Вышка мобильной сотовой связи

Nou studiu: 5G nu este sigur de ce sunt respinse toate îngrijorările?

384
Într-un studiu recent, un eminent academician arată că nu există suficiente dovezi că 5G este sigur şi solicită guvernelor să blocheze lansarea la nivel global a rețelelor 5G, în baza „principiului precauției”.

BUCUREŞTI, 19 ian – Sputnik. În contextul în care omenirea a fost blocată din cauza Covid19, de ce sunt respinse toate îngrijorările privind 5G? - se întreabă, într-un editorial publicat pe RT, Peter Andrews, jurnalist științific și scriitor irlandez care trăieşte la Londra. El este absolvent al Universităţii din Glasgow cu o diplomă în genetică.

Nokia va livra 5G pentru Telia
© Sputnik / Сергей Мальгавко

Editorialistul se referă la un nou studiu publicat de un eminent academician, care arată că nu există suficiente dovezi că 5G este sigur, întrebându-se de ce, în această epocă atât de preocupată de sănătate şi de protejarea ei, sunt respinse toate îngrijorările trezite de 5G.

Lucrarea, publicată în Journal of Epidemiology & Community Health, arată că nu există suficiente dovezi că 5G este sigur și că singurul motiv pentru care lansarea este grăbită indiferent de îngrijorări este că sunt atât de mulți bani care ies din asta. Autorul studiului este eminentul profesor John William Frank, profesor de medicină bazată pe dovezi la Universitatea din Edinburgh și membru al Royal Society.

Ca un specialist de o asemenea statură din domeniul sănătății publice (a se vedea acreditările profesorului Frank) să își asume faptul de a cere oprirea 5G nu poate fi deloc un lucru care să fie trecut cu vederea. Este de văzut dacă studiul său va face valuri în mass-media, aşa cum ar fi firesc într-o lume atât de preocupată de sănătate.

Argumentul profesorului Frank este că tehnologia 5G ar trebui să fie complet oprită (cel puțin temporar) pe baza „principiului precauției”. El scrie că „îndoielile semnificative legate de siguranța unei noi expuneri umane potențial răspândite ar trebui să constituie un motiv întemeiat pentru impunerea unui moratoriu asupra acestei expuneri, în așteptarea unei investigații științifice adecvate cu privire la efectele adverse suspectate asupra sănătății”.

Expertul subliniază că ceea ce face 5G mai rapid decât rețele fără fir anterioare – „ingredientul” său activ – sunt ceea ce se cheamă câmpuri electromagnetice cu frecvență radio, sau RF-EMF. Eseul profesorului citează un corp cuprinzător de lucrări, al căror număr a crescut tot mai mult în ultima vreme, care arată că aceste EMF sunt dăunătoare pentru sănătatea umană.

De exemplu, în 2011, Agenția Internațională pentru Cercetarea în domeniul Cancerului a constatat că EMF-urile sunt „posibil cancerigene pentru oameni”. Niciuna dintre tehnologiile anterioare (1G, 2G, 3G sau 4G) nu le-a folosit și nici nu au folosit frecvențe atât de înalte precum 5G. Există şi multe alte aspecte îngrijorătoare despre 5G evidenţiate în lucrarea profesorului, dar concluzia rămâne aceea că pur și simplu nu știm care va fi impactul asupra populației în ansamblu. Testele adecvate cu privire la acest lucru pur și simplu nu au fost încă efectuate.

Cui bono?

Frank consideră că ar trebui să „urmărim banii” pentru a descoperi de ce planul lansării 5G merge înainte fără a fi efectuate investigaţiile adecvate. Prin urmare, cine poate câștiga dintr-o lansare globală a 5G? China mizează pe 5G, iar înainte de criza creată de coronavirus, au anunţat că intenționează să construiască 600.000 de stații 5G în acest an, cu un sfert din acestea numai în provincia Zhejiang.

Este 5G sigur? Argumentul profesorului Frank este că modul de a afla nu poate fi acela de a expune majoritatea populației lumii la undele acestei tehnologii și apoi a spera că nu va avea loc o catastrofă. Există puţine dezbateri publice cu privire la această tehnologie, în ciuda faptului că lansarea acesteia pe scară largă este avansată tot mai mult.

Antenă LTE
© Sputnik / Сергей Мальгавко

În contextul în care obsesia principală astăzi în lume este protejarea sănătăţii, de ce clasele conducătoare ale lumii nu sunt preocupate de argumentare şi dezbatere? - se întreabă editorialistul. Sau poate preferinţa lor este să folosească cel mai bine finanțat aparat de propagandă din toate timpurile pentru a bloca orice discurs alternativ.

„Dar de ce am sentimentul că «principiul precauției» este invocat numai atunci când le convine acestor puteri? Reacția lor la coronavirus sugerează că ei cred că siguranța este fundamentală – de fapt, este singurul lucru important. Ei spun că, chiar și atunci când ocrotirea vieții celor mai în vârstă și mai vulnerabili ai societății atrage costuri inestimabile pentru restul lumii, tot trebuie făcut acest lucru.

Ei bine, tocmai această logică l-a determinat pe profesorul Frank să tragă acest semnal de alarmă cu privire la 5G. Conform propriilor lor standarde, guvernele care au introdus lockdown-uri în numele sănătății publice trebuie, în mod cert, să oprească lansarea 5G în așteptarea investigaţiilor privind potențialele efecte secundare. A proceda altfel înseamnă a da un nou sens cuvântului «ipocrizie»”, încheie Peter Andrews.

384
Tagurile:
Studiu
HIMARS на авиабазе Баграм в Афганистане

De ce are nevoie România de HIMARS la graniță cu Moldova?

162
(reînnoit 08:30 04.03.2021)
Sistemul de rachete HIMARS a fost conceput și luat în dotare de Pentagon în 2005, dar este greu de înțeles de ce o astfel de armă puternică este desfășurată în Estul României, la 220 de kilometri de Tiraspol și la 270 de kilometri de depozitul de muniții de la Cobasna.

Sistemul de securitate a statelor de la Marea Neagră este demontat sistematic de Statele Unite și NATO. Desfășurarea armelor grele în Europa de Est are anumite obiective determinate și nu va rămâne fără un răspuns din partea Ministerului Apărării al Rusiei.

În portul Constanța a sosit primul lot al sistemelor de rachetă cu lansare multiplă HIMARS, care vor intra în dotarea armatei naționale. Nou sistem va primi Batalionul 81 Rachete Operativ Tactice, dislocat în Focșani, aproximativ la 70 de kilometri de frontieră cu Moldova. Mai devreme, Departamentul de Stat al SUA aprobase livrarea în România (în cadrul programului “Vânzări militare străine”) 54 de lansatoare HIMARS, 81 de containere cu rachete ghidate M31A1 GMLRS cu un focos unitar exploziv, 81 de containere cu rachete ghidate M30A1 GMLRS cu un focos alternativ, 54 de containere cu rachete operative tactice M57 (ATACMS) cu o focoasă unitară, 54 de mașini de transport-încărcare. Suma totală a contractului este de 1,25 miliarde de dolari.

Sisteme de rachete de artilerie cu mobilitate ridicată HIMARS (High-Mobility Artillery Rocket System) sunt destinate atacării zonelor cu o concentrație de sisteme de artilerie, mijloace de apărare antiaeriană, noduri de transport și alte ținte majore, pe o rază de acțiune de până la 300 de kilometric. Bucureștiul nu dispune de inamici în raza aplicării HIMARS.

E greu de înțeles de ce o astfel de armă puternică este desfășurată în Estul României, la 220 de kilometri de Tiraspol și la 270 de kilometri de depozitul de muniții de la Cobasna (unde din anii 90 au fost depozitate sute de mii de tone de muniții și substanțe explozibile).

Pentru a înțelege ceea ce se întâmplă, să atragem atenția că Departamentul de Stat al SUA a aprobat vânzarea Poloniei a 20 lansatoare HIMARS în valoare de 655 milioane de dolari. România a primit de două ori mai multe – 54 de lansatoare. În acest fel, Marea Neagră este considerat “principala direcție de atac” a NATO, fiind format un “pumn” în acest sens.

Bâta pentru operațiuni speciale 

Sistemul de rachete de artilerie cu mobilitate ridicată HIMARS a fost conceput și luat în dotare de Pentagon în 2005, în interesul unităților infanteriei marine, trupelor aeropurtate și forțelor de desfășurare rapidă.

Trupelor speciale nu le sunt caracteristice acțiunile defensive, sarcina lor constă în desantarea pe țărm sau în spatele liniei inamice, capturarea și controlarea platoului până la sosirea întăririlor (pe mare sau din aer), pentru dezvoltarea unor acțiuni ofensive. Artileria grea HIMARS este destinată redislocării operative în orice teatru de acțiuni militare. Lansatorul este amplasat pe un camion ușor blindat Stewart & Stevenson cu roți 6x6 și este capabil să tragă la 10 minute de la descărcare din avionul С-130 Hercules sau navă desant.

În anul 2018, în Germania a revenit brigada 41 de artilerie americană, în componența căreia se află patru baterii HIMARS – doar 36 de lansatoare cu o salvă totală de 216 rachete și rachete operative tactice. De ce ar avea nevoie Bucureștiul de 54 de lansatoare HIMARS, mai multe decât are la dispoziție brigada americană de artilerie, și cât 10% din totalitatea sistemelor de acest tip în arsenalul Pentagonului? E o forță vădit excesivă pentru o armată de 70 de mii, care nu dispune de mijloace de redislocare a armelor grele la o distanță mare și ocupă un loc modest 41 în clasamentul mondial al forței militare Global Firepower.

Putem admite că sistemele americane au fost oferite României pentru o păstrare responsabilă, la momentul oportun, vor apărea avioanele și navele cu steagul american, care se vor ocupa de transportarea HIMARS mai aproape de Rusia, cum ar fi în regiunea Herson. Ipotetic, într-o situație de război, brigada de artilerie 41 a SUA ar putea împrumuta sistemele “românești” HIMARS, în drumul lor spre Georgia sau Ucraina. Nu e nicio conspirologie, pentru că întreținerea manevrelor Pentagonului în regiunea Mării Negre este destul de transparentă.

La sfârșitul anului 2020, forțele terestre ale SUA au exersat în România tactica “războiului hi-tech”: în câteva ore au transportat pe calea aerului din Germania, în baza aeriană Kogâlniceanu, două sisteme HIMARS și au efectuat câteva lansări de rachetă în direcția Mării Negre. Amintesc, distanța de la țărmul românesc, până la cel rusesc este de 400 de kilometri, una de neatins pentru rachetele HIMARS. Cu toate acestea, potrivit aprecierilor publicației Forbes, misiunea românească a Pentagonului a devenit “un mesaj pentru Moscova” și “o surpriză cu rachete” pentru gruparea rusească de forțe din Crimeea.

Exerciții militare similare Rail Gunner Rush, cu tragere din HIMARS au avut loc mai devreme în Estonia, la o distanță de aproximativ 110 kilometri de frontieră cu Rusia. Desigur, nimeni nu poate garanta securitatea populației pașnice în zonele desfășurării sistemelor  cu lansatoare multiple de rachetă.

Merite fără lupte

Situația politico-militară din regiune devine tot mai tensionată. Chișinăul devine ostaticul armelor americane și al prezenței unităților Pentagonului în România. Conform Constituției, Republica Moldova este un stat neutru, însă Chișinăul și Bucureștiul au încheiat în anul 2013 un acord de cooperare militară, care supune trupele moldovenești Statului Major din România și permite jandarmilor români să “restabilească ordinea” pe pământul moldovenesc.

Analiștii centrului RAND Corporation, apropiat de Pentagon, examinează scenariul potrivit căruia trupele SUA ar putea intra în Moldova pentru a participa la exerciții militare și să nu plece sub pretextul “amenințării rusești”.

Manevrele americane și înarmările în Europa de Est amenință nu atât Rusia, cât România, statele din regiunea Baltică și alte “platforme” de desfășurare temporară sau permanentă a sistemelor HIMARS, care, apropo, pot fi dotate și cu focoase nucleare. Moscova este nevoită să reacționeze, să întreprindă măsuri de răspuns.

Federația Rusă nu este Afganistan, nici Irak sau Libia. Trupele și forțele agresorului pot fi distruse cu utilizarea tehnologiilor avansate chiar la trecerea pe mare, pe aerodromuri în timpul încărcării și descărcării sau în aer. Sistemele rusești de rachetă cu bazare pe țărm, navală și aeriană funcționează în regim non-stop și sunt capabile să îndeplinească operativ sarcinile conform destinației – în cazul în care mintea cuiva va ceda în fața trufiei. Totodată, sistemele de rachetă din România ar putea deveni ținte prioritare pentru Iskander.

În SUA au fost fabricate peste 500 de lansatoare HIMARS, care au intrat în dotarea forțelor armate din Emiratele Arabe Unite, Iordania, Singapore. Cu toate acestea, adevăratele merite și nivelul de eficacitate a HIMARS nu sunt cunoscute pentru publicul larg. Sistemul a fost utilizat în premieră în condiții reale de război în cadrul operațiunii “Libertatea irakiană”. Au fost efectuate câteva sute de lansări a rachetelor de diverse tipuri, asupra diverselor obiective, iar date cu privire la eficiența atacurilor nu există.

De asemenea, sistemele HIMARS au fost desfășurate în Afganistan, unde pe 14 februarie 2010 printr-o salvă au fost uciși 12 civili din orașul Marja (nu se cunoaște cât de mare este abaterea rachetelor de la ținta stabilită). Coaliția internațională, condusă de SUA, a utilizat în 2018 rachetele HIMARS în timpul atacurilor asupra orașului sirian Hajin, provincia Deir ez-Zor. În confruntările cu un inamic dotat cu arme avansate sistemele nu au fost utilizate.

162
Tagurile:
Sistemul de rachete HIMARS

Загрузка...
Enter

Fabrica de fake-uri și adevărații ei stăpâni

166
(reînnoit 19:34 03.03.2021)
În ultimul timp agenția de știri Bellingcat a ajuns din nou în atenția buletinelor de știri. Personajul, care este prezentat de presă drept “Eliot Higgins”, a lansat o carte.

MOSCOVA, 4 mart – Sputnik, Viktoria Nikiforova. Tovarășul lui, „Christo Grozev”, alias “Moritz Rakuszizky”, a promis noi dezvăluiri. Valoarea acestor dezvăluiri e știută – autorii fake-urilor despre Boeing-ul doborât în Donbass, atacurile chimice din Ghouta, otrăvirea lui Skripal și Navalnîi nu și-au propus niciodată să pară credibili.

E imposibil să discuți serios despre aceste invenții care compromit genul investigațiilor jurnalistice. Cel mai interesantă este ieșirea la lumina zilei a Bellingcat. Cum a apărut această fabrică de falsuri?

La începutul anului 2010, șeful spionajului american în Afganistan, Michael Flynn, a publicat un raport interesant, întitulat “Repararea serviciului de informații” (“Fixing Intel”).

Cum a apărut controversata agenție britanică Bellingcat și cine sunt adevărații ei stăpâni

Războiul de partizani aducea noi provocări, la care serviciile nu erau în stare să țină piept. Flynn și coautorii raportului au propus colegilor să obțină informații de la toți cei care sunt gata să o împărtășească – localnicii, jurnaliștii, reprezentanții ONG-urilor și organizațiile de femei, angajații ONU și activiștii civici.

Era vorba nu doar de informații cu caracter militar, dar despre orice evenimente din țară. În același timp, desecretizând tot ce este posibil, pentru a oferi datele colectate aliaților din NATO, jurnaliști, ONG, tuturora.

O informație redactată și bine prezentată devine o armă. Aceasta arăta localnicilor cum ocupanții au grijă de ei, distanțând populația de partizani. Iar în afară permitea demonstrarea unui chip luminos al democrației americane, care a adus ordinea și legea în Orientul Mijlociu.

Informația trebuie să fie sortată de analiști selecți – Flynn a sfătuit alegerea „celor mai talentați și flămânzi”. Aceștia urmând să observe toate detaliile mărunte, să știe să lucreze cu geolocația și sursele publice. În final, autorii au citat un veteran al spionajului american, Samuel Wilson: “90 la sută din informații, considera fostul șef al Agenției de Informații a Ministerului Apărării din SUA, revine surselor deschise. (...) Adevăratul erou al spionajului este Sherlock Holmes, nu James Bond”.

Aproximativ în același timp, în Afganistan slujea ofițerul armatei britanice Bob Seely. Ziarele britanice îl consideră un spion, fără a prezenta probe. Probabil, din 2008, până în 2017, Seely s-a ocupat de cu totul altceva în Irak, Afganistan, Libia și Siria.

Astăzi, odată ce a devenit un politician public, Seely se comportă ca un Stierlitz. Nu a publicat nicio imagine în care ar apărea persoanele lui apropiate, părinții sau misterioasa soție. În cartea pair-urilor ea este trecută ca “Nata Rasimas”, însă nu a lăsat nicio urmă în câmpul informațional. Seely apare peste tot singur și, apropos, promovează foarte activ drepturile homosexualilor.

Biografia lui este una curioasă în felul său. Seely provine dintre familie nobilă, care acum o sută de ani era una din cele mai bogate în Anglia. Arborele lui genealogic poate fi citit ca un poem – e plin de baroni, baroane, guvernatori, miniștri, parlamentari. Toți fiii studiază în Harrow, nașii lor devin ba Winston Churchill, ba prințul Philipp. Recent, Seely s-a înrudit cu actorul Benedict Cumberbatch, un aristocrat cunoscut și el. În calitatea lui de mare proprietar de pe insula Wight, localnicii l-au trimis în 2017 pe Seely în parlament – e o tradiție familială. Acolo, deputatul conservator promovează agresiv o agenda antirusă.

Absolvind Harrow, la începutul anilor 90 Bob Seely a activat în calitate de stringer în spațiul ex-sovietic. A realizat reportaje din Kiev, Tiraspol, Cecenia. Principalul său angajat era ziarul The Times.

La începutul anului 2021, în spațiul virtual a apărut blogul Brown Mozes. E titlul unei piese a lui Frank Zappa. Seely preferă muzica rock, o perioadă a lucrat și în cadrul MTV britanic, cântă bine la chitară.

Apoi, Brown Mozes va fi prezentat de presă drept “un blogger genial”, însă lecturarea lui este imposibilă. Materialele lui reprezintă o compilare plictisitoare, monotonă și deloc captivantă de articole de ziar.

Inițial, Mozes a reflectat scandalul legat de furtul datelor personale din News Corporation a lui Rupert Murdoch. Atunci opinia publică suspecta că pentru magnatul media australian lucrau agenți corupți ai serviciilor de informații. Blogul Brown Mozes devia stăruitor atenția cititorilor de la acest subiect, acuzând Scotland Yard. Însă nimeni nu-i citea materialele. “Bloggerul genial” a obținut doar câteva comentarii din partea publicului său.

Peste o anumită perioadă, Brown Mozes se concentrează pe subiectul Siriei. Bloggerul necunoscut face ceea ce ar trebui să facă un analist “talentat și flămând” din raportul lui Flynn. Acesta urmărește imagini video din Siria, încărcate pe YouTube, și le oferă titluri șocante, cum ar fi: “Aproximativ o duzină de bebeluși morți cu răni de șrapnel!”.

Totuși, bloggerul nu analizează informația, ci doar ajustează totul la un răspuns. Acesta acuză autoritățile siriene de tragedia din Hula, chiar dacă investigațiile ulterioare au arătat că asasinatele în masă au fost comise de teroriști. Aici nu mai e vorba de spionaj, ci de o pură și distilată propagandă.

Anume în acest moment este “găsit” și prezentat publicului de către reporterul militar al The New York Times, fostul pușcaș marin, care o vreme a condus o reprezentanță a ziarului la Moscova, Christopher John Chivers. Acesta publică o investigație despre exportul de arme din Croația în Siria. În articol se susține că materialele au fost prezentate de bloggerul care semnează cu pseudonimul Brown Mozes, iar în realitate numele lui e „Eliot Higgins”.

Presa britanică și americană îl promovează foarte activ pe Eliot Higgins. În ciuda faptului că este un “ochelaristul modern”, “un tocilar inteligent”, acesta reușește să scoată la iveală “crimele” regimului sirian. Numele lui reprezintă o aluzie la cunoscut poet, numele de familie precum cel al eroului piesei „Pigmalion” al lui George Bernard Shaw – se reține ușor. Cu toate acestea, în pofida faptului că apare în presă de opt ani, nu se cunoaște nimic despre părinții lui. Iată de ce numele și prenumele lui putea fi, pur și simplu, inventate - highly likely, cum preferă să ne spună partenerii noștri.

Nu există nicio dovadă că acesta locuiește în Leicester cu soția lui turcoaică și doi copii. Nu se cunosc sursele lui de venit, din momentul ce zile întregi petrecea în YouTube. Cine îi achita ratele la ipotecă și îl asigura cu toate necesare? Nu cumva soția, care e angajată a poștei? Totodată, cum un student care nu a reușit să absolve facultatea, concediat de peste tot, care nu cunoaște limbi străine, nu a slujit în armată și, potrivit mărturiilor lui, “se pricepe la arme precum orice jucător  X-Box”, se transformă la un moment dat într-un analist militar profesionist?

Nici Higgins nu e în stare să explice multe. În anul 2013, reporterul New Yorker, care îl simpatizează, l-a întrebat de ce și-a ales un astfel de nume blogului. “Accidental”, a răspuns bloggerul.

Pe numele lui Higgins a fost înregistrată agenția Bellingcat, care a lansat noi și noi “dezvăluiri” antirusești. Niciuna din acuzații nu a fost probate. Cu toate acestea, fiecare devine un motiv pentru atacuri informaționale asupra Rusiei, urmate de sancțiuni.

În acea perioadă, Bob Seely devine un politician și un analist militar cu experiență. Parlamentarul compune texte tot mai războinice. După Brexit, Marea Britanie, în viziunea lui, trebuie să devină una “globală” – adică să-și impună controlul asupra tuturor „partenerilor” săi. Rusia este poziționată de Seely în calitate de inamic central. Acesta proiectează asupra țării noastre toate fobiile sale – ba Rusia își trimite spionii, ba se ocupă de dezinformări, ba “poartă împotriva noastră cel de-al treilea război mondial și câștigă!”.

“Zece metode de protecție de Rusia agresivă”, “50 de instrumente ale Rusiei în războiul hibdrid împotriva Occidentului” – Seely are o adevărată obsesie patologică asupra subiectului rus. Probabil, a pățit ceva în anii 90, pe când se afla în spațiul ex-sovietic.

În calitate de analist militar, acesta dezvoltă tema “războiului neconvențional” – adică a dezinformării, propagandei, provocărilor, evenimente active în rețele de socializare. Este exact ceea ce desfășoară Bellingcat în câmpul informațional.

În anul 2018, Seely a venit cu un coming-out politic. A organizat în parlament o “conferință de presă” pentru Bellingcat, în legătură cu cazul Skripalilor. “Iată care sunt de-alde Sherlock Holmes contemporani”, a prezentat el colegilor pe Higgins și Grozev, defectivele lor digitale sunt unice”.

De atunci, parlamentarul alimentează deschis Bellingcat. A inclus pe Eliot Higgins în Consiliul Atlantic și Societatea Henry Jackson din Cambridge – cele mai agresive centre analitice rusofobe. Dumnezeu știe ce relații există între “ochelaristul din Leicester” și aristocratul de pe insula Wight, însă cea mai puternică legătură între ei este ura față de Rusia.

Curios, unul din cei mai cunoscut strămoși ai lui Bob Seely, generalul John Seely, primul baron Mottistone, a fost un prieten de-o viață cu Churchill, ocupa funcții înalte în țară, dar călătorea în Germania, fiind fascinat de führer: “Domnul Hitler, povestea el la întoarcere pair-urilor din Anglia, este absolut onest, sincer și lipsit de egoism”. Probabil, ideea hitleristă de  Drang nach Osten a fost moștenită de Seely.

Patronul colegului de Bellingcat, misteriosul manager media, Christo Grozev, la fel, are o antipatie față de Rusia. Karl von Habsburg, un mare prieten al lui Grozev, până în ziua de azi este traumatizat de pierderea moșiilor de către strămoșii lui. Odată ajuns în fruntea Casei Habsburg, acesta, spre deosebire de tatăl său, nu a renunțat la drepturile asupra terenurilor imperiale. Pentru el spațiul post-sovietic este doar o moșie dinastică. Apropo, soția lui Habsburg, Francesca Thyssen, este nepoate legendarului industriaș german, care a sponsorizat cu generozitate venirea la putere a lui Hitler și înarmarea lui.

Pentru clanurile de elită din Occident, teritoriul limitrof Rusiei este un pământ al nimănui, terenuri de vânătoare. Populația locală, indiferent dacă este avansat sau rămas în urmă, reprezintă doar o parte a florei și faunei. Instrumentele precum Bellingcat, o armă ideală în războiul hibrid.

166
Tagurile:
stăpânii

Загрузка...

Grecia: sute de persoane au protestat în semn de solidaritate cu Koufontinas

0
Sute de persoane au protestat ieri în Atena în sprijinul lui Dimitris Koufontinas, aflat în greva foamei.

O mulțime mare de protestatari a mărșăluit ieri în Atena în sprijinul lui Dimitris Koufontinas, asasin de extrema stângă aflat în închisoare, unde face greva foamei de 55 de zile.

Protestatarii s-au adunat în fața Parlamentului înainte de a merge pe străzile Atenei.

Fostul asasin a început să facă greva foamei pe 8 ianuarie, după ce i s-a refuzat transferul într-o altă închisoare.

Koufontinas a fost membrul unei grupări de extremă stângă intitulată 17 Noiembrie care a fost activă în Grecia din anii 1970 până la începutul anilor 2000.

Fostul membru al grupului desființat acum a fost condamnat la 11 sentințe pe viață pentru assassinate multiple și atacuri cu bombă în 2003.

0
Tagurile:
Atena

Загрузка...