Александр Сабаев

Alexandr Sabaev: Diagnosticul de „otrăvire” al lui Navalnîi nu a fost confirmat

213
Toxicologul-șef al districtului federal siberian și al regiunii Omsk, doctorul în științe medicale, Alexandr Sabaev, spune că nu poate fi vorba despre o otrăvire a lui Navalnîi. Mai multe detalii citiți în interviul acordat pentru RIA Novosti.

Toxicologul-șef al districtului federal siberian și al regiunii Omsk, doctorul în științe medicale, șeful departamentului toxicologic al spitalului de urgență nr.1 din Omsk, Alexandr Sabaev, a vorbit într-un interviu acordat pentru RIA Novosti despre tratamentul lui Alexei Navalnîi - otrăvirea a fost exclusă. Sabaev a spus că a fost diagnosticată o dereglare a metabolismului carbohidraților, pacientul a fost tratat cu succes și în câteva ore s-a reușit o îmbunătățire semnificativă a stării, dar a explicat și cum arată o persoană ar arăta după otrăvirea și cât ar fi durat ca acesta să se recupereze.

- Alexander Vladimirovici, anume la dumneavoastră a fost adus Alexei Navalnîi, care ulterior a devenit pacient berlinez. Vreau să vă pun o întrebare simplă: a fost sau nu vorba de otrăvire?

- Nu a existat nicio otrăvire. Otrăvirea a fost examinată drept una dintre cauzele înrăutățirii stării de sănătate. Dar în primele șase ore de aflare în clinica noastră, diagnosticul de otrăvire acută a fost eliminat. Mai mult, nu a fost confirmat nici clinic, nici anamnestic, nici prin studii chimico-toxicologice. Adică nu am găsit nicio dovadă că ar fi vorba de o intoxicare acută.

- Ei bine, ce s-a întâmplat atunci? Acum, mi se pare, acest concept de „secret medical” nu are sens, din moment ce Putin a fost deja acuzat că l-a otrăvit pe Navalnîi. Au declarat deja că Navalnîi a fost otrăvit, au găsit ceva acolo. Toate acestea s-au răspândit deja în toată lumea, o problemă politică uriașă. Ei bine, ce s-a întâmplat? Ce ați notat de fapt în istoricul medical?

- Foarte corect, diagnosticul sună exact așa cum a sunat în toate aceste luni: o dereglare a metabolismului carbohidraților. Nu este nimic de ascuns aici. Aceasta este o afecțiune metabolică foarte severă. Nu este o boală chimică acută, așa cum își imaginează unii dintre susținătorii pacientului. Aceasta este o afecțiune metabolică, o tulburare metabolică severă care a apărut cel mai probabil cu câteva ore, poate chiar cu câteva zile înainte de momentul unei înrăutățiri accentuate a stării de sănătate care a survenit în timpul zborului, când pacientul se afla în avion.

Anume cu aceste tulburări metabolice severe ne-am și confruntat, pe care, în general, până la sfârșitul aflării lui în clinica noastră, am reușit cel puțin să le stabilizăm și să le aducem la o dinamică pozitivă.

Trebuie să spun din start că bolile chimice acute și bolile metabolice reprezintă procese patologice diferite care nu au nimic în comun. Prin urmare, nu au existat boli clinice chimice, la fel cum nu vor exista consecințe ale unui agent chimic. Schimbări metabolice - da, au avut loc. Am luptat împotriva unor astfel de sindromuri și, în general, am obținut o dinamică pozitivă în 40-42 de ore de aflare a lui în clinica noastră.

- Și totuși, ce a cauzat această tulburare metabolică severă, după cum ați spus?

- Ar putea exista mai multe motive. Acesta este și factorul alimentar, adică factorii nutriționali și factorii posibilului consum de băuturi alcoolice. Acesta este factorul nerespectării unei dietei sau a urmării unei diete. De regulă, acestea sunt principalele cauze. Dar faptul că tulburările metabolice au existat, acest lucru este confirmat de testele de laborator. Acest lucru este confirmat de testele biochimice, fiind efectuate opt la număr. Au fost 11 studii privind starea acidă de bază. De asemenea, 25 de studii privind nivelurile glicemice. Acestea sunt studii instrumentale, acesta este, în general, întregul complex de diagnosticare pe care l-am efectuat. Totul a fost confirmat, totul a fost documentat, totul a fost discutat colegial, au avut loc opt consilii extinse cu participarea unor specialiști suficient de calificați, specialiști principali, angajați ai Universității de Medicină din Omsk. Prin urmare, diagnosticul „otrăvire” a fost eliminat, exclus. Și, per ansamblu, am convenit asupra unui diagnostic care este principalul la noi: este o „dereglare a metabolismului carbohidraților”, un diagnostic care există cu adevărat.

- Dar totul este pe fundalul unei pancreatite cronice?

- Cu siguranță. Pancreasul avea disfuncționalități, acest lucru s-a observat din testele pe care le-am efectuat, adică complexul de simptome care caracterizează funcția pancreasului indicau asupra unor modificări patologice.

- Se poate muri din asta?

Clinica Charite din Berlin
© Sputnik / Алексей Витвицкий

- Sigur. Ipoteza principală a fost disfuncția pancreasului la acest pacient, cel mai probabil, disfuncția a provocat fluctuații accentuate ale zahărului din sânge, subliniez, fluctuații accentuate, de la valori foarte mici la foarte mari, adică de la valori sub trei mmol/l la valori de peste 20 mmol/l. În acest interval, profilul glicemic este foarte periculos. Provocarea a fost de a aduce profilul glicemic în intervalul normal. Am atins acest obiectiv în 12-14 ore din momentul internării.

Da, în primele 12 ore a fost o astfel de furtună glicemică, nivelul zahărului a fost ridicat - de la zece la 20 - și el nu răspundea la corectarea prin insulinoterapie.

- Am putea spune că Alexei a fost salvat de la moarte?
- Cu siguranță. Din evoluția bolii, pot spune că anume o criză în starea pacientului a fost observată la ora unu, în noaptea de 20 spre 21 august, când nivelul de lactat din sânge a crescut până la un nivel critic. Acesta a ajuns la 12. În condițiile în care norma este doi. În această perioadă, probabil, corpul uman a suferit cele mai severe șocuri. Atunci când eșecul oricăror capacități compensatorii poate duce la dezvoltarea sindromului de insuficiență multiplă a organelor.

Adică criza nu a fost în avion, nici măcar la internare, criza a survenit mai târziu, după aproximativ 14 ore de la spitalizare, a fost oprită de la unu dimineața până la nouă dimineața, adică timp de șapte până la opt ore a existat o situație de criză. În acest timp ne puteam aștepta la dezvoltarea unui sindrom de insuficiență multiplă a organelor, care ar fi putut duce la moartea pacientului practic în timp de o zi.

- Cum ați prevenit acest lucru, ce ați făcut la modul practic?

- Am efectuat terapie intensivă, fracționat am injectat insulină cu acțiune scurtă, am efectuat o corecție neurovegetativă adecvată, am asigurat somnul normal, lipsa excitării. Desigur, trebuie remarcat faptul că este un om tânăr, au fost rezerve, nu au existat boli cronice severe. Dar s-a lucrat foarte intens -  o monitorizare a tuturor funcțiilor și sistemelor în fiecare oră.

- Ce rezultat ați reușit să obțineți, cum evaluați dinamica?

- Până la sfârșitul aflării pacientului în clinică, până la cea de a 44-a oră, am reușit să stabilizăm nivelul zahărului în sânge - în siapazonul  3,3-5,5. Nu au mai existat fluctuații accentuate ale zahărului. A dispărut acetonemia, adică acetonă internă a încetat să mai fie produsă. Acesta este un pas mare, adică acidificarea corpului s-a oprit. Am trecut de acidoză lactică, s-a oprit formarea sporită de acid lactic în urma disfuncției metabolismului glucidic. Am început nutriția enterală, pe care pacientul a început să o asimileze, iar acesta este un moment pozitiv, adică am început să-l hrănim cu amestecuri speciale pentru resuscitarea paciențlor. A început asimilarea glucozei, ceea ce este cel mai important. În astfel de situații, când glucoza nu este absorbită, riscul de deces este mare. Aceasta, cred, este salvarea, de fapt, a vieții în primele ore.

- Cum se comportă otrava în corpul uman, ce tablou clinic oferă atunci, diferit de cel pe care l-am observat și care ar putea fi coincidențele?

- Când vorbim despre otrăvire, trebuie să fim conștienți de două procese care au loc. Acestea sunt toxicocinetice și toxicodinamice, cu alte cuvinte, toxicocinetica este prezența otrăvii în organism, orice tip de otravă, indiferent de ce fel este, lasă neapărat urmele, trecerea ei nu poate rămâne neobservată. În primul rând, va lăsa urmele asupra organelor responsabile de detoxifiere - ficat, rinichi, plămâni în primul rând, în prima jumătate de oră, o oră sau două.

- Nu ați găsit urme ale acestora?

- Foarte corect. Afectarea acestor organe nu a fost depistată, urmele reprezintă deteriorarea organelor, organul va reacționa cu eliberarea unor substanțe, cu o modificare a funcției, analizele biochimice arată toate acestea imediat, aici și acum.

- Alexander Vladimirovici, ați spus mai devreme că l-ați salvat pe Navalnîi de la moarte. Puteți spune că vă confruntați cu ingratitudine umană?

- Mi-e greu să comentez această situație, noi, doctorii, nu prea ne gândim la asta. Ne întâlnim cu tot felul de situații în viață: cu recunoștință și nerecunoștință, cu resentimente și cu dezamăgire, dar, în general, retorica ce apare în mass-media, ei bine, oarecum indignează, pentru că un om care se poziționează într-un fel sau altul în politică , folosește astfel de comentarii jignitoare și marginale în declarațiile sale în legătură cu politicieni, oamenii obișnuiți și lucrătorii medicali. Acest lucru este descurajant, desigur, că toate acestea sunt publicate și în mass-media. Acest lucru este mai neplăcut. Iar recunoștința este o chestiune personală a fiecăruia.

- Alexandru Vladimirovici, vă mulțumim. Ce va fi atunci când Navalnîi se va întoarce, dacă se va mai întoarce vreodată în Rusia? Ar putea fi organizată un fel de consultare internațională cu privire la starea sa sau un fel de cercetare?

- Tot ce ține de sănătatea umană, reabilitarea sa, revenirea la viața normală, are întotdeauna relevanță. Mai mult, soluționarea problemelor controversate, în special a celor controversate, și nu sunt singur, mulți dintre colegii mei și oamenii de știință din Moscova au spus că este nevoie de o consultație cu adevărat extinsă, o discutare extinsă în cadrul comunității medicale a acestor cazuri, dacă într-adevăr prezintă vreun interes din punctul de vedere al diagnosticului diferențial cu bolile chimice acute, schimbările metabolice, de aceea este întotdeauna un lucru de actualitate. Viața și sănătatea omului sunt întotdeauna de actualitate. Interviul integral îl puteți citi pe pagina RIA Novosti.

213
Tagurile:
Aleksei Navalnîi
Tematic
MAI: Sticlele din care a băut Navalnîi nu au fost scoase din țară
Navalnîi a oferit detalii despre cele întâmplate
Ramzan Kadîrov i-a adresat un mesaj lui Alexei Navalnîi - detalii
Adrian Năstase

Năstase prezintă dovada: Iohannis datorează totul… PSD!

1482
(reînnoit 08:19 25.10.2020)
Este una dintre cele mai grele palme pe care le primește Iohannis – pentru că Adrian Năstase îi demonstrează ipocrizia! De fapt, președintele ”anti-PESEDE” a fost ridicat și datorează cariera… pesedeului!

BUCUREȘTI, 25 oct – Sputnik. Fondatorul PSD îi dă lui Iohannis o nouă lecție – dar și o palmă totodată. Ipocrizia sa „antipesedistă” este dată în vileag chiar de ceea ce a lăsat în urmă – inclusiv acte semnate! Iar unul dintre acestea este protocolul semnat cu Guvernul PSD… Adrian Năstase.

Năstase subliniază însă noua motivație a atacurilor la PSD – mascarea deciziei sale de a derula alegerile acum, pentru un câștig electoral, chiar punând în pericol viețile a mii de români.

”Cred că ne-am dat cu toții seama că Iohannis, pentru a-și atinge scopurile meschine, legate de concentrarea puterii în mâinile sale, este gata să sacrifice sănătatea și viețile românilor, insistând pentru desfășurarea alegerilor în 6 decembrie - chiar dacă, în urma numărului tot mai mare de infectări, singurii care vor mai fi abilitați să intre în secțiile de vot vor fi doar reprezentanții STS!”, scrie Adrian Năstase.

Ori, acuză fostul premier, pentru a-si atinge aceste scopuri, ”Iohannis atacă permanent Partidul Social Democrat, încercând să anuleze, prin criticile sale, contribuțiile politice, economice, instituționale ale PSD la dezvoltarea României din ultimii 30 de ani”.

Printr-o scurtă trecere în revistă, Adrian Năstase îi dă cea mai bună replică lui Iohannis, un președinte care, deocamdată, nu a realizat nimic – decât o tensionare a relațiilor cu Estul și a angajat țara în cheltuieli uriașe pentru „apărare”, deturnând sensul doritei relații cu SUA.

Ori, spre deosebire de cele ale lui Iohannis, guvernările PSD au realizări, pe care, așa cum menționam, din care Adrian Năstase enumeră doar câteva.  

”Nu vreau să menționez eu rezultatele guvernului PSD minoritar Văcăroiu (între altele, cine a finalizat lucrările la prima unitate de la Cernavodă?) - cunosc mai bine rezultatele guvernului PSD pe care l-am condus in perioada 2000-2004”, scrie Năstase:

- cea mai mare rată de creștere din Europa (8,4%)”;

- scăderea inflației de la 43% la 9%;

- adoptarea Codului fiscal;

- scăderea deficitului bugetar la 1,2%;

- (re)înființarea a 400 000 de IMM-uri;

- peste un milion de noi locuri de muncă;

- finanțarea Unității nr. 2 de la Cernavodă;

- scăderea numărului de săraci de la 8 milioane la 4 milioane;

- programe sociale numeroase;

- venitul minim pe economie;

- programul ANL;

- programul ”Cornul și laptele”;

- cele 400 de săli de sport;

- primii 100 de km de autostradă după Revoluție;

- centrele de diagnostic medical,

- obținerea statutului de economie funcțională de piață;

- eliminarea vizelor pentru călătorii în Europa;

- integrarea în NATO;

- finalizarea negocierilor cu Uniunea Europeană;

Desigur, sunt și altele, pentru că Năstase NU a preluat Guvernul din postura de șomer, fost atârnător la stat fără o pregătire clară și fără o echipă! Năstase a venit după o experiență diplomatică vastă, de asemenea una parlamentară de top – și, nota bene, cu o echipă de excepție, care lucrase non stop la pregătirea din timp a celei mai bine plănuite guvernări de după revoluție.

În privința lui Iohannis, ei bine el nu numai că a fost un beneficiar direct al guvernării PSD, dar îmi permit să spun că Iohannis-Președintele României este creația PSD! Pe scurt, guvernul Năstase, chiar fostul premier, a pregătit și negociat proiectul ”Sibiu – capitală culturală europeană” – cel care l-a scos pe Iohannis din ordinarul unui primar de municipiu (nici măcar unul mare) și l-a ridicat la nivelul atenției naționale și europene!

Tot Guvernul Năstase a băgat bani în proiect, în Sibiu, închizând și ochii la golănii care s-au făcut cu banii acolo – dar despre care presa a relatat. Iar Iohannis nu a pățit nimic – ci, dimpotrivă, datorită renumelui câștigat – datorită demersurilor PSD – Năstase! – a căpătat renume, pentru ca apoi tot PSD, aliat cu PNL, să-i propună funcția de premier, transformându-l în ceea ce nu era: un personaj de anvergură națională.

Pe scurt și concis – Klaus Iohannis datorează marea lui carieră prezidențială… PSD-ului! Și încă PSD-ului ”penalilor” cărora le-a luat decorațiile și/sau vrea să-i bage în pușcărie!

Da, deci asta e pe scurt istoria devenirii lui Iohannis: din profesorul ajuns primar și îmbogățit cu mișmașuri cu retrocedări, a fost catapultat, în timp record, fără vreun merit, fără argumente solide, în fruntea cruciadei anti-Băsescu. Dar, sigur, era și opera unor grupări care lucrau deja, pe la spatele fantascului Crin Antonescu – și a alunecosului „cârlan” Ponta… capabil să alunece și pe propriile combinații sulfuroase. Apropo, propunerea i-a fost transmisă de penalul Dinu Patriciu, autorul celei mai mari țepe dată statului român!

Închid paranteza – zic eu necesară – și revin la textul lui Năstase, care spune ”Iohannis ar trebui să știe lucrurile astea deoarece conducea Federația democrată a germanilor din România, cu care PSD a avut un Acord de colaborare (nerespectat la alegerile prezidențiale din 2004) iar FDGR a sprijinit, cu  parlamentarul său (!!!), proiectele legislative ale PSD”.

”Acordul stabilea și relația cu guvernul PSD iar rezultatul a fost că multe din proiectele Sibiului au fost sprijinite de guvern, inclusiv pregătirea logistică a proiectului „Sibiu – capitală culturală europeană”, proiect pe care l-am decis cu premierul Luxembourgului de atunci, J. Cl. Juncker”, scrie Năstase – adică exact ceea ce explicam eu… mai pe șleau, anterior.

Și, scrie în finalul comentariul Adrian Năstase, ”vă rog să-i reamintiți, din când în când, lui Iohannis textul pe care l-a semnat in 2002 cu Partidul Social Democrat”.

Mai departe, Adrian Năstase reproduce pe blogul personal textul integral întitulat ”PROTOCOL.

PRIVIND COLABORAREA ÎNTRE PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT ŞI FORUMUL DEMOCRAT AL GERMANILOR DIN ROMÂNIA în perioada 2002-2004”.

 

Nu îl reproducem și noi – îl puteți citi pe Blogul lui Adrian Năstase. Dar nu încheiem înainte de a preciza data la care a fost semnat: 13 iunie (2002)! Ce alte cuvinte, cel care azi se pune în fața victimelor mineriadelor și impulsionează tot felul de dosare care vizează ”pesediștii” – semna cu PSD colaborarea… chiar pe un 13 iunie! Coincidență… ce să mai zici, nu? Că nu credem că atunci Iohannis nu respecta victimele mineriadelor într-atât încât să semneze cu PSD-ul protocoale de ziua comemorării!

1482
Tagurile:
Protocol, Klaus Iohannis, PSD, Adrian Năstase

Загрузка...
Protestele pensionarilor în Minsk

Belarusul îngroapă ideea “revoluției colorate”

787
(reînnoit 17:03 24.10.2020)
Diminuarea avântului protestatar în Belarus indică asupra existența unui scepticism legat de fenomenul „revoluțiilor colorate”.

MOSCOVA, 24 oct – Sputnik, Irina Alksnis. Opoziția belarusă este atât de ghinionistă, încât are toate șansele să piardă chiar și la nominalizarea la titlul de “Ghinionistul anului”. Împotriva ei sunt atât circumstanțele care nu depinde de ea, cât și propriii lideri, care înaintează niște inițiative atât de exotice, încât nu e clar cum de reușesc să-și mai păstreze reputația și imaginea personală.

Duminică expiră termenul “notei ultimative”, înaintată lui Aleksandr Lukașenko acum două săptămâni de către Svetlana Tihanovskaia. Din momentul în care nu există niciun fel de semne că autoritățile belaruse intenționează să realizeze aceste revendicări, de luni, potrivit promisiunilor “președintelui Sveta”, Belarusul ar trebui să intre în regimul haosului grevelor naționale, blocărilor de șosele și a prăbușirii vânzărilor în magazinele de stat.

Însă, odată cu trecerea timpului, o astfel de evoluție a lucrurilor pare tot mai fantezistă.

Se pare că acest lucru au început să înțeleagă chiar și cei din consiliul coordonator al opoziției, care acum este preocupat cum să iasă din această situație incomodă cu pierderi minime. Unul din membrii lui, Pavel Latușko, a declarat că pe măsura expirării notei ultimative, care prin minune s-a transformat în una “popular”, își vor intensifica acțiunile. E o formulare destul de comodă, care oferă un mare spațiul de interpretări și nu obligă la nimic.

Însă ar fi incorect să afirmă că eșecul protestelor din Belarus se datorează exclusiv factorilor interni, chiar dacă acestea joacă un prim rol.

Opoziția belarusă (și protectorii ei externi) au avut nenorocul să demareze o răsturnare a puterii în perioada unei discreditări totale a fenomenului “revoluției colorate”.

Peste 15 ani acest fenomen reprezenta o adevărată amenințare pentru autorități și totodată o inspirație pentru opoziția dintr-un număr mare de stat. “Revoluțiile colorate” erau considerate o armă perfectă și atotputernică pentru răsturnarea unor conducători și regimuri indezirabile. Acest concept demoraliza pe unii și insufla încredere altor în apropiata victorie.

Însă, cel mai important lucru era credința multor oameni, care nu aveau nicio tangență cu politica, în posibilitatea de a schimba în acest fel viața spre bine.

O “revoluție colorată” nu este doar o lovitură de stat. Aceasta este imposibilă fără mase mari de oameni pe stradă, apolitici în viața de zi cu zi, dar care devin convinși că o schimbare bruscă a puterii, prin ignorarea tuturor regulilor scrise, de dragul unui viitor luminous. Anume acest lucru a determinat zeci și sute de mii de oameni să iasă în piața din Cairo în 2011 și pe Maidanul din Kiev în 2013.

Apropo, protestele belaruse inițial se puteau lăuda cu un număr mare de demonstranți, însă în fiecare săptămână numărul protestatarilor se micșorează.

Problema nu este în oboseala oamenilor de manifestații fără un rezultat și faptul că lozinca “Lukașenko, pleacă!” nu are puterea magică de a izgoni un lider național “incorect”. În paralel cu evenimentele din Belarus, și în alte colțuri ale lumii au loc niște procese importante, care determină cetățenii republicii să judece la rece ceea ce se întâmplă acasă.

Există Kârgâzstanul, care trecere prin a treia mare criză politică din ultimii 15 de ani, în privința căreia se utilizează eticheta de “revoluție colorată”. Anume această țară din Asia Mijlocie a avut cel mai mare aport la discreditarea fenomenului, pentru că principalul rezultat pentru toate loviturile de stat, însoțite de dezordini de stradă și anarhie, a devenit lipsa unor schimbări spre bine pentru societatea kârgâză.

Există Armenia. Pe fundalul unei atitudini sceptice față de orice maidane și eșecurile lor tot mai frecvente, anume evenimentele din Erevan din 2018 au servit drept un exemplu cras al unei revoluții de catifea care și-a atins scopul. Poporul răsculat în numele democrației, viitorului european și combaterea corupției a reușit să răstoarne puterea, a pus în fruntea statului pe cel în care avea încredere, iar noul lider are cu ce să se laude în ultimii ani de activitate. În orice caz, lipsa unor rezultate catastrofale, precum cele din Ucraina sau chiar în Kârgâzstan, ar putea fi considerate adevărate realizări pentru vremurile de azi.

Însă ce sens are opțiunea europeană a poporului, înfrângerea corupților din guvernarea precedentă și alegerea unui lider democrat progresist dacă Armenia a ajuns din nou în epicentrul unui conflict sângeros? Plus, chiar și un om care este departe de  politică înțelegere că Azerbaidjan a profitat de căutările democratice ale vecinului, iar rezultatele acestui lucru îl observăm în Nagorno-Karabah.

Noțiunea de “revoluție colorată” sugerează ideea că lumea reprezintă un loc minunat, însorit și prietenos, unde oamenii sunt frați și e suficient să fie eliminate forțele găunoase din fruntea statului, pentru ca țara să se transforme într-o grădină înfloritoare, în care toți coexistă în armonie. Kârgâzstanul și Armenia pentru societatea belarusă reprezintă o amintiră că o astfel de reprezentare nu este decât o iluzie, care nu are nicio legătură cu realitatea internă, nici în politica externă.

Nu e de mirare că protestele din Belarus se mișcă spre un eșec inevitabil.

În acest fel, republica își va bate propriul cui în sicriul mitului universal al “revoluției colorate”.

787
Tagurile:
Belarus
Тема:
Proteste în Belarus
Tematic
Un nou protest în Belarus: Au răsunat împușcături
Merkel se va întâlni marți cu Tihanovskaia
Aurescu, decizie de VĂCAR supărat - pe un stat
1,5 mil. doze vaccin rusesc Sputnik V, produse în decembrie
Borrell a promis că UE îl va izola pe Lukașenko
Tihanovskaia i-a înaitat lui Lukașenko o notă ultimativă

Загрузка...
Macron și Erdogan

Cearta lui Macron cu islamul naște reacții mondiale

0
După ce preşedintele Emmanuel Macron a dat semnalul că nu se delimitează de caricaturile cu profetul Mahomed apărute în Franţa, au apărut apeluri în mai multe țări musulmane pentru boicotarea produselor franțuzești

BRUXELLES, 25 oct - Sputnik. Președintele Macron a declarat că Franţa ''nu va renunţa la caricaturi'', afirmație făcută în cadrul unei ceremonii dedicate memoriei profesorului Samuel Paty, decapitat într-un atac islamist după ce le arătase elevilor săi caricaturi cu profetul Mahomed.

Ca urmare, caricaturile au fost proiectate pe o clădire guvernamentală franceză, iar acest lucru a provocat furie în lumea arabă. Ca reacție, au fost lansate apeluri pentru boicotarea produselor franţuzeşti, iar protestele au cucerit și mediul online unde au apărut hashtag-uri cu mesaje în apărarea profetului Mahomed.

Internauţii din Egipt l-au ridiculizat pe preşedintele Macron și au fost distribuite liste cu mărci franţuzeşti, precum cele ale producătorilor auto sau mărci renumite de produse lactate, cu îndemnul la boicotarea lor.

Reacțiile au devenit organizate în Kuwait, unde 50 de societăţi au anunţat că au retras din oferta lor toate produsele franţuzeşti, iar ca urmare unele magazine din Qatar au retras produsele franţuzeşti de pe rafturi.

Și Organizaţia Cooperării Islamice (OCI) a condamnat ''practica difuzării caricaturilor satirice înfăţişându-l pe Profetul Mahomed'', considerând-o ''dăunătoare pentru relaţiile franco-musulmane''.

La rândul său, preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan l-a atacat din nou astăzi pe omologul său francez, căruia i-a pus la îndoială sănătatea psihică, la o zi după o declaraţie similară în urma căreia Franţa şi-a rechemat ambasadorul de la Ankara.

0
Tagurile:
Emmanuel Macron, Franța

Загрузка...