Exerciții militare în ținutul Krasnodar

Se schimbă tactica de luptă: Rusia are noi arme de asalt

486
(reînnoit 01:45 03.11.2020)
Ce reprezintă dronele de asalt și recunoaștere rusești Orion și ce caracteristici le deosebesc de alte aparate de acest tip.

MOSCOVA, 2 nov – Sputnik, Nikolai Protopopov. Un regim autonom sporit, rachete ghidate și o capacitate înaltă de a ocoli sistemele de apărare antirachetă – militarii ruși învață să mânuiască primele drone multifuncționale “Orion”. Potrivit aprecierilor specialiștilor, aceste drone vor spori considerabil capacitățile armatei și vor ridica la un nou nivel aviația. Despre plusurile și minusurile unor astfel de aparate, aflați mai multe detalii în materialul RIA Novosti.

Interferențele nu reprezintă o problemă

Recent, într-un reportaj al postului de televiziune rusesc NTV au fost prezentate imaginile a sistemului în acțiune – două mașini de ghidaj și trei drone “orion”, care, din câte se pare, se află deja în dotarea armatei. Reamintim, contractul pentru livrarea în serie a dronelor de recunoaștere și asalt, cu o durată înaltă de zbor, a fost semnat de Ministerul Apărării al Rusiei în luna august. Primul set a fost transmis spre exploatare experimentală în primăvara a acestui an.

„Orion” se poate afla în aer până la 24 de ore. Exteriorul acestuia amintește de MQ-1 Reaper american, cu aripi la fel de lungi și înguste și o coadă în formă de V. Drona este destinată nu doar operațiunilor de recunoaștere și indicarea a țintei, ci și efectuării unor atacuri cu rachete și bombe. Are o capacitate de încărcare de până la 200 de kilograme. Pentru navă au fost elaborată câteva muniții cu calibre de la 25 la 100 kilograme.

“Orion” aparține clasei de drone medii și ocupă un segment între giganticile S-700 “Ohotnik” și spionii de dimensiuni mici. Motorul cu benzină are o putere de peste 100 cai putere și se află în partea din spate a fuzelajului. Din contul utilizării în construcție a materialelor și compozitiei, în pofida unor dimensiuni mari, drona are o greutate de aproximativ o tonă. Altitudinea maximă de zbor este de 7,5 mii de metri, cu o viteză de 200 de kilometri pe oră. Zborul este controlat de un operator prin semnal radio, distanța semnalului este de 250 de kilometri.

Panțir S1
© Photo : пресс-служба Западного военного округа Минобороны РФ

Aparatul este unic în felul său pentru că are capacitatea să acționeze pe câmpul de luptă chiar și în condițiile unor interferențe dense, provocate de sistemele de luptă radioelectronică ale inamicului. Sistemul optic și electronic de la bordul navei detectează și escortează țintele în regim automat și corectează zborul rachetelor ghidate. Ochii și urechile dronei sunt camerele video și termovizoare, telemetrul cu lazer și indicatorii de ținte. Totodată, mașina are prevăzut spațiu pentru echipament video digital și o stație radar.

O dezvoltare a proiectului “Orion” este drona de asalt “Sirius”. Modelul experimental, potrivit constructorilor, va fi gata anul viitor. Acesta va fi dotat cu un sistem de comunicare prin satelit, care va permite dirijarea zborului din orice punct al planetei.

Atacul dronelor

În ultimii ani dronele sunt tot mai des utilizate în conflictele armate din întreaga lume. Cel mai proaspăt exemplu sunt acțiunile militare din Karabahul de Munte. În opinia expertului militar Aleksei Leonkov, militari azeri utilizează destul de eficient dronele, pentru că republica autonomă Karabahul de Munte nu dispune de sisteme moderne de apărare antiaeriană și luptă radioelectronică.

“Multe state, care nu au acordat o suficientă atenție creării sistemelor de apărare antiaeriană și camuflajului, culeg acum roade amare”, a menționat Leonkov într-o discuție cu reporterul RIA Novosti. „Imaginile prezentate de Azerbadjan demonstrează că în armata armeană lipsește orice camuflaj. Dacă ar fi lucrat asupra lui, dronele ar fi fost mult mai eficiente – viteza și capacitățile lor de căutate a țintelor în diapazonul optic sunt reduse”.

Totuși, adaugă expertul, în condițiile unei anumte tactici, dronele pot fi capabile să provoace daune semnificative chiar în condițiile unei rezistenței puternice din partea unui sistem de apărare antiaerian profund eșalonat. În special, în SUA este dezvoltată în prezent concepția așa-numitului roi de drone, când zeci de aparate de zbor vulnerabilizează sistemul de apărare a inamicului și distrag radarele de orientare.

“Într-un bombardier B-52 încap peste 140 de astfel de aparate”, specific Leonkov. “Acestea vor simula niște ținte false, Când zboară un astfel de roi, mijloacele de apărare antiaeriană sunt nevoite să reacționeze, își epuizează munițiile și își trădează locația. În timp ce unitățile de luptă sunt ocupate cu reîncărcarea munițiilor, sosește aviația de asalt și foarte rapid distruge țintele, conform coordonatelor primite”.

Armata rusă exploatează aparate fără pilot de câteva tipuri – de regulă, e vorba de o tehnică compact, destinată misiunilor de recunoaștere și indicarea a țintei. Acum, spre exemplu, dronele patrulează neîntrerupt pe teritoriul din jurul bazei aeriene Kheimim din Siria. Odată cu intrarea în dotare a dronei de asalt “Orion”, militarii vor obține o nouă supremație în spațiul aerian.

Efectul psihologic

Așa cum menționează militarul rus, generalul maior Vladimir Popov, cel mai important avantaj al aviației fără de pilot este siguranța personalului care atacă inamicul, aflându-se la o distanță de zeci de kilometri de zona operației. Totodată, dronele au sporit eficiența avioanelor de luptă.

“Dacă, spre exemplu, o dronă mică va detecta un sistem operativ-tactic de rachete, atunci nu-l va putea distruge de sine stătător dintr-o singură lovitură”, explică Popov. “În acest sens e nevoie de avioane. Însă aceasta este capabilă să lanseze câteva bombe sau rachete și să dezorganizeze activitatea personalului, să-i afecteze starea psihică. Apoi, conform coordonatelor transmise de dronă, fie vine al doilea aparat de acest fel, fie un elicopter sau avion și finalizează misiunea”.

Trebuie să recunoaștem, probabil, că cele mai mari succese în utilizarea dronelor au înregistrat americanii, deocamdată. Aceștia utilizează dronele în misiuni de recunoaștere din anii 60. În Vietnam dronele efectuau câteva mii de zboruri, în special, pentru fotografii aeriene.

În anii 90, când Pentagonul a obținut drone multifuncționale Predator, aviația fără pilot a învățat nu doar să desfășoare operațiuni de spionaj, dar și să aplice lovituri la țintă eficiente asupra obiectelor terestre. “Prădătorii” acționau în orice conflict militar cu participarea SUA – în Bosnia, Irak, Afganistan, Libia și Siria.

De un program de dezvoltare a dronelor dispunea și URSS. În anii 60, constructorii sovietic au dezvoltat câteva tipuri de drone spion. Unul din acestea este La-17R, construit în baza unei ținte aeriene.

Acesta era lansat de la sol cu ajutorul acceleratoarelor cu combustibil solid, iar în cer se includea motorul turboreactor. Aparatul putea să se afle în aer de la 30 de minute, până la o oră și jumătate, în dependență de înălțimea zborului și atingea o viteză de până la 900 de kilometric pe oră.  Aparatul de recunoaștere era de o utilizare multiplă, ateriza ca un avion sau cu ajutorul unei parașute.

Un alt proiect al sovieticilor a fost sistemul de recunoaștere operativ-tactică Tu-141 “Strij”. Acesta atingea o viteză de peste 1100 de kilometri pe oră, ajungea la o altitudine de la 50 la 5000 metri. „Strij” a rămas în dotarea armatei până în anii 90, fiind bazate preponderent la frontierele de Vest ale Uniunii Sovietice.

486
Tagurile:
drone
Тема:
Industria militară rusă (151)
Tematic
Prima dronă rusească de dimensiuni mari care va ajuta victimele incendiilor forestiere
O dronă americană, doborâtă de un “Panțir” rusesc
VIDEO: „Distrugătorul de portavioane” Lun - filmat de dronă
Karabah

Miturile despre eficiența dronelor turcești în Karabah

53
(reînnoit 16:58 01.12.2020)
În ce măsură e adevărat că Azerbaidjanul a reușit să învingă Armenia cu ajutorul dronelor turcești? Care au fost vulnerabilitățile forțelor armate armene? Răspunsurile la aceste întrebări le aflați din materialul Sputnik.

MOSCOVA, 27 nov – Sputnik, Aleksandr Hrolenko. Acțiunile militare în secolul 21 nu pot fi “ieftine și bune”, cu toate acestea, unele atuuri, precum dronele de asalt, nu reprezintă o garanție a succesului. Un rol determinat îl joacă întregul sistem al organizării militare a statului, inclusiv potențialul industriei de apărare, arsenalele și capacitățile logisitice. Conflictul din Karabah a arătat, mai întâi de toate, nu supremația Bayraktar TB2 în aer, ci supraaprecierea propriilor forțe de către partea armeană și proasta organizare a apărării la sol.

După încetarea focului în Nagorno-Karabah, în spațiul media au părut mai multe articole de analiză, care pot fi rezumate la două afirmații simple:

  • Azerbaidjan a învins pentru că dispunea de drone turcești, iar Armenia nu le avea;
  • Sistemele rusești de apărare antiaeriană devin inutile într-un război contemporan al dronelor.

O astfel de abordare simplistă poate fi explicată prin cunoștințe tehnico-militare abstracte ale experților, precum și prin numărul mare de exemple ale înfrângerilor suferite de tehnica militară și personalul armean. Cu toate acestea, realitatea este întotdeauna mai complexă decât percepția noastră.

Nagorno-Karabah
© Sputnik / Михаил Воскресенский

Nu există minuni, orice film este o expresie a regizorului. Imaginile video, realizate de Bayraktar și alte drone ale armatei azere în Karabah, din start au servit pentru demoralizarea inamicului și pentru promovarea dronelor turcești pe piața internațională. Totodată, în spatele camerei video au rămas “raidurile inutile” și eșecurile, distrugerea a zeci de drone cu mijloacele apărării antiaeriene și lupta radioelectronică.

Instrumentul de bază al nimicirii trupelor și tehnicii pe câmpul de luptă rămâne artileria, sistemele de lansare multiplă a rachetelor, care sunt capabile să “lucreze” hectare întregi din prima linie și din spatele liniei inamice.

Forțele armate dispun de mai multă artilerie cu tunuri și reactive, decât de drone, dar și puterea de luptă a artileriei este incomparabil mai mare.

Spre exemplu, Bayraktar, cu o valoare de peste 1 milion de dolari, poate ridica și transporta până la țintă peste 150 de kilograme de muniții, iar un lansator multiplu de rachete relativ ieftin poate trimite dintr-un foc o tonă de metal fatal. În acest fel, artileria diminuează considerabil costul de producere al distrugerii țintelor.

Bugetul apărării nu garantează succesul. Spre exemplu, dominația îndelungată a Pentagonului în spațiul aerian al Afganistanului nu a condus la o victorie asupra talibanilor la sol.

O încredere în sine neglijentă

Un sistem de apărare antiaeriană eșalonat, bine organizat, este capabil să neutralizeze orice roi de drone al inamicului, iar mijloacele de spionaj radioelectronic oferă în câteva secunde coordonatele punctelor de comandă. Cu toate acestea, sistemele solitare de apărare antiaeriană ale trupelor armene desfășurate în Karabah nu au asigurat o acoperire nu doar din cauza unor caracteristici “învechite”. Un efect l-a avut și gradul de organizare a serviciului, lipsa unui sistem.

Calea spre pace: Cum Rusia ajută locuitorii din Nagorno-Karabah
© Video : Ruptly / Минобороны России / МЧС России

A se observa că „Strela-10” și „Osa-AKM” sunt niște sisteme de rachete antiaeriene din anii 60, care nu reușesc să atingă dronele Bayraktar la o altitudine de 8 kilometri. Sistemele moderne “Tor-M2KM” (cu rază scurtă de acțiune) și “Buk-M2E” (cu rază medie de acțiune) apărau exclusiv Erevanul și Centrala Nucleară Mețamor.

O altă problemă a fost ignorarea mijloacelor de camuflaj pe teren, unele obiective militare parcă ar fi îndemnat: “Distruge-mă!” (o lovitură directă asupra cortului cartierului general cu un steag pe catarg poate priva de orice coordonare câteva unități, ceea ce înseamnă sute și chiar mii de militari pe câmpul de luptă).

Pe de altă parte, atunci când dronele turcești pătrundeau “accidental” din Karabah în zona de frontieră cu Armenia, acolo sistemele antiaeriene și radioelectronice distrugeau dronele fără niciun fel de probleme. Mai târziu, dronele au încetat să mai zboare (probabil, au fost afectate și punctele de control).

Victoria militară din 1994 a format pe parcursul anilor un mit despre invincibilitatea forțelor armate în chestiunea Karabahului. Doar așa poate fi explicată lipsa unor construcții inginerești pe linia de 100 de kilometri de la râul Araks până la lanțul montan Mrava.

Perspectivele deminării în Nagorno-Karabah
© Sputnik / Максим Блинов

Tranșeele și punctele de foc descoperite, adăposturile separate în tranșee – sunt modele ale unor fortificații de la începutul secolului trecut.

Partea armeană nu s-a îngrijit nici de puncte de foc (din beton armat) și nici de rețele de telecomunicații subterane, chiar dacă a avut timp berechet – peste 25 de ani (să se amintim de tunelurile teroriștilor din Siria, construite în niște condiții tehnice modeste). În acest context, în anul 2019 premierul armean Nikola Pașinean a declarat: “Karabahul e Armenia” (însă nu a recunoscut autoproclamata republică), iar ministrul Apărării, David Tonoyan, a formulat în felul următor concepția: “Noi teritorii în cazul unui război”.

Pe 27 septembrie, potențialul militar al părții armene era de câteva ori mai mic decât al părții azere. Cu toate acestea, adversarii au suferit pierderi egale în rândul militarilor și tehnicii militare. În direcția sud, la o anumită etapă, forțele azere și-au asigurat o supremație de 10 ori mai mare, însă au reușit să înainteze timp de o lună cu doar 30-40 de kilometri. Blitzkriegul celor de la Baku a eșuat. În mare parte asta se datorează rezistenței și curajului militarilor și voluntarilor armeni care au fost nevoiți să acționeze în ciuda tuturor condițiilor, în afara unui sistem centralizat de dirijare militară, fără o susținere aeriană.

Experiența siriană și libiană

Revenind la subiectul competițiilor între sistemele rusești de apărare antiaeriană și dronele turcești, ne-am putea aduce aminte de “cascada de drone” în spațiul aerian al Siriei și Libiei – în rezultatul utilizării sistemelor de rachete antiaeriene „Tor-M2KM”, „Buk-M2E” și „Sosna”. O eficiență la fel de mare a demonstrat sistemul “Panțir-S1”. Dacă aceste sistem ar fi fost desfășurate la timp în Nagorno-Karabah, nu ar fi lăsat nicio șansă dronelor turcești “Bayraktar”.

Muncă de durată: Geniștii ruși în Nagorno-Karabah
© Ruptly / Минобороны России

Sistemul de rachete antiariene “Tor-M2KM” este dotat cu opt rachete cu o rază de acțiune de până la 15 kilometri și o altitudine de interceptare de până la 10 kilometri, fiind capabil să detecteze și să doboare ținte cu o vizibilitate redusă. Totodată, poate detecta simultan până la 48 de ținte, însoțește 10 și distruge patru.

Raza maximă de acțiune a “Buk-M2E” este de 45 de kilometri. Altitudinea de interceptare este de la 15 la 25 de kilometri. Are capacitatea de a doborî ținte aerodinamice care au o viteză de până la 2,5 Mach și ținte balistice cu o viteză de până la 4 Mach. Lovește simultan până la 24 de ținte (inclusiv cele cu o vizibilitate redusă).

Sistemul “Sosna” observă rachetele de croazieră și dronele de la o distanță de până la 12 kilometri, zona unei distrugeri garantate: de la o distanță de 1,3 – 10 kilometri, altitudine de la 2 metri până la 5 kilometri. Sistemul optic și electronic de control al focului nu se dă de gol prin nicio radiere. Sistemul poate în orice perioada a zilei și în orice condiții meteo să funcționeze în regim autonom, fără participarea echipajului.

În raza de acțiune sunt și țintele terestre, inclusiv tancurile (există elemente de distrugere a blindajului), tancul este detectat de la o distanță de până la opt kilometri.

În cadrul misiunii de menținere a păcii, Rusia a transferat în Nagorno-Karabah cele mai noi sisteme de luptă radioelectronice „Leer-3”. Sarcina de bază a acestuia este bruierea semnalelor GSM, blocarea rețelelor 3G și 4G. Sistemul constă dintr-un automobil KaMAZ și două-trei drone “Orlan-10”, cu o rază de acțiune de 120 de kilometri (capacitatea de aflare în aer la o înălțime de până la 5 km este de 10 ore). De asemenea, drona poate identifica telefoanele, tabletele, poate desfășura acțiuni de recunoaștere, poate transmite datele pe unitățile de stocare și poate să le transmită trupelor de artilerie pentru efectuarea loviturilor. Conflictul din Karabah a fost înghețat, nu rezolvat, iată de ce mijloacele de recunoaștere și sistemele antiaeriene continuă să fie importante.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

53
Tagurile:
drone, Karabah
Тема:
Conflictul azero-armean în Karabah

Загрузка...
Silviu Predoiu

Generalul SIE Predoiu, cel mai frumos mesaj pentru români!

278
(reînnoit 07:11 01.12.2020)
Fostul șef militar al SIE, generalul Silviu Predoiu, a transmis azi noapte un mesaj cu totul special, unic, despre Patrie și patriotism – un exemplu înălțător de conștiință patriotică… non-colonială!

BUCUREȘTI, 1 dec – Sputnik. Membru de drept al ”careului de ași” ai Intelligence-ului românesc, fostul șef militar al SIE, generalul Silviu Predoiu, surprinde prin intervențiile sale publice.

Nu sunt ieșiri dese – ci bine gândite, adevărate lecții de responsabilitate națională (și de cunoaștere a locului în societate), de eleganță, inteligență și bun simț – toate venite de la nivelul unui om superior.

Desigur, am făcut aceste considerații pentru cei care înțeleg – de fapt, încearcă să înțeleagă – și respectă ce poate însemna să fii șeful militar al Serviciului de Informații Externe, ajuns acolo pe criterii în principal profesionale. Cu acest gând trebuie citite postările generalului.

De data asta, generalul Silviu Predoiu a scris un text superb ”despre Patrie și patriotism”, pe care l-a postat chiar când intram în primele minute ale Zilei Naționale a României.

”Patriotismul este sentimentul ce definește în egală măsură un popor, o țară dar și pe cetățenii ei. În absența acestuia niciuna din părți nu poate exista cu adevărat”, începe generalul cu un postulat.  

Mai departe, generalul explică acest sentiment din alte puncte de vedere ale viziunii sale:

- ”Patriotismul înseamnă mult mai mult decât iubirea și loialitatea față de un loc definit de coordonate geografice, indiferent cât de frumos, bogat sau întins ar fi”.

- ”Patriotismul înseamnă nu doar să cunoști istoria, cultura și tradițiile unui spațiu. Înseamnă să le simți, să le trăiești, să le cultivi și să le transmiți mai departe”.

- ”Înseamnă să fii recunoscător pentru tot ceea ce ai primit de la generațiile precedente, să te simți părtaș la zbaterile lor, să le descoperi și să le respecți idealurile, neuitând nicio clipă că, după modelul lor, și tu prin conduita ta de astăzi definești prezentul generațiilor viitoare”.

Urmează o a doua definiție – a conceptului individualizat – „patriotul”.

A fi patriot, scrie generalul Predoiu, ”înseamnă a cunoaște și recunoaște contribuția conducătorilor de neam, voievozi, domnitori, regi sau doar politicieni și generali la înfățișarea de astăzi a României, fără a uita însă vreo clipă că fără susținerea și sacrificiul celor mulți și anonimi, care au crezut în ei și i-au urmat, nimic nu s-ar fi întâmplat”.

A fi patriot, continuă generalul, înseamnă ”să te simți mândru de reușitele Simonei Halep chiar dacă nu ai pus niciodată mâna pe o rachetă de tenis, să te bucure veștile despre succesul internațional al Angelei Gheorghiu, chiar dacă nu ești amator de muzică clasică, ci doar pentru că amândouă, indiferent unde merg, duc cu ele un pic de România”.

”A fi patriot înseamnă să simți nevoia de a te ridica și a duce mâna la piept când auzi intonându-se "Deșteaptă-te române" chiar dacă nimeni nu te vede, sau poate mai ales atunci nimeni nu te vede”, scrie comandantul.

Atenție la frumusețea următorului principiu pe care e construită (pentru generalul Predoiu), noțiunea de patriot: ”A fi patriot înseamnă să îi simți aproape de sufletul tău pe Maria Tănase, pe Brâncuși, pe George Enescu, pe Ecaterina Teodoroiu, pe Eremia Grigorescu, pe Aurel Vlaicu, pe Coandă, pe Alecsandri și Topârceanu, pe Creangă și Eminescu și pe câți și mai câți alții care te-au ajutat, fără să știe și fără să știi, să fii cel care ești astăzi”.

Sau, din alt unghi de vedere, ”A fi patriot înseamnă a-ți iubi țara chiar și atunci când nu este așa cum o vrei tu, dar nu o abandonezi ci, fără ezitare, continui sa faci tot ce îți stă în puteri pentru a o transforma în ceea ce crezi că merită”.

Atenție la continuarea idei de mai sus, pentru că este chintesența ”rezistenței” la tot ceea ce ne e indus în ultimii 20 de ani:

”O țară nu te poate dezamăgi niciodată, o pot face doar lideri vremelnici și nevrednici. Spune-le ce nu îți place, implică-te, fii nu doar un om bun ci și bun cetățean, așa cum ne învăța Aristotel, căci a fi patriot înseamnă și asta”, scrie generalul Predoiu.

În plus, a fi patriot nu este despre ”arginți” – ci este ”despre a da fără să ceri, este despre a accepta că interesul colectiv este deasupra interesului personal”.

”Națiunea este familia ta mai mare, dincolo de orice diferențe de origine sau religie, de a înțelege că cele ce ne unesc ca nație sunt mult mai importante decât cele și cei ce încearcă să ne despartă”, scrie generalul Silviu Palada.

Cum ajungi însă la o asemenea conștiință înaltă? Ei bine, generalul Predoiu spune ”secretul”: a fi patriot ”nu vine de la sine, se învață și se transmite mai departe nu atât prin lecții cât prin exemplul celor din jur”.

Silviu Predoiu dă chiar exemplul personal: ”Fotografia bunicului meu, Andrei, pe care nu l-am cunoscut niciodată, îngălbenită de vreme și ștearsă de mângâierile bunicii, cu el mândru, în uniformă de sergent de artilerie, luată cu doar câteva zile înainte de a pleca pe front în Primul Război Mondial, m-a învățat zi de zi, fără cuvinte, mai mult despre datorie decât toate lecțiile de educație patriotică din școală”.

Superb exemplu! Și îmi aduce aminte de acea manifestație, ”Regimentul nemuritor”, ce se desfășoară an de an în hulita Rusie – când milioane de oameni merg în tăcere cu fotografia unui înaintaș căzut pentru apărarea Patriei, o fotografie păstrată în fiecare familie de ruși, ca un exemplu și un stimulent al patriotismului real care există în Rusia. Și nu prea există la noi…

Revenind la tactul generalului Predoiu, apare un regret și un îndemn la corectare: ”Vorbim public despre patriotism doar de câteva ori într-un an dar trebuie să îl simțim zi de zi și să îl dovedim prin tot ceea ce facem”.

”Eroii ar trebui definiți nu doar după modul în care mor ci și după cum trăiesc, iar eu mă bucur că am cunoscut mulți”, scrie generalul Predoiu, unul dintre cei mai consecvenți apărători ai hainei militare, indiferent de ce armă este vorba.

Finalul este un îndemn înălțător – pe care m-a bucura să îl aud din gura președintelui României, cândva:

”Să trăim frumos și demn, responsabil și onorabil. Cuza Voda ne-a spus la înscăunare: "Alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie. Vă iubiți Patria, veți ști a o întări. Să trăiască România!" Haideți să-i arătăm peste ani, prin fapte și nu doar prin vorbe, că i-am înțeles chemarea, că ne iubim Patria și dorim a o întări”.

La mulți ani, români! La mulți ani, România! – încheie generalul Silviu Predoiu superbul, înălțătorul său mesaj, făcând cel mai mare serviciu de imagine atât militarilor, cât celor ”din umbră”, dintre care provine și domnia sa – și în care stă, poate acum mai mult ca oricând, nădejdea că România își va regăsi demnitatea și conștiința, sub semnul înaintașilor menționați, nu sub cel al unor structuri pe care generalul patriot a îndrăznit să nu le menționeze.

278
Tagurile:
Silviu Predoiu

Загрузка...
Munți din România

Monolit metalic misterios a apărut în România FOTO, VIDEO

0
(reînnoit 17:07 01.12.2020)
Un monolit metalic ciudat a fost observat în România, la doar câteva zile după ce a fost descoperit un bloc similar într-un deșert îndepărtat din Utah - înainte de a fi înlăturat, nu se ştie de cine.

BUCUREŞTI, 1 dec – Sputnik. Obiectul misterios din metal, de 4 metri înălţime, a fost găsit lângă o fortăreață veche și pe un sit arheologic din orașul Piatra Neamț, scrie RT

Fotografiile și video-urile arată că structura metalică seamănă uimitor cu un monolit similar care a fost descoperit în Utah săptămâna trecută, fiind însă înlăturat ulterior de un grup neidentificat. Totuşi, monolitul din România este decorat cu mai multe rânduri de semne sub formă de bucle care par gravate pe suprafaţa metalică.

​Într-o înregistrare video, cineva bate cu degetele în monolit şi, după zgomotul rezultat, blocul pare a fi gol.

Autoritățile române investighează modul cum a ajuns monolitul acolo, relatează Daily Mail. Potrivit unui oficial, structura a fost instalată într-o zonă protejată, pe un sit arheologic, și nu există aprobarea necesară din partea Ministerului Culturii pentru amplasarea acestuia.

Descoperirea ciudatei structuri vine la doar câteva zile după ce Biroul de Administrare a Terenurilor din Utah a raportat că un monolit similar a fost înlăturat de o „persoană sau un grup necunoscut”, după ce oficialii au dat peste el săptămâna trecută. Blocul metalic, găsit într-o zonă îndepărtată a deșertului Utah, era, de asemenea, goală.

Încă nu este clar dacă există vreo legătură între cele două structuri misterioase. În ciuda unor zvonuri care au circulat pe internet, este puțin probabil ca monolitul din Utah să fi fost transportat până în România.

Un fotograf de pe Facebook susține că a fost martor când un grup de patru bărbați au răsturnat obiectul din Utah și apoi au desprins bucăți din structură, care ar fi fost înlăturate cu ajutorul unei roabe.

0
Tagurile:
România

Загрузка...