M142 High Mobility Artillery Rocket System (HIMARS), a multiple rocket launcher

De ce sistemul HIMARS e un pericol pentru România, nu Rusia

832
(reînnoit 14:16 26.11.2020)
De ce sistemele HIMARS nu reprezintă un pericol atât pentru Rusia, cât pentru România și statele din regiunea Baltică.

MOSCOVA, 26 nov – Sputnik, Aleksandr Hrolenko. Statele Unite și aliații lor din NATO nu deține arme care cu adevărat și în mod ultimativ ar amenința Rusia în peninsula Crimeea și regiunea Kaliningrad. Numărul aliaților NATO nu poate fi convertită în calitatea operațiunilor militare, chiar și în Afganistan (talibanii nu sunt un adversar dotat cu tehnologii). Americanii nu sunt jenați de rămânerea în urmă față de Rusia la capitolul tehnologiilor militare (rachete hipersonice, sisteme de apărare antiaeriană și luptă radioelectronică, sisteme submarine robotizate). Exersând tactica “desfășurării războiului hi-tech”, trupele terestre ale SUA au transferat, săptămâna trecută, în câteva ore, pe calea aerului din Germania în România două sisteme de lansare multiplă a rachetelor HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System), au efectuat câteva lansări de rachete în direcția Mării Negre și operativ au readus lansatoarele pe baza Ramstein.

Potrivit publicației Forbes, scurta misiune cu lansări în România a devenit o demonstrare de forță a armatei americane, „un mesaj pentru Moscova” și o „surpriză cu rachete” pentru grupul de forțe ale armatei rusești din Crimeea. Altfel nici nu se putea, pentru că Marea Neagră „se transformă rapid într-un lac rusesc”, fapt care amenință interesele Statelor Unite.

Desigur, două lansatoare HIMARS nu schimbă mult lucrurile în regiune, însă în 2018 în Germania a revenit brigada americană 41 de artilerie, în dotarea căreia sunt două baterii ale HIMARS (36 de lansatoare cu suma salvelor de 216 cu rachete de 227 milimetri).

Americanii consideră că vitează mare de desfășurare a HIMARS va complica contraatacul inamicului: “E dificil să lovești un lansator care se află la sol doar câteva ore” și efectuează atacuri asupra câteva puncte.

Exerciții similare Rail Gunner Rush, cu sistemul HIMARS, au avut loc mai devreme în Estonia, la o distanță de 110 de kilometric de frontiera rusă. În acest fel, în septembrie 2020, SUA și-au demonstrate “adeziunea față de securitatea regiunii Baltice”. Moscova, la rândul ei, a calificat Rail Gunner Rush “provocatoare și extrem de periculoasă pentru stabilitatea regională”.

Spectacol pentru Europa

Armata SUA din Europa are tendința de a ignora interesele aliaților și chiar geografia. Publicația Forbes menționează: “De la țărmul românesc, până în Crimeea sunt doar 250 de mile (400 kilometri) prin Marea Neagră. Sistemele HIMARS, transferate în România reprezintă o amenințare serioasă și impredictibilă pentru trupele rusești din regiune”. Comandantul trupelor terestre ale României, generalul maior Iulian Berdilă, confirm: “Fatalitatea, demonstrată astăzi la distanță, utilizată în exercițiile de la Marea Neagră, e de la sine înțeles”. Apropo, România se află în plin proces de achiziționare din SUA a propriilor sisteme HIMARS și planifică să încheie procesul de pregătire a exploatării armei în 2022.

S-ar părea că în România a avut loc o demonstrație reușită a compatibilității operative cu sistemele românești, NATO și-a format un mediu operational și a exersat o variantă eficientă a unei descurajări în teatrul de acțiuni militare. În realitate, personalul american al două M142 High Mobility Artillery Rocket (HIMARS) din cadrul brigăzii 41 de artilerie s-a ambarcat în avioanele MC-130J, au sosit pe baza aeriană românească Kogălniceanu, au interacționat formal cu militarii unității 352 a operațiunilor speciale ale SUA și cu unitățile trupelor terestre ale României. Au tras în gol în Marea Neagră și au revenit în Germania.

Probabil, observăm doar exersarea logisticii, iar într-o luptă reală, brigada de artilerie 41 a armatei SUA va ateriza în Georgia sau Ucraina, mai aproape de inamic. Chiar și în acest caz sistemele HIMARS pot fi distruse în aer sau în aerodromuri, în timpul descărcării, mijloacele rusești de spionaj spatial, sistemele de apărare antiaeriene S-400 și sisteme operativ-tactice de rachetă “Iskander-M” nu vor permite acest lucru. În orice situație, astfel de operațiuni (spectacole) ale armatei SUA în Europa amenință nu atât Rusia, cât România, statele baltice și alte platforme de amplasare temporară sa permanentă a sistemelor HIMARS, ale căror muniții reactive și rachete pot fi dotate cu focare tactice nucleare. Moscova este nevoită să reacționeze, elaborând măsuri de răspuns.

Posibilitățile reale

În condițiile de război, sistemul american HIMARS a fost testat pentru prima dată în februarie 2010, în Afganistan. Au fost efectuate după lansări a rachetelor, care s-au abătut semnificativ de la traiectoria stabilită și au căzut departe de țintă (fapt care a provocat decese în rândul civililor). Pe perioada de anchetă, exploatarea HIMARS a fost suspendată, însă astăzi armata SUA are în dotare peste 400 de lansatoare. În Irak sistemele HIMARS erau utilizat în luptele cu teroriștii începând cu noiembrie 2015. Au fost efectuate câteva sute de lansări a rachetelor de diverse tipuri asupra diverselor obiecte. Nu există informații cu privire la eficiența acestor acțiuni.

High-Mobility Artillery Rocket System reprezintă un sistem de artilerie cu rachetă de o mobilitate înaltă a armatei SUA, plasat pe șasiurile FMTV, poate transporta șase muniții reactive de 227 milimetri (similare sistemelor rusești „Uragan” și „Smerch”) sau o rachetă operativ-tactică ATACMS (similară rachetei rusești “Tocika-U”). Poate fi transportat cu avionul C-130 Hercules.

Absența propriilor dispozitive de orientare, mașina o compensează cu un spectru de containere cu munitții reactive de diverse tipuri și calibre. Sistemul autopropulsat de lansare poate purta rachete cu diverse caracteristici (neghidate și ghidate). La întreprinderile producătoare, munițiile și rachetele sunt amplasate în containere de transportare și lansare ermetice, fără a fi prevăzute serviciile de mentenanță până la tragere.

Masa de luptă a sistemului autopropulsat de lansare cu setul de muniții este de aproximativ 11 tone. Mașina are capacitatea să atingă o viteză de până la 85 kilometri pe oră, să parcurgă până la un punct de alimentare până la 480 de kilometri. Sistemul este dirijat de un echipaj din trei persoane, care se află în interiorul cabinei. Tragerea este posibilă în orice direcție, din unghiuri până la +60 de grade.

832
Tagurile:
rachetă, SUA
Tematic
Analist de top șochează: ”Miliardele date de România pe arme ne duc spre dezastru”
Lansatoarele de rachete din România, un ”mesaj” pentru Rusia
Crimeea poate răspunde la lansările de rachete ale SUA și României
Rareș Bogdan și Ludovic Orban

Știrea nopții: Conspirație în PNL, Rareș cere demisia lui Orban Iohannis, implicat!

4
Lovitură de trăsnet –  conspirație de mult plănuită sau indicație externă? Toate variantele sunt posibile, iar Iohannis trebuie să răspundă

BUCUREȘTI, 18 ian – Sputnik. Revărsare de atacuri la adresa lui Ludovic Orban în timpul emisiunii lui Ion Cristoiu de la Aleph News.

Folosind expresii dure, mai curând golănești decât pamfletare, Rareș Bogdan l-a acuzat pe Orban de dictatură: ”I s-a umflat capul. Și-a închipuit că e câinele, lupul alfa, omul fără de care România nu merge înainte”

”Partidul nu a fost condus clasic, tradițional, așa cum a fost condus PNL, PDL în epoca pre- Orban - partidul a fost condus de un singur om, de Ludovic Orban”, a spus Rareș Bogdan, înșiruind și mai mulți grei ai PNL care ar avea aceeași opinie: ”Noi nu am avut, nici eu, nici Robert Sighiartău, nici Iulian Dumitrescu, nici Mircea Hava, nici Raluca Turcan, Florin Roman, Ilie Bolojan, Gheorghe Flutur, Emil Boc, nu am avut niciun fel de putere reală în cadrul guvernării”.

O grupare de ”grei” care ne duce cu gândul la o conspirație în PNL! O ”monstruoasă coaliție”, reiterată în ridicolul personajelor și vremurilor de azi.

Fostul realizator TV a făcut o mărturisire ciudată: ”Uneori mi se părea că atunci când eram la măsuța mea de realizator cu o audiență foarte mare și o influență foarte mare în emisiune aveam mai multă putere decât ca prim-vicepreședinte al partidului de guvernământ„.

Politicianul a  menționat mai multe probleme pe care le-a avut cu Orban, printre care ”primenirea Guvernului” și că a atras atenția că ”scenariul 1996-2000 (dispariția PNȚCD), este unul care îmi vine de fiecare data în minte”.

”Dacă nu vreți să trăim anul 2024 cu un PSD de 38-40% și cu un AUR de 20-25% și dacă nu vreți să votați candidatul PSD la prezidențiale, ca să nu iasă AUR sau să votați candidatul AUR să nu iasă candidatul PSD, alegeți voi cum, pentru că nu va intra dreapta nici măcar în turul doi cu un candidat, trebuie să ne redefinim, să reformăm partidul”, i-ar fi spus Rareș Bogdan lui Orban.

Despre Orban, ca premier, spune că ”a fost bun într-o perioadă înfiorătoare pentru România”! Ori, majoritatea guvernării Orban a fost în pandemie!

”Eu îi contest modul în care a condus și modul în care a fost discreționar în decizii, nu a consultat partidul când a vorbit despre un ministru, a venit cu o listă pe care a supus-o votului”, spune Rareș Bogdan, asociindu-l pe președintele PNL cu cei premierii care ”au ieșit trăncăniți la cap” de la Palatul Victoria.

Rareș Bogdan spune că ”au ieșit de acolo cu capul umflat - la toți li se pare că fără ei universul nu mai funcționează, că sunt mesianici pentru România și pentru omenire și niciunul cu excepția lui Emil Boc, restul sau stricat la cap”.

Dincolo de găunoșenia intelectuală dovedită de aceste exprimări – făcute în emisiunea celui mai titrat jurnalist român, nu la bere, cu amicii! - Rareș Bogdan consideră că, după alegeri,  Ludovic Orban ar fi trebuit să renunțe la funcția de președinte al PNL - nu la cea de premier!

”Regret că a doua zi dimineața, după alegerile parlamentare, nu am ieșit cu Robert Sighiartău, cu Florin și ceilalți să cerem deimisia președintelui PNL pentru că a dus partidul la pierderea alegerilor”, spune acum Rareș Bogdan, care spune că ”Nu am făcut asta, tot așa, ca să nu destabilizăm partidul înaintea negocierilor de formare a coaliției”.

Și, bineînțeles, acuzație supremă: pierderea surselor puterii, ministerele! Δn acele negocieri Ludovic a cerut o pauză pentru a se întâlni doar cu președinții: Kelemen Hunor, Dacian Cioloș, Dan Barna. Întâlnirea a durat 40 de minute. După această întâlnire Ludovic Orban a venit schimbat la față și a zis: s-a încheiat și avem 9 ministere”.

”Și i-am spus: e bine - am reușit să luăm și dezvoltarea și fondurile europene? Și l-am rugat să mi le zică... Atunci i-am spus: păi stai, măi Ludovic, dar n-am luat nici transporturi, nici dezvoltare, nici fonduri europene? Păi și ce am luat? De acolo s-a rupt filmul fiindcă ne-am certat violent. A doua zi eu cu Raluca Turcan n-am mai participat la negocieri deloc. Am refuzat să mai participăm. Am încercat să venim cu un BPN”.

Fostul realizator TV susține că s-a certat violent cu Orban, dar și că, înainte de asta fusese marginalizat, că nu i s-a permis să candideze la parlamentare – el fiind europarlamentar!

Acum, Rareș Bogdan preia șablonul folosit de Ciolacu – și anume o gruparea ”reformistă” care să ”salveze” PNL.

 ”Dacă nu înțelegem că trebuie să reconfigurăm pe baza oamenilor reformiști pe care îi avem, cu o imagine bună, susținându-l pe Florin Cîțu… dvs știți că au apărut chestiuni,  pornite din păcate chiar din PNL, nu va sta la putere decât 9 luni sau 6 luni”, a spus Bogdan.

De fapt, Rareș Bogdan și sugerează cine ar trebui să fie în fruntea PNL: ”Noi trebuie să ne punem în spatele lui Florin Cîțu”.

”Că-l iubesc unii sau nu-l iubesc, Florin Cîțu e liberal, reformist, Florin Cîțu trebuie sprijinit de tot PNL pentru că e unica noastră șansă să dovedim că vrem să facem ceva cu țara asta, altfel populația ne va sancționa”, a spus Rareș Bogdan.

Deci, un circ jenant pentru PNL, desigur în fața unui electorat cu pretenții. Iar personajele controversate din PNL scot acum capul!

Întrebare este cine e în spatele lor? Iohannis? Greu de spus, pentru că Iohannis abia a așteptat să se termine negocierile ca să aibă „guvernul meu”!

Greu de spus și că NU, pentru că ”reformiștii” sunt personaje controversate, cu diverse probleme, care e greu de crezut că s-ar pune contra președintelui.

Iar și mai greu de crezut că Rareș Bogdan făcea acest demers strident fără acordul lui Klaus Iohannis. Decât dacă… o recentă vizită în SUA i-a dat alte aripi.

Oricum, Iohannis este implicat în rezolvarea acestei situații – pentru că este primul președinte care NU a ținut seama deloc de Constituite și s-a implicat direct în PNL. Iar acum toată lumea  se uită la el! Și la celebrul său biceps, desigur!

Sau vom asista la o nouă variantă de ”Adio PD, adio PDL, drumurile noastre se despart aici”?

4
Tagurile:
PNL, Klaus Iohannis, Ludovic Orban, Rareș Bogdan

Загрузка...
Sisteme S-400 Triumf

Sistemele S-400 “cuceresc” a patra țară: Ce urmează?

560
Expansiunea pașnică a sistemelor de rachetă antiaeriene S-400, de producție rusească, cuprinde noi state ale Eurasiei. După China, Turcia, India, se pregătesc că se reînarmează cu “Triumf” Forțele Aeriene ale Republicii Belarus, scrie analistul militar.

În proces de achiziție a sistemelor S-400 sunt de asemenea Irak, Qatar și Maroc (Nord-Vestul continentului african). Temeiul unei promovări de succes a sistemelor de apărare antiaeriană pe planetă este lipsa unor modele similare, caracteristicile de luptă unice.

Comandantul Forțelor Aeriene și trupelor de apărare antiaeriană ale armatei Republicii Belarus, general maiorul Igor Golub, a anunțat pe 14 ianuarie despre o reînarmare a forțelor antiaeriene cu noi sisteme S-400 „Triumf”, construite cu luarea în calcul a capacităților de luptă ale avioanelor de generația a cincea F-22 și F-35 ale Forțelor Aeriene ale SUA (NATO planifică să desfășoare sute de F-35 în Europa).

Totodată, în cadrul trupelor are loc o activitate de precontract de studiere a modului de funcționare a sistemului de misile „Panțir-S”.

Зенитный комплекс Панцирь-С1, архивное фото
© Photo : пресс-служба Западного военного округа Минобороны РФ
Panțir-S

Au fost încheiate contracte pentru livrarea elicopterelor multirol de asalt Mi-35 și celei de-a doua partide a avioanelor de luptă SU-30SM de producție rusească. În anul 2021, trupele belaruse vor primi în dotare noi radare Protivnik-G și Vostok.

Anterior, în serviciul de protecție a spațiului aerian al țării (în districtul Baranovici) a intrat complexul radar cu trei coordonate în banda S “Sopka-2”, produs în Rusia. Sancțiunile occidentului și dificultățile economice fac din Rusia un furnizor de arme fără de alternativă pentru armata belarusă.

Cerul Republicii Belarus devine un scut de nepătruns pentru orice agresor.

Trupele forțelor aeriene și antiaeriene învață să soluționeze sarcini de luptă în condiții dificile, luând în considerare experiența din Siria, Libia și Karabah de utilizarea de către inamic a rachetelor și dronelor.

Evoluție optimistă

Cooperarea tehnico-militară activă cu Rusia consolidează securitatea și suveranitatea a cincizeci de state ale lumii, inclusiv șapte state din CSI. Specialiștii străini consideră avioanele și sistemele de apărare antiaeriană de producție rusească cele mai eficiente instrumente de consolidare a capacității de apărare.

China a devenit prima țară care a achiziționat sistemele de rachetă S-400 „Triumf”.

Informațiile despre contractul ruso-chinez de livrare a două seturi de regiment ale sistemelor S-400 au apărut în noiembrie 2014. Din componența unui set fac parte: un punct de comandă mobil, două divizii de sisteme de lansare, radare și peste 120 de rachete ghidate, de două tipuri. Primele lansări de succes din „Triumf” au fost efectuate de specialiștii chinezi în decembrie 2018 și, de la o distanță de 250 de kilometri, au lovit o țintă balistică care zbura cu o viteză de 3000 de metri pe secundă. Al doilea set de sisteme S-400 a ajuns în China în decembrie 2019.

De ce SUA se tem de sistemul S-400 cumpărat de Turcia?
© Ruptly / Минобороны России / dvids

În China printre principalele avantaje ale sistemelor rusești „Triumf” sunt considerate raza lungă de acțiune de până la 400 de kilometri (fapt cu care nu se poate lăuda niciun sistem de rachetă de tip “sol-aer”), capacitatea de a distruge avioanele de cercetare ale inamicului - pentru împiedicarea orientării la țintă în timpul acțiunilor militare și a spionajului de la mari distanțe. Sistemele S-400 permit un control sigur a zonelor periferice și disputate din jurul Chinei.

Rusia și Turcia au convenit asupra livrărilor sistemelor S-400 „Triumf” în anul 2017, valoarea contractului a constituit 2,5 miliarde de dolari. Acest lucru a provocat o criză serioasă în relațiile americano-turce. Amenințând cu sancțiuni, precum și cu excluderea Turciei din programul de producție a avioanelor americane de luptă F-35, Washingtonul le-a cerut turcilor să renunțe la afacere și să se opteze exclus pentru sistemele americane Patriot. Ankara nu a cedat cerințelor ultimative ale SUA și, în vara anului 2019, a primit patru divizii a sistemelor de rachetă S-400 (primul set).

Turcia intenționează să procure cel de-al doilea set pentru a-și forma cel mai sigur și modern sistem de apărare antiaeriană pentru protejarea unor obiective importante din țară. Desfășurată în apropiere de Ankara, sistemul S-400 a reușit în cadrul testărilor să detecteze avionul de luptă F-16 Fighting Falcon la limita razei de acțiune a radarelor – peste 600 de kilometri.

Adică, în regimul serviciului de luptă, când detectarea și distrugerea țintelor aeriene se efectuează în regim automat, avioanele F-16 Fighting Falcon pot fi distruse de “Triumf” la o depărtare de 400 de kilometri de Ankara. Acordul de principiu pentru livrarea  în Turcia a setului doi a sistemelor S-400 a fost încheiat în iunie 2020.

India a încheiat un contract în valoare de 5,43 de miliarde de dolari pentru livrarea a cinci seturi de regiment a sistemului S-400 în octombrie 2018. Delhi se arată hotărât, în pofida presiunilor fără de precedent ale SUA. Potrivit publicației The Times of India, „Triumf-urile” rusești vor fi dislocate în regiunile de Vest, Nord și Est ale Indiei (luând în considerare un spectru de amenințări din partea Chinei și Pakistanului) și vor realiza o adevărată revoluție în sistemul de apărare antiaeriană al țării. Pentru instruirea în procesul de exploatare și utilizare în luptă a sistemului S-400, primul grup, format din 100 de specialiști indieni, va sosi în Rusia până la sfârșitul lui ianuarie 2021. Primul set al „Triumfurilor” urmează să intre în dotarea armatei Indiei la sfârșitul anului 2021. Toate cinci seturi ale S-400 urmează să fie livrate de Rusia până în 2025.

Perspective triumfale

Negocieri pentru achiziționarea sistemelor „Triumf” sunt purtate cu Maroc, Qatar, Irak. Anterior, de procurarea sistemului S-400 s-au arătate interesate Algeria, Egiptul, Vietnam, Arabia Saudită, în total – peste 12 state.

Cererea externă depășește oferta exportatorului (prioritară rămâne reînarmarea Forțelor Aerospațiale ale Rusiei). Însă, conform legii cu privire la contracararea inamicilor SUA prin intermediul sancțiunilor (semnată de președintele Donald Trump în august 2017) împotriva acestor state pot fi impuse sancțiuni. Însă nimic nu le va putea opri în calea spre obținerea celui mai bun sistem de apărare antiaeriană cu rază lungă de acțiune S-400.

Sistemul “Triumf” schimbă lumea. Dacă sistemele S-400 vor fi procurate, spre exemplu, de Iran, portavioanele SUA din zona Golfului Persic vor deveni niște jucării inutile. Washingtonul va fi nevoit să-și schimbe viziunea asupra lumii, să-și “reconceptualizeze stilul” și dialogul cu Iranul. Şi acest lucru deja se întâmplă în Irak.

Ambasada și bazele aeriene ale SUA în Irak sunt supuse periodic unor atacuri cu rachete. Sistemele americane de rachetă nu au făcut față respingerilor atacurilor. Obuzele lansatoarelor multiple de rachete explodează în “zona verde” a Bagdadului, fapt care a determinat SUA să-și evacueze o bună parte a personalului diplomatică și să arendeze de la irakieni sistemul de misile Panțir-S, procurat din Rusia.

Зенитный ракетный комплекс С-400 Триумф
© Sputnik / Сергей Мальгавко

Să revenim însă la S-400. Avantajele importante ale „Triumfului” sunt – vederea panoramică a radarului și flexibilitatea aplicării a patru tipuri de rachete (formarea unui sistem antiaerian cu mai multe niveluri). Utilizarea mai multor tipuri de rachete permite lovirea eficientă a țintelor hipersonice, a aviației militare, dronelor, rachetelor de croazieră, tactice și balistice în tot spectrul de altitudini – de la 5 metri, până la 30 de kilometri, la o distanță de la 400 de kilometri, până la 2 kilometri. O singură baterie a Triumfului poate avea până la 72 de rachete orientate și să tragă simultan cu ele în 36 de ținte, care zboară cu o viteză de 4800 de metri pe secundă. Sistemul S-400 poate fi integrată cu sisteme antiaeriene de mai multe tipuri (S-300, Panțir-S1, Tor-M1) și să dirijeze o rețea de mijloace antiaeriene cu diverse raze de acțiune, în orice condiții ale reacției radioelectronice.

Totodată, în anul 2021, trupele rusești vor obține sistemul revoluționar S-500, care este gata de război la altitudini de până la 200 de kilometri. Este timpul ca partenerii Rusiei în cooperarea tehnico-militară să-și ocupe iarăşi locul la coadă.

 

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

560
Tagurile:
S-400
Тема:
Industria militară rusă

Загрузка...