Proteste în Varșovia

“Scenariul belarus” pentru Polonia: efectul bumerangului

338
(reînnoit 17:25 03.11.2020)
Oficialitățile din Polonia nici nu bănuiau că exportul de revoluție în Belarus ar putea avea un efect pervers, care o va lovi cu efectul bumerangului.

MOSCOVA, 3 nov – Sputnik, Vladimir Kornilov. În Polonia continuă acțiuni de protest masive împotriva interzicerii totale a aborturilor.

S-a demonstrat în mai multe rânduri: în politică deseori se manifestă efectul bumerangului, prin care statul, care seamănă vânt, culege furtună la el acasă. Nimeni nu se aștepta că un scenariu, elaborat de oficialii de la Varșovia pentru Belarus, se va răsfrânge atât de rapid asupra lor.

În decursul a două luni, după alegerile belaruse, conducătorii polonezi de toate nivelurile, rosteau cu patos discursuri despre necesitatea de a susține “protestele pașnice” în țara vecină, “de a proteja femeile din Belarus, care luptă pentru libertate”, de a-i sprijini acestea moral și financiar. În momentul în care în Polonia a început să fie realizat „scenariul belarus”, aceiași lideri naționali au început să condamne cu furie proprii “protestatari pașnici”, să aprobe aplicarea de către poliția lor a forței și să amenință cu dosare penale.

Cineva ne-ar putea contrazice: cică, analogia între protestele din Minsk și Varșovia nu sunt întru totul, pentru că există o diferență a motivațiilor. Cu toate acestea, organizatorii protestelor femeilor, printre cele mai masive din toată istoria Poloniei postsocialiste, nici nu ascund că calchiază tehnologiile utilizate de colegii lor belaruși, care sunt promovați foarte intens de presa locală. Spre exemplu, duminica trecută liderii informați ai “strike kobieta” (grevele femeilor, care a zdruncinat întreaga țară) s-au formalizat prin constituirea propriului Consiliu Consultativ, după exemplul Consiliului Coordonator al liderei belaruse, Svetlana Tihanovskaia. Liderul protestelor poloneze, Marta Lempart, declară direct că s-a inspirat din evenimentele din Belarus: “Privim spre Belarus și vedem cât de importantă este coordonarea acțiunilor de protest”.

Scopul final al acestor demonstrații coincide perfect: demisia necondiționată a guvernului. Structurile formale, create de Tihanovskaia și Lempart, potrivit lor, trebuie doar să contribuie la “un transfer pașnic al puterii”, nimic mai mult.

În acest fel, idolatrizarea evenimentele din Belarus în presa polonez[, cu participarea activă a oficialilor de la Varșovia, a dus la situația în care chiar polonezii au început să le copieze. Nu în zadar, la recentele proteste ale “strike” au apărut astfel de pancarte: “Am fost educați cu romantizarea răscoalelor, iar apoi se miră că protestăm”.

Observați cum se schimbă retorica demnitoarilor polonezi atunci când vorbesc de niște procese similare la Minsk și Varșovia! Acum câteva săptămâni, premierul polonez, Mateusz Morawiecki, susținea cu text deschis necesitatea unui export al revoluției în Belarus și chiar a anunțat un concurs de desene, “care ilustrează curajul și eroismul femeilor belaruse”. Posibil, unele din aceste desene creative au fost utilizate de femeile poloneze în timpul demonstrațiilor de pe străzile Varșoviei din vinerea trecută – unii au remarcat originalitatea agitației în timpul manifestației.

Au trecut doar câteva zile de la această inițiativă a premierului – și tot el a scris cu furie despre “inadmisibilitatea” metodelor utilizate în protestele poloneze, catalogându-le drept o “barbarie și ilegalitate”, îndemnând structurile de forță să aplice legea.

Timp de câteva săptămâni autoritățile poloneze au cerut condamnarea “regimului Lukașenko” pentru represiunile îndreptate împotriva opoziției belaruse. Acum, secretarul de stat al Ministerului Justiției, Michał Woś, îndeamnă procuratura să declanșeze represiuni împotriva propriilor manifestanți. “Toți procurorii trebuie să trateze organizatorii manifestațiilor ilegale ca pe niște infractori. Aceștia riscă până la opt ani privațiune de libertate pentru crearea unor riscuri pentru viața și sănătatea oamenilor”, a declarat acesta într-un interviu oferit Radio Maryja. Probabil, instituțiile de drept belaruse se întreabă acum: “Se putea proceda și așa?”.

Autoritățile poloneze își justifică represiunile față de manifestanți prin situația epidemiologică complicată. Posturile de televiziune publice de acolo prezintă în permanență știri despre efectul dezastruos al întrunirilor publice asupra sănătății oamenilor în perioada unei pandemii crunte. E interesant că aceleași instituții de presă susțin manifestațiile din Belarus, fără a-și pune problema sănătății participanților la proteste.

Totuși, să nu asemuim autorilor polonezi ai “scenariului belarus” și să recunoaștem cu mâna pe inimă: participanții la protestele antiguvernamentale din Polonia nu sunt deloc niște sfinți și deseori recurg la niște acțiuni dure și provocatoare. Aceștia agresează poliția, funcționarii, sunt atacate bisericile catolice și preoții. Adică, nu sunt întru totul pașnici.

Cu toate acestea, presa poloneză evită cu insistență să observe aceleași provocări din partea „activiștilor” belaruși. În schimb, televiziunile publice nu ezită să-i catalogheze pe protestatari drept “fasciști de stânga, care atacă valorile poloneze”. Tabăra adversă, la rândul ei, declară că își propune “defascizarea statului”.

Construcția gazoductului Nord Stream 2 în Germania
© Sputnik / Алексей Витвицкий

De remarcat că dirijorii prosteselor de la Minsk, care (așa cum au recunoscut chiar ei) activează în Varșovia pe bani polonezi, se fac că nu observă protestele de sub propriile ferestre.

Am vini cu argumente că Telegram, canalele Nexta și site-urile, care sunt sponsorizate de Varșovia, sunt îndreptate exclusiv pe reflectarea situației din Belarus. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm cum Nexta transmitea activ știri despre evenimentele recente din Bișkek, a reflectat anumite proteste restrânse din Rusia, care nu aveau nicio tangență cu Belarus. Toate acestea erau prezentate ca știri în exclusivitate, având logoul canalului din Varșovia. Însă, atunci când în capitala Poloniei au izbucnit proteste cu zeci de mii de oameni, Nexta nu a oferit nicio informație despre ele.

Apropo, icoana protestelor belaruse, Svetlana Tihanovskaia, le răsplătește pe femeile poloneze cu o totală nerecunoștință. Dacă polonezele au susținut-o în mai multe rânduri, ea nu și-a exprimat în niciun fel solidaritatea cu lupta polonezelor pentru drepturile lor. Înțelegem foarte bine care sunt motivele: atât Nexta, cât și opoziția belarusă se tem pentru fluxurile financiare, pe care le-ar putea pierde în cazul unor critici în adresa autorităților de la Varșovia.

În același fel reacționează la aceste evenimente un alt promotor activ al „scenariului belarus” – Lituania, unde se află Tihanovskaia. Spre exemplu, ministrul Afacerilor Externe al țării, Linas Antanas Linkevičius, publică regulat declarații în susținerea protestatarilor belaruși. De fiecare dată, acesta își exprimă admirația față de “curajul incredibil al femeilor belaruse”. Cu toate acestea, ministrul nu a adresat niciun cuvânt în adresa protestelor din Varșovia. Oare nu-i pasă de soarta vecinului polonez?

Cel mai interesant este să observăm cum Polonia, care nu-și ascunde propria implicare în problemele din Belarus, încearcă să-și găsească o “implicare străină” la ea acasă și să bată alarma cu această ocazie.

Liderul informal al statului, Jaroslaw Kaczynski, pe care opoziția îl consideră un „dictator” (vă amintește asta de ceva? ), a declarat că demonstranții sunt niște “agenți ruși”. Potrivit politologului Mateusz Piskorski, a fost identificată “mâna Moscovei” și în acțiunile fermierilor polonezi, ai căror proteste de săptămâna trecută au coincis cu acțiunile femeilor. Odată ce fermierii au cerut anularea sancțiunilor împotriva Rusiei, înseamnă că și ei sunt niște “agenți ruși”. Se pare că e doar un început al unei noi “vânători de vrăjitoare rusești”, chiar dacă nici Moscova, nici Minsk nu și-au creat instituții media, similare cu Nexta, pentru a coordona acțiunile din Varșovia. Cu toate acestea, ar fi putut să facă o copie, odată ce polonezilor li se permite.

Însă, prin asta ne deosebim de ei. Rusia a conștientizat de mai mult timp că o clătinare a bărcii cu numele “pace”, poate avea un efect direct asupra celor care o clatină. Virusul maidanelor, revoltelor, violențelor se transmite cu o viteză deloc mai mică decât coronavirus și afectează, în primul rând, pe cei care îl crează într-o eprubetă, pentru a-i contagia pe vecini. Proaspătul exemplu al Poloniei a o reconfirmare a acestui fapt. Ea credea că doar va semăna vânt în Belarus...

338
Tagurile:
Belarus, Proteste, Polonia
Тема:
Proteste în Belarus (132)
Tematic
Lukașenko anunță interceptarea unei discuții Berlin-Varșovia în cazul lui Navalnîi
Moscova a reacționat la propunerea Varșoviei de a lua "sub aripă" anumite regiuni belaruse
Minskul a publicat interceptarea discuției Varșovia - Berlin pe cazul lui Navalnîi
Karabah

Miturile despre eficiența dronelor turcești în Karabah

72
(reînnoit 16:58 01.12.2020)
În ce măsură e adevărat că Azerbaidjanul a reușit să învingă Armenia cu ajutorul dronelor turcești? Care au fost vulnerabilitățile forțelor armate armene? Răspunsurile la aceste întrebări le aflați din materialul Sputnik.

MOSCOVA, 27 nov – Sputnik, Aleksandr Hrolenko. Acțiunile militare în secolul 21 nu pot fi “ieftine și bune”, cu toate acestea, unele atuuri, precum dronele de asalt, nu reprezintă o garanție a succesului. Un rol determinat îl joacă întregul sistem al organizării militare a statului, inclusiv potențialul industriei de apărare, arsenalele și capacitățile logisitice. Conflictul din Karabah a arătat, mai întâi de toate, nu supremația Bayraktar TB2 în aer, ci supraaprecierea propriilor forțe de către partea armeană și proasta organizare a apărării la sol.

După încetarea focului în Nagorno-Karabah, în spațiul media au părut mai multe articole de analiză, care pot fi rezumate la două afirmații simple:

  • Azerbaidjan a învins pentru că dispunea de drone turcești, iar Armenia nu le avea;
  • Sistemele rusești de apărare antiaeriană devin inutile într-un război contemporan al dronelor.

O astfel de abordare simplistă poate fi explicată prin cunoștințe tehnico-militare abstracte ale experților, precum și prin numărul mare de exemple ale înfrângerilor suferite de tehnica militară și personalul armean. Cu toate acestea, realitatea este întotdeauna mai complexă decât percepția noastră.

Nagorno-Karabah
© Sputnik / Михаил Воскресенский

Nu există minuni, orice film este o expresie a regizorului. Imaginile video, realizate de Bayraktar și alte drone ale armatei azere în Karabah, din start au servit pentru demoralizarea inamicului și pentru promovarea dronelor turcești pe piața internațională. Totodată, în spatele camerei video au rămas “raidurile inutile” și eșecurile, distrugerea a zeci de drone cu mijloacele apărării antiaeriene și lupta radioelectronică.

Instrumentul de bază al nimicirii trupelor și tehnicii pe câmpul de luptă rămâne artileria, sistemele de lansare multiplă a rachetelor, care sunt capabile să “lucreze” hectare întregi din prima linie și din spatele liniei inamice.

Forțele armate dispun de mai multă artilerie cu tunuri și reactive, decât de drone, dar și puterea de luptă a artileriei este incomparabil mai mare.

Spre exemplu, Bayraktar, cu o valoare de peste 1 milion de dolari, poate ridica și transporta până la țintă peste 150 de kilograme de muniții, iar un lansator multiplu de rachete relativ ieftin poate trimite dintr-un foc o tonă de metal fatal. În acest fel, artileria diminuează considerabil costul de producere al distrugerii țintelor.

Bugetul apărării nu garantează succesul. Spre exemplu, dominația îndelungată a Pentagonului în spațiul aerian al Afganistanului nu a condus la o victorie asupra talibanilor la sol.

O încredere în sine neglijentă

Un sistem de apărare antiaeriană eșalonat, bine organizat, este capabil să neutralizeze orice roi de drone al inamicului, iar mijloacele de spionaj radioelectronic oferă în câteva secunde coordonatele punctelor de comandă. Cu toate acestea, sistemele solitare de apărare antiaeriană ale trupelor armene desfășurate în Karabah nu au asigurat o acoperire nu doar din cauza unor caracteristici “învechite”. Un efect l-a avut și gradul de organizare a serviciului, lipsa unui sistem.

Calea spre pace: Cum Rusia ajută locuitorii din Nagorno-Karabah
© Video : Ruptly / Минобороны России / МЧС России

A se observa că „Strela-10” și „Osa-AKM” sunt niște sisteme de rachete antiaeriene din anii 60, care nu reușesc să atingă dronele Bayraktar la o altitudine de 8 kilometri. Sistemele moderne “Tor-M2KM” (cu rază scurtă de acțiune) și “Buk-M2E” (cu rază medie de acțiune) apărau exclusiv Erevanul și Centrala Nucleară Mețamor.

O altă problemă a fost ignorarea mijloacelor de camuflaj pe teren, unele obiective militare parcă ar fi îndemnat: “Distruge-mă!” (o lovitură directă asupra cortului cartierului general cu un steag pe catarg poate priva de orice coordonare câteva unități, ceea ce înseamnă sute și chiar mii de militari pe câmpul de luptă).

Pe de altă parte, atunci când dronele turcești pătrundeau “accidental” din Karabah în zona de frontieră cu Armenia, acolo sistemele antiaeriene și radioelectronice distrugeau dronele fără niciun fel de probleme. Mai târziu, dronele au încetat să mai zboare (probabil, au fost afectate și punctele de control).

Victoria militară din 1994 a format pe parcursul anilor un mit despre invincibilitatea forțelor armate în chestiunea Karabahului. Doar așa poate fi explicată lipsa unor construcții inginerești pe linia de 100 de kilometri de la râul Araks până la lanțul montan Mrava.

Perspectivele deminării în Nagorno-Karabah
© Sputnik / Максим Блинов

Tranșeele și punctele de foc descoperite, adăposturile separate în tranșee – sunt modele ale unor fortificații de la începutul secolului trecut.

Partea armeană nu s-a îngrijit nici de puncte de foc (din beton armat) și nici de rețele de telecomunicații subterane, chiar dacă a avut timp berechet – peste 25 de ani (să se amintim de tunelurile teroriștilor din Siria, construite în niște condiții tehnice modeste). În acest context, în anul 2019 premierul armean Nikola Pașinean a declarat: “Karabahul e Armenia” (însă nu a recunoscut autoproclamata republică), iar ministrul Apărării, David Tonoyan, a formulat în felul următor concepția: “Noi teritorii în cazul unui război”.

Pe 27 septembrie, potențialul militar al părții armene era de câteva ori mai mic decât al părții azere. Cu toate acestea, adversarii au suferit pierderi egale în rândul militarilor și tehnicii militare. În direcția sud, la o anumită etapă, forțele azere și-au asigurat o supremație de 10 ori mai mare, însă au reușit să înainteze timp de o lună cu doar 30-40 de kilometri. Blitzkriegul celor de la Baku a eșuat. În mare parte asta se datorează rezistenței și curajului militarilor și voluntarilor armeni care au fost nevoiți să acționeze în ciuda tuturor condițiilor, în afara unui sistem centralizat de dirijare militară, fără o susținere aeriană.

Experiența siriană și libiană

Revenind la subiectul competițiilor între sistemele rusești de apărare antiaeriană și dronele turcești, ne-am putea aduce aminte de “cascada de drone” în spațiul aerian al Siriei și Libiei – în rezultatul utilizării sistemelor de rachete antiaeriene „Tor-M2KM”, „Buk-M2E” și „Sosna”. O eficiență la fel de mare a demonstrat sistemul “Panțir-S1”. Dacă aceste sistem ar fi fost desfășurate la timp în Nagorno-Karabah, nu ar fi lăsat nicio șansă dronelor turcești “Bayraktar”.

Muncă de durată: Geniștii ruși în Nagorno-Karabah
© Ruptly / Минобороны России

Sistemul de rachete antiariene “Tor-M2KM” este dotat cu opt rachete cu o rază de acțiune de până la 15 kilometri și o altitudine de interceptare de până la 10 kilometri, fiind capabil să detecteze și să doboare ținte cu o vizibilitate redusă. Totodată, poate detecta simultan până la 48 de ținte, însoțește 10 și distruge patru.

Raza maximă de acțiune a “Buk-M2E” este de 45 de kilometri. Altitudinea de interceptare este de la 15 la 25 de kilometri. Are capacitatea de a doborî ținte aerodinamice care au o viteză de până la 2,5 Mach și ținte balistice cu o viteză de până la 4 Mach. Lovește simultan până la 24 de ținte (inclusiv cele cu o vizibilitate redusă).

Sistemul “Sosna” observă rachetele de croazieră și dronele de la o distanță de până la 12 kilometri, zona unei distrugeri garantate: de la o distanță de 1,3 – 10 kilometri, altitudine de la 2 metri până la 5 kilometri. Sistemul optic și electronic de control al focului nu se dă de gol prin nicio radiere. Sistemul poate în orice perioada a zilei și în orice condiții meteo să funcționeze în regim autonom, fără participarea echipajului.

În raza de acțiune sunt și țintele terestre, inclusiv tancurile (există elemente de distrugere a blindajului), tancul este detectat de la o distanță de până la opt kilometri.

În cadrul misiunii de menținere a păcii, Rusia a transferat în Nagorno-Karabah cele mai noi sisteme de luptă radioelectronice „Leer-3”. Sarcina de bază a acestuia este bruierea semnalelor GSM, blocarea rețelelor 3G și 4G. Sistemul constă dintr-un automobil KaMAZ și două-trei drone “Orlan-10”, cu o rază de acțiune de 120 de kilometri (capacitatea de aflare în aer la o înălțime de până la 5 km este de 10 ore). De asemenea, drona poate identifica telefoanele, tabletele, poate desfășura acțiuni de recunoaștere, poate transmite datele pe unitățile de stocare și poate să le transmită trupelor de artilerie pentru efectuarea loviturilor. Conflictul din Karabah a fost înghețat, nu rezolvat, iată de ce mijloacele de recunoaștere și sistemele antiaeriene continuă să fie importante.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

72
Tagurile:
drone, Karabah
Тема:
Conflictul azero-armean în Karabah

Загрузка...
Silviu Predoiu

Generalul SIE Predoiu, cel mai frumos mesaj pentru români!

286
(reînnoit 07:11 01.12.2020)
Fostul șef militar al SIE, generalul Silviu Predoiu, a transmis azi noapte un mesaj cu totul special, unic, despre Patrie și patriotism – un exemplu înălțător de conștiință patriotică… non-colonială!

BUCUREȘTI, 1 dec – Sputnik. Membru de drept al ”careului de ași” ai Intelligence-ului românesc, fostul șef militar al SIE, generalul Silviu Predoiu, surprinde prin intervențiile sale publice.

Nu sunt ieșiri dese – ci bine gândite, adevărate lecții de responsabilitate națională (și de cunoaștere a locului în societate), de eleganță, inteligență și bun simț – toate venite de la nivelul unui om superior.

Desigur, am făcut aceste considerații pentru cei care înțeleg – de fapt, încearcă să înțeleagă – și respectă ce poate însemna să fii șeful militar al Serviciului de Informații Externe, ajuns acolo pe criterii în principal profesionale. Cu acest gând trebuie citite postările generalului.

De data asta, generalul Silviu Predoiu a scris un text superb ”despre Patrie și patriotism”, pe care l-a postat chiar când intram în primele minute ale Zilei Naționale a României.

”Patriotismul este sentimentul ce definește în egală măsură un popor, o țară dar și pe cetățenii ei. În absența acestuia niciuna din părți nu poate exista cu adevărat”, începe generalul cu un postulat.  

Mai departe, generalul explică acest sentiment din alte puncte de vedere ale viziunii sale:

- ”Patriotismul înseamnă mult mai mult decât iubirea și loialitatea față de un loc definit de coordonate geografice, indiferent cât de frumos, bogat sau întins ar fi”.

- ”Patriotismul înseamnă nu doar să cunoști istoria, cultura și tradițiile unui spațiu. Înseamnă să le simți, să le trăiești, să le cultivi și să le transmiți mai departe”.

- ”Înseamnă să fii recunoscător pentru tot ceea ce ai primit de la generațiile precedente, să te simți părtaș la zbaterile lor, să le descoperi și să le respecți idealurile, neuitând nicio clipă că, după modelul lor, și tu prin conduita ta de astăzi definești prezentul generațiilor viitoare”.

Urmează o a doua definiție – a conceptului individualizat – „patriotul”.

A fi patriot, scrie generalul Predoiu, ”înseamnă a cunoaște și recunoaște contribuția conducătorilor de neam, voievozi, domnitori, regi sau doar politicieni și generali la înfățișarea de astăzi a României, fără a uita însă vreo clipă că fără susținerea și sacrificiul celor mulți și anonimi, care au crezut în ei și i-au urmat, nimic nu s-ar fi întâmplat”.

A fi patriot, continuă generalul, înseamnă ”să te simți mândru de reușitele Simonei Halep chiar dacă nu ai pus niciodată mâna pe o rachetă de tenis, să te bucure veștile despre succesul internațional al Angelei Gheorghiu, chiar dacă nu ești amator de muzică clasică, ci doar pentru că amândouă, indiferent unde merg, duc cu ele un pic de România”.

”A fi patriot înseamnă să simți nevoia de a te ridica și a duce mâna la piept când auzi intonându-se "Deșteaptă-te române" chiar dacă nimeni nu te vede, sau poate mai ales atunci nimeni nu te vede”, scrie comandantul.

Atenție la frumusețea următorului principiu pe care e construită (pentru generalul Predoiu), noțiunea de patriot: ”A fi patriot înseamnă să îi simți aproape de sufletul tău pe Maria Tănase, pe Brâncuși, pe George Enescu, pe Ecaterina Teodoroiu, pe Eremia Grigorescu, pe Aurel Vlaicu, pe Coandă, pe Alecsandri și Topârceanu, pe Creangă și Eminescu și pe câți și mai câți alții care te-au ajutat, fără să știe și fără să știi, să fii cel care ești astăzi”.

Sau, din alt unghi de vedere, ”A fi patriot înseamnă a-ți iubi țara chiar și atunci când nu este așa cum o vrei tu, dar nu o abandonezi ci, fără ezitare, continui sa faci tot ce îți stă în puteri pentru a o transforma în ceea ce crezi că merită”.

Atenție la continuarea idei de mai sus, pentru că este chintesența ”rezistenței” la tot ceea ce ne e indus în ultimii 20 de ani:

”O țară nu te poate dezamăgi niciodată, o pot face doar lideri vremelnici și nevrednici. Spune-le ce nu îți place, implică-te, fii nu doar un om bun ci și bun cetățean, așa cum ne învăța Aristotel, căci a fi patriot înseamnă și asta”, scrie generalul Predoiu.

În plus, a fi patriot nu este despre ”arginți” – ci este ”despre a da fără să ceri, este despre a accepta că interesul colectiv este deasupra interesului personal”.

”Națiunea este familia ta mai mare, dincolo de orice diferențe de origine sau religie, de a înțelege că cele ce ne unesc ca nație sunt mult mai importante decât cele și cei ce încearcă să ne despartă”, scrie generalul Silviu Palada.

Cum ajungi însă la o asemenea conștiință înaltă? Ei bine, generalul Predoiu spune ”secretul”: a fi patriot ”nu vine de la sine, se învață și se transmite mai departe nu atât prin lecții cât prin exemplul celor din jur”.

Silviu Predoiu dă chiar exemplul personal: ”Fotografia bunicului meu, Andrei, pe care nu l-am cunoscut niciodată, îngălbenită de vreme și ștearsă de mângâierile bunicii, cu el mândru, în uniformă de sergent de artilerie, luată cu doar câteva zile înainte de a pleca pe front în Primul Război Mondial, m-a învățat zi de zi, fără cuvinte, mai mult despre datorie decât toate lecțiile de educație patriotică din școală”.

Superb exemplu! Și îmi aduce aminte de acea manifestație, ”Regimentul nemuritor”, ce se desfășoară an de an în hulita Rusie – când milioane de oameni merg în tăcere cu fotografia unui înaintaș căzut pentru apărarea Patriei, o fotografie păstrată în fiecare familie de ruși, ca un exemplu și un stimulent al patriotismului real care există în Rusia. Și nu prea există la noi…

Revenind la tactul generalului Predoiu, apare un regret și un îndemn la corectare: ”Vorbim public despre patriotism doar de câteva ori într-un an dar trebuie să îl simțim zi de zi și să îl dovedim prin tot ceea ce facem”.

”Eroii ar trebui definiți nu doar după modul în care mor ci și după cum trăiesc, iar eu mă bucur că am cunoscut mulți”, scrie generalul Predoiu, unul dintre cei mai consecvenți apărători ai hainei militare, indiferent de ce armă este vorba.

Finalul este un îndemn înălțător – pe care m-a bucura să îl aud din gura președintelui României, cândva:

”Să trăim frumos și demn, responsabil și onorabil. Cuza Voda ne-a spus la înscăunare: "Alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie. Vă iubiți Patria, veți ști a o întări. Să trăiască România!" Haideți să-i arătăm peste ani, prin fapte și nu doar prin vorbe, că i-am înțeles chemarea, că ne iubim Patria și dorim a o întări”.

La mulți ani, români! La mulți ani, România! – încheie generalul Silviu Predoiu superbul, înălțătorul său mesaj, făcând cel mai mare serviciu de imagine atât militarilor, cât celor ”din umbră”, dintre care provine și domnia sa – și în care stă, poate acum mai mult ca oricând, nădejdea că România își va regăsi demnitatea și conștiința, sub semnul înaintașilor menționați, nu sub cel al unor structuri pe care generalul patriot a îndrăznit să nu le menționeze.

286
Tagurile:
Silviu Predoiu

Загрузка...
Serghei Lavrov

Lavrov a comentat solicitarea lui Sandu privind retragerea trupelor ruse din Transnistria

0
(reînnoit 19:35 01.12.2020)
Ministrul Afacerilor Externe al Rusiei Serghei Lavrov a comentat declarația președintelui ales al Republicii Moldova, Maia Sandu, privind retragerea forțelor de menținere a păcii din Transnistria.

CHIȘINĂU, 1 dec - Sputnik. Șeful diplomației ruse consideră că retragerea pacificatorilor ruși din stânga Nistrului nu va soluționa diferendul transnistrean.

„Este dificil să înțelegem ce anume a avut în vedere doamna Sandu atunci când a anunțat necesitatea retragerii forțelor ruse de menținere a păcii, dar faptul că acest lucru nu va duce soluționarea conflictului este cert. Cu greu putem accepta o astfel de solicitare destul de iresponsabilă”, a declarat Serghei Lavrov. 

Șeful diplomației ruse a atras atenția că anume pacificatorii ruși au pus capăt fazei „fierbinți” a conflictului din stânga Nistrului și de atunci asigură „înghețarea” conflictului, care nu amenință pacea în regiune. 

„Noi auzim declarațiile ei (Maiei Sandu) conceptuale privind prioritatea orientării spre UE, dar auzim și faptul că ea își dorește să păstreze relații bune cu Federația Rusă. Cred că relațiile bune cu orice țară (...) presupun faptul că trebuie să se țină cont de interesele bilaterale și de înțelegerile la care s-a ajuns anterior. Pacificatorii ruși, la fel ca pacificatorii moldoveni și ucraineni, se află în zona de conflict, în conformitate cu deciziile adoptate în formatul „5+2”, aprobate de OSCE, și ele, mai întâi de toate, servesc pentru menținerea stabilității care joacă un rol cheie în prevenirea unei noi escaladări a conflictului sângeros”, a subliniat Lavrov. 

Oficialul a reamintit, de asemenea, că Rusia a reușit să retragă din regiune aproximativ jumătate din munițiile Armatei a 14-a sovietice depozitate la Kolbasna între 2001 și 2003, în perioada în care relațiile dintre autoritățile moldovenești și administrația transnistreană s-au îmbunătățit.

„Acolo există și trupe rusești care asigură paza depozitelor de la Kolbasna în care se păstrează muniții. Aceste depozite se află într-o astfel de stare încât încetarea controlului poate declanșa incidente grave”, a menționat.

El a menționat, de asemenea, că ministrul rus al Apărării, Sergei Șoigu, și-a anunțat deschiderea de a utiliza munițiile pe loc.

"Acest lucru necesită cooperarea părților și, în primul rând, voința Chișinăului și Tiraspolul", a subliniat ministrul rus de externe.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0

Загрузка...