Petrol

“Au rămas fără bani” investițiile în petrolul de șist s-au prăbușit

490
Reducerea investițiilor în sectorul producției petrolului de șist din SUA va provoca o adevărată apocalipsă în domeniu..

MOSCOVA, 15 oct – Sputnik, Natalia Dembinksia. Prăbușirea prețurilor la petrol, datorii imense și insuficiența resurselor financiare au declanșat o serie de falimente în industria șistului din SUA. Nu au reușit să supraviețuiască pandemiei cei mai mari jucători de pe piață. Iar cele mai grave lucruri, se pare, urmează să apară: investiții în acest sector riscă să se prăbușească de două ori. Acest lucru presupune că majoritatea companiilor nu vor supraviețui. De ce companiile în domeniului șistului, care reprezentau cândva liderii în extracția de petrol în SUA, astăzi se află cu un picior în groapă, aflați în materialul realizat de RIA Novosti.

Prețuri mici

Prăbușirea cotațiile la petrol în primăvară a slăbit brusc dinamica furajelor în Statele Unite. Materia primă s-a ieftinit aproximativ cu 50 la sută. Texasul a fost a fost luat prin surpindere. Drept urmare Parsley Energy a închis 150 de sonde, Continental Resources a redus producția cu o treime, Texland Petroleum – în totalitate.

În aprilie a falimentat una din cele mai mari companii în domeniul șistului Whiting Petroleum, urmată de compania de deservire Hornbeck Offshore Services. În mai, California Resources și gigantul de șist, Chesapeake Enеrgy, au anunțat despre încetarea activității investitorilor. Analiștii au avertizat: e doar un început al valului de falimente, care urmează să cuprindă toată sfera. Potrivit prognozei Pickering Energy Partners, peste 40 la sută din companii riscă să ajungă în faliment.

Cotațiile curente în continuare nu permit companiilor de șist să obțină profit. Costurile de producție reprezintă 50-60 de dolari pentru un barili, 40 e insuficient. Aici ei se pomenesc într-un cerc vicios: pentru a se menține la suprafață, au nevoie de bani, însă nu au pe cine miza.

Potrivit aprecierilor Agenției Internaționale Energetice (IEA), investițiile în extracțiile de șist se vor prăbuși în acest an de două ori – până la 45 de miliarde de dolari. În 2019 acestea constituia aproximativ 100 de miliarde.

În raportul IEA, World Energy Outlook, se menționează că punctul maxim a fost înregistrat în anul 2014: 125 miliarde. În acest deceniu se așteaptă la 30 la sută mai puțin – în jur de 85 de miliarde.

Prognoza agenției internaționale de consulting Rystad Energy vorbește despre aproximativ 67 miliarde de dolari în acest an.

O dezamăgire amară

Trebuie să menționăm că investitorii au devenit reci față de companiile de șist nu de azi. Spre sfârșitul anului 2018, majoritatea companiilor au fost nevoite să-și reducă bugetele cu miliarde de dolari din cauza investițiilor insuficiente. Motivul este unul foarte simplu: lipsa profitului.

Faptul că SUA devenise cel mai mare producător de petrol din lume se datorează anume șistului. Însă, aceștia sunt nevoiți să construiască sonde noi, pentru că sectoarele de extracție se epuizau rapid. Erau nevoiți să contracteze credite.

La finele decadei șistului, investitorii au conștientizat: această afacere se află departe de orice rentabilitate, companiile până în prezent extrag petrol cu pierderi, finanțând deficitul mijloacelor din contul unor noi credite. În decursul a zece ani, 40 de mari reprezentanți ai sectorului au cheltuit aproximativ cu 200 miliarde mai mult decât au câștigat.

Doar o mică parte au fost în stare să demonstreze că sunt capabili să obțină profit, constată analiștii. Mii de sonde pompează mult mai puțin materie primă decât au promis investitorilor. Prin urmare, acțiunile companiilor sunt vândute. Problemele le observă și jucătorii. “Sectorul a distrus în totalitate încrederea investitorilor în ultima decadă”, susține Lee M. Tillman, directorul general al companii de petrol și gaze Marathon Oil, a patra ca pondere în țară în extracția de petrol.

Pentru investitori companiile de șist s-au dovedit a fi o “oaie neagră”, menționează FactSet, o companie internațională, specializată pe piața de date financiare. Din 2007, indicele acțiunilor producătorilor americani de șist a pierdut 31 la sută, în timp ce S&P 500 a crescut cu 80.

Un secret murdat

Potrivit prognozei IEA, anume SUA vor contribui în cea mai mare măsură la reducerea livrărilor mondiale de petrol. Producția în principale șapte bazine de șist din SUA – bazinul Permian, Eagle Ford, Bakken, Niobrom, Anadark, Appalachian și Haynesville se vor reduce până la 7,632 milioane de barili pe zi. În special, în bazinul Permian, căruia îi revine peste jumătate din toată producția de șist – până la 4,5 milioane, în Eagle Ford – până la 1,3 milioane.

Cât nu ar părea de paradoxal, lipsa unei perspective este cauzată de tehnologia pe care a mizat toată industria americană petrolieră. Potrivit unuia din cei mai importanți investitori în domeniu, fracturarea hidraulică a redus serios rezervele de hidrocarburi ale țării. Acest lucru îngroapă orice speranțe în refacerea extracției și a independenței energetice a SUA.

Wil VanLoh, președintele companiei de investiții Quantum Energy Partners, ale cărei companii din portofoliul produc un pic mai puțin decât ExxonMobil, a recunoscut: fracturarea hidraulică “a distrus cea mai mare parte a rezervelor din America de Nord”.

“E un secret murdar al șistului – a declarat VanLoh pentru Financial Times, menționând că sondele sunt prea aproape una de alta. În ultimii cinci ani nu am făcut decât să golim subsolul”.

Urmează mai multe

Așa cum indică Financial Times, în primul trimestru cele mai mai mari companii independente de șist au înregistrat un număr record de pierderi, în valoare totală de 26 de miliarde de dolari. Trebuie să ne pregătim de ceea ce este inevitabil – de falimente, subliniază publicația.

Dezastrul va fi mai mare decât punctual maxim al crizei petroliere din anul 2016. Atunci 70 de companii și-au anunțat insolvența, însă acestea erau mici și au lăsat în urma lor datorii de doar 56 de miliarde de dolari. Acum se prăbușesc giganții. În iunie, din joc a ieșit un alt mare producător de șist - Extraction Oil & Gas.

Potrivit datelor firmei juridice Haynes and Boone, în decursul a opt luni ale anului, 36 de firme cu datorii de 51 de miliarde au depus declarații de faliment. Suma datoriilor celor 25 de companii mari se ridică la 150 de miliarde.

“Ideea este că piața se va confrunta cu falimente și restructurări”, constată Regina Mayor, șeful secției Energie a agenției de rating KPMG. Potrivit prognozelor analiștilor, până la sfârșitul anului următor, vor falimenta 250 de companii, dacă prețurile la petrol nu vor crește până la un nivel necesar. Însă pandemia ia noi turații, fapt care poate provoca o scădere a cererii la resurse energetice, cu consecințe respective asupra cotațiilor. Potrivit unui studiu recent al companiei de consulting și audit Deloitte, peste o treime din producătorii de șist din SUA deja sunt în incapacitate de plată.
490
Tagurile:
faliment, SUA, petrol
Tematic
SUA au cumpărat cantități imense de petrol din Rusia
Bloomberg: o mare putere petrolieră rămâne cu visteria goală
Un caz complicat: SUA vor să interzică importul de petrol din Rusia
Rusia, al doilea cel mai mare producător de petrol din lume
Assad: Acordul dintre SUA și kurzi pentru extragerea petrolului este un jaf
Adrian Năstase

Năstase prezintă dovada: Iohannis datorează totul… PSD!

1700
(reînnoit 08:19 25.10.2020)
Este una dintre cele mai grele palme pe care le primește Iohannis – pentru că Adrian Năstase îi demonstrează ipocrizia! De fapt, președintele ”anti-PESEDE” a fost ridicat și datorează cariera… pesedeului!

BUCUREȘTI, 25 oct – Sputnik. Fondatorul PSD îi dă lui Iohannis o nouă lecție – dar și o palmă totodată. Ipocrizia sa „antipesedistă” este dată în vileag chiar de ceea ce a lăsat în urmă – inclusiv acte semnate! Iar unul dintre acestea este protocolul semnat cu Guvernul PSD… Adrian Năstase.

Năstase subliniază însă noua motivație a atacurilor la PSD – mascarea deciziei sale de a derula alegerile acum, pentru un câștig electoral, chiar punând în pericol viețile a mii de români.

”Cred că ne-am dat cu toții seama că Iohannis, pentru a-și atinge scopurile meschine, legate de concentrarea puterii în mâinile sale, este gata să sacrifice sănătatea și viețile românilor, insistând pentru desfășurarea alegerilor în 6 decembrie - chiar dacă, în urma numărului tot mai mare de infectări, singurii care vor mai fi abilitați să intre în secțiile de vot vor fi doar reprezentanții STS!”, scrie Adrian Năstase.

Ori, acuză fostul premier, pentru a-si atinge aceste scopuri, ”Iohannis atacă permanent Partidul Social Democrat, încercând să anuleze, prin criticile sale, contribuțiile politice, economice, instituționale ale PSD la dezvoltarea României din ultimii 30 de ani”.

Printr-o scurtă trecere în revistă, Adrian Năstase îi dă cea mai bună replică lui Iohannis, un președinte care, deocamdată, nu a realizat nimic – decât o tensionare a relațiilor cu Estul și a angajat țara în cheltuieli uriașe pentru „apărare”, deturnând sensul doritei relații cu SUA.

Ori, spre deosebire de cele ale lui Iohannis, guvernările PSD au realizări, pe care, așa cum menționam, din care Adrian Năstase enumeră doar câteva.  

”Nu vreau să menționez eu rezultatele guvernului PSD minoritar Văcăroiu (între altele, cine a finalizat lucrările la prima unitate de la Cernavodă?) - cunosc mai bine rezultatele guvernului PSD pe care l-am condus in perioada 2000-2004”, scrie Năstase:

- cea mai mare rată de creștere din Europa (8,4%)”;

- scăderea inflației de la 43% la 9%;

- adoptarea Codului fiscal;

- scăderea deficitului bugetar la 1,2%;

- (re)înființarea a 400 000 de IMM-uri;

- peste un milion de noi locuri de muncă;

- finanțarea Unității nr. 2 de la Cernavodă;

- scăderea numărului de săraci de la 8 milioane la 4 milioane;

- programe sociale numeroase;

- venitul minim pe economie;

- programul ANL;

- programul ”Cornul și laptele”;

- cele 400 de săli de sport;

- primii 100 de km de autostradă după Revoluție;

- centrele de diagnostic medical,

- obținerea statutului de economie funcțională de piață;

- eliminarea vizelor pentru călătorii în Europa;

- integrarea în NATO;

- finalizarea negocierilor cu Uniunea Europeană;

Desigur, sunt și altele, pentru că Năstase NU a preluat Guvernul din postura de șomer, fost atârnător la stat fără o pregătire clară și fără o echipă! Năstase a venit după o experiență diplomatică vastă, de asemenea una parlamentară de top – și, nota bene, cu o echipă de excepție, care lucrase non stop la pregătirea din timp a celei mai bine plănuite guvernări de după revoluție.

În privința lui Iohannis, ei bine el nu numai că a fost un beneficiar direct al guvernării PSD, dar îmi permit să spun că Iohannis-Președintele României este creația PSD! Pe scurt, guvernul Năstase, chiar fostul premier, a pregătit și negociat proiectul ”Sibiu – capitală culturală europeană” – cel care l-a scos pe Iohannis din ordinarul unui primar de municipiu (nici măcar unul mare) și l-a ridicat la nivelul atenției naționale și europene!

Tot Guvernul Năstase a băgat bani în proiect, în Sibiu, închizând și ochii la golănii care s-au făcut cu banii acolo – dar despre care presa a relatat. Iar Iohannis nu a pățit nimic – ci, dimpotrivă, datorită renumelui câștigat – datorită demersurilor PSD – Năstase! – a căpătat renume, pentru ca apoi tot PSD, aliat cu PNL, să-i propună funcția de premier, transformându-l în ceea ce nu era: un personaj de anvergură națională.

Pe scurt și concis – Klaus Iohannis datorează marea lui carieră prezidențială… PSD-ului! Și încă PSD-ului ”penalilor” cărora le-a luat decorațiile și/sau vrea să-i bage în pușcărie!

Da, deci asta e pe scurt istoria devenirii lui Iohannis: din profesorul ajuns primar și îmbogățit cu mișmașuri cu retrocedări, a fost catapultat, în timp record, fără vreun merit, fără argumente solide, în fruntea cruciadei anti-Băsescu. Dar, sigur, era și opera unor grupări care lucrau deja, pe la spatele fantascului Crin Antonescu – și a alunecosului „cârlan” Ponta… capabil să alunece și pe propriile combinații sulfuroase. Apropo, propunerea i-a fost transmisă de penalul Dinu Patriciu, autorul celei mai mari țepe dată statului român!

Închid paranteza – zic eu necesară – și revin la textul lui Năstase, care spune ”Iohannis ar trebui să știe lucrurile astea deoarece conducea Federația democrată a germanilor din România, cu care PSD a avut un Acord de colaborare (nerespectat la alegerile prezidențiale din 2004) iar FDGR a sprijinit, cu  parlamentarul său (!!!), proiectele legislative ale PSD”.

”Acordul stabilea și relația cu guvernul PSD iar rezultatul a fost că multe din proiectele Sibiului au fost sprijinite de guvern, inclusiv pregătirea logistică a proiectului „Sibiu – capitală culturală europeană”, proiect pe care l-am decis cu premierul Luxembourgului de atunci, J. Cl. Juncker”, scrie Năstase – adică exact ceea ce explicam eu… mai pe șleau, anterior.

Și, scrie în finalul comentariul Adrian Năstase, ”vă rog să-i reamintiți, din când în când, lui Iohannis textul pe care l-a semnat in 2002 cu Partidul Social Democrat”.

Mai departe, Adrian Năstase reproduce pe blogul personal textul integral întitulat ”PROTOCOL.

PRIVIND COLABORAREA ÎNTRE PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT ŞI FORUMUL DEMOCRAT AL GERMANILOR DIN ROMÂNIA în perioada 2002-2004”.

 

Nu îl reproducem și noi – îl puteți citi pe Blogul lui Adrian Năstase. Dar nu încheiem înainte de a preciza data la care a fost semnat: 13 iunie (2002)! Ce alte cuvinte, cel care azi se pune în fața victimelor mineriadelor și impulsionează tot felul de dosare care vizează ”pesediștii” – semna cu PSD colaborarea… chiar pe un 13 iunie! Coincidență… ce să mai zici, nu? Că nu credem că atunci Iohannis nu respecta victimele mineriadelor într-atât încât să semneze cu PSD-ul protocoale de ziua comemorării!

1700
Tagurile:
Protocol, Klaus Iohannis, PSD, Adrian Năstase

Загрузка...
Protestele pensionarilor în Minsk

Belarusul îngroapă ideea “revoluției colorate”

883
(reînnoit 17:03 24.10.2020)
Diminuarea avântului protestatar în Belarus indică asupra existența unui scepticism legat de fenomenul „revoluțiilor colorate”.

MOSCOVA, 24 oct – Sputnik, Irina Alksnis. Opoziția belarusă este atât de ghinionistă, încât are toate șansele să piardă chiar și la nominalizarea la titlul de “Ghinionistul anului”. Împotriva ei sunt atât circumstanțele care nu depinde de ea, cât și propriii lideri, care înaintează niște inițiative atât de exotice, încât nu e clar cum de reușesc să-și mai păstreze reputația și imaginea personală.

Duminică expiră termenul “notei ultimative”, înaintată lui Aleksandr Lukașenko acum două săptămâni de către Svetlana Tihanovskaia. Din momentul în care nu există niciun fel de semne că autoritățile belaruse intenționează să realizeze aceste revendicări, de luni, potrivit promisiunilor “președintelui Sveta”, Belarusul ar trebui să intre în regimul haosului grevelor naționale, blocărilor de șosele și a prăbușirii vânzărilor în magazinele de stat.

Însă, odată cu trecerea timpului, o astfel de evoluție a lucrurilor pare tot mai fantezistă.

Se pare că acest lucru au început să înțeleagă chiar și cei din consiliul coordonator al opoziției, care acum este preocupat cum să iasă din această situație incomodă cu pierderi minime. Unul din membrii lui, Pavel Latușko, a declarat că pe măsura expirării notei ultimative, care prin minune s-a transformat în una “popular”, își vor intensifica acțiunile. E o formulare destul de comodă, care oferă un mare spațiul de interpretări și nu obligă la nimic.

Însă ar fi incorect să afirmă că eșecul protestelor din Belarus se datorează exclusiv factorilor interni, chiar dacă acestea joacă un prim rol.

Opoziția belarusă (și protectorii ei externi) au avut nenorocul să demareze o răsturnare a puterii în perioada unei discreditări totale a fenomenului “revoluției colorate”.

Peste 15 ani acest fenomen reprezenta o adevărată amenințare pentru autorități și totodată o inspirație pentru opoziția dintr-un număr mare de stat. “Revoluțiile colorate” erau considerate o armă perfectă și atotputernică pentru răsturnarea unor conducători și regimuri indezirabile. Acest concept demoraliza pe unii și insufla încredere altor în apropiata victorie.

Însă, cel mai important lucru era credința multor oameni, care nu aveau nicio tangență cu politica, în posibilitatea de a schimba în acest fel viața spre bine.

O “revoluție colorată” nu este doar o lovitură de stat. Aceasta este imposibilă fără mase mari de oameni pe stradă, apolitici în viața de zi cu zi, dar care devin convinși că o schimbare bruscă a puterii, prin ignorarea tuturor regulilor scrise, de dragul unui viitor luminous. Anume acest lucru a determinat zeci și sute de mii de oameni să iasă în piața din Cairo în 2011 și pe Maidanul din Kiev în 2013.

Apropo, protestele belaruse inițial se puteau lăuda cu un număr mare de demonstranți, însă în fiecare săptămână numărul protestatarilor se micșorează.

Problema nu este în oboseala oamenilor de manifestații fără un rezultat și faptul că lozinca “Lukașenko, pleacă!” nu are puterea magică de a izgoni un lider național “incorect”. În paralel cu evenimentele din Belarus, și în alte colțuri ale lumii au loc niște procese importante, care determină cetățenii republicii să judece la rece ceea ce se întâmplă acasă.

Există Kârgâzstanul, care trecere prin a treia mare criză politică din ultimii 15 de ani, în privința căreia se utilizează eticheta de “revoluție colorată”. Anume această țară din Asia Mijlocie a avut cel mai mare aport la discreditarea fenomenului, pentru că principalul rezultat pentru toate loviturile de stat, însoțite de dezordini de stradă și anarhie, a devenit lipsa unor schimbări spre bine pentru societatea kârgâză.

Există Armenia. Pe fundalul unei atitudini sceptice față de orice maidane și eșecurile lor tot mai frecvente, anume evenimentele din Erevan din 2018 au servit drept un exemplu cras al unei revoluții de catifea care și-a atins scopul. Poporul răsculat în numele democrației, viitorului european și combaterea corupției a reușit să răstoarne puterea, a pus în fruntea statului pe cel în care avea încredere, iar noul lider are cu ce să se laude în ultimii ani de activitate. În orice caz, lipsa unor rezultate catastrofale, precum cele din Ucraina sau chiar în Kârgâzstan, ar putea fi considerate adevărate realizări pentru vremurile de azi.

Însă ce sens are opțiunea europeană a poporului, înfrângerea corupților din guvernarea precedentă și alegerea unui lider democrat progresist dacă Armenia a ajuns din nou în epicentrul unui conflict sângeros? Plus, chiar și un om care este departe de  politică înțelegere că Azerbaidjan a profitat de căutările democratice ale vecinului, iar rezultatele acestui lucru îl observăm în Nagorno-Karabah.

Noțiunea de “revoluție colorată” sugerează ideea că lumea reprezintă un loc minunat, însorit și prietenos, unde oamenii sunt frați și e suficient să fie eliminate forțele găunoase din fruntea statului, pentru ca țara să se transforme într-o grădină înfloritoare, în care toți coexistă în armonie. Kârgâzstanul și Armenia pentru societatea belarusă reprezintă o amintiră că o astfel de reprezentare nu este decât o iluzie, care nu are nicio legătură cu realitatea internă, nici în politica externă.

Nu e de mirare că protestele din Belarus se mișcă spre un eșec inevitabil.

În acest fel, republica își va bate propriul cui în sicriul mitului universal al “revoluției colorate”.

883
Tagurile:
Belarus
Тема:
Proteste în Belarus
Tematic
Un nou protest în Belarus: Au răsunat împușcături
Merkel se va întâlni marți cu Tihanovskaia
Aurescu, decizie de VĂCAR supărat - pe un stat
1,5 mil. doze vaccin rusesc Sputnik V, produse în decembrie
Borrell a promis că UE îl va izola pe Lukașenko
Tihanovskaia i-a înaitat lui Lukașenko o notă ultimativă

Загрузка...
Танкер Генерал Ази Асланов.

Foto, Video: Petrolierul "General Azi Aslanov", după naufragiu

0
(reînnoit 06:58 26.10.2020)
Aceste imagini arată proporțiile catastrofei după explozia produsă pe un petrolier, care a avut loc sâmbătă, în Marea Azov.

CHIȘINĂU, 25 oct – Sputnik. Ministerul rus pentru Situații Excepționale a publicat un videoclip al petrolierului "General Azi Aslanov".

A fost deteriorată puntea navei. O parte din ea atârna peste bord.

Explozia s-a produs sâmbătă, pe petrolierul "General Azi Aslanov" din Marea Azov, la gura strâmtorii Kerci. Potrivit Rosmorreciflot, nava naviga fiind goală, fără petrol, spre Rostov-pe-Don. Motivul avariei a fost, conform versiunii preliminare, aburii emanați de produsele petroliere.

Trei membri ai echipajului au fost aruncați peste bord, ei sunt căutați, iar pe alții 10 i-a luat o altă navă care trecea prin apropiere.

În acest moment, scafandrierii examinează vasul.

"S-a stabilit că nu a existat nicio deteriorare a părții subacvatice a vasului, dar o parte din metal a fost transformată. O parte a placării laterale și a punții atârnă la opt metri sub chilă, așa că a trebuit să remorcăm acest vas cu mare dificultate. Această bucată va fi tăiată și va fi trasă în port ", a declarat serviciul de presă al Rosmorreciflot.

0
Tagurile:
naufragiu, petrolier

Загрузка...