Karabah

Criza din Karabah devine o problemă internațională

126
Conflictul din Karabah afectează nu doar regiunea, dar și statele vecine, inclusiv relațiile internaționale.

Serghei Markedonov, expertul Institutului de Studii Internaționale a Institutului de Stat de Relații Internaționale de la Moscova al MAE al Rusiei, redactorul șef al revistei “Mejdunarodnaia Analitika”.

“Ceea ce se întâmplă în Karabahul de Munte reprezintă o lecție importantă pentru noi pentru că niște conflicte înghețate implică niște confruntări în viitor, în care comunitatea internațională este neputincioasă”. E o apreciere a președintelui Serbiei, Aleksandar Vučić. E o țară care se află geographic departe de regiunea Caucazului. Însă în multe privințe aceste procese, care s-au desfășurat în anii 90 pe teritoriul fostei Iugoslaviei, au niște algoritmuri asemănătoare cu situația din spațiul exsovietic. În acest context, noua escaladare militară în Karabah reamintește nu doar vecinilor Armeniei și Azerbaidjanului, dar și întregii lumi, cât de firav poate fi un conflict interstatal și interethnic nesoluționat.

Conflictul din Karabah: nu doar Caucazul

Astăzi, când confruntarea militară între Baku și Erevan continuă, o bună parte a publicațiilor se concentrează pe mersul acestuia și posibilelor urmări pentru părțile în conflict. Însă conflictul din Karabah, după importanța lui, depășește limitele unei regiuni. Cu atât mai mult unei confruntări izolate. Acesta ne readuce din nou la niște coliziuni între principiile integrității teritoriale și autodeterminării naționale.

În negocierile purtate sub egida grupului de la Minsk al OSCE, aceste două principii erau tratate la egal. Scepticii ar putea spune că în condițiile actuale că nu există premize pentru o revenire în câmpul diplomației. Însă, trebuie să avem în vedere faptul că orice război se încheie cu o pace, problema este în ce condiții va fi încheiată ea. Dacă e așa, atunci ar fi greu să ne imaginăm apariția unui document radical diferit de ceea ce conțin așa-numitele principii de bază ale reglementării conflictului din Karabah.

Însă, aceste principii reprezintă un compromis între cele două discursuri: al unității teritoriale și autodeterminării. Discuția despre primatul unui principiu în fața altuia ne readuce inevitabil în anul 1991. În timpul destrămării URSS și a Iugoslaviei, aceste probleme au intrat inevitabil în centrul atenției. Astăzi, peste aproximativ trei decenii, după două mișcări tectonice, care au recroit semnificativ peisajul politico-geografic al Eurasiei, devine tot mai clar că: au avut loc procese de dezintegrare a două formațiuni statale mari, în conformitate cu niște criterii juridice clare, conflictele izbucnite puteau fi evitate sau ar fi decurs într-o formă mai ușoară.

Vladimir Putin
© Sputnik / Михаил Климентьев

Însă pe atunci au avut prioritate considerentele de ordin politic, iar comunitatea internațională a căzut de acord să se dirijeze de principiul juridic uti possidetis (păstrarea frontierelor administrative), fără a se complica cu un arbitraj sau edificarea unor mecanisme de tranziție de la statutul de republici unionale și autonomii, spre noi state independente.

Legislația cu privire la secesiune, care exista în URSS (documentele care prevedeau dreptul ieșirii din statul unitar, adoptate în aprilie 1990) au fost ignorate în totalitate. Drept urmare, a avut loc o “conservare” a conflictelor, la rezolvarea cărora jucătorii externi oricum ar fi fost nevoiți să se implice. Și vor mai fi nevoiți s-o facă. Noua escaladare în Caucaz a reamintit odată în plus acest lucru.

În ce coincid pozițiile Rusiei și Occidentului?

În ultimii ani, despre conflictele etnopolitice din spațiul exsovietic se scrie, de regulă, prin prisma “marii geopolitici”. În contextul Abhaziei și Oseției de Sud este vorba despre o confruntare între Rusia și NATO, iar în cel transnistrean – despre concurența între Rusia și Uniunea Europeană.

Însă dosarul Karabahului se evidențiază cel mai mult pe acest fundal. În cazul dat, Rusia și Occidentul (în persoana SUA și Franței, în calitate de copreședinți în grupul de la Minsk al OSCE) au o unanimitate de opinii în privința principiilor actualizate de la Madrid, în calitatea lor de fundamente pentru viitoarea reglementare a conflictului. Apariția operativă a declarației comune a lui Vladimir Putin, Emmanuel Macron și Donald Trump despre necesitatea încetării imediate a focului și revenirea la formatul diplomatic ar fi greu de imaginat dacă era vorba de o altă natură a conflictului. Apropo, șefii celor trei state – copreședinți ai grupului de la Minsk, s-au adresat în același timp Bakuului și Erevanului doar o singură dată - în ajunul faimosului discurs de la Kazan din 2011. După care, procesul de negocieri a trecut mai curând la o etapă de dirijare a conflictului decât de soluționarea lui.

Conflictul și vecinii  

În conflictul din Karabah, părțile nu se idenitifică doar cu interesele Rusiei sau doar a Occidentului și nici confruntarea nu are o astfel de logică. Însă, în cazul dat nu trebuie subapreciat rolul unor părți terțe. Mai întâi de toate, trebuie să avem în vedere trei vecini ai Armeniei și Azerbaidjanului – Turcia, Iranul și Georgia. Precum și trei modele de reglementare.

Рабочая встреча президента РФ В. Путина с президентом Сирии Б. Асадом
© Sputnik / Михаил Климентьев

În primul caz observăm o susținere deplină a poziției Bakuului și o critică dură a opiniei “celor trei puteri” în privința reglementării conflictului. O astfel de susținere dură și hotărâtă a Azerbaidjanului din partea Turciei nu a existat din 1991, chiar dacă Ankara nu și-a ascuns niciodată simpatiile politice.

Iranul poate fi privit ca un exemplu de altă natură. La începutul anilor 90, confruntându-se cu noi realități, cu noi state independente în Caucaz, Teheran a încercat să se recomande în calitate de mediator. Apoi, partea iraniană a plecat în umbră, însă nu și-a schimbat poziția – reglementarea poate fi posibilă doar în baza unei soluții pașnice și a unui compromis între toate părțile implicate în conflict. Cu o susținere a statelor vecine, însă fără implicarea unor forțe externe, precum UE sau SUA. De aici vine și respingerea, în ciuda unei retorici pașnice, principiilor de bază a reglementării conflictului, care presupuneau introducerea unor misiuni de menținere a păcii.

Un caz aparte îl reprezintă Georgia. Această țară nu dispune de resurse militare puternice, precum Turcia și Iranul, state care aspiră de rolul unor puteri eurasiatice independente, capabile să arunce mănușa marilor actori internaționali. Georgia a trecut prin două conflicte etno-politice. Pierderea Abhaziei și Oseției de Sud este considerată o traumă adâncă nu doar de clasa politică a acestei țări, dar și cetățenii ei. Însă, în același timp, oficialitățile de la Tbilisi de la începutul conflictului din Karabah și-au exprimat disponibilitatea de a servi în calitate de mediator între cele două părți.

Așa cum observă just teoreticianul relațiilor internaționale, Robert L. Rothstein, “statele mici pot influența fără arme nucleare relațiile internaționale, care depășesc limitele subsistemelor lor regionale”. De ce resurse dispune Georgia?

Președintele Salome Zurabișvili (în trecut, diplomat francez de carieră și ministru al Afacerilor Externe al Georgie) a propus deja o întrevedere la Tbilisi într-un format de negocieri, sub egida grupului de la Minsk. Pe de o parte, acest lucru consolidează relațiile Geoergiei cu partenerii occidentali, iar pe de altă parte – nu este tratat ca un factor care ar irita Moscova.

Nu ar trebui să uită că în Georgia locuiesc comunități numeroase ale armenilor (Javaheti) și a azerilor (Kartli Inferior), iar între Tbilisi și Baku există problema nesoluționată a mănăstirii Davit Gareji. Toate acestea determină conducerea statului să pună în aplicare diverse mecanisme asiguratorii, pentru că problema Karabahului, alături de efecte în politica externe, are o continuare în politica internă, iar stabilitatea și pacea interetnică reprezintă o piatră unghiulară.

În acest fel, noua escaladare a conflictului din Karabah a arătat din nou că orice confruntare nu evoluează într-un vacuum. Aceasta actualizează simultan atât subiectele istorice, cât și problemele actuale nu doar în relațiile dintre părțile conflictului, ci influențează și asupra situației din țările vecine, are un efect asupra unor contexte internaționale mai mari.

126
Tagurile:
Azerbaidjan, Armenia, Karabah
Тема:
Conflictul azero-armean în Karabah (38)
Tematic
Assad l-a numit pe Erdogan inițiatorul conflictului din Karabah
Putin a cerut încetarea imediată a focului în Karabah
Erdogan, împotriva tuturor. Turcia inițiază un experiment geopolitic
Putin: Situația din Karabah e o tragedie
Donald Trump și Xi Jinping

Un as în mânecă: China, gata să-și vândă titlurile de stat ale SUA

270
(reînnoit 20:17 26.10.2020)
În cazul în care China va decide să vândă masiv titlurile de stat ale SUA, lumea s-ar putea scufunda într-un mare haos financiar.

MOSCOVA, 26 oct – Sputnik, Natalia Dembinskaia. Divergențele dintre China și SUA s-au intensificat din nou: războiul comercial s-a transformat în unul tehnologic. Deocamdată, Washingtonul blochează tehnologiile chineze pe care le consideră o amenințare pentru securitatea națională, iar China a amintit de principala sa armă: vânzarea portofoliului obligațiilor de stat americane de un trilion ar putea provoca prăbușirea valorii dolarului și a pieței hârtiilor de valoare. Este un scenariu extrem de periculos pentru întreaga economie mondială. Cât de departe este dispus să meargă Beijingul, aflați din materialul RIA Novosti.

Războiul tehnologic

În luna ianuarie, cele două mari economii ale lumii au făcut un pas important spre încheierea războiului comercial: au semnat un acord în prima fază, menit să restabilească treptat comerțului. Însă, pandemia de COVID-19 a dat totul peste cap. Washingtonul a acuzat Beijingul de răspândirea coronavirusului și a cerut despăgubiri financiare. În plus, americanii și-au anunțat retragerea din Organizația Mondială a Sănătății (OMS), pe care au acuzat-o că ar ține parte Chinei.

Саммит НАТО в Брюсселе
© Sputnik / Алексей Витвицкий

Odată cu apropierea alegerilor prezidențiale în SUA, tensiunea devine tot mai mare. Trump și-a amintit din nou despre daunele pe care le-ar fi provocat companiile chineze economiei americane. Chipurile, acestea “și-au luat” producerea și au furat secretele tehnologice.

În august, Washingtonul a acuzat Beijingul de imixtiune în campania electorală prin intermediul internetului și rețelele de socializare. În vizor a ajuns aplicația chineză TikTok. Aceasta trebuie să fie interzisă, în caz contrar guvernul Chinei va obține acces la datele cu caracter personal ale cetățenilor americanii care utilizează această aplicație, a declarat Casa Albă.

Proprietarul TikTok, compania chineză ByteDance, este forțată să-și vândă afacerea unor companii americane. Acest lucru urmează să aibă loc până pe 12 noiembrie. În caz contrar, Trump a amenințat cu blocarea serviciului.

Deocamdată nu e clar cum va răspunde China. Experții consideră că autoritățile chineze nu văd niciun rost să apere TikTok, pentru că îl consideră “dăunător”: distribuie un “conținut vulgar”, nu corespunde “valorilor socialismului” și contribuie la degradarea tineretului chinez.

Însă Washingtonul exercită presiuni și asupra Huawei, una dintre cele mai mari companii tehnologice chineze. Și Beijingul a amenințat deja cu interzicerea exportului de materiale strategice și tehnologii pentru companiile străine care ar putea reprezenta o “amenințare pentru securitatea națională”.

O discuție serioasă

Totodată, Beijingul a reamintit că statul chinez dispune de pârghii mult mai serioase. Este vorba de obligațiunile de stat ale SUA în valoare de un trilion de dolari.

Din cauza războiului comercial cu SUA, China încearcă să scape treptat de aceste hârtii de valoare. De la indicatorul de vârf de 1,32 trilioane de dolari în noiembrie 2014, investițiile în datoria de stat americană s-au redus cu peste 200 de miliarde. Dreptul urmare, în iunie 2019, locul de frunte al deținătorilor titlurilor de stat l-a ocupat Japonia, cu 1,12 trilioane.

Potrivit ultimului raport al Ministerului Finanțelor al SUA, la mijlocul lunii septembrie portofoliul chinez s-a redus până la 1,08 trilioane. În prima jumătate a anului, Beijingul a scăpat de titluri de stat americane în valoare de 106 miliarde, acesta fiind cel mai mare ritm al vânzărilor din anul 2015.

Însă, problema nu constă doar în divergențe de ordin economic. Unul dintre motivele pentru care China continuă să vândă titlurile de stat ale SUA sunt riscurile de devalorizare a dolarului, drept urmare a funcționării neîntrerupte a tiparniței.

Da, și datoria continuă să crească. În decursul a opt luni, Statele Unite au emis 7,7 trilioane de obligațiuni – un record absolut. Adică, economia este susținută exclusiv din împrumuturi.

Beijingul vede că Washingtonul nu este în stare să-și rezolve problemele economice fără tiparniță, iată de ce investițiile în datoria de stat americană devin riscante, menționează publicația chineză Global Times.

Vânzări masive?

Intensificarea conflictului dintre SUA și China doar sporește îngrijorările: dacă cel de al doilea mare creditor străin al economiei americane nu va rezista și va organiza o vânzare masivă a titlurilor de stat americane. Urmările unei astfel de decizii ar putea fi catastrofale. Lansarea masivă a hârtiilor de valoare poate provoca o panică pe piață.

Însă acest lucru nu-i este convenabil nici Chinei. În primul rând, vânzarea obligațiilor de100-200 miliarde într-o perioadă scurtă de timp ar duce la devalorizarea lor. În acest caz și costul activelor externe și a rezervelor Chinei se vor diminua semnificativ, exact așa cum se vor reduce și câștigurile de pe urma vânzării unor titluri de stat ieftinite.

În plus, se va prăbuși dolari, iar China nu are nevoie de asta. Slăbirea monedei americane va face exportul chinez mai scump.

Totodată, vânzarea masivă a titlurilor de stat ale SUA va limita posibilitățile Beijingului de a controla yuanul, în cazul în care războiul comercial va ieși de sub control. În cele din urmă, dolarii obținuți din vânzarea titlurilor de stat vor trebui investiți undeva, ceea ce este o sarcină deloc simplă.

Nu doar China ar avea probleme, toți vor avea de suferit.

“Prăbușirea piramidei americane a titlurilor de stat ar însemna o scufundare a întregii lumi într-un haos financiar, în comparație cu care crizele din 1998 sau 2008 vor părea un joc de copii. Iată de ce este puțin probabil ca acest lucru să se întâmplă în viitorul apropiat”, susține șeful bancului de criptovalute Chatex, Michael Ross-Johnson.

Cel mai probabil, renunțarea la dolar și titlurile de stat ale SUA vor decurge etapizat, ceea ce se și întâmplă în ultimii ani. Potrivit aprecierilor economistului chinez Xi Junyang, profesor la universitatea din Shanghai, Beijingul “va reduce treptat” portofoliul titlurilor de stat ale SUA aproximativ până la 800 miliarde de dolari, “în cazul unei evoluții normale a evenimentelor”. Însă varianta extremă nu este exclusă, spre exemplu, în cazul unui conflict militar.

270
Tagurile:
China, SUA
Tematic
China a răspuns la acuzațiile SUA de promovarea a unor informații false
Facebook etichetează presa „controlată de stat” din Rusia şi China, dar omite SUA
Zaharova a comentat confruntările dintre SUA şi China
Ministerul Afacerilor Externe din China cere SUA închiderea consulatului din Chengdu
UE lovește greu în SUA: Vicepreședintele CE transmite că UE trebuie să conlucreze cu China
China către SUA: ”Ajunge! Aţi provocat suficiente probleme”

Загрузка...
Exerciții NATO

Afirmații demente despre ”atacul Rusiei asupra României”

234
(reînnoit 15:05 26.10.2020)
Lobbiștii NATO se pretează la afirmații aberante și la ipoteze demente, menite să țină sub tensiune românii – totul cu un scop: să ne pună la cheltuieli din ce în ce mai mari!

BUCUREȘTI, 26 oct – Sputnik. Cheltuielile aberante alocate de România pentru înarmare în plină criză economică și de sănătate sunt din ce în ce mai contestate.

Tot mai mulți analiști, dar mai ales simpli cetățeni, consideră că aceste cheltuieli sunt nu numai greu de argumentat, dar afectează și investițiile în domenii de maximă necesitate și urgență – în primul rând Sănătatea, Economia și infrastructura rutieră!

Ei bine, în acest context diverse ONG-uri de lobby și propagandiști NATO depun toate eforturile pentru a convinge românii că sunt în pericolul ca Rusia să atace România, deși această situație nu s-a întâmplat în toată istoria statului român!

Sub egida CEPA -  Center for European Policy Analysis - un grup de ”militari români și americani” au făcut ”o simulare”  pentru a afla…  punctul slab al defensivei României în eventualitatea unui atac al Rusiei!

Și, ce să vezi, problema României nu este reprezentată de uriașa aviație militară rusă, nici de puternica flotă rusă de la Marea Neagră, nici măcar arsenalul uriaș de rachete de toate felurile și capabilitățile ale marii puteri – ci de… ”Poarta Focşanilor”!

Ca o glumă – acum e limpede de ce Zuckerman a insistat atât cu bătălia contra baronilor roșii – dorea să scape de ”paznicul roșu” al ”Porții Focșanilor”, Marian Oprișan!

Revenind la acest ”Dungeons and Dragons” adaptat, să citim o aberație: ”Fără sprijinul NATO, în cazul unui atac al Rusiei prin „Poarta Focşanilor”, Armata Română ar rezista cel mult 24 de ore”.

De fapt, concluzia la care vor ei să ajungă este că ”pericolul” acesta se datorează lipsei unei infrastructuri pe care să se poată deplasa… trupele NATO, în caz de atac al Rusiei! 

Afirmația dementă este: ”Dacă Rusia ar ataca România, cel mai scurt drum către București și către Balcani ar fi prin „Poarta Focșanilor””.

”România ar pierde lupta într-o zi fără sprijinul NATO, care nu poate ajunge destul de repede din cauza lipsei infrastructurii” – consemnează Radio Europa Liberă concluzia ”experților” americani.
Саммит НАТО в Брюсселе
© Sputnik / Алексей Витвицкий

Aceeași sursă consideră că pentru a putea proteja „Poarta Focşanilor”, trupele NATO ar trebui să ajungă rapid, ”pentru că forţele armate ale României ar fi învinse încă din prima zi a unei eventuale confruntări cu Rusia, conform unei simulări de război făcută în 2019 la Academia Forţelor Terestre de la Sibiu”.

Ei, aici apare problema: lipsa infrastructurii din România, mai arată specialiştii americani, care avertizează România că… ”trebuie să investească în infrastructură pentru a putea fi apărată de trupele NATO”.

Și, atenție – nu e vorba de infrastructură normală, ci una destinată tancurilor!

Cu alte cuvinte, România, care nu e în stare să facă nici măcar drumuri rapide, ar trebui să se apuce acum de șosele strategice, tip autostrăzi cu structură de rezistență capabilă să suporte deplasarea unităților de tancuri! Pentru că e pericolul… atacului Rusiei!

Deși formula propusă de americani pare o aberație, ea ar putea deveni, parțial, o realitate: în sensul că s-ar aplica ”metoda Cernavodă”! România ”va primi” un credit, pe care îl va accepta cu plăcere, iar companii americane vor construi! Mă rog, de fapt vor construi cam ca Bechtel – sau chiar se vor limita la studii de fezabilitate.  

Dar poate mă înșel eu și nu e vorba nici măcar de atât.

Cert este că aceste „Think Tank” au o misiune clară: să mențină starea de tensiune, să aibă românii impresia că sunt mereu amenințați, pentru a veni NATO să apere… adică să ne ia banii!

Și încă o informație ciudată, de data asta de la un personaj care nu gafează prima dată – Costin Georgescu, ajuns prin grația ”schimbării” în fruntea SRI!

”Ruşii au două autostrăzi tehnice, special concepute pentru tancuri, care ajung până la graniţa României“, spune Georgescu.

De fapt, nu sunt autostrăzi, cu șosele strategice, cu o singură bandă pe sens, cu porțiuni mai late. Iar acestea trec prin Ucraina – Odessa, respectiv Poltava,  Deci, nicio legătură cu autostrăzile de care are nevoie România. Decât dacă… americanii vor să facă vreo nouă nebunie militară pe aici – și să ne mai pună ala alte cheltuieli inutile, așa cum menționam.

Oricum, asemenea afirmații aberante ar trebui combătute, pentru că într-o populație oricum panicată de controversatele anunțuri despre pandemie, numai asemenea gogomănii cu atacurile Rusiei mai trebuie!

Cred că Radu Tudor a exprimat cel mai bine situația, mai bine decât Caragiale:

”Cred că posibilitatea unui atac din partea Rusiei este una cât se poate de mică (...)  Nu se pune problema unui atac, dar se pune foarte serios problema modului în care ne apărăm”!

Să repetăm atent: nu se pune problema să ne atace cineva, dar noi trebuie să ne apărarăm! Este chintesența parteneriatului strategic, metoda cea mai simplă de a face bani pe spinarea săracilor din Est1.

234
Tagurile:
România, Rusia, Militari

Загрузка...
Copii

Psiholog: Legăturile sociale cu ceilalţi ne menţin sănătoși

0
Descoperirile recente realizate de neurologi arată modul cum legăturile sociale, în special în timpul lockdown-ului, au un efect pozitiv asupra stării de sănătate. Ce spune un lector în psihologie la Universitatea din Essex, într-un interviu acordat Sputnik.

BUCUREŞTI, 26 oct – Sputnik. Pascal Vrtička, lector în psihologie, la Universitatea din Essex, a explicat, într-un interviu pentru Sputnik, modul cum putem rămâne conectați social în această perioadă.

Întrebat cât de important este pentru noi să ne menţinem legăturile sociale, mai ales dacă revenim la lockdown, Dr. Pascal Vrtička a spus că legăturile sociale sunt importante pentru noi tot timpul. Suntem ființe sociale şi avem nevoie de interacțiuni semnificative cu ceilalți pentru a rămâne sănătoși fizic și mental. Situaţia nu este diferită în contextul în care ne îndreptăm din nou spre lockdown.

De asemenea, Vrtička a mai spus că faptul de a fi conectaţi social influențează pozitiv sănătatea noastră fizică și mentală. Conexiunile sociale ne fac să ne îngrijorăm mai puțin cu privire la potențialele pericole și să ne simțim mai puțin stresați. De asemenea, dormim mai bine, avem un ritm cardiac și tensiune arterială mai mici, necesarul nostru de energie de bază este mai mic și sistemul nostru imunitar funcționează mai eficient. În plus, suntem mai puțin predispuși la depresie atunci când ne simțim conectați social.

În acelaşi timp, a te simți conectat social este o experiență interioară subiectivă. Putem avea o mie de prieteni, dar totuși să ne simțim singuri. Nu izolarea socială fizică, obiectivă, ne îmbolnăvește corpul și mintea, ci izolarea socială percepută emoţional și sentimentul de singurătate. Aceasta înseamnă că măsurile de lockdown ne vor afecta diferit pe fiecare dintre noi. Şi, desigur, trebuie să îi identificăm și să-i ajutăm pe cei care suferă cel mai mult subiectiv de singurătate în această perioadă, a mai spus profesorul de psihologie.

Acesta a subliniat că nu este nimic în neregulă în faptul de a ne simţi afectaţi de situaţia creată de această criză. Trebuie să fim binevoitori cu noi înşine şi să avem grijă de noi. „Faceți o baie fierbinte, o pauză de la știri și de la rețelele de socializare, o plimbare sau o alergare în parc. Încercaţi să vă simţiţi cât mai confortabil posibil. De asemenea, poate fi de ajutor şi cultivarea unei atitudini pline de compasiune față de ceilalți. Așadar, încercați să manifestaţi mai multă amabilitate când interacționați cu colegii dvs. de la serviciu, cu profesorii copiilor dvs., chiar și cu străini la magazinul alimentar sau când conduceți.

Dacă îi abordaţi pe ceilalți cu bunătate și compasiune, vă activaţi propriile emoții pozitive și zonele din creier responsabile cu recompensele și procesele hormonale. Aşadar, vă puteţi simți efectiv mai bine dacă manifestaţi amabilitate şi îi ajutaţi pe ceilalți. Şi, ceea ce este foarte important, cereţi ajutor când simțiți că nu mai puteți face față singur. Este o tendinţă naturală de a căuta ajutor dacă ne simțim copleșiți sau de a-i ajuta pe alții dacă au nevoie de noi. Prin urmare, aproape întotdeauna va fi cineva care să ne asculte și să ne ajute, fiindcă, la urma urmei, suntem împreună în această situaţie. Iar forța noastră comună este cea mai puternică modalitate de a face faţă cu bine acestei situaţii”, a mai spus Dr. Pascal Vrtička.

0
Tematic
Mitul popular despre beneficiile zilelor de repaus alimentar - spulberat
Trei alimente care vă ajută să scăpați de kilogramele în plus
Acest aliment este benefic pentru sistemul imunitar

Загрузка...