițiile dificile existente la nivel mondial, generate de pandemia de coronavirus?

Ruxandra Cernat: Anul trecut, am fost primul român al cărui scenariu a fost selectat și a trebuit să mă confrunt cu problema regizării prin Whatsapp și a comunicării cu o echipă de acolo în condițiile în care orice punem noi ca personaj in film nu putea să se lege cu filmarile din Kazan pentru că nu puteau călători nici măcar actorii. Tot ce însemna recuzită sau costume la fel, trebuia să găsești ideintic acolo, sau să fie și ușor de făcut și in acelasi tip aparte ca să fie firul roșu al povestii. Totul s-a facut online, să alegem actorii din Kazan, să alegem costumele, locatiile. Echipa de productie de acolo era deja prestabilita pentru noi, am avut sansa sa ne fie repartizati cei mai buni.

Care este povestea filmului tău?

Ruxandra Cernat: Eu am ales să fac cumva scenariul in doua perioada diferite - prezentul în România și trecutul, în urmă cu 32 de ani, în Kazan. Aici a fost provocarea pentru că toată echipa din kazan era tânără și se punea întrebarea cum era în anii 80 acolo, să găsească locații care existau și atunci, costumele, atitudinea. Au cautat mult prin second hand-uri… Noi am sperat până în ultima clipă, în decembrie, că vom putea pleca și filma acolo, proiectul fusese deja amanat din august de 2 ori, dar din cauza pandemiei nu s-au mai deschis granitele și atunci, în decembrie, am facut totul pe repede-înainte pentru ca trebuia închis proiectul pe anul respectiv ca finanțe cu ministerele de resort din Rusia.

Ați reușit să plecați, în cele din urmă?

Ruxandra Cernat: Totul a fost prin online, adică prin telefoane, prin Zoom, prin Whatsapp, numai așa și pe urmă pe transferuri de fișiere video și audio ce au filmat ei, ce am montat noi aici cu Dorwin Rowan. Au fost 10 proiecte. Din România am fost noi, cu filmul ”Larisa”. Au fost din Franța, din Germania, din China, din Vietnam, din Noua Zeelanda, din Nicaragua și trei proiecte rusești. Acestea 10 au fost cele alese ca să fie produse și să intre în filmul de lung metraj final care pentru Rusia înseamnă premieră în cinema in septembrie 2021. Eu am solicitat să aducem și filmul de anul trecut dar, mai ales, filmul de anul acesta care va trebui să fie cu premieră în septembrie pentru că acolo este România si sper să-l putem aduce într-o premieră exclusivă la Casa Rusă.

Larisa still 03
© Screenshot / Scurt metraj ”Larisa”
Larisa still 03

Cât a costat?

Ruxandra Cernat: Noi nu am avut acces la bugetul lor, practic ce bani au fost dați pentru cei de acolo care au fost susținuți de fondurile din Federația Rusă – practic, au fost plătiți acolo actorii, echipa de productie. Pentru noi ar fi fost acoperite toate costurile de transport, cazare si filmare in caz ca ajungeam acolo, asa a trebuit sa ma descurc cu parteneriate locale ca sa putem face totusi filmul cu care am castigat selectia. Dar si la ei au fost reduceri mari de buget. Când am auzit că numai pentru echipamentul de filmare era bugetul 150 de euro am spus ”Nu vreau să întreb mai mult”, si am trimis doar lista pentru echipa de productie de acolo, am nevoie de asta, de asta, de asta și, practic tot ce a fost pe România a fost prin asociația mea, ArtViva cu parteneriate, cu Uniunea Producătorilor UPFAR ARGOA care oferă producătorilor independenți, membri ai Uniunii, sprijin cu echipamente și am putut lua de acolo tot ce am avut nevoie pentru filmare și cu locația – Hotelul Golden Tulip de pe Calea Victoriei.

În rest, toată lumea a venit cu inima deschisă, bucuroși că putem să jucăm, să filmăm, după toată perioada asta…

Când am scris scenariul, am încercat să respectăm toate normele de siguranță. Am ales o încăpere foarte mare, nu erau decât 2 actori la cadru, în prima zi și un actor, în a doua zi, iar echipa, am fost 3 în spatele camerei, tocmai ca să nu ne complicăm nici unuia viața.

Larisa still 04
© Screenshot / Scurt metraj ”Larisa”
Larisa still 04

Care este povestea?

Ruxandra Cernat: Povestea, gândită în cele două unități de timp, este despre o tânără din România care este directoarea unui hotel. Primește un telefon de la Ambasada Rusiei că are de ridicat o scrisoare oficială. Se prezintă, ridică această scrisoare, prin care îi este anunțat că i s-a lăsat moștenire un hotel în Kazan, iar ca simbol de recunoaștere primește un cercel, ea având de la mama ei cealaltă jumătate a acestei perechi. Așa află, de fapt, despre tatăl ei care a fost un tătar pe care nu l-a cunoscut, mama ei murind la naștere, și pleacă în Federația Rusă să-și găsească rădăcinile. Ce a fost frumos este că povestindu-le celor din echipă despre proiect cu directoarea hotelului de aici am aflat că dorința ei este să primească la un moment dat moștenire un hotel de la o ruda necunoscuta, iar producătorul executiv din Rusia, colega mea Xenia Koltzova, cu care am lucrat cel mai strâns, mi-a spus că este chiar povestea vieții ei. Ea nu și-a cunoscut tatăl și dorindu-și foarte mult să ajungă la studii în Kazan, atunci când a plecat i s-a spus că are un unchi care este rectorul unei universități de lângă Kazan. Așa a ajuns, practic, să afle că de acolo este tatăl ei și să găsească întreaga familie.

Proiectul l-am gândit ca un lung metraj. Am întreaga susținere a echipei să îl și facem așa. Practic, noi ne doream să ajungem și în Kazan ca să filmăm continuarea – când Larisa ajunge acolo ce se întâmplă, cum descoperă familia, cultura, mâncarea, muzica, aromele…

Larisa still 05
© Screenshot / Scurt metraj ”Larisa”
Larisa still 05

Sunt șanse să ajungeți în acest an?

Ruxandra Cernat: Dacă se poate circula ne dorim din tot sufletul. Ideea este că, practic, cei care au sprijinit proiectul de partea rusă își doresc să facă genul acesta de proiecte. Le-a plăcut și povestea . Urmează, acum, să depun o cerere de sprijin financiar către forma de guvernare a regiunii Kazan, către ministrul de Promovare și Cultură. Este chiar doamna care a gestionat, practic, acest proiect. Se cheama ”Film in 7 zile” pentru că 7 zile trebuia să stăm acolo pentru a face filmul si a lucrat cu un coordonator pe scenariu, eu l-am avut pe Thom Palmen anul acesta. Sper să avem șanse să ajungem să filmăm. Practic, față de ce avem noi ca material, într-o săptămână, acolo, am putea filma restul, iar echipele locale vor face toată cercetarea si pregatirile de filmare până să ajungem noi, pentru că și lor le-a plăcut povestea și vor să continue.

În România când am putea vedea filmul?

Ruxandra Cernat: Eu îmi doresc să-l aducem măcar la Casa Rusă într-o vizionare, ori când vom mai avea colecțiile de filme gen ”Aripi”, din diverse țări sau poate tot așa, pe toamnă când se va lansa și în Rusia, să facem o punte de legătură… Altfel, după ce încheiem post producția va fi trimis către festivalurile de scurt metraj, pentru că va fi un film de zece minute, partea noastră, cum se spune, si catre festivalurile de lung metraj intreg proiectul ca omnibus.

Larisa still 06
© Screenshot / Scurt metraj ”Larisa”
Larisa still 06

Spune-ne, te rog, câteva lucruri și despre echipa extraordinară cu care ai colaborat…

Ruxandra Cernat: Actrița din rolul principal este o fostă colegă de facultate cu care am colaborat foarte frumos și în trecut, Sorina Ștefănescu. O puteți vedea la Nottara. Un coleg, drag și prieten, Adrian Lepădatu – el lucrează la Metropolis și a fost în cîteva reclame care au circulat și pe internet. Pentru imagine, l-am avut pe Andrei Rădulescu, un foarte bun operator și om de lumini – a făcut, practic, toate job-urile care au ținut de departamentul de imagine. Pe partea de sunet și montaj a fost Dorwin Rowan. Noi a trebuit să prezentăm filmul înainte de Crăciun, la festivitatea de închidere, ceea ce a însemnat, cu toate întârzierile, că filmul a trebuit montat în mai putin de 2 zile. Dorwin Rowan, acetsa este numele de artist si ca producator de muzica, s-a ocupat de toată partea asta de înregistrare, de sunet, de post producție de sunet, de montaj video, de colorizare. A compus, de asemenea, coloana sonoră, muzică originală pentru acest film, cu titlul ”Larisa”. Muzica se poate asculta pe toate platformele de specialitate si o puteti adauga postarilor de pe facebook sau instagram, la story. El a compus această muzică înainte ca noi să filmăm, inspirat, practic, din scenariu. Iar pe platoul de filmare inainte de a incepe intreaga echipa am ascultat piesa  ceea ce ne-a dat un vibe extraordinar pentru zilele care au urmat.

Larisa still 07
© Screenshot / Scurt metraj ”Larisa”
Larisa still 07
162
Tagurile:
poveste, Premiu, film
Тема:
Relațiile româno-ruse
Tematic
Film Horror unic: DNA acuză Cinematografia – PREMII și… 34 abuzuri în serviciu!
Festivalul de film “Aripi”, regal cinematografic la București
Regal de film rusesc în București: Colecția de Aur Mosfilm
Rusia va realiza primul film în Spațiu
Cavalerul Cerului român – nicio țară nu a avut asemenea erou, niciun film nu poate reda!

Загрузка...
Sputnik V

OMS anunţă inspecția comună în mai a laboratoarelor unde se fabrică Sputnik V

0
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) vor vizita împreună laboratoarele în care se fabrică vaccinul rusesc Sputnik V împotriva COVID-19, a declarat joi, pentru agenţia Sputnik, un reprezentant al OMS.

BUCUREŞTI, 22 apr – Sputnik. „Inspecțiile pentru bune practici clinice sunt efectuate în luna aprilie de către o echipă comună EMA / OMS. Inspecțiile la fața locului pentru bune practici de fabricație se aşteaptă să aibă loc în perioada 10 mai - prima săptămână a lunii iunie, aceste date fiind convenite cu producătorul”, a declarat pentru Sputnik un reprezentant al OMS.

Atât OMS, cât și EMA continuă să primească date de la Gamaleia Center, dezvoltatorul Sputnik V, ceea ce face parte dintr-un proces de revizuire în desfăşurare, a adăugat reprezentantul.

La începutul acestei zile, viceministrul rus de Externe, Sergei Vershinin, a declarat, după o întâlnire cu directorul general al OMS, Tedros Adhanom, că vaccinul Sputnik V poate primi aprobarea Organizației Mondiale a Sănătății în câteva săptămâni după desfăşurarea misiunii OMS, care ar urma să sosească în țară în luna mai.

Sputnik V, primul vaccin împotriva coronavirusului înregistrat din lume, a fost aprobat până acum pentru utilizare de urgență în 60 de țări de pe glob. Potrivit unei analize intermediare din studiul publicat în revista ştiinţifică The Lancet, vaccinul are o eficacitate de 91,6%.

0
Tagurile:
Sputnik V
Тема:
Vaccinul Sputnik V
Tematic
Noi date: Sputnik V, eficient în proporție de 97,6%
Germania vrea să cumpere vaccinul Sputnik: 30 de milioane de doze numai în această vară
OMS spune când va fi autorizat vaccinul ”Sputnik V”

Загрузка...