Alegeri locale în România, poster cu Nicușor Dan

Firea, Nicușor și Cîțu actori în BD la… Primăria Capitalei

211
O scenetă în trei, de un absurd total, o posibilă gafă ridicolă în care a fost implicat și DNA – pe scurt, un spectacol cu care va trebui să ne obișnui, de acum

BUCUREȘTI, 13 oct – Sputnik. Scandalul de la primăria Capitalei capătă alte conotații. Unele ridicole, altele penale – drept pentru care DNA a fost băgat pe fir. Și pe Firea!

Așa că mi-am permis să fac o comparație a acestui adevărat circ cu infracțiuni, insulte, acuzații și multe personaje ridicole cu o celebră comedie românească – ”B.D. la multe și la mare”. Ar trebui ”Brigada Diverse la Primăria Capitalei”

”Să fie foarte clar pentru toată lumea: Primul raport finalizat la PMB a fost deja trimis la DNA”, a scris acum puțin timp, pe Facebook, Florin Cîțu – cel care, privit atent, seamănă cu Sebastian Papaiani, în rolul din seria „BD” – Brigada Diverse. 

Imediat, Nicușor Dan a reacționat, în direct la B1 TV, declarând ferm că se confirmă ce a spus: ”există datorii uriașe”.

”M-a frapat diferența de discurs. Am avut un om care a spus cifre (Cîțu. n.n.) și o poezie din partea fostului primar. Deci se confirmă ce am spus. Există datorii uriașe”, a spus Nicușor Dan.

Primarul ales ne asigură la fel ferm, cu intransigența unui personaj din filmele cu comuniști, că „O să vedem datoriile pe care companiile și primăria le au către societățile comerciale!”.

”Raportul pe care l-a făcut ministrul de Finanțe ne este foarte util”, spune Nicușor Dan, emițând și o axiomă, a la Dem Rădulescu în ”BD la munte și la mare”: ”Când găsești ilegalități, te adresezi organelor competente”.

Noi, când găsim un portofel, anunțăm imediat miliția, la telefon 22.22.22! – așa era în original. Între timp, telefonul s-a schimbat, știe Florin Vasilică!

”Sper ca și rezultatul pe care l-am în alegerile locale să termine cu acest discurs populist”, a transmis Nicușor Dan.

De cealaltă parte, pe Gabriela Firea o recomandă talentul (și familia): ”Vă dați seama cine conduce Finanțele țării? Și cu Grindă la Dezvoltare, Tătaru la Sănătate, Anisie la Educație ne mai mirăm de ce suntem la coada Europei!”.

”Să-l scoată cineva pe Cîțu din priză sau... prize! Să-l trezească din amețeală pe cel care ne-a îngropat în datorii și pe noi, dar și pe copiii și nepoții noștri!”, explodează încă-primarul. ”În goana după un loc la Senat, s-a gândit că victoria îi va fi asigurată dacă mă acuză de ceva, orice, pe mine!”

Problema e că faptele și prejudiciile sunt din alt film, spune Gabi Firea! Și dacă are dreptate, e o gafă mai ceva ca în „BD”!...

”A găsit fapte, chiar prejudicii!! Din 2012!! Să-i spună cineva că mi-am început mandatul în 25 iulie 2016!!”, dezvăluie Firea, în finalul scenetei de teatru politic absurd.  

Întrebare: ne cerem banii înapoi după această reprezentație?... Nu, pentru dacă Gabi Firea are dreptate, ridicolul lui Cîțu e mai mare decât cel din sceneta originală din ”BD”. Adică ”Brigada diverse” a PNL e mai tare!...

211
Tagurile:
Florin Cîţu, Nicușor Dan, Gabriela Firea
Protestele pensionarilor în Minsk

Belarusul îngroapă ideea “revoluției colorate”

313
(reînnoit 17:03 24.10.2020)
Diminuarea avântului protestatar în Belarus indică asupra existența unui scepticism legat de fenomenul „revoluțiilor colorate”.

MOSCOVA, 24 oct – Sputnik, Irina Alksnis. Opoziția belarusă este atât de ghinionistă, încât are toate șansele să piardă chiar și la nominalizarea la titlul de “Ghinionistul anului”. Împotriva ei sunt atât circumstanțele care nu depinde de ea, cât și propriii lideri, care înaintează niște inițiative atât de exotice, încât nu e clar cum de reușesc să-și mai păstreze reputația și imaginea personală.

Duminică expiră termenul “notei ultimative”, înaintată lui Aleksandr Lukașenko acum două săptămâni de către Svetlana Tihanovskaia. Din momentul în care nu există niciun fel de semne că autoritățile belaruse intenționează să realizeze aceste revendicări, de luni, potrivit promisiunilor “președintelui Sveta”, Belarusul ar trebui să intre în regimul haosului grevelor naționale, blocărilor de șosele și a prăbușirii vânzărilor în magazinele de stat.

Însă, odată cu trecerea timpului, o astfel de evoluție a lucrurilor pare tot mai fantezistă.

Se pare că acest lucru au început să înțeleagă chiar și cei din consiliul coordonator al opoziției, care acum este preocupat cum să iasă din această situație incomodă cu pierderi minime. Unul din membrii lui, Pavel Latușko, a declarat că pe măsura expirării notei ultimative, care prin minune s-a transformat în una “popular”, își vor intensifica acțiunile. E o formulare destul de comodă, care oferă un mare spațiul de interpretări și nu obligă la nimic.

Însă ar fi incorect să afirmă că eșecul protestelor din Belarus se datorează exclusiv factorilor interni, chiar dacă acestea joacă un prim rol.

Opoziția belarusă (și protectorii ei externi) au avut nenorocul să demareze o răsturnare a puterii în perioada unei discreditări totale a fenomenului “revoluției colorate”.

Peste 15 ani acest fenomen reprezenta o adevărată amenințare pentru autorități și totodată o inspirație pentru opoziția dintr-un număr mare de stat. “Revoluțiile colorate” erau considerate o armă perfectă și atotputernică pentru răsturnarea unor conducători și regimuri indezirabile. Acest concept demoraliza pe unii și insufla încredere altor în apropiata victorie.

Însă, cel mai important lucru era credința multor oameni, care nu aveau nicio tangență cu politica, în posibilitatea de a schimba în acest fel viața spre bine.

O “revoluție colorată” nu este doar o lovitură de stat. Aceasta este imposibilă fără mase mari de oameni pe stradă, apolitici în viața de zi cu zi, dar care devin convinși că o schimbare bruscă a puterii, prin ignorarea tuturor regulilor scrise, de dragul unui viitor luminous. Anume acest lucru a determinat zeci și sute de mii de oameni să iasă în piața din Cairo în 2011 și pe Maidanul din Kiev în 2013.

Apropo, protestele belaruse inițial se puteau lăuda cu un număr mare de demonstranți, însă în fiecare săptămână numărul protestatarilor se micșorează.

Problema nu este în oboseala oamenilor de manifestații fără un rezultat și faptul că lozinca “Lukașenko, pleacă!” nu are puterea magică de a izgoni un lider național “incorect”. În paralel cu evenimentele din Belarus, și în alte colțuri ale lumii au loc niște procese importante, care determină cetățenii republicii să judece la rece ceea ce se întâmplă acasă.

Există Kârgâzstanul, care trecere prin a treia mare criză politică din ultimii 15 de ani, în privința căreia se utilizează eticheta de “revoluție colorată”. Anume această țară din Asia Mijlocie a avut cel mai mare aport la discreditarea fenomenului, pentru că principalul rezultat pentru toate loviturile de stat, însoțite de dezordini de stradă și anarhie, a devenit lipsa unor schimbări spre bine pentru societatea kârgâză.

Există Armenia. Pe fundalul unei atitudini sceptice față de orice maidane și eșecurile lor tot mai frecvente, anume evenimentele din Erevan din 2018 au servit drept un exemplu cras al unei revoluții de catifea care și-a atins scopul. Poporul răsculat în numele democrației, viitorului european și combaterea corupției a reușit să răstoarne puterea, a pus în fruntea statului pe cel în care avea încredere, iar noul lider are cu ce să se laude în ultimii ani de activitate. În orice caz, lipsa unor rezultate catastrofale, precum cele din Ucraina sau chiar în Kârgâzstan, ar putea fi considerate adevărate realizări pentru vremurile de azi.

Însă ce sens are opțiunea europeană a poporului, înfrângerea corupților din guvernarea precedentă și alegerea unui lider democrat progresist dacă Armenia a ajuns din nou în epicentrul unui conflict sângeros? Plus, chiar și un om care este departe de  politică înțelegere că Azerbaidjan a profitat de căutările democratice ale vecinului, iar rezultatele acestui lucru îl observăm în Nagorno-Karabah.

Noțiunea de “revoluție colorată” sugerează ideea că lumea reprezintă un loc minunat, însorit și prietenos, unde oamenii sunt frați și e suficient să fie eliminate forțele găunoase din fruntea statului, pentru ca țara să se transforme într-o grădină înfloritoare, în care toți coexistă în armonie. Kârgâzstanul și Armenia pentru societatea belarusă reprezintă o amintiră că o astfel de reprezentare nu este decât o iluzie, care nu are nicio legătură cu realitatea internă, nici în politica externă.

Nu e de mirare că protestele din Belarus se mișcă spre un eșec inevitabil.

În acest fel, republica își va bate propriul cui în sicriul mitului universal al “revoluției colorate”.

313
Tagurile:
Belarus
Тема:
Proteste în Belarus
Tematic
Un nou protest în Belarus: Au răsunat împușcături
Merkel se va întâlni marți cu Tihanovskaia
Aurescu, decizie de VĂCAR supărat - pe un stat
1,5 mil. doze vaccin rusesc Sputnik V, produse în decembrie
Borrell a promis că UE îl va izola pe Lukașenko
Tihanovskaia i-a înaitat lui Lukașenko o notă ultimativă

Загрузка...

Vaccinul și maimuțele: fake-ul britanic despre fake-ul rusesc

149
(reînnoit 22:41 22.10.2020)
Presa britanică a acuzat Rusia de răspândirea unor colaje prin care ar încerca să discrediteze vaccinul dezvoltat în Regatul Unit. Ce „dovezi” au prezentat jurnaliștii.

MOSCOVA, 22 oct - Sputnik, Vladimir Kornilov. Presa britanică au scos la iveală o nouă informație despre diversiunea Rusiei împotriva umanității. Timp de câteva zile, acest eveniment a fost o știre centrală în Albion.

Vaccin, imagine simbol
© Sputnik / Николай Хижняк

Gândiți-vă doar câte probleme există acum în Marea Britanie: în țară e o situație pandemică dezastruoasă, mai multe regiuni se pronunță împotriva măsurile restrictive ale guvernului, negocierile cu Uniunea Europeană pe subiectul Brexit au intrat într-un impas, fapt care amenință cu un colaps economic în viitorul apropiat, nivelul de susținere a ideii secesiunii Scoției a ajuns la un nivel înalt, fapt care poate duce la o destrămare a țării. În aceste condiții, pe primele linii ale ziarelor britanice apare principala știre a zilei: “Nebunii Russkies anunță că vaccinul vă transformă într-un cimpanzeu”.

Practic, toate ziarele au publicat niște colaje nostime, în care poza prim-ministrului britanic, Boris Johnson a fost transformată într-un yeti, fiind însoțită de mesajul: “Îmi place vaccinul meu, al omului zăpezilor”. Făcând trimitere la o sursă oarecare, toate aceste instituții de presă au anunțat că astfel de imagini sunt elaborare și răspândite la indicația statului rus sau de oficialități ruse, în calitate de o campanie de dezinformare, în scopul compromiterii viitorul vaccine britanic împotriva coronavirusului, afirmând că aceasta ar transforma oamenii în maimuțe.

Prima sursă este ziarul The Times, care sub forma unor “investigații” a prezentat câteva materiale senzaționale pe acest subiect. Cică, imaginile au fost oferite de o persoană oarecare “implicată în campanie (de dezinformare n.r.), care este îngrijorată de daunele pe care le-ar putea provoca aceasta pentru sănătate”. Acest “anonin îngrijorat” a declarat că are o anumită tangență cu aceste imagini satirice.

Ce legătură are cu toate acestea statul rus? Această întrebare The Times a pus-o, intensigicând intriga. Pe prima pagină aceștia declară: “Nu este clar dacă această tentativă de propagandă a fost autorizată nemijlocit de Kremlin, însă există mărturii că anumiți demnitari ruși sunt implicați în organizarea ei”.

În articol astfel de informații nu sunt atât de categorice: “Campania împotriva studiilor Oxford ar putea fi legată de niște demnitari ruși. (...) Implicarea acestor persoane nu presupune neapărat faptul că Kremlinul a ordonat, aprobat sau știa de această tentativă de propagandă”.

O bună parte a cititorilor ziarului nu a primit un răspuns la princiala intrigă, titrată (că toate acestea le face Rusia) de toate ziarele. În schimb, aceștia au fost îndemnați să acceseze site-ul ziarului pentru asculta un podcast de 40 de minute pe acest subiect, care explică și demonstrează totul în detalii.

Se pare că alte instituții de presă (fie ele britanice sau americane) n-au stat prea mult pe gânduri și s-au încrezut în afirmațiile The Times, că în acel podcast există toate probele ale implicării persoanelor oficiale din Rusia la producerea unor colaje pentru rețele de socializare, care ar discredita vaccinul britanic inexistent. Iată de ce a apărut o serie de articole, în care această “campania rusească” de dezinformare este prezentată aproape ca o parte a “doctrinei militare Gherasimov”. Presa occidentală are o obsesie de a face trimiteri cu orice ocazie la strategia șefului Statului Major al Forțelor Armate al Rusiei, Valeri Gherasimov.

Вакцина против новой коронавирусной инфекции
РФПИ и Центр имени Гамалеи

Însă, dacă ascultăm podcastul celor de la The Times, constatăm: pe parcursul întregii transmisiuni sunt oferite promisiuni că “vom oferi dovezi ale implicării statului rus”. Iar când vine vorba de partea legată de organizatori, se menționează numele lui Kirill Dmitriev, directorul general al Fundației Ruse pentru Investiții Directe. Jurnaliștii ziarului discută cu “kremlinologii” de serviciu despre personalitatea lui Dmitriev, despre fundația lui și chiar dacă a fost la curent Vladimir Putin de declanșarea acestei campanii. De aici se poate presupune că The Times a reușit să descopere o urmă – acei demnitari care stau în spatele caricaturilor cu “yeti Johnson”. Apoi urmează o afirmație trăsnet: “Kirill Dmitriev nu este menționat în mărturiile de care dispunem. Nu există niciun indiciu că acesta este implicat în campania de dezinformare”. Atât. Aici urmele unor “demnitari ruși” misterioși, pe care au promis să le prezinte, dispar. Doar expertul Mark Galeotti, cunoscut prin cărțile sale superficiale despre criminalitatea din Rusia, se dă cu părerea că în spatele campaniei s-ar putea afla niște “duci și baroni de la Kremlin”. Oare asta nu e o “dovadă”?

Urmează o altă știre pe surse: cică, la un oarecare post rus de televiziune au pregătit un fake despre decesul a două persoane în timpul testărilor vaccinului britanic, însă moartea acestora ar fi ascunsă. Și, cică, acest lucru ar fi o dovadă că vaccinul este bun doar pentru maimuțe, nu pentru oameni. E adevărat că se menționează: “Deocamdată, campania nu a fost lansată. Probabil, s-a considerat că e ceva exagerat chiar și pentru o televiziune rusă”. Adică, acest lucru nu a fost făcut public nicăieri și noi nu știm de unde au scos-o autorii podcastului. Însă, urmează un “fact-checking” din partea The Times, în care „infirmă” știrea senzațională care nu există. E ceva noi în practica jurnalistică – să prezinți publicului un zvon care nu există, iar apoi să-l combați cu furie.

Cu toate acestea, într-adevăr, unul din voluntari, care a participat le testările clinice ale vaccinului companiei britanice AstraZeneca, a decedat în această săptămână în Brazilia. Acest fapt ar putea fi atribuit cu mare greu “dezinformării rusești”.

Astfel, în niciun material nu se prezintă cel puțin o faptă, care ar demonstra o anumită implicare a statului rus, persoanelor oficiale și neoficiale din Rusia în crearea colajelor satirice cu Johnson și COVID. Într-adevăr, internetul e plin cu astfel de imagini. Însă tentativele de a găsi prima sursă duc la primul număr al The Times, unde au fost publicate pentru prima data. Nu știm dacă au fost publicate undeva anterior, însă anume ziarului a lansat distribuirea lor în toată lumea.

Ei ne asigură că aceste colaje au fost publicate în două surse modeste: două britanice și una de la Bruxelles. Însă, putem găsi doar una, legată indirect cu această imagine (cu totul alta), pe site-ul EUReporter. Reiese că principalul distribuitor al astfel de colaje este anume The Times. Chiar dacă am admite că cineva vrea să discrediteze vaccinul britanic, numind-o “de maimuță”, atunci a găsit cel mai eficient și cel mai ieftin mijloc: pur și simplu, a furnizat-o redacției unui ziar britanic, prezentând-o ca “o dovadă a dezinformării rusești”. În continuare, meme au fost redistribuite în tot spațiului virtual. Un efect incredibil. Dacă lucrurile stau așa, atunci anume The Times a devenit un instrument al răspândirii dezinformării (cel mai probabil, deloc rusești).

Chiar în ciuda lipsei oricăror dovezi a implicării în toată această poveste a cuiva din Rusia, observăm o reacție furioasă din partea Londrei. Ministrul Afacerilor Externe al Marii Britanii, Dominic Raab a acuzat Moscova de discreditarea vaccinului celor de la Oxford. Nici nu ne-am mira dacă s-ar ajunge și la sancțiuni. Nici nu mai contează că însuși The Times afirmă că e puțin probabil ca cei de la Kremlin să aibă vreo atribuție la această istorie. Miniștrii britanici nu consideră necesar să citească ceva dincolo de titluri.

Cel mai important este că la întrebarea “de ce Rusia ar avea nevoie de asta?” editorialul ziarului răspunde cu simplitate: este subminată “încrederea globală față de toate vaccinele”. Însă anume Rusiei nu îi convine subminarea încrederii în vaccinare, luând în considerație faptul că este, deocamdată, singura țară din lume care dispune de un vaccin împotriva coronavirusului. Însă, cei din Occident nu sunt interesați de logică în acest caz.

Ambasada Rusiei la Londra a precizat imediat: presupunerile că statul rus ar purta o oarecare propaganda pentru subminarea încrederii în vaccinul britanic, “reprezintă în sine un exemplu de dezinformare”. A se observa, nicio rețea de socializare nu blochează aceste informații senzaționale ale presei britanice, nu declară că acestea “necesită o verificare suplimentară”. Că doar nu este vorba de scrisorile electronice ale lui Hunter Biden, care îl discreditează tatăl lui, candidatul pentru funcția de președinte al SUA. În acest caz, rețelele de socializare au acționat rapid și dur, blocând accesul la New York Post, care a îndrăznit să publice un astfel de material. Linkurile la același ziar, care a preluat “materialul senzațional” despre Rusia, vaccinuri și maimuțe, nimeni nu l-a blocat. Dacă e vorba de ruși, atunci poți publica orice acuzații absurde, fără a le verifica.

Apare o altă întrebare: de ce presa britanică are nevoie de acest scandal? Răspunsul în găsim chiar la începutul articolului. Cel puțin pentru câteva zile, publicului i-a fost distrasă atenția cele mai importante probleme ale țării, fiind direcționată spre maleficii ruși. Atunci când efectul articolului despre “vaccinul de maimuță” va expira, vor putea inventa o nouă “știre senzațională”, pe care o vor scoate pe primele pagini, cum ar fi, despre modul în care rușii au încercat să dea peste cap Olimpiada din 2020, iar serviciile britanice au reușit să dejoace acest complot. Așa își vor asigura câteva zile de scandal. Doar dacă nimeni nu le va cere să prezinte cel puțin un martor sau o probă. Sunt de prisos.

149
Tagurile:
Marea Britanie
Тема:
"Mâna Moscovei", "propaganda rusă"

Загрузка...

FOTO: Top 12 cele mai sexy femei din Rusia, potrivit MAXIM

0
(reînnoit 19:32 24.10.2020)
  • Anna Pletniova, membru trupei Vintaj
  • Interpreta Olga Sereabkin (Molly) la pre-party a festivalului internațional de muzică Jara de la Moscova
  • Interpreta Nastea Kamrenskih
  • Actrița Liubov Aksenova (Novikova) la festivalul de film Kinotavr de la Soci
  • Interpreta Elena Temnikova
  • Actrița Natalia Rudova, la ceremonia înmânării premiilor RU.TV
  • Soția fotbalistului echipei Lokomotiv, Ján Ďurica, actrița Maria Gorban, 2011
  • Actrița Iana Koșkina, la ceremonia de înmânare a premiilor Zolotoi Gramofon
  • Interpreta și actrița Vera Brejneva la înmânarea premiilor Muz-TV 2011
  • Modelul și interpreta Tatiana Kotova
  • Modelul rus, Irina Șeik la prezentarea  Victoria's Secret în Paris
  • Modelul și bloggerul Viktoria (Viki) Odințova, în ajunul premierei filmului Lion King
Cititorii revistei ruse Maxim au selectat sute cele mai fermecătoare reprezentante ale showbizului rusesc. Cine sunt liderii topului.

Revista pentru bărbați Maxim a realizat un clasament al celor mai sexy 100 de femei din showbizul rusesc. Selecția a avut loc în două etape: inițial au votat cititorii, apoi juriul.

În prezent, este prezentat doar clasamentul format de cititori, iar cel final va fi prezentat în decembrie.

Pe primele locuri, conform simpatiilor cititorilor, sunt Anna Pletniova, Olga Sereabkina, Nastea Kamenskih, Liubov Novikova-Aksenova și Elena Temnikova.

0
  • Anna Pletniova, membru trupei Vintaj
    © Sputnik / Maksim Blinov

    Anna Pletniova, membru trupei "Vintaj"

  • Interpreta Olga Sereabkin (Molly) la pre-party a festivalului internațional de muzică Jara de la Moscova
    © Sputnik / Ekaterina Chesnokova

    Interpreta Olga Sereabkin (Molly) la pre-party a festivalului internațional de muzică "Jara" de la Moscova

  • Interpreta Nastea Kamrenskih
    © Sputnik / Ekaterina Chesnokova

    Interpreta Nastea Kamrenskih

  • Actrița Liubov Aksenova (Novikova) la festivalul de film Kinotavr de la Soci
    © Sputnik / Nina Zotina

    Actrița Liubov Aksenova (Novikova) la festivalul de film Kinotavr de la Soci

  • Interpreta Elena Temnikova

    Interpreta Elena Temnikova

  • Actrița Natalia Rudova, la ceremonia înmânării premiilor RU.TV
    © Sputnik / Ekaterina Chesnokova

    Actrița Natalia Rudova, la ceremonia înmânării premiilor RU.TV

  • Soția fotbalistului echipei Lokomotiv, Ján Ďurica, actrița Maria Gorban, 2011
    © Sputnik / Vladimir Pesnya

    Soția fotbalistului echipei Lokomotiv, Ján Ďurica, actrița Maria Gorban, 2011

  • Actrița Iana Koșkina, la ceremonia de înmânare a premiilor Zolotoi Gramofon
    © Sputnik / Ramil Sitdikov

    Actrița Iana Koșkina, la ceremonia de înmânare a premiilor Zolotoi Gramofon

  • Interpreta și actrița Vera Brejneva la înmânarea premiilor Muz-TV 2011
    © Sputnik / Valeriy Melnikov

    Interpreta și actrița Vera Brejneva la înmânarea premiilor Muz-TV 2011

  • Modelul și interpreta Tatiana Kotova

    Modelul și interpreta Tatiana Kotova

  • Modelul rus, Irina Șeik la prezentarea  Victoria's Secret în Paris
    © AFP 2020 / Martin Bureau

    Modelul rus, Irina Șeik la prezentarea Victoria's Secret în Paris

  • Modelul și bloggerul Viktoria (Viki) Odințova, în ajunul premierei filmului Lion King
    © Sputnik / Ekaterina Chesnokova

    Modelul și bloggerul Viktoria (Viki) Odințova, în ajunul premierei filmului Lion King

Tagurile:
Rusia, Femei

Загрузка...