Валюта

Analist: câte datorii a făcut România în ultimele nouă luni

467
(reînnoit 17:29 13.11.2020)
Sorin Roșca Stănescu prezintă într-o analiză proporțiile dezastrului pe care îl reprezintă împrumuturile Guvernului PNL.

BUCUREȘTI, 13 nov - Sputnik. În editorialul său, intitulat ”Orban a îngropat România în datorii”, publicat pe Corect News, SRS arată că în numai nouă luni, Guvernul a angajat în numele statului român datorii mai mari decât au existat în primii 19 ani de la evenimentele din decembrie 1989, în condițiile în care, în 1996, România a fost la un pas de a fi declarată falită și de-a anunța că nu mai are capacitatea să-și plătească creditele angajate.

”În nouă luni, prin intermediul Ministerului Finanțelor, Guvernul s-a împrumutat în total cu 14 miliarde de euro. O bună parte din acești bani provin de la băncile comerciale din țară, care au fost astfel golite de resurse și, în cosecință, nu mai pot finanța societățile comerciale. Acestea, la rândul lor, lipsite fiind de lichidități, își încetează activitatea într-un ritm galopant”, arată SRS cât de gravă este, de fapt, situația.

În acest ritm, Guvernul se va mai împrumuta cu încă 4 miliarde de euro până la sfârșitul anului, ajungându-se astfel la o datorie de 45% din Produsul Intern Brut, în condițiile unui deficit bugetar real de 13% din Produsul Intern Brut, mai spune analiza.

”De fapt, nu facem altceva decât să punem sub semnul întrebării viitorul României și soarta următoarelor două generații. Cu certitudine, generația copiilor noștri va avea de plătit sume exorbitante, generate nu numai de datoriile în sine acumulate în acest an de guvernare liberală, ci și de la distanță cele mai mari dobânzi acceptate de vreun stat din Uniunea Europeană. Ele se ridică în medie la 3,49% pe an”, atrage atenția SRS.

El insistă asupra faptului că România s-a angajat cu inconștiență să plătească băncilor dobânzi de trei-patru ori mai mari decât plătesc alte state din Europa Centrală și de Est.

”Acești bani sunt destinați doar astupării găurilor și în niciun caz nu au fost dirijați către investiții care, într-o bună zi, să ne aducă plusvaloare și să ne permită să restituim datoriile cu dobânzi cu tot, fără a supune populația unei terapii de șoc”, dezvăluie analistul scopul datoriilor.

La fel ca în povestea cu locurile de terapie intensivă, mai spune SRS, Ludovic Orban se laudă că face investiții așa cum explică că există suficiente locuri de terapie intensivă. Dar rudele celor decedați pe capete și cu zile afirmă în fiecare zi contrariul, la fel fac și medicii.

”Suficiente locuri la ATI există doar în capul lui Ludovic Orban. Și tot doar în capul lui se derulează și marile investiții, desigur strategice, angajate de Guvernul României”, își încheie SRS analiza.
467
Tagurile:
analist, România
Tematic
Românii, datori vânduți! Datoria externă a atins o cifră record!
Alertă 112: „Bărbatul meu nu vrea să-şi facă datoria de soţ!”
Mesaj unic la PNL. Ludovic Orban: Avem datoria să asigurăm victoria lui Klaus Iohannis
Nagorno-Karabah

Turcomanii sirieni în Karabah: veniți la război sau o mare populare?

289
(reînnoit 01:37 29.11.2020)
Turcia intenționează să strămute în Nagorno-Karabah populațiile turcomane din Siria pentru a-și consolida controlul asupra Caucazului de Sud.

MOSCOVA, 26 nov – Sputnik. Militanții sirieni-imigranți ar putea deveni o realitate în Nagorno-Karabah de după război. În istorie au existat cazuri asemănătoare: strămutarea albanezilor în Kosovo sârb în perioada Imperiului Otoman. Pentru Turcia această migrație organizată reprezintă o oportunitate în plus pentru a-și consolida prezența pentru o perioadă îndelungată de timp în Caucazul de Sud.

Calea spre pace: Cum Rusia ajută locuitorii din Nagorno-Karabah
© Video : Ruptly / Минобороны России / МЧС России

Conflictul armat în Nagorno-Karabah a atras câteva mii de mercenari sirieni, care au sosit în zona acțiunilor militare cu ajutorul Turciei și au luptat de partea Azerbaidjanului. După încheierea acordului trilateral și încetarea războiului, până în prezent nu se cunoaște nimic despre o revenire a teroriștilor-turiști acasă. Există o mare probabilitate că sirienii se vor așeza cu familiile lor în regiunile preluate de Azerbaidjan.

Potrivit postului de televiziune Sky News Arabia, guvernul turc sprijină migrarea familiilor turcomane din Nord-Estul Siriei în districtele din Nagorno-Karabah (emigranților li se promite cetățenia azeră), pentru a schimba demografia regiunii. Turcia are o astfel de experiență a transformărilor în orașul Afrin (nord-estul Sirie), unde astăzi locuiesc doar 7 la sută din populația băștinașă.

Reprezentantul administrației autonome a nord-estului Siriei, Shafan al-Khaburi, a confirmat într-un interviu Sky News Arabia informațiile despre inițiativa guvernului turc de a strămuta familii siriene în regiunea Nagorno-Karabah. În plus, el a subliniat că autoritățile Turciei nu uită de existența în 1923-1929 pe teritoriul Karabaului a „Republicii Kurdistanul Roșu”, cu capitala în orașul Lacin.

Nu e nimic fantezist în acest proiect. Migranții turcomani (urmașii valurilor de populare a Orientului Mijlociu până la apariția Imperiului Otoma), care dispun de experiențe teroriste, reprezintă un „contingent militar” deplin pregătit, care pentru sume mici de bani sunt dispuși să participe la acțiuni militare, indiferent unde și de partea cui. O transformare ipotetică a Karabahului într-o “Kosovo caucaziană” va permite turcilor în orice moment să se ridice în apărare poporului frățesc.

Perspectivele deminării în Nagorno-Karabah
© Sputnik / Максим Блинов

Parlamentul Turciei a aprobat deja expedierea trupelor în Azerbaidjan, iar acesta este doar începutul unui joc geopolitic în Caucazul de Sud, cu participarea organizației teroriste Jabhat al-Nusra, Firqat al Hamza, Sultan Murad și grupările extremiste kurde.

Noii ieniceri ai Caucazului

Partea turcă neagă oficial expedierea mercenarilor în Azerbaidjan și afirmă că Armenia este susținută de militanții Partidului Muncitorilor din Kurdistan, care decenii la rând luptă împotriva autorităților turc. Baku susține că de partea Armeniei luptă mercenari din Siria și Liban, fapt care este posibil din punct de vedere tehnologic, însă nu e actual. O pace firavă este supusă testului timpului. Este necesară identificarea unei soluții diplomatice din impasul conflictului din Karabah, nu să se recurgă la strămutarea unor „coloniști” din Orientul Mijlociu cu un trecut dubios.

Voi reaminti că în provinciile Latakia și Alep locuiesc peste 100 de mii de turcomani sirieni, care sunt legați cu un șir de organizații teroriste și de mulți ani luptă împotriva guvernului Siriei. Autoritățile Turciei susțin trupele paramilitare ale turcomanilor.

Portalul Afrinpost a anunțat pe 23 noiembrie că autoritățile turce au deschis două oficii în centrul regiunii kurde Afrin, din Nordul Siriei pentru familiile care doresc să se înregistreze pentru strămutarea în Nagorno-Karabah, “pe teritoriul controlat de armata azeră”. La acestea deja s-au creat cozi de familii turcomane (preponderent din provincia Homs). Probabil, toți acești oameni au fost motivați. Înainte de a trimite migranții în Nagorno-Karabah, serviciile de informații turcești îi includ într-o bază de date.

Potrivit conducătorului Centrului de cultură kurdă “Ronai” din Azerbaidjan, Fahraddin Pașaev, astăzi în Azerbaidjan locuiesc peste 240 de mii de kurzi, însă Turcia intenționează să strămute în Nagorno-Karabah nicidecum kurzii din Orientul Mijlociu, ci exclusiv turcomanii (și familiile lor). Oare va fi acest lucru favorabil Azerbaidjanului, cu atât mai mult populației armene?

Potrivit recensământului din 1923, în regiunea autonomă Nagorno-Karabah armenii constituiau 94 la sută, iar 6 la sută erau reprezentați preponderent de azeri. Kurzii și rușii erau într-o minoritate clară. În perioada sovietică, ponderea populației armene în Karabah s-a micșorat până la 77 la sută, iar numărul azerilor a crescut până la 21 la sută. Războiul declanșat în anii '90 a schimbat lucrurile. Acum e dificilă prognozarea structurii demografice în viitor.

Viața de zi cu zi a armenilor

Grupul de forțe rusești de menținere a păcii din partea armeană a Nagorno-Karabahului întreprinde tot ce este necesar pentru restabilirea unei vieți normale. Unitățile de ingineri și geniști desfășoară analize inginerești, deminează drumurile, evacuează tehnica distrusă de pe șosele. În Stepanakert a fost restabilită circulația rutieră, alimentarea cu apă și energie electrică a obiectelor sociale ale infrastructurii civile și a caselor, activează un centrul umanitar, este amplasat un spital aeromobil.

Trupele de menținere a păcii însoțesc autocarele cu refugiați, iar acasă au reveni deja câțiva mii de localnici. Potrivit acordului trilateral, semnat pe 9 noiembrie de către președinții Azerbaidjanului, Rusiei și premierul Armeniei, pe 25 noiembrie, unitățile armatei azere au intrat în districtul Kalbajar, pe 20 noiembrie, sub controlul Baku a trecut districtul Agdam, iar în curând (pe 1 decembrie), vor obține și districtul Lacin.

Transmiterea teritorialului părții azere, cu medierea militarilor ruși, nu prevede la moment revenirea refugiaților din 1992.

Soarta ulterioară a Karabahului depinde în mare măsură de armată și conducerea politică a Azerbaidjanului. Transformarea celor șapte districte dintr-o “zonă de securitate” armeană, într-o zonă azeră depopulată și periculoasă este extrem de nedorită. Există o probabilitate a strămutării în aceste șapte districte a turcomanilor sirieni. A aduce peste 28 de ani sute de mii de refugiați azeri, care s-au acomodat la locurile noi, e o sarcină foarte complicate. Așa ar putea avea loc o substituire artificială a unui popor cu altul.

Anterior, în timpul unei întrevederi cu ministrul Apărării al Turciei, Hulusi Akar, ministrul Afacerilor Externe, Mevlüt Çavuşoğlu, șeful spionajului turc, Hakan Fidan și comandantul forțelor terestre, Ümit Dündar, președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliev, a vorbit despre “rolurile egale” ale Rusiei și Turciei în soluționarea conflictului. Consilierii militari turci sunt foarte prezenți în țară. Numărul mare al acestora în Republica Autonomă Naxcivan, care se află la depărtare mare de Karabah, însă – în vecinătate cu Armenia, indică asupra pregătirii din timp de către Baku și Ankara pentru un război de proporții pe tot „frontul armean”. Rusia a pus capăt acțiunilor militare, fapt de care nu este mulțumită toată  lumea.

Pe 24 noiembrie, ministrul turc al Apărării, Hulusi Akar, a declarat că negocierile cu Rusia continuă și după încheierea acordului trilateral, patrulările turce între punctele de observare din Karabah vor avea loc și, probabil, cel mai important: “Le vom efectua în conformitate cu rezultatele negocierilor noastre cu Azerbaidjan”.

Evident, nu e vorba de un centru comun de monitorizare. Ankara este gata să acționeze contrar intereselor regiunii și logicii reconcilierii părților. Probabil, “noua pace” din Karabah nu este deloc pe placul cuiva.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

289
Тема:
Conflictul azero-armean în Karabah

Загрузка...
M142 High Mobility Artillery Rocket System (HIMARS), a multiple rocket launcher

De ce sistemul HIMARS e un pericol pentru România, nu Rusia

617
(reînnoit 14:16 26.11.2020)
De ce sistemele HIMARS nu reprezintă un pericol atât pentru Rusia, cât pentru România și statele din regiunea Baltică.

MOSCOVA, 26 nov – Sputnik, Aleksandr Hrolenko. Statele Unite și aliații lor din NATO nu deține arme care cu adevărat și în mod ultimativ ar amenința Rusia în peninsula Crimeea și regiunea Kaliningrad. Numărul aliaților NATO nu poate fi convertită în calitatea operațiunilor militare, chiar și în Afganistan (talibanii nu sunt un adversar dotat cu tehnologii). Americanii nu sunt jenați de rămânerea în urmă față de Rusia la capitolul tehnologiilor militare (rachete hipersonice, sisteme de apărare antiaeriană și luptă radioelectronică, sisteme submarine robotizate). Exersând tactica “desfășurării războiului hi-tech”, trupele terestre ale SUA au transferat, săptămâna trecută, în câteva ore, pe calea aerului din Germania în România două sisteme de lansare multiplă a rachetelor HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System), au efectuat câteva lansări de rachete în direcția Mării Negre și operativ au readus lansatoarele pe baza Ramstein.

Potrivit publicației Forbes, scurta misiune cu lansări în România a devenit o demonstrare de forță a armatei americane, „un mesaj pentru Moscova” și o „surpriză cu rachete” pentru grupul de forțe ale armatei rusești din Crimeea. Altfel nici nu se putea, pentru că Marea Neagră „se transformă rapid într-un lac rusesc”, fapt care amenință interesele Statelor Unite.

Desigur, două lansatoare HIMARS nu schimbă mult lucrurile în regiune, însă în 2018 în Germania a revenit brigada americană 41 de artilerie, în dotarea căreia sunt două baterii ale HIMARS (36 de lansatoare cu suma salvelor de 216 cu rachete de 227 milimetri).

Americanii consideră că vitează mare de desfășurare a HIMARS va complica contraatacul inamicului: “E dificil să lovești un lansator care se află la sol doar câteva ore” și efectuează atacuri asupra câteva puncte.

Exerciții similare Rail Gunner Rush, cu sistemul HIMARS, au avut loc mai devreme în Estonia, la o distanță de 110 de kilometric de frontiera rusă. În acest fel, în septembrie 2020, SUA și-au demonstrate “adeziunea față de securitatea regiunii Baltice”. Moscova, la rândul ei, a calificat Rail Gunner Rush “provocatoare și extrem de periculoasă pentru stabilitatea regională”.

Spectacol pentru Europa

Armata SUA din Europa are tendința de a ignora interesele aliaților și chiar geografia. Publicația Forbes menționează: “De la țărmul românesc, până în Crimeea sunt doar 250 de mile (400 kilometri) prin Marea Neagră. Sistemele HIMARS, transferate în România reprezintă o amenințare serioasă și impredictibilă pentru trupele rusești din regiune”. Comandantul trupelor terestre ale României, generalul maior Iulian Berdilă, confirm: “Fatalitatea, demonstrată astăzi la distanță, utilizată în exercițiile de la Marea Neagră, e de la sine înțeles”. Apropo, România se află în plin proces de achiziționare din SUA a propriilor sisteme HIMARS și planifică să încheie procesul de pregătire a exploatării armei în 2022.

S-ar părea că în România a avut loc o demonstrație reușită a compatibilității operative cu sistemele românești, NATO și-a format un mediu operational și a exersat o variantă eficientă a unei descurajări în teatrul de acțiuni militare. În realitate, personalul american al două M142 High Mobility Artillery Rocket (HIMARS) din cadrul brigăzii 41 de artilerie s-a ambarcat în avioanele MC-130J, au sosit pe baza aeriană românească Kogălniceanu, au interacționat formal cu militarii unității 352 a operațiunilor speciale ale SUA și cu unitățile trupelor terestre ale României. Au tras în gol în Marea Neagră și au revenit în Germania.

Probabil, observăm doar exersarea logisticii, iar într-o luptă reală, brigada de artilerie 41 a armatei SUA va ateriza în Georgia sau Ucraina, mai aproape de inamic. Chiar și în acest caz sistemele HIMARS pot fi distruse în aer sau în aerodromuri, în timpul descărcării, mijloacele rusești de spionaj spatial, sistemele de apărare antiaeriene S-400 și sisteme operativ-tactice de rachetă “Iskander-M” nu vor permite acest lucru. În orice situație, astfel de operațiuni (spectacole) ale armatei SUA în Europa amenință nu atât Rusia, cât România, statele baltice și alte platforme de amplasare temporară sa permanentă a sistemelor HIMARS, ale căror muniții reactive și rachete pot fi dotate cu focare tactice nucleare. Moscova este nevoită să reacționeze, elaborând măsuri de răspuns.

Posibilitățile reale

În condițiile de război, sistemul american HIMARS a fost testat pentru prima dată în februarie 2010, în Afganistan. Au fost efectuate după lansări a rachetelor, care s-au abătut semnificativ de la traiectoria stabilită și au căzut departe de țintă (fapt care a provocat decese în rândul civililor). Pe perioada de anchetă, exploatarea HIMARS a fost suspendată, însă astăzi armata SUA are în dotare peste 400 de lansatoare. În Irak sistemele HIMARS erau utilizat în luptele cu teroriștii începând cu noiembrie 2015. Au fost efectuate câteva sute de lansări a rachetelor de diverse tipuri asupra diverselor obiecte. Nu există informații cu privire la eficiența acestor acțiuni.

High-Mobility Artillery Rocket System reprezintă un sistem de artilerie cu rachetă de o mobilitate înaltă a armatei SUA, plasat pe șasiurile FMTV, poate transporta șase muniții reactive de 227 milimetri (similare sistemelor rusești „Uragan” și „Smerch”) sau o rachetă operativ-tactică ATACMS (similară rachetei rusești “Tocika-U”). Poate fi transportat cu avionul C-130 Hercules.

Absența propriilor dispozitive de orientare, mașina o compensează cu un spectru de containere cu munitții reactive de diverse tipuri și calibre. Sistemul autopropulsat de lansare poate purta rachete cu diverse caracteristici (neghidate și ghidate). La întreprinderile producătoare, munițiile și rachetele sunt amplasate în containere de transportare și lansare ermetice, fără a fi prevăzute serviciile de mentenanță până la tragere.

Masa de luptă a sistemului autopropulsat de lansare cu setul de muniții este de aproximativ 11 tone. Mașina are capacitatea să atingă o viteză de până la 85 kilometri pe oră, să parcurgă până la un punct de alimentare până la 480 de kilometri. Sistemul este dirijat de un echipaj din trei persoane, care se află în interiorul cabinei. Tragerea este posibilă în orice direcție, din unghiuri până la +60 de grade.

617
Tagurile:
rachetă, SUA
Tematic
Analist de top șochează: ”Miliardele date de România pe arme ne duc spre dezastru”
Lansatoarele de rachete din România, un ”mesaj” pentru Rusia
Crimeea poate răspunde la lansările de rachete ale SUA și României

Загрузка...

„Plânsul” naturii? Un ozor neobișnuit a apărut pe un rezervor din Nijni Novgorod

0
Un mic lac se află sub telefericul care leagă Nijni Novgorod de orașul-satelit Bor, pe malul opus al Volgăi.

Recent, acest bazin a atras atenția cetățenilor - apa din lac a înghețat, iar pe gheață s-a format o imagine asemănătoare cu un chip care țipă: puteți vedea contururile capului, ochilor și gurii deschise. Figura de gheață le-a amintit unor localnici de tabloul „Țipătul” al artistului expresionist norvegian Edvard Munch, în timp ce alții au găsit că contururile aminteau mai degrabă un cap de extraterestru

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0

Загрузка...