Locuitorii orașului Gandja, Azerbaidjan

“Aici mor oameni”. Cine îi așteaptă pe pacificatorii ruși în Karabah

273
(reînnoit 18:44 16.10.2020)
În ce măsură este posibilă introducerea unei misiuni de menținerea a păcii în Karabah și ce dificultăți ar putea întâmpina militarii și observatorii.

MOSCOVA, 16 oct – Sputnik, Anton Lisițîn. Ministrul Afacerilor Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a declarat: în Karabahul de Munte trebuie să existe observatori militari ruși, însă decizia finală în această privință aparține părților în conflict. Ce dificultăți ar putea întâmpina o misiune de menținere a păcii și cum s-a încercat prevenirea conflictului de la începutul anilor 90, aflați în materialul RIA Novosti.

Nu au auzit răspunsul

În privința “căștilor albastre”, mai întâi de toate, trebuie să convină Azerbaidjanul și Armenia. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a subliniat: “Orice desfășurare a trupelor de menținere a păcii, observatorilor, indiferent din partea cui, este posibilă doar cu acordul ambelor părți”. Și a adăugat: “Deocamdată, nu am auzit niciun răspuns la această chestiune”.

Cu o zi mai înainte, pe 14 octombrie, președintele Azrbaidjanului, Ilham Aliev, a spus următoarele într-un inteviu oferit postului turc de televiziune Haber Turk: “Dacă una din părți va folosi veto, atunci va fi imposibil. Al doilea moment – fiecare trebuie să înțeleagă că este vorba de un teritoriu suveran azer. Fără acceptul nostru nimeni nu poate trimite acolo pe cineva. E o încălcare a dreptului internațional”.

Liderul azer a reamintit: expedierea observatorilor este prevăzută de principiile de bază a reglementării pașnice. “Dar cel mai din urmă punct. Deocamdată, problema e la o etapă de discuții, pentru că nu există niște progrese serioase”, a specificat Aliev.

Acesta consideră necesară implicarea Turciei în negocieri și are îndoieli cu privire la eficiența așa-numitului grup de la Minsk al OSCE, care se ocupă de conflictul din Karabah din anul 1992. Copreședinții ei – Rusia, Franța și SUA, iar membrii, pe lângă Armenia și Azerbaidjan, sunt Belarus, Germania, Italia, Suedia, Finlanda și Turcia.

“În acest grup există state care nu au niciun acces în această regiune și nu au nicio influență”, a explicat Aliev. “Dacă vrem să rezolvăm conflictul, avem nevoie de state care sunt capabile să servească unei împăcări reale. Desigur, considerăm că un astfel de rol ar putea avea Turcia”, a mai adăugat el.

Prim-ministrul Armeniei, Nikola Pașinean, a menționat că varianta trupelor rusești de menținere a păcii merită să fie examinată. “Însă astfel de probleme trebuie să fie discutate într-un contextul mai larg în cadrul grupului de la Minsk al OSCE”, a declarat liderul armean postului de televiziune Al Jazeera.

Secretarul general al Organizației Tratatului pentru Securitate Colectivă (OTSC), Stanislav Zas, a informat despre primirea de către consiliul permanent al OTSC a unei adresări din partea prim-ministrul Armeniei, Nikola Pașinean, și ministrul Afacerilor Externe al Armeniei, Zograb Mnațakanean, despre situația din Karabahul de Munte.

“Au loc discuții active despre o misiune de menținere a păcii”, a menționat Zas și a specificat: “Salutăm participarea statelor care fac parte din grupul de la Minsk al OSCE și doar în cadrul atribuțiilor pe care le dețin”.

Pe 9 octombrie, miniștrii Afacerilor Externe ai Armeniei și Azerbaidjanului, Zograb Mnațakanean și Jeyhun Bayramov, cu medierea lui Serghei Lavrov, au convenit la Moscova asupra unui armistișiu. Focul urma să înceteze din amiaza următoarei zile. Însă acțiunile militare au fost reluate.

Prăpastia dintre două puncte devedere

Expertul rus în problemele Caucazului, Artur Ataev, a relatat despre dificultățile pe care le-ar putea întâmpina pacificatorii: “Din punct de vedere geografic, regiunea nu este deloc una simplă. Deocamdată, nu există o claritate unde trebuie să fie trasată linia de contact. O parte consideră că regiunea Karabahului de Munte și șapte raioane aparțin autoproclamatei republici Nagorno-Karabah”. Pentru alții, Karabahul și pământurile reprezintă teritoriul Azerbaidjanului. Între aceste două puncte de vedere e o mare prăpastie”, spune el.

Potrivit politologului, nu există premise obiective pentru discuțiile serioase despre o misiune de menținere a păcii, atât timp cât au loc acțiuni militare. “Iar pentru o nouă escaladare există. Este evident, în zona conflictului acționează membrii unor formațiuni paramilitare, care sunt gata să dea peste cap orice înțelegeri. Despre faptul că în Caucaz au fost redislocați teroriști din Orientul Mijlociu, a menționat și șeful Serviciului de Informații Externe al Rusiei (SVR), Serghei Narîșkin. Nimeni nu face astfel de afirmații în zadar”, subliniază Ataev.

Pe de o parte, Rusia dispune de o experiență în desfășurarea trupelor de menținere a păcii în Caucaz – în Oseția de Sud și Abhazia. Acolo această misiune a fost facilitată de un anumit dialog stabilit între părți. Însă atacurile armatei georgiene asupra observatorilor ruși în Țhinvale a discreditat în mare parte ideea separării părților în conflict de către o parte terță.

"Militarii, care îndeplinesc astfel de misiuni, sunt instruiți ca în orice situație să recurgă la negocieri. În Oseția de Sud și Abhazia erau în vigoare acordului cu privire la linia de foc, zona fără contact și altele. Însă de pe urma loviturii din spate au decedat 68 de soldați și ofițeri ruși. Iată de ce Moscova va cântări pozițiile pro și contra în chestiunea introducerii contingentului militar într-o zonă fierbinte”, consideră expertul.

O posibilă soluție ar fi participarea forțelor OTSC în separarea părților. “Acest lucru ar servi dezvoltării organizației în sine”, presupune Ataev.

În anii 80-90, părțile în conflict erau separate de unitățile armatei sovietice și trupelor interne ale MAI al URSS. Însă nu toți i-au perceput ca pacificatori – armenii și azerii reproșau militarilor că ar oferi sprijin inamicului.

Serghei Șatko și-a îndeplinit misiunea în Karabahul de Munte în regiunea autonomă în cadrul unei unități a detașamentului comunicațiilor guvernamentale. Nu se consideră un veteran al acțiunilor militare – militarii care au servit în Karabah nu au niciun statut. Acesta face o paralelă între statutul juridic vag al “pacificatorilor” din acea perioadă și situația politică încurcată de la începutul anilor 90.

“Tratam părțile în conflict ca pe niște compatrioți, care trebuie să fie împăcați și protejați de violență”, își amintește Șatko. “Precum spunea ofițerul batalionului combinat al cadeților școlii MAI a URSS în Sumqayıt: “Au lot pogromuri, sunt uciși oameni, iar sarcina noastră este să arătăm că puterea sovietică a fost, este și va fi”. Însă nu s-a reușit. Se pare că cei de la Centru nu știau cum poate fi reglementată situația. Pe atunci erau oameni diferiți, mulți cu scaun la cap, însă erau și de cei care ne scuipau din spate, ne acuzau că susținem partea adversă. Nu aveau nevoie de pace, ci de automatele noastre, pentru a putea împușca unul în altul”.

Ultimele unități militare au părăsit Stepanakertul în primăvarea anului 1992, părțile desfășurau acțiuni militare, iată de ce pentru retragerea trupelor unui stat dispărut a fost nevoie de organizarea unei operațiuni militare.

“Politicienii de pe ambele părți nu-și doreau pacea, ci puterea. La putere, pe valul războiului, au venit atunci naționaliștii”, continua Șatko. “Singurul lucru pe care și l-au dorit era obținerea victoriei în condițiile lor. Nimic mai mult. Karabahul a fost abandonat de trupele interne, unitățile armatei sovietice și totul s-a prăbușit. Nimeni nu a m-ai încerca să separe cele două tabere. După împărțirea propietăților distructului militar Transcaucazian al Steagului Roșu, părțile au obținut arme și tehnica militară. S-a declanșat un război de proporții”.

© Sputnik / Михаил Климентьев

Generalul maior al serviciul intern, Vladimir Vorojțov, a fost detașat temporar în Caucazul de Sud. Acum, acesta își amintește cu o ironie amară: camarazii lui au ajuns fie “eroi ai Armeniei”, fie “eroi ai Azerbaidjanului”, în dependență unde și-au îndeplinit misiunea. “Existau cazuri în care militarii, aflându-se pe teritoriul armean sau azer, îmbibau atât de mult atmosfera localnicilor, încât ajungeau să se perceapă ca parte a conflictului”, recunoaște el. “De aici vin acuzațiile că armata sovietică a susținut pe unii sau pe alții. Însă, soldații protejau populația pașnică. Unii și-au sacrificat viața”.

Potrivit lui Vorojțov, Rusia dispune de experiență și cadre pentru misiuni de menținere a păcii. “Tehnologiile au fost exersate. Cea mai eficientă, însă dificilă în procesul de realizare este patrularea comună: militarii părților în conflict și un mediator inspectează linia de contact. În primul rând, există contacte personale, în al doilea rând, nimeni nu va trage asupra propriilor oameni”, explică acesta.

Cine vor fi pacificatorii, în opinia lui Vorojțov, depinde nu doar de atitudinile localnicilor. “Încrederea se cucerește prin acțiuni. Însă condiția de bază este acceptul părților în conflict asupra prezenței acestor militari”, spune generalul. Iar această problemă este una politică. Introducerea unui contingent militar are un sens doar atunci când sunt clare obiectivele. Acest lucru îl înțeleg cei de la Baku, Erevan și Moscova.

273
Tagurile:
Rusia, Karabah, Armenia, Azerbaidjan
Тема:
Conflictul azero-armean în Karabah (38)
Tematic
Lavrov, despre Karabah: Militarii trebuie să discute
Armenia afirmă că are probe ale prezenței teroriștilor sirieni în Karabah
Putin a discutat la Consiliul de Securitate despre situația din Karabah
Submarinul Hartford

“Greu de distrus”: SUA revin într-un buncăr din Nord

155
(reînnoit 20:08 21.10.2020)
Statele Unite intenționează să refacă o bază navală subterană din Norvegia, construită în perioada războiului rece. De ce au decis să reanimeze un obiectiv secret.

MOSCOVA, 21 oct – Sputnik, Nikolai Protopopov. Sute de metri de roci stâncoase, capacitatea de a rezista unui atac nuclear direct și submarine cu rachete – Marina SUA își propune să reanimeze baza militară navală subterană Olavsvern în Norvegia, rămasă din perioada războiul rece. Câteva submarine de recunoaștere Seawolf vor porni de aici pentru a patrula și pentru a urmări navele Flotei de Nord a Rusiei. Mai multe detalii despre cel mai protejat obiectiv al NATO, aflați mai multe în materialul RIA Novosti.

Un oraș în stâncă

Activitatea militară în baza Olavsvern a fost suspendată la începutul anilor 2000, proiectul fiind înghețat în totalitate în 2009. Însă, recent, americanii au decis din nou să-și disloce aici submarinele nucleare, sub pretextul consolidării Rusiei în Arctica.

În Olavsvern vor staționa toate submarinele de clasa Seawolf. În august, una din acestea a efectuat o trecere de probă în Norvegia, din baza navală Bangor (statul Washington) spre orașul norvegian Tromsø. Acest port este utilizat de americani pentru staționări intermediare a submarinelor nucleare: își completează proviziile și efectuează lucrări de reparații între deplasări.

Submarinele de clasa Seawolf sunt cele mai secretizate submarine din SUA. Acestea au fost dezvoltate în anii 80 pentru acțiuni în zonele controlate în totalitate de adversary. “Lupii de mare” sunt extrem de silențioase și discrete, au la bord arme anti-nave și anti-bărci puternice. Astfel, un submarin poartă peste 50 de rachete de croazieră “Tomahawk” sau „Harpoon” fie un număr similar de torpile anti-navă. La sfârșitul secolului XX, americanii planificau să producă peste 30 de astfel de submarine, însă s-au răzgândit, după destrămarea URSS și lichidarea organizației Tratatului de la Varșovia. În cele din urmă, Forțele Navale ale SUA au obținut doar trei submarine.

Baza militară navală Olavsvern a fost construită în anii 60. Aceasta se află doar la 350 de kilometric de frontiera cu Rusia, în proximitate cu rutele de patrulare ale submarinelor Flotei de Nord rusești. În perioada războiului rece, americanii și aliații lor au ținut în bază forțele submarine, responsabile de Oceanul Arctic. Echipajele submarinelor NATO erau gata în orice moment să blocheze accesul Flotei de Nord în Marea Norvegiei și în continuare, spre Atlanticul de Nord.

Complexul subteran gigantic este săpat în stânci, fiind protejat de un strat gros de roci montane de 300 de metri. Pe o suprafață de peste 25 mii de metri pătrați se află depozite, spații pentru muniții, zone de reparații. Pentru proiectarea și construirea tunelurilor, precum și pentru dotarea obiectului cu echipament modern au fost cheltuite peste 500 de milioane de dolari. Spre comparație: primul portavion nuclear USS Enterprise, dat în exploatare în 1961, a costat aproximativ 450 milioane.

Mai aproape de Arctica

În opinia fostului commandant al Flotei de Nord, amiralul Veaceslav Popov, baza Olavsvern va deveni o nouă amenințare pentru Rusia din partea NATO.

“Seawolf sunt foarte bine adaptate pentru înotul sub gheață, a menționat amiralul într-o discuție cu RIA Novosti. – Americanii mizează pe apropierea locului staționării de zonele de acțiune, încercând să se apropie mai mult de frontierele noastre și de Arctica, unde astăzi suntem lideri datorită spărgătorilor de gheață cu propulsie nucleară. Desigur, Flota de Nord va fi nevoit să controleze Olavsvern, dispune de toate forțele și mijloacele necesare în acest sens”.

Totuși, potrivit experților, americanii ar putea întâmpina dificultăți, pentru că din punct de vedere juridic baza aparține acum unei persoane private. La sfârșitul anilor 2000, analiștii occidentali considerau că flota rusă nu mai reprezintă niciun pericol pentru NATO, iar costurile de întreținere a Olavsvern sunt prea mari. Atunci, guvernul Norvegiei a decis să vândă baza.

În 2011, Olavsvern a fost cumpărat de un om de afaceri norvegia la un preț de 4,5 milioane de dolari. Acesta a oferit complexul în arendă, inclusiv companiilor rusești. Locul a fost vizitat periodic de nava de cercetare “Academicianul Nemciv” “și Academicianul Șatski”. După încheierea înțelegerii, mulți din șefi militari norvegieni au criticat dur conducerea țării. Așa, viceamiralul Einar Skorgen a numit vânzarea obiectului “o nebunie pură”.

“Ne-am lipsit de un cap de pod important și am determinat submarinele să parcurgă sute de mile suplimentare. Avem o frontieră comună cu Rusia în Marea Barents. E clar că flota noastră trebuie să fie desfășurată în baza navală din Arctica”, a declarat Skorgen.

Standarde duble

Peste zece ani NATO și-a înțeleg greșeala. Potrivit postului de televiziune norvegian NRK, demnitari de rang înalt de la Pentagon au efectuat mai multe vizite în Olavsvern. Ministerul Apărării al Norvegiei a aprobat acordul prin care permite forțelor armate ale țării, SUA și aliaților din NATO să utilizeze din nou baza conform destinației.

“Oficialitățile norvegiene se poartă neprietenos cu Rusia, chiar dacă am încheiat recent cu ei un acord de delimitare a spațiului în Marea Barents”, spune președintele Mișcării atotrusești pentru susținerea flotei, căpitanul de rangul I, Mihail Nenașev. – Am recurs la acest gest, reieșind din politica unei bune vecinătăți și a dezvoltării cooperării în regiune, mizând că Norvegia se va comporta corespunzător. Însă, îndemnați de frații mai mari de la Washington, Norvegia, dimpotrivă, își sporește gradul de agresivitate față de Rusia în Atlanticul de Nord și Oceanul Înghețat”.

Totodată, în opinia expertului, din punct de vedere militar, Olavsvern va consolida nesemnificativ pozițiile SUA și NATO în latitudinile nordice, pentru că coordonatele și capacitățile baze nu mai reprezintă un secret pentru cineva. În cazul unei amenințări, aceasta poate fi blocată rapid de mine cu ajutorul submarinelor, avioanelor și dronelor.

Labirinturile subterane

Baza subterană Olavsvern nu este unică. În anii războiului rece a fost construite zeci de astfel de obiective. Cel mai mare buncăr a fost edificat de suedezi la mijlocul secolului trecut. Baza navală Muskö a fost săpată în stâncile de granit, care, în esență, reprezintă o insula separată în sudul arhipelagului Stockholm. Eu fost echipate trei docuri pentru recepționarea navelor și submarinelor, cazărmi, uzină de reparații, depozite și un spital.

Baza poate oferi protecție la peste o mie de militari în cazul unui atac masiv cu rachete sau chiar a unui bombardament nuclear. De pe continent spre obiectiv, pe sub mare, trece un tunel de 300 de kilometri, în 2019 s-a anunțat că forțele navale ale Suedii și-au transferat acolo cartierul general. Acolo urmează să staționeze sute de militari și cinci corvete de tip „Visby”.

În ceea ce privește Rusia, cea mai mare bază subterană desecretizată se află în Crimeea. În orașul Tavros, în apropiere de Golful Balaklava sunt ascunse două obiective: un doc uscat pentru adăpostirea și repararea submarinelor și un depozit pentru focoase nucleare ale torpilelor și rachetelor.

În caz de război nuclear, sub pământ puteau supraviețui confortabil, timp de o lună, peste trei mii de persoane, fiind reînnoite în permanență rezervele de combustibil, alimente și apă.

După destrămarea URSS, baza a ajuns în posesia Ucrainei. Asemenea altor obiective, locul a fost abandonat și jefuit, “vânătorii” de metale neferoase au demontat tot echipamentul. În anii 2000 în Balaklava a fost organizat un muzeu: turiștilor li se prezintă partea subterană a uzinei de reparații, arsenalul, digul și câteva construcții.

Potrivit aprecierilor experților, la necesitate, baza poate fi reechipată, însă aceasta nu va putea găzdui submarine moderne din cauza dimensiunilor prea mici.

155
Tagurile:
SUA, Norvegia
Tematic
NATO cere Turciei să caute alternative la S-400
Germania și NATO se pregătesc pentru un război nuclear
Tu -160 rusești au zburat de-a lungul frontierelor Belarusului cu NATO

Загрузка...
Aleksei Navalnîi

Scandalul Olimpiade Navalnîi: SUA și UK salvează tot ce le e mai drag

261
(reînnoit 16:10 21.10.2020)
De ce SUA și UK au provocat un nou scandal antirusesc și ce legătură au “hackerii ruși” cu cazul Navalnîi.

MOSCOVA, 21 oct – Sputnik, Irina Alksnis. Acuzațiile înaintate Moscovei de către Statele Unite și Marea Britanie în atacuri asupra Jocurilor Olimpice din Coreea de Sud și Japonia au provocat în Rusia o reacție de nedumerire.

Motivul acestei nedumeriri este unul simplu: noile insinuări sterile despre o crimă absurdă a Moscovei împotriva lumii întregi și a sportului par lipsite de orice sens, atât în promovarea unei agende antirusești, cât și pentru adoptarea unor măsuri de “penalizare” a Rusiei.

Pe de o parte, Occidentul nu întâmpină nicio problemă în campania lui media rusofobă. Nici incidentul cu Aleksei Navalnîi nu a fost lucrat până la capăt. S-ar părea că nu există o necesitate stringentă pentru lansarea unei noi găselnițe, îndeosebi la un nivel atât de înalt – miniștri de Externe și servicii de informații. Iar pe de altă parte, experiența precedentă, inclusiv și istoria cu bloggerul rus, arată că adoptarea unor măsuri cu adevărat serioase și dureroase împotriva Moscovei în orice caz nu au prea mari șanse.

Declarațiile simultane ale Washingtonului și Londrei arată existența unor obiective comune, urmărite de cele două capitale.

Despre ce ar putea fi vorba?

Răspunsul, cel mai probabil, trebuie căutat în reacțiile din Tokyo și Seul la acuzațiile înaintate. Guvernul Japoniei a refuzat să ofere comentarii, luând o pauză pentru colectarea unor “informații corespunzătoare”. Autoritățile sud-coreene, la fel, au preferat să păstreze tăcerea.

Se pare că oficialitățile și serviciile speciale ale celor două țări, apropo, aliați cheie ai Occidentului în regiune, nu au fost informate despre operațiunea americano-britanică și acum sunt nevoite să se orienteze din mers, pentru a nu se compromite și pentru a ocupa o poziție cât mai elegantă. Așa cum a procedat, spre exemplu, Comitetul Olimpic al Japoniei, care a declarat că nu a simțit niciun efect al atacurilor cibernetice asupra activității sale.

Iată de ce, cel mai probabil, scopul central al noii campanii antirusești, cât nu ar părea de straniu, nu este Rusia, ci restul lumii – în primul rând, chiar Occidentul. Agenda rusofobă apare în acest caz în calitate de instrument comod, nu un scop în sine.

Dominarea informațională și propagandistică este cea mai importantă parte a hegemoniei SUA. Marea Britanie în mod tradițional joacă un rol de pereche, pentru că anume însumarea instituțiilor media de limba engleză de pe ambele părți ale Atlanticului reprezintă ceea ce obișnuim a înțelege prin mainstream media globală. Despre apropierea celor două țări în cooperarea politică și pe linia serviciilor se cunoaște foarte bine și de mai mult timp.

Degradarea influenței Statelor Unite și slăbirea influenței Regatului Unit pe arena internațională în ultimii ani a devenit o realitate cotidiană. Însă aceste procese vizează în special mecanismele economice, birocratice și parțial politice.

Totodată, există domenii în care supremația celor două mari puteri rămân în continuare incontestabile. Exact așa cum este incontestabilă supremația armatei americane în cadrul NATO, nicio instituție media din Europa continentală nu este capabilă să concureze cu influența britanicului Times sau americanul CNN. În plus, anume peste ocean se află centrul de control asupra unui instrument puternic de manipulare ca opinie publice precum Twitter și Facebook.

Politica Washingtonului împotriva RT sau chinezului TikTok confirmă din nou că acolo se conștientizează importanța unor astfel de structuri. Însă, Statele Unite s-au obișnuit cu ideea că oponenții geopolitici dispun de propriile resurse de influență media, recurgând, pur și simplu, la măsuri de constrângere a acestora pe teritoriul lor.

Mult mai sensibilă pentru tandemul americano-britanic al propagandei și serviciilor a devenit apariția unor concurenți chiar în interiorul Occidentului. Anume acest lucru se întâmplă, iar cazul lui Navalnîi este o dovadă a existenței unor procese neplăcute și indezirabile.

În Rusia scandalul în jurul bloggerului rus ar putea părea o continuare a unor lucruri mozolite, însă, în realitate, acesta este unic în felul său, pentru că reprezintă în totalitate o operă a Berlinului.

Da, Germania a profitat de o agendă rusofobă obișnuită, însă a reușit s-o preia de la “partenerii mai mari”, utilizând-o în propriul ei joc.

Nemții îl controlează pe Navalnîi. El spune ceea ce le convine lor: de la apărarea Nord Stream – 2, până la aruncarea unor ace în adresa americanilor, care nu s-au pronunțat prea insistent în apărarea lui. Principala sursă a știrilor pentru întreaga lume, timp ce câteva zile, au devenit publicațiile germane, iar presa de limba engleză a fost nevoită să le citeze și să le răspândească.

Într-un astfel de context, istoria despre hackerii ruși din GRU, care atacă Olimpiadele, capătă o semnificație specială. De facto, cu ajutorul ei americanii și britanicii își propun să elimine din spațiul informațional subiectul lui Navalnîi, pentru că, în esență, e un proiect al concurenților lor. Totodată, pentru Washington și Londra este important să-și restabilească controlul asupra spațiului mediatic și politic global, care pentru o anumită perioadă a ajuns sub controlul Europei, în frunte cu nemții.

Desigur, cea mai bună cale pe care ar fi putut inventa a devenit combaterea unei teme antirusești cu alta.

Chiar dacă ambele părți utilizează un discurs extrem de ostil în adresa Rusiei, în esență, divergențele lor convin Rusiei (și multor altor state), pentru că accentuează nivelul de confruntare în interiorul Occidentului și îi stimulează decadența.

Faptul că Germania a reușit, chiar și pentru o perioadă scurtă, să preia controlul asupra spațiului politico-informațional, trebuie tratat nu ca o mică excepție, ci ca o primă rândunică. SUA și Marea Britanie ar trebui să se aștepte la o pierdere treptată a dominației în spațiul mediatic, pentru că le aruncă mănușa nu doar concurenții geopolitici, dar și aliații lor apropiați.

261
Tagurile:
Hackeri, SUA, Rusia
Tematic
Planul viclean al lui Putin: tulburări în SUA de dragul salvării lui Trump
Profesorii, metodă să scape de hackeri: e la îndemână
Putin propune SUA un acord de neamestec în afacerile interne
Ambasada Rusiei în SUA, despre acuzațiile împotriva celor șase ruși
Twitter nu va mai bloca postările despre fiul lui Biden

Загрузка...
Champions League - Group B - Real Madrid v Shakhtar Donetsk

Madrid - Șahtior: Primul rezultat șoc în Champions League

0
(reînnoit 22:10 21.10.2020)
Surpriză de proporții în Champions League! Real Madrid a fost învinsă de Șahior, cu 2-3, chiar la Madrid! Campioana Ucrainei a condus la pauză chiar cu 3-0.

În minutul 29, Tete a deschis scorul cu un șut din interiorul careului, după o acțiune excelentă a lui Korniienko, iar patru minute mai târziu, Varane a înscris în propria poartă, după ce a vrut să respingă o minge din fața lui Dentinho, care ar fi rămas singur cu Courtois. În minutul 42, Tete a pasat excelent cu călcâiul pentru Solomon, iar acesta nu l-a iertat pe Courtois din poziție ideală și a înscris pentru 3-0.

Realul s-a trezit după pauză. După golul minunat din minutul 54 al fostului câștigător al Balonului de Aur, Luka Modric. Campioana Spaniei s-a apropiat la un singur gol pe tabelă, în urma reușitei lui Vinicius. Brazilianul a înscris la numai câteva secunde după ce a fost introdus în teren de Zinedine Zidane.

  • Champions League - Group B - Real Madrid v Shakhtar Donetsk
    Champions League - Group B - Real Madrid v Shakhtar Donetsk
    © REUTERS / JUAN MEDINA
  • Champions League - Group B - Real Madrid v Shakhtar Donetsk
    Champions League - Group B - Real Madrid v Shakhtar Donetsk
    © REUTERS / JUAN MEDINA
  • Champions League - Group B - Real Madrid v Shakhtar Donetsk
    Champions League - Group B - Real Madrid v Shakhtar Donetsk
    © REUTERS / JUAN MEDINA
  • Champions League - Group B - Real Madrid v Shakhtar Donetsk
    Champions League - Group B - Real Madrid v Shakhtar Donetsk
    © Photo : JUAN MEDINA
1 / 4
© REUTERS / JUAN MEDINA
Champions League - Group B - Real Madrid v Shakhtar Donetsk

S-a terminat însă 2-3 pe micuțul stadion Alfredo Di Stefano, câtă vreme Santiago Bernabeu se află în proces de modernizare. Arena cu doar 6.000 de locuri a devenit cea mai mică din Liga Campionilor. Cum meciurile se joacă fără spectatori, pentru Real Madrid ar fi fost o pierdere financiară să deschidă Santiago Bernabeu în această perioadă de pandemie.

Într-o altă partidă, Salzburg și Lokomotiv Moscova s-au despățit nedecis, scor 2-2. Rușii au egalat în minutul 75, prin Vitali Lisakovich.

De la ora 22:00 se dispută alte 6 partide. Prime transmite meciul deținătoarei în exercițiu a trofeului, Bayern Munchen împotriva lui Atletico Madrid.

0
Tagurile:
Champions League, Real Madrid

Загрузка...