Protestele pensionarilor în Minsk

Belarusul îngroapă ideea “revoluției colorate”

1017
(reînnoit 17:03 24.10.2020)
Diminuarea avântului protestatar în Belarus indică asupra existența unui scepticism legat de fenomenul „revoluțiilor colorate”.

MOSCOVA, 24 oct – Sputnik, Irina Alksnis. Opoziția belarusă este atât de ghinionistă, încât are toate șansele să piardă chiar și la nominalizarea la titlul de “Ghinionistul anului”. Împotriva ei sunt atât circumstanțele care nu depinde de ea, cât și propriii lideri, care înaintează niște inițiative atât de exotice, încât nu e clar cum de reușesc să-și mai păstreze reputația și imaginea personală.

Duminică expiră termenul “notei ultimative”, înaintată lui Aleksandr Lukașenko acum două săptămâni de către Svetlana Tihanovskaia. Din momentul în care nu există niciun fel de semne că autoritățile belaruse intenționează să realizeze aceste revendicări, de luni, potrivit promisiunilor “președintelui Sveta”, Belarusul ar trebui să intre în regimul haosului grevelor naționale, blocărilor de șosele și a prăbușirii vânzărilor în magazinele de stat.

Însă, odată cu trecerea timpului, o astfel de evoluție a lucrurilor pare tot mai fantezistă.

Se pare că acest lucru au început să înțeleagă chiar și cei din consiliul coordonator al opoziției, care acum este preocupat cum să iasă din această situație incomodă cu pierderi minime. Unul din membrii lui, Pavel Latușko, a declarat că pe măsura expirării notei ultimative, care prin minune s-a transformat în una “popular”, își vor intensifica acțiunile. E o formulare destul de comodă, care oferă un mare spațiul de interpretări și nu obligă la nimic.

Însă ar fi incorect să afirmă că eșecul protestelor din Belarus se datorează exclusiv factorilor interni, chiar dacă acestea joacă un prim rol.

Opoziția belarusă (și protectorii ei externi) au avut nenorocul să demareze o răsturnare a puterii în perioada unei discreditări totale a fenomenului “revoluției colorate”.

Peste 15 ani acest fenomen reprezenta o adevărată amenințare pentru autorități și totodată o inspirație pentru opoziția dintr-un număr mare de stat. “Revoluțiile colorate” erau considerate o armă perfectă și atotputernică pentru răsturnarea unor conducători și regimuri indezirabile. Acest concept demoraliza pe unii și insufla încredere altor în apropiata victorie.

Însă, cel mai important lucru era credința multor oameni, care nu aveau nicio tangență cu politica, în posibilitatea de a schimba în acest fel viața spre bine.

O “revoluție colorată” nu este doar o lovitură de stat. Aceasta este imposibilă fără mase mari de oameni pe stradă, apolitici în viața de zi cu zi, dar care devin convinși că o schimbare bruscă a puterii, prin ignorarea tuturor regulilor scrise, de dragul unui viitor luminous. Anume acest lucru a determinat zeci și sute de mii de oameni să iasă în piața din Cairo în 2011 și pe Maidanul din Kiev în 2013.

Apropo, protestele belaruse inițial se puteau lăuda cu un număr mare de demonstranți, însă în fiecare săptămână numărul protestatarilor se micșorează.

Problema nu este în oboseala oamenilor de manifestații fără un rezultat și faptul că lozinca “Lukașenko, pleacă!” nu are puterea magică de a izgoni un lider național “incorect”. În paralel cu evenimentele din Belarus, și în alte colțuri ale lumii au loc niște procese importante, care determină cetățenii republicii să judece la rece ceea ce se întâmplă acasă.

Există Kârgâzstanul, care trecere prin a treia mare criză politică din ultimii 15 de ani, în privința căreia se utilizează eticheta de “revoluție colorată”. Anume această țară din Asia Mijlocie a avut cel mai mare aport la discreditarea fenomenului, pentru că principalul rezultat pentru toate loviturile de stat, însoțite de dezordini de stradă și anarhie, a devenit lipsa unor schimbări spre bine pentru societatea kârgâză.

Există Armenia. Pe fundalul unei atitudini sceptice față de orice maidane și eșecurile lor tot mai frecvente, anume evenimentele din Erevan din 2018 au servit drept un exemplu cras al unei revoluții de catifea care și-a atins scopul. Poporul răsculat în numele democrației, viitorului european și combaterea corupției a reușit să răstoarne puterea, a pus în fruntea statului pe cel în care avea încredere, iar noul lider are cu ce să se laude în ultimii ani de activitate. În orice caz, lipsa unor rezultate catastrofale, precum cele din Ucraina sau chiar în Kârgâzstan, ar putea fi considerate adevărate realizări pentru vremurile de azi.

Însă ce sens are opțiunea europeană a poporului, înfrângerea corupților din guvernarea precedentă și alegerea unui lider democrat progresist dacă Armenia a ajuns din nou în epicentrul unui conflict sângeros? Plus, chiar și un om care este departe de  politică înțelegere că Azerbaidjan a profitat de căutările democratice ale vecinului, iar rezultatele acestui lucru îl observăm în Nagorno-Karabah.

Noțiunea de “revoluție colorată” sugerează ideea că lumea reprezintă un loc minunat, însorit și prietenos, unde oamenii sunt frați și e suficient să fie eliminate forțele găunoase din fruntea statului, pentru ca țara să se transforme într-o grădină înfloritoare, în care toți coexistă în armonie. Kârgâzstanul și Armenia pentru societatea belarusă reprezintă o amintiră că o astfel de reprezentare nu este decât o iluzie, care nu are nicio legătură cu realitatea internă, nici în politica externă.

Nu e de mirare că protestele din Belarus se mișcă spre un eșec inevitabil.

În acest fel, republica își va bate propriul cui în sicriul mitului universal al “revoluției colorate”.

1017
Tagurile:
Belarus
Тема:
Proteste în Belarus (134)
Tematic
Un nou protest în Belarus: Au răsunat împușcături
Merkel se va întâlni marți cu Tihanovskaia
Aurescu, decizie de VĂCAR supărat - pe un stat
1,5 mil. doze vaccin rusesc Sputnik V, produse în decembrie
Borrell a promis că UE îl va izola pe Lukașenko
Tihanovskaia i-a înaitat lui Lukașenko o notă ultimativă
Liviu Pleșoianu

Liviu Pleșoianu intervine în scandalul Dăncilă Ciolacu: PACT și Trădare

155
Marcel Ciolacu și ceilalți lideri social democrați încearcă să evite să răspundă la dezvăluirile Vioricăi Dăncilă - despre culisele căderii ultimului guvern PSD, dar și despre trădările din partid

BUCUREȘTI, 22 ian – Sputnik. Trădare și lașitate? Cam așa ar putea înțelege multă lume care urmărește scandalul provocat de apariția cărții în Viorica Dăncilă își povestește, în cadrul unui interviu acordat Margăi Nițu, aventura politică.

Viorica Dăncilă a reluat temele în interviuri televizate realizate în ultimele zile – dar, surpriză, nicio replică serioasă din partea lideri PSD acuzați –inclusiv de trădare. Lașitate, ar putea spune cei care văd ce se petrece. Alții vor spune că ignorarea e singura strategie, mai ales că românii uită repede.

O reacție a venit din partea lui Liviu Pleșoianu, cel care a fost văzut, mult timp, ca viitorul, ca generația de mâine a liderilor PSD. Un politician ale cărui defecte par să fi fost… curajul, onestitatea și implicarea pe care le demonstrează și acum.

”Urmăresc cu detașare și compasiune cum vă acuzați unii pe alții de trădare”, scrie Pleșoianu. ”Și, așa cum am făcut-o în toți anii în care am fost în politică, v-o spun verde în față: ați TRĂDAT!”.

Adică, Pleșoianu îi acuză pe amândoi, Dăncilă și Ciolacu, că au trădat! ”Separat și împreună, în funcție de context și interesul de moment, i-ați TRĂDAT pe toți cei care au votat acest partid pentru deja uitata "dreptate până la capăt"!”.

”Ați PACTIZAT și ați TRĂDAT votul oamenilor!”, acuză Pleșoianu. ”Și tu, Ciolacu, dar și tu, Dăncilă! Ăsta e adevărul.”

Și, pune punct Pleșoianu, ”ăsta și e motivul pentru care acuzele pe care vi le aduceți reciproc vă fac RIDICOLI! Pe amândoi!”.

Un punct de vedere care readuce în prim plan un aspect de care pesediștii au uitat – părăsirea luptei cu ”statul paralel” și împotriva statului de colonie. După căderea lui Dragnea, Viorica Dăncilă. înconjurată de persoane cu intenții deloc bune, cum se vede și în carte, a trebuit să se abată din drum – iar apoi Ciolacu a scos definitiv PSD de pe calea la care se referă Pleșoianu când folosește cuvântul trădare.

Cartea, totuși, explică multe. Și, să nu uităm că vorbim de femeie, cu o constituție intelectuală și emoțională înclinată către construcție, nu către sforării politice, lovită încă de la început de o campanie puternică de denigrare, la care au achiesat și unii lideri PSD.

155
Tagurile:
Liviu Pleșoianu, PSD, Marcel Ciolacu, Viorica Dăncilă

Загрузка...
Ратко Младич

Sârbii nu uită și nu iartă: NATO, obligată plătească!

930
Agresiunea NATO contra fostei Iugoslavii a inclus și folosirea unor arme cu radioactivitate - sârbii au declanșat acțiuni în justiție contra NATO, pentru obținerea de despăgubiri, sunt susținuți și de italieni.

BUCUREȘTI, 21 ian – Sputnik, Dragoș Dumitriu. Victimele sârbe ale agresiunii militare NATO din 1999 asupra Belgradului și altor zone din fosta Iugoslavie au înaintat ieri procese împotriva alianței pentru utilizarea muniției cu uraniu sărăcit în timpul atacurilor aeriene.

Srdjan Aleksic, avocatul care conduce echipa de experți juridici, a declarat pentru Sputnik International că a adunat timp de câțiva ai cazuri cu dovezi materiale clare, iar procesele deschise împotriva NATO, ca persoană juridică, vor fi intentate în numele victimelor agresiunii.

Avocatul Aleksic a explicat că a inițiat cinci acțiuni în instanțele superioare din orașele Belgrad, Novi Sad, Kragujevac, Nis și Vranje.

”Victimele sunt persoane fizice - soldați decedați și bolnavi și ofițeri de poliție din Republica Federală Iugoslavia, care se aflau în Kosovo în 1999. În prima etapă, dorim ca acestea să fie cazuri identice”, a spus Aleksic, preluând experiența cazuri în depuse în instanțe de soldații italieni afectați de radiații.

Mai concret, acțiunile în instanță au avut în vedere și cazul soldaților din Europa de Vest, mai ales italieni, care au fost supuși unor doze mari de radiații în timp ce serveau în NATO, în apropierea munițiilor radioactive și a locului în care au fost folosite. 

În Italia au avut loc asemenea procese, în cazul mai multor militari italieni afectați de radiații, iar din această cauză Aleksic este asistat de avocatul italian Angelo Fiore Tartaglia, care a reprezentat cu succes interesele armatei italiene în speța similară.

”Are 181 de hotărâri judecătorești, care au intrat deja în vigoare în Europa, va fi membru al echipei mele de experți juridici”, spune Aleksic. ”Avem peste 3.000 de pagini de probatoriu, inclusiv verdicte, avize ale experților, materiale ale unei comisii guvernamentale italiene speciale - am adunat suficiente dovezi ”.

Ca un cuantum al despăgubirilor, avocatul caută să câștige despăgubiri în valoare de cel puțin 300.000 de euro pentru fiecare dintre victimele sârbe.

Următorul pas, după ce Curtea Superioară din Belgrad va da câștig de cauză, va fi trimiterea unei notificări oficiale la sediul NATO, în termen de șase luni. Alianța va trebui să răspundă în termen de 30 de zile.

Reamintim că agresiunea NATO s-a derulat în perioada 24 martie - 10 iunie 1999, în cele 78 de zile au fost lansate 25.000 de lovituri aeriene asupra Serbiei.

Pilotul român Ioan Alexandru Pricop a publicat o analiză pe baza mărturiilor și relatărilor, dar și folosind date din surse militare -  ”În seara de 24 martie 1999, fără aprobarea Consiliului de Securitate al ONU, NATO a lansat cea mai mare operațiune militară din istoria sa: Operațiunea Forțele Aliate”.

3500 de aeronave, inclusiv elicoptere de luptă, 1200 avioane de vânătoare NATO împreună cu mii de rachete Tomahawk au atacat mii de ținte din întreaga Serbie. ”Au fost lovite pe rând: obiectivele militare apoi infrastructura și obiectivele civile”, scrie autorul.

Și, atenție – ”Peste 200 de tone de combustibil nuclear au fost aruncate peste Serbia în urma bombardamentelor efectuate cu bombe cu uraniu sărăcit, unele zone din Serbia nefiind locuite nici în ziua de azi (2014, n.n.) din cauza gradului ridicat al radioactivității”.

”Timp de 78 de zile Serbia a fost bombardată de NATO. În raiduri au fost implicate 3500 de aeronave euroatlantice (inclusiv elicoptere de luptă), venind în valuri de 1200 de aeronave. Atacurile au fost sprijinite de trei mari portavioane, 6 submarine de atac dotate inclusiv cu armament atomic, 2 crucișătoare, 7 distrugătoare, 13 fregate. Numai în Marea Mediterană se aflau 4 nave amfibii de război având peste 10.000 de pușcași marini la bord”.

Autorul amintește că bombardamentele au lovit întreaga țară, paralizând-o. ”Au fost executate peste 25.000 de lovituri aeriene și au fost neutralizate la sol 995 de obiective. Peste 3000 de rachete de croazieră au lovit teritoriul statului iugoslav”.

Președintele sârb, Aleksandar Vucic, a declarat că utilizarea armelor cu uraniu sărăcit în timpul operațiunii NATO stă la baza creșterii numărului de pacienți cu cancer în țara balcanică.

Belgradul a înființat o comisie specială pentru a investiga consecințele bombardamentelor NATO din 1999 asupra mediului și sănătății sârbilor.

Autoritățile sârbe spun că aproximativ 2.500 de persoane, inclusiv 89 de copii, au fost uciși și aproximativ 12.500 de persoane au fost rănite în bombardamente. Potrivit diverselor surse, daunele materiale sunt evaluate între 30 și 100 de miliarde de dolari.

Așa cum menționam, operațiunea militară poate fi considerată o agresiune, pentru că a fost efectuată fără aprobarea Consiliului de Securitate al ONU și numai pe baza afirmațiilor țărilor occidentale conform cărora autoritățile iugoslave ar fi efectuat operațiuni de epurare etnică, provocând o ”catastrofă umanitară”.

Desigur, în cazul epurărilor etnice împotriva sârbilor din Croația nu s-a luat o atitudine atât de fermă.

Precizăm că România NU era membru NATO în perioada atacării Iugoslaviei, dar a permis survolul teritoriului de către aviația nord atlantică.

Președintele sârb, Aleksandar Vucic, a declarat că utilizarea armelor cu uraniu sărăcit în timpul operațiunii NATO stă la baza creșterii numărului de pacienți cu cancer în țara balcanică. Mai mult, Belgradul a declarat că a creat o comisie specială pentru a investiga consecințele bombardamentelor NATO din 1999 asupra mediului și sănătății sârbilor.

930
Tagurile:
NATO, Serbia

Загрузка...
Marcel Ciolacu, PSD

PSD amână cel mai așteptat demers pentru 27 ianuarie

0
(reînnoit 07:29 22.01.2021)
Social democrații au aruncat mănușa Guvernului și coaliției – iar apoi au mers din amânare în amânare cu evenimentul pe care mulți îl așteptau

BUCUREȘTI, 22 ian – Sputnik. Aflat în opoziției și acuzat de lipsă de activitate concretă în Parlament, PSD-ul lui Marcel Ciolacu a venit cu o promisiune și, totodată o provocare, aplaudată de multă lume: un buget alternativ celui al coaliției.

Anunțul a fost făcut de președintele PSD, Marcel Ciolacu, acum două săptămâni. Ciolacu promitea atunci că ”vom veni săptămâna viitoare” cu bugetul alternativ.

De atunci au trecut însă aproape două săptămâni și… nimic! De altfel, nu este prima promisiune de acest fel pe care Marcel Ciolacu o face și o uită.

Aseară însă Partidul Social Democrat a venit cu nou angajament, de data asta ferm: miercuri, 27 ianuarie.

”PSD va prezenta pe 27 ianuarie alternativa sa de buget național: vom arăta că este posibil să crești veniturile angajaților și pensiile vârstnicilor, respectând chiar deficitul prevăzut de Guvernul Cîțu!”, anunță PSD.

Social democrații atrag atenția că Bugetul României pe 2021 ”trebuie să fie despre oameni, nu despre cifre!”.

”Dreapta nu poate promova în continuare austeritatea, când un pensionar trăiește în medie cu 1400 de lei, deși statul român a stabilit că minimul pentru un trai decent este 1733 de lei pe lună!”, declară PSD.

Ca idee generală, PSD propune un Buget ”pentru Dezvoltare, nu un Buget pentru Înghețare – așa cum vor apostolii austerității din PNL și USR!”.

Marcel Ciolacu anunțase că vor fi prezentate și sursele bugetare – și modul de a acoperi numeroasele solicitări venite din parte cetățenilor, dar și a firmelor românești.

0
Tagurile:
PSD

Загрузка...