Das Pentagon, der Hauptsitz des US-Verteidigungsministeriums in Washington

"Acesta va distruge totul": Cu ce urmează Pentagonul "stăvilească" Rusia

667
În august, comandamentul Forțelor Spațiale ale SUA și-a lansat doctrina militară. Principalul mesaj al documentului: controlul asupra orbitei va deschide oportunități unice pentru planificarea și desfășurarea operațiunilor de luptă.

CHIȘINĂU, 18 feb – Sputnik, Andrei Koț. Moscova este îngrijorată de perspectiva apariției unui eșalon al sistemului american de apărare antirachetă în spațiul cosmic. Realizarea planurilor Washingtonului va destabiliza sistemul existent de securitate internațională – de acest fapt este sigur viceministrul Afacerilor Externe al Federației Ruse, Serghei Reabkov. Diplomatul a subliniat că, dacă această întreprindere va avea succes, americanii vor putea să atace direct de pe orbită zonele de poziție ale rachetelor balistice intercontinentale (ICMB), fără să aștepte ca ele să fie lansate.

Până la 30 de procente

În august, comandamentul Forțelor Spațiale ale SUA și-a lansat doctrina militară. Principalul mesaj al documentului: controlul asupra orbitei va deschide oportunități unice pentru planificarea și desfășurarea operațiunilor de luptă. Autorii au reamintit că, din cele mai vechi timpuri, comandanții au încercat să ocupe un punct cât mai înalt înainte de luptă și să obțină un avantaj strategic – să vadă manevrele inamicului, să observe câmpul de luptă fără obstacole, să excludă posibilitatea unui atac surpriză. Cea mai avantajoasă poziție în secolul XXI este orbita Pământului. Și, potrivit Pentagonului, ea ar trebui să fie controlată de Forțele Spațiale ale SUA.

Doctrina nu exclude nici plasarea pe orbită a elementelor armelor strategice. În august 2018, șeful Pentagonului, James Mattis, a declarat că spațiul cosmic ar trebui privit ca pe un "nou teatru de război". Potrivit acestuia, "factorul cheie este necesitatea de a implementa senzori pentru a detecta lansările în spațiu". Experții nu exclud faptul că, după senzori, americanii vor desfășura și arme de atac pe orbită. Statele Unite aveau proiecte de rachete interceptoare orbitale încă de pe timpul Războiului Rece. Ele erau capabile să doboare rachetele balistice intercontinentale sovietice în momentul lansării.

"Au început să vorbească despre militarizarea spațiului sub Trump", explică politologul-americanist Serghei Sudakov agenției de presă RIA Novosti. "Au creat Forțele Spațiale, au crescut numărul de lansări. Evident, sub Biden, acest curs va continua. Statele Unite au toate șansele să implementeze proiectul spațial de apărare antirachetă. Țara dispune de cea mai mare constelație de sateliți din lume, care este în continuă creștere. Mai mult, construcțiile spațiale sunt lansate și de companii care nu aparțin statului în mod formal, de exemplu, SpaceX-ul lui Elon Musk. Mulți sateliți comerciali de pe orbită pot fi folosiți și în scopuri militare".

Cu toate acestea, potrivit expertului, desfășurarea unui eșalon spațial al sistemului de apărare antirachetă nu va permite Pentagonului să neutralizeze complet potențialul stăvilirii nucleare a Rusiei. În cel mai bun caz, interceptorii spațiali pot distruge până la 30 la sută din ICBM-urile lansate. Dar, în condițiile unui război nuclear total, și acest procentaj este foarte mare. În plus, unele ICBM-uri vor doborî interceptorii tereștri din Europa și Statele Unite, precum și navele NATO, echipate cu sistemul Aegis și cu rachetele SM-2 și SM-3. Drept urmare, un atac nuclear de represalii nu va mai avea aceeași forță.

Războaie în spațiul cosmic

"Moscova trebuie să reacționeze mult mai dur la astfel de inițiative", este convins Sudakov. "Este necesar să explicăm Washingtonului că desfășurarea elementelor unui sistem de apărare antirachetă în spațiul cosmic este un cazus belli, care necesită o reacție extrem de severă. Dacă vom da de înțeles că militarizarea spațiului este o linie roșie, atunci, cel puțin, vom reuși să încetinim desfășurarea eșalonului orbital".

Conform doctrinei americane, Forțele Spațiale sunt responsabile de "securitatea" orbitei, asigurând accesul la aceasta Statelor Unite și aliaților săi, precum și de proiectarea puterii de luptă, pentru a intimida adversarii și a-i forța să-și schimbe comportamentul. Mărfurile și personalul vor ajunge grație navelor reutilizabile. De asemenea, va fi creată o puternică constelație de sateliți pentru transmiterea rapidă a informațiilor la nivel tactic, operativ și strategic. Un rol special este atribuit aparatelor spațiale de recunoaștere, supraveghere și comunicații.

Armatele SUA și aliaților săi din NATO depind, în mare, măsură, de sateliți. Anume în spațiul cosmic sunt concentrate principalele mijloace de comandă și control al trupelor și armelor, de recunoaștere, de comunicații și de navigare. Pe orbită există aproximativ o mie de aparate militare și aparate cu dublă destinație. Autorii doctrinei insistă asupra necesității de a priva toți oponenții Washingtonului de oportunitatea de a primi orice informație despre constelația orbitală americană. În acest scop, agenția pentru dezvoltări promițătoare în domeniul apărării DARPA implementează de câțiva ani programul Blackjack, care prevede lansarea pe orbita joasă a Pământului până la 200 de sateliți mici, conectați într-o singură rețea. Se crede că aceștia nu pot fi urmăriți.

Curățirea orbitei

Forțele Aerospațiale ale Federației Ruse dispun de mijloace tehnice și de specialiști, capabili să înregistreze acțiunile sateliților țărilor occidentale, concentrarea lor pe anumite zone de apă și uscat, frecvența cu care ei zboară peste orice zonă. După comportamentul constelației orbitale, de regulă, nu este dificil să se prezică mult din ceea ce a fost planificat la sediul NATO.

În cazul unei agravări a situației internaționale, Rusia va putea nu numai să observe sateliții țărilor occidentale, ci și să îi distrugă în mod eficient. În noiembrie, la poligonul Sary Shagan din Kazahstan, a fost testată cu succes o rachetă a promițătorului sistem de apărare antirachetă A-235 "Nudol", concepută pentru a intercepta ICBM-urile americane în cazul unui atac asupra Moscovei și asupra obiectelor industriale din vestul Rusiei. Potrivit experților, capacitățile sale vor fi suficiente pentru a distruge și obiectele spațiale de pe orbitele joase.

Această rachetă este testată începând cu anul 2014. Iar în martie 2018, la Plesețk, cu ea s-au apărat pentru prima dată, racheta fiind lansată dintr-un lansator mobil standard. Mobilitatea este principalul "atu" al complexului promițător. Într-o perioadă de amenințare, instalațiile vor fi transferate în pozițiile camuflate pregătite anterior, unde vor rămâne invizibile pentru sateliții inamici până la momentul lansării. Potrivit experților care au studiat înregistrarea video a testărilor, viteza de lansare a rachetei este aproape hipersonică.

Șeful Comandamentului Spațial al Forțelor Aeriene ale SUA, generalul John Raymond, a declarat că testarea rachetei rusești de interceptare a sateliților cu ieșire directă pe orbită este o provocare pentru interesele SUA în spațiul cosmic din jurul Pământului.

667
Tagurile:
Rusia, SUA, Pentagon
Tematic
ALERTĂ în SUA - Mutare masivă de trupe ale Pentagon către Washington
Trump a anunțat numele noului șef la Pentagon
Panică la Pentagon - Casa Albă cere planuri să atace o țară-putere atomică!

Cu noile sancțiuni, Occidentul coboară Cortina de Fier

125
(reînnoit 14:52 04.03.2021)
În ciuda întregii retorice rusofobe "umflate", Occidentul a ales din nou să facă pași spectaculoși și confruntători, dar în esență complet inutili.

Noile sancțiuni pe care Occidentul le-a impus Rusiei sunt ușor de ironizat – există prea multe contradicții și inconsecvențe aparente în deciziile luate din cauza lui Alexei Navalnîi.

Este mult mai dificil să înțelegem logica după care Statele Unite și Europa se conduc și obiectivele pe care le urmăresc. Iar ordonanța și consecvența acțiunilor lor, în ciuda tuturor paradoxurilor și, în unele locuri, chiar a absurdității a ceea ce se întâmplă, nu lasă nici o îndoială că totul se bazează pe considerații raționale.

Pentru început, trebuie remarcat faptul că de ceva timp – de la mijlocul anilor 2010 – europenii și americanii nu au demonstrat un asemenea nivel de solidaritate și entuziasm în ceea ce privește acțiunile comune împotriva Rusiei. Sancțiunile au fost anunțate de ambele părți ale Oceanului Atlantic nu doar într-o singură zi, ci aproape simultan, adică a fost cu siguranță o mișcare regizată. Dar și "pregătirea artileriei" pentru viitoarele măsuri a fost efectuată în conformitate cu toate regulile dramaturgiei: timp de mai multe săptămâni, nivelul de suspans creștea și pentru final se promitea ceva grandios.

De fapt, cazul s-a încheiat din nou cu obișnuitul "planul – o rublă, lovitura – un bănuț". În principal, au căzut sub "pedeapsă" șefii instituțiilor de aplicare a legii din Rusia, cărora interdicția de intrare în țările occidentale și înghețarea bunurilor ipotetice de acolo le este cam indiferentă. Situația este similară și în cazul organizațiilor științifice acuzate de "producția de arme biologice și chimice". Iar decizia Statelor Unite de a nu mai acorda asistență Rusiei poate fi considerată o anecdotă completă – se pare că partenerii americani continuă să trăiască, într-adevăr, în 1999.

În același timp, însuși Alexei Navalnîi, în urmă cu câteva luni, a declarat direct despre lipsa de sens a sancțiunilor împotriva "unor colonei sau generali, care nu călătoresc mult prin lume și care nu au prea multe proprietăți sau conturi bancare în Europa". El a cerut atunci Uniunii Europene "să vizeze banii oligarhilor ruși".

Trebuie de recunoscut faptul că o lovitură asupra marilor oameni de afaceri ar fi cu adevărat mult mai sensibilă – atât pentru ei personal, cât și pentru economia națională. Despre efectul negativ datorat închiderii proiectelor strategice comune, cum ar fi același "Nord Stream – 2", cu atât mai mult nu este nevoie să vorbim. Dar Occidentul, în ciuda întregii retorice rusofobe "umflate", a ales din nou să facă pași spectaculoși și confruntători, dar în esență complet inutili.

Nu există mai puține ciudățenii în poziția americanilor și a europenilor față de cel mai aprig apărat de ei opoziționist rus.

Pe de o parte, Occidentul l-a ridicat pe Navalnîi la rangul de dușman principal și, în același timp, de principală victimă a Kremlinului – cu numeroase onoruri. UE a creat chiar un nou regim global de sancțiuni pentru încălcările drepturilor omului, iar restricțiile anunțate au devenit prima implementare din istorie a acestui regim. Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a emis o decizie uimitoare, cerând eliberarea bloggerului ca măsură provizorie.

Steragul UE
© Sputnik / Алексей Витвицкий

Pe de altă parte, este evident că Statele Unite și Europa nu au nici cea mai mică iluzie cu privire la personalitatea bloggerului. Același CEDO nu a văzut un motiv politic în cazul "Yves Rocher", din cauza căruia Navalnîi a ajuns într-o colonie din regiunea Vladimir.

Organizația Amnesty International nu a fost ajutată de toată flexibilitatea sa morală remarcabilă și de conjunctura politică. Ea a refuzat să-l considere pe opoziționist drept "prizonier de conștiință" – și ea poate fi înțeleasă: el a a făcut comentarii rasiste și xenofobe prea spectaculoase în trecut.

Apropo, inițial, Uniunea Europeană s-a gândit chiar să numească noul său regim de sancțiuni direct după Alexei Navalnîi. Dar se pare că cineva de acolo a ajuns să-și dea seama la timp că acest lucru nu ar fi preferabil de făcut, având în vedere background-ul "eroului" – și această idee a fost abandonată.

Drept rezultat, comportamentul Occidentului, în special al Europei, arată, întra-adevăr, ca o umblătură dintr-o parte în alta, folosind tot ceea ce este la îndemână și motive nu prea potrivite pentru un conflict cu Moscova și, în general, o grămadă de acțiuni aparent inconsistente.

Dar toate acestea sunt perfect explicabile dacă distingeți în ceea ce se întâmplă o retragere de urgență – și chiar ușor panicoasă – într-o poziție defensivă.

Relațiile Rusiei cu Europa și Statele Unite suferă în prezent de o nouă transformare.

Evenimentele tumultuoase de la mijlocul ultimului deceniu au constituit pentru Occident o încercare de a ne sfărâma în cele din urmă țara, forțând-o să capituleze deplin în domeniu economic și geopolitic. Și el nu avea nici cea mai mică îndoială cu privire la succesul întreprinderii sale. Mai mult, era convins că ar fi posibil să realizeze acest lucru "cu puțin sânge" sub formă de măsuri care nu erau prea dureroase pentru el însuși, deoarece, de exemplu, deconectarea Moscovei de la SWIFT ar fi devenit extrem de neplăcută pentru afacerile occidentale.

Cu toate acestea, Rusia a pregătit, încă o dată, o surpriză, rezistând presiunii colective – și, timp de câțiva ani, situația a rămas blocată într-un echilibru instabil. Nominal, confruntarea a continuat, dar sancțiunile s-au transformat într-o profanare și formalitate goală. Pe de altă parte, în mod semnificativ, cooperarea dintre părți, în special cu Europa, a început să se restabilească rapid.

Însă evenimentele din ultimii doi ani, în special de anul trecut, au făcut ca Occidentul să arunce în cele din urmă o privire trează asupra țării noastre și să-și regândească ideea despre aceasta. El și-a dat seama că nu se confruntă cu o fluctuație sub forma unui succes accidental al unui "imperiu malefic" pe moarte, ci cu o superputere mare care crește rapid, care are un potențial colosal, ambiții serioase și o grămadă de ași în mânecă (până la capacitatea de a crea rapid un vaccin impresionant de eficient).

Și dacă există ceva cu care se poate de speriat Europa garantat, atunci acest ceva ar fi o Rusie cu adevărat puternică. Și se pare că s-au speriat cu adevărat acolo, văzând peste tot urme ale tranziției Moscovei la ofensivă în multe direcții – economice, politice, ideologice, mass-media.

Dar vecinilor le lipsește, în mod clar, încredere în sine, drept urmare chiar acum coborî rapid o nouă Cortină de Fier și adâncesc ruptura în relații pentru a se autoapăra.

De fapt, Occidentul încearcă să recreeze configurația Războiului Rece, când existau o serie de canale de cooperare strategică reciproc avantajoasă între părți (în special între Uniunea Sovietică și statele vest-europene), dar orice altceva era blocat.

Dar este adevărat că atunci principalele eforturi pentru a preveni "influența periculoasă" din străinătate s-au făcut pe partea noastră de frontieră.

Acum, după câte se vede, lumea occidentală este hotărâtă să reproducă acea experiență profund eșuată a URSS-ului.

Utilizarea lui Alexei Navalnîi pentru a rezolva această problemă poate fi considerată destul de reușită. Deși dorința Europei și a Statelor Unite de a călca pe "grebla" sovietică provoacă o profundă nedumerire.

125
Tagurile:
Sancțiuni, Occident
Tematic
Zaharova: Occidentul susține răspândirea fake news de către giganții IT
Video - Lavrov: Folosind pandemia, Occidentul încearcă să pedepsească guvernele „incomode”
Fostul aliat a lui Gaddafi: Occidentul a organizat lovitura de stat în Libia

Загрузка...
HIMARS на авиабазе Баграм в Афганистане

De ce are nevoie România de HIMARS la graniță cu Moldova?

422
(reînnoit 08:30 04.03.2021)
Sistemul de rachete HIMARS a fost conceput și luat în dotare de Pentagon în 2005, dar este greu de înțeles de ce o astfel de armă puternică este desfășurată în Estul României, la 220 de kilometri de Tiraspol și la 270 de kilometri de depozitul de muniții de la Cobasna.

Sistemul de securitate a statelor de la Marea Neagră este demontat sistematic de Statele Unite și NATO. Desfășurarea armelor grele în Europa de Est are anumite obiective determinate și nu va rămâne fără un răspuns din partea Ministerului Apărării al Rusiei.

În portul Constanța a sosit primul lot al sistemelor de rachetă cu lansare multiplă HIMARS, care vor intra în dotarea armatei naționale. Nou sistem va primi Batalionul 81 Rachete Operativ Tactice, dislocat în Focșani, aproximativ la 70 de kilometri de frontieră cu Moldova. Mai devreme, Departamentul de Stat al SUA aprobase livrarea în România (în cadrul programului “Vânzări militare străine”) 54 de lansatoare HIMARS, 81 de containere cu rachete ghidate M31A1 GMLRS cu un focos unitar exploziv, 81 de containere cu rachete ghidate M30A1 GMLRS cu un focos alternativ, 54 de containere cu rachete operative tactice M57 (ATACMS) cu o focoasă unitară, 54 de mașini de transport-încărcare. Suma totală a contractului este de 1,25 miliarde de dolari.

Sisteme de rachete de artilerie cu mobilitate ridicată HIMARS (High-Mobility Artillery Rocket System) sunt destinate atacării zonelor cu o concentrație de sisteme de artilerie, mijloace de apărare antiaeriană, noduri de transport și alte ținte majore, pe o rază de acțiune de până la 300 de kilometric. Bucureștiul nu dispune de inamici în raza aplicării HIMARS.

E greu de înțeles de ce o astfel de armă puternică este desfășurată în Estul României, la 220 de kilometri de Tiraspol și la 270 de kilometri de depozitul de muniții de la Cobasna (unde din anii 90 au fost depozitate sute de mii de tone de muniții și substanțe explozibile).

Pentru a înțelege ceea ce se întâmplă, să atragem atenția că Departamentul de Stat al SUA a aprobat vânzarea Poloniei a 20 lansatoare HIMARS în valoare de 655 milioane de dolari. România a primit de două ori mai multe – 54 de lansatoare. În acest fel, Marea Neagră este considerat “principala direcție de atac” a NATO, fiind format un “pumn” în acest sens.

Bâta pentru operațiuni speciale 

Sistemul de rachete de artilerie cu mobilitate ridicată HIMARS a fost conceput și luat în dotare de Pentagon în 2005, în interesul unităților infanteriei marine, trupelor aeropurtate și forțelor de desfășurare rapidă.

Trupelor speciale nu le sunt caracteristice acțiunile defensive, sarcina lor constă în desantarea pe țărm sau în spatele liniei inamice, capturarea și controlarea platoului până la sosirea întăririlor (pe mare sau din aer), pentru dezvoltarea unor acțiuni ofensive. Artileria grea HIMARS este destinată redislocării operative în orice teatru de acțiuni militare. Lansatorul este amplasat pe un camion ușor blindat Stewart & Stevenson cu roți 6x6 și este capabil să tragă la 10 minute de la descărcare din avionul С-130 Hercules sau navă desant.

În anul 2018, în Germania a revenit brigada 41 de artilerie americană, în componența căreia se află patru baterii HIMARS – doar 36 de lansatoare cu o salvă totală de 216 rachete și rachete operative tactice. De ce ar avea nevoie Bucureștiul de 54 de lansatoare HIMARS, mai multe decât are la dispoziție brigada americană de artilerie, și cât 10% din totalitatea sistemelor de acest tip în arsenalul Pentagonului? E o forță vădit excesivă pentru o armată de 70 de mii, care nu dispune de mijloace de redislocare a armelor grele la o distanță mare și ocupă un loc modest 41 în clasamentul mondial al forței militare Global Firepower.

Putem admite că sistemele americane au fost oferite României pentru o păstrare responsabilă, la momentul oportun, vor apărea avioanele și navele cu steagul american, care se vor ocupa de transportarea HIMARS mai aproape de Rusia, cum ar fi în regiunea Herson. Ipotetic, într-o situație de război, brigada de artilerie 41 a SUA ar putea împrumuta sistemele “românești” HIMARS, în drumul lor spre Georgia sau Ucraina. Nu e nicio conspirologie, pentru că întreținerea manevrelor Pentagonului în regiunea Mării Negre este destul de transparentă.

La sfârșitul anului 2020, forțele terestre ale SUA au exersat în România tactica “războiului hi-tech”: în câteva ore au transportat pe calea aerului din Germania, în baza aeriană Kogâlniceanu, două sisteme HIMARS și au efectuat câteva lansări de rachetă în direcția Mării Negre. Amintesc, distanța de la țărmul românesc, până la cel rusesc este de 400 de kilometri, una de neatins pentru rachetele HIMARS. Cu toate acestea, potrivit aprecierilor publicației Forbes, misiunea românească a Pentagonului a devenit “un mesaj pentru Moscova” și “o surpriză cu rachete” pentru gruparea rusească de forțe din Crimeea.

Exerciții militare similare Rail Gunner Rush, cu tragere din HIMARS au avut loc mai devreme în Estonia, la o distanță de aproximativ 110 kilometri de frontieră cu Rusia. Desigur, nimeni nu poate garanta securitatea populației pașnice în zonele desfășurării sistemelor  cu lansatoare multiple de rachetă.

Merite fără lupte

Situația politico-militară din regiune devine tot mai tensionată. Chișinăul devine ostaticul armelor americane și al prezenței unităților Pentagonului în România. Conform Constituției, Republica Moldova este un stat neutru, însă Chișinăul și Bucureștiul au încheiat în anul 2013 un acord de cooperare militară, care supune trupele moldovenești Statului Major din România și permite jandarmilor români să “restabilească ordinea” pe pământul moldovenesc.

Analiștii centrului RAND Corporation, apropiat de Pentagon, examinează scenariul potrivit căruia trupele SUA ar putea intra în Moldova pentru a participa la exerciții militare și să nu plece sub pretextul “amenințării rusești”.

Manevrele americane și înarmările în Europa de Est amenință nu atât Rusia, cât România, statele din regiunea Baltică și alte “platforme” de desfășurare temporară sau permanentă a sistemelor HIMARS, care, apropo, pot fi dotate și cu focoase nucleare. Moscova este nevoită să reacționeze, să întreprindă măsuri de răspuns.

Federația Rusă nu este Afganistan, nici Irak sau Libia. Trupele și forțele agresorului pot fi distruse cu utilizarea tehnologiilor avansate chiar la trecerea pe mare, pe aerodromuri în timpul încărcării și descărcării sau în aer. Sistemele rusești de rachetă cu bazare pe țărm, navală și aeriană funcționează în regim non-stop și sunt capabile să îndeplinească operativ sarcinile conform destinației – în cazul în care mintea cuiva va ceda în fața trufiei. Totodată, sistemele de rachetă din România ar putea deveni ținte prioritare pentru Iskander.

În SUA au fost fabricate peste 500 de lansatoare HIMARS, care au intrat în dotarea forțelor armate din Emiratele Arabe Unite, Iordania, Singapore. Cu toate acestea, adevăratele merite și nivelul de eficacitate a HIMARS nu sunt cunoscute pentru publicul larg. Sistemul a fost utilizat în premieră în condiții reale de război în cadrul operațiunii “Libertatea irakiană”. Au fost efectuate câteva sute de lansări a rachetelor de diverse tipuri, asupra diverselor obiective, iar date cu privire la eficiența atacurilor nu există.

De asemenea, sistemele HIMARS au fost desfășurate în Afganistan, unde pe 14 februarie 2010 printr-o salvă au fost uciși 12 civili din orașul Marja (nu se cunoaște cât de mare este abaterea rachetelor de la ținta stabilită). Coaliția internațională, condusă de SUA, a utilizat în 2018 rachetele HIMARS în timpul atacurilor asupra orașului sirian Hajin, provincia Deir ez-Zor. În confruntările cu un inamic dotat cu arme avansate sistemele nu au fost utilizate.

422
Tagurile:
Sistemul de rachete HIMARS

Загрузка...
Ruslan Baltaga

Medic moldovean, aflat la Londra: Ce spune despre tulpina britanică de COVID

0
Actualmente, medicul și profesorul universitar Ruslan Baltaga se află într-o vizită de lucru în Anglia. Specialistul a vorbit despre starea de spirit a britanicilor, dar și despre noua tulpină de coronavirus provenită din Marea Britanie.
Medic moldovean, aflat la Londra: Ce spune despre tulpina britanică de COVID

Noua tulpină a virusului SARS-CoV-2 apărută în Marea Britanie este mai virulentă și mai agresivă.

Această tulpină are capacitatea de a se răspândi mult mai rapid și declanșează forme mai severe ale bolii.

"Virusul s-a răspândit în toare regiunile din Marea Birtanie. S-a dovedit că este cu 70 procente mai contagios și cu 30 la sută crește probabilitatea dezvoltării unei forme mai grave", a menționat pentru Sputnik Moldova Ruslan Baltaga.

Potrivit medicului, în Marea Britanie populația s-a mobilizat și respectă cu strictețe recomandările specialiștilor. Dirijarea pandemiei și impunerea tuturor restricțiilor a fost efectuată în mare parte de epidemiologi, care au venit cu propuneri și au coordonat măsurile cu autoritățile.

"Marea Britanie a fost într-o situație catastrofală. Spitalele au fost supuse unei presiuni mari, iar măsurile continuă și acum. Treptat acestea vor fi scoase, iar despre o relaxare totală se estimează că ar putea avea loc în iunie-iulie curent, până când întreaga populație adultă va fi vaccinată", a sublinait medicul moldovean.

Marea Britanie a devenit prima ţară din lume care a aprobat folosirea vaccinului anti-COVID dezvoltat de Pfizer/BioNTech pe scară largă. Program național de vaccinare împotriva coronavirusului a demarat în luna decembrie.

Amintim că țara a intrat în lockdown naţional pentru a treia oară la începutul lunii ianuarie, închizând școlile, afacerile neesențiale și limitând circulația și călătoriile.

Mai multe informații aflați din interviul audio atașat.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Тема:
Coronavirus în România, Moldova și în lume
Tematic
Japonia cere Chinei să oprească testarea anală pentru Covid-19 pe cetățenii săi
COVID-19 se retrage: În țările CSI scade numărul de infectări
Prima zi de vaccinare împotriva COVID-19 în Moldova: Cine a fost primul

Загрузка...