Recep Tayyip Erdogan

Erdogan, împotriva tuturor. Turcia inițiază un experiment geopolitic

875
(reînnoit 17:15 07.10.2020)
Erdogan fascinează prin dorința lui de a realiza visul renașterii imperiului otoman, însă conflictualizarea relațiilor cu toate puterile lumii i-ar putea juca o mare festă.

MOSCOVA, 7 oct – Sputnik, Irina Alksnis. Canada a suspendat autorizațiile pentru exportul în Turcia a producției cu destinație militară. Acest lucru este legat de informațiile, potrivit cărora în acțiunile militare din Karabahul de Munte (Nagorno-Karabah) sunt utilizate drone de producție turcească, dotate, la rândul lor, cu senzori și sisteme de orientare cu laser canadiene.

Рабочая встреча президента РФ В. Путина с президентом Сирии Б. Асадом
© Sputnik / Михаил Климентьев

În replică, MAE al Turciei a criticat Ottawa pentru standarde duble și nerespectarea “spiritului de cooperare”, acuzând că aceasta ocupă o poziție respectivă de mai mult timp, de la începutul operațiunii militare “Izvorul Păcii”, pe care Turcia a lansat-o în octombrie a anului trecut, în nord-estul Siriei.

Acest incident a completat colecția acumulată de Ankara a divergențelor și conflictelor politice externe. Aceste evenimente nu pot fi caracterizate altfel, pentru că se crează impresia că președintele turc a decis să se certe cu toți partenerii internaționali într-o gamă largă de probleme.

Recep Tayyip Erdogan se transformă într-o icoană a patrioților radicali din toată lumea, nu doar a celor turci. Acesta întruchipează visul unui lider național care știe să meargă spre scopul propus, acționând direct, fără să atragă atenția la piedici și ocupă o poziție oficială extrem de dură în orice chestiune.

E un caz unic în lumea contemporană, mai ales că este vorba de o putere regională destul de vizibilă, precum este Turcia.

Practic, fiecare conducător de stat este supus periodic unei critici pentru o atenție exagerată, jumătăți de măsură și disponibilitatea de a accepta niște compromisuri nepotrivite, pentru evitarea unor conflicte, atitudini evazive și chiar defeatism. Astfel de obiecții sunt aduse lui Putin, Trump și Xi. E interesant că dese ori astfel de acuzații vin și din taberele opuse. Angela Merkel este acuzată în același timp de executarea ordinilor de peste ocean și de promovarea unei politici în interesul Kremlinului.

Cauzele unui astfel de fenomen sunt evidente: conducătorul statului, luând o decizie într-o problemă dificilă, este nevoit să ia în considerație numărul factorilor și limitelor, încât la final se obține un astfel de rezultat, care servește drept pretext pentru diverse acuzații, ajungându-se chiar și la acuzații de trădare a intereselor naționale.

Pe un astfel de fundal, președintele turc, desigur, impresionează prin anvergura jocurilor sale geopolitice, cu o ignorare a intereselor altor state, prin pozițiile scandaloase și provocatoare și disponibilitatea de a amenința cu forța în orice moment, ceea ce a și făcut: Siria, Libia, tensiunile cu grecii, reglări de conturi cu NATO (din cauza S-400), iar acum a venit rândul Karabahului.

Dacă alte puteri, care au o tangență cu reglementarea conflictului armeano-azer, își mențin o poziție neutră, atunci Turcia nu doar susține Baku, dar și insistă asupra soluționării conflictului pe cale armată – ceea ce e lipsit de sens pentru politica contemporană.

Cu alte cuvinte, liderul turc se avântă cu hotărâre spre ținta propusă, de renaștere a măreției neo-otomane a țării lui și chiar a reușit să înregistreze anumite succese. Trebuie să recunoaștem că un astfel de comportament fascinează într-un anumit fel, în special, în contextul unor jocuri ascunse, obișnuite pentru arena internațională, a unor înțelegeri în spatele culiselor și plecăciuni diplomatice.

Doar că ar fi prea devreme să judecăm asupra eficienței politicii externe turce. Mai mult, cu fiecare nou conflict, în care se implică Ankara, sporesc șansele unui final trist.

Ultimii ani au oferit mai multe exemple cum o țară poate rezista în fața unei presiuni externe care o depășește. Însă a fost prezent mereu un singur factor: obținerea unui sprijin (fie chiar prin păstrarea unei cooperări economice) din partea altor actori geopolitici. Apropo, acest lucru este important nu doar pentru țările cu posibilități economice reduse, cum ar fi Venezuela, Coreea de Nord sau Iran, ci și pentru marile puteri. Chiar și pentru Rusia, care dispune de un arsenal colosal, ce i-ar permite o existență autonomă, relațiile cu China în cea mai dificilă perioadă a tensiunilor cu Occidentul în 2014-1015 a jucat un rol pozitiv.

Dar și Turcia ce să-și amintească în acest context – din evenimentele a trecutului apropiat. În spatele tentativei de lovitură de stat în vara anului 2016 pendulau vizibil Statele Unite, iar Europa nici nu a ascuns că își dorea ca puciul să aibă un succes. Putere și, probabil, viața liderului turc a fost salvată de Moscova, care i-a oferit la timp informații de o importanță majoră.

Recep Tayyip Erdogan
© REUTERS / PRESIDENTIAL PRESS OFFICE

Problema nu e în faptul că Erdogan au uitat foarte repede binele făcut, în marea politică sentimentele nu își au locul.

Mult mai important este altceva: președintele turc ignoră principala lecție a acestei istorii, care constă în faptul că ultimele succese în politica externă a țării au devenit posibile datorită exploatării divergențelor între marile puteri: între Rusia și SUA, între SUA și Europa, în interiorul Europei. Anume datorită acestui fapt Ankara a obținut o libertate de acțiune în Siria și Libia, pentru că întotdeauna există o putere căreia îi era avantajos dacă nu să susțină, cel puțin să nu contracareze următoarea aventură.

Acum, se pare, Recep Tayyip Erdogan s-a încrezut în propria lui forță și noroc în așa măsură, încât în scurt timp a reușit să-și strice relațiile cu toate marile puteri ale planetei prin avântul militarist și ignorarea intereselor străine.

În astfel de condiții, așa cum arată experiența istorică, izvorul norocului ar putea să sece destul de repede. Motivul unui astfel de eșec adeseori devine nu un plan al inamicilor, ci lipsa unei mâini de ajutor.

875
Tagurile:
Karabah, Turcia, Recep Tayyip Erdogan
Tematic
Ar putea oare Turcia alunga Rusia din Caucazul de Sud?
Assad l-a numit pe Erdogan inițiatorul conflictului din Karabah
NATO cere Turciei să caute alternative la S-400
Adrian Năstase

Năstase prezintă dovada: Iohannis datorează totul… PSD!

230
(reînnoit 08:19 25.10.2020)
Este una dintre cele mai grele palme pe care le primește Iohannis – pentru că Adrian Năstase îi demonstrează ipocrizia! De fapt, președintele ”anti-PESEDE” a fost ridicat și datorează cariera… pesedeului!

BUCUREȘTI, 25 oct – Sputnik. Fondatorul PSD îi dă lui Iohannis o nouă lecție – dar și o palmă totodată. Ipocrizia sa „antipesedistă” este dată în vileag chiar de ceea ce a lăsat în urmă – inclusiv acte semnate! Iar unul dintre acestea este protocolul semnat cu Guvernul PSD… Adrian Năstase.

Năstase subliniază însă noua motivație a atacurilor la PSD – mascarea deciziei sale de a derula alegerile acum, pentru un câștig electoral, chiar punând în pericol viețile a mii de români.

”Cred că ne-am dat cu toții seama că Iohannis, pentru a-și atinge scopurile meschine, legate de concentrarea puterii în mâinile sale, este gata să sacrifice sănătatea și viețile românilor, insistând pentru desfășurarea alegerilor în 6 decembrie - chiar dacă, în urma numărului tot mai mare de infectări, singurii care vor mai fi abilitați să intre în secțiile de vot vor fi doar reprezentanții STS!”, scrie Adrian Năstase.

Ori, acuză fostul premier, pentru a-si atinge aceste scopuri, ”Iohannis atacă permanent Partidul Social Democrat, încercând să anuleze, prin criticile sale, contribuțiile politice, economice, instituționale ale PSD la dezvoltarea României din ultimii 30 de ani”.

Printr-o scurtă trecere în revistă, Adrian Năstase îi dă cea mai bună replică lui Iohannis, un președinte care, deocamdată, nu a realizat nimic – decât o tensionare a relațiilor cu Estul și a angajat țara în cheltuieli uriașe pentru „apărare”, deturnând sensul doritei relații cu SUA.

Ori, spre deosebire de cele ale lui Iohannis, guvernările PSD au realizări, pe care, așa cum menționam, din care Adrian Năstase enumeră doar câteva.  

”Nu vreau să menționez eu rezultatele guvernului PSD minoritar Văcăroiu (între altele, cine a finalizat lucrările la prima unitate de la Cernavodă?) - cunosc mai bine rezultatele guvernului PSD pe care l-am condus in perioada 2000-2004”, scrie Năstase:

- cea mai mare rată de creștere din Europa (8,4%)”;

- scăderea inflației de la 43% la 9%;

- adoptarea Codului fiscal;

- scăderea deficitului bugetar la 1,2%;

- (re)înființarea a 400 000 de IMM-uri;

- peste un milion de noi locuri de muncă;

- finanțarea Unității nr. 2 de la Cernavodă;

- scăderea numărului de săraci de la 8 milioane la 4 milioane;

- programe sociale numeroase;

- venitul minim pe economie;

- programul ANL;

- programul ”Cornul și laptele”;

- cele 400 de săli de sport;

- primii 100 de km de autostradă după Revoluție;

- centrele de diagnostic medical,

- obținerea statutului de economie funcțională de piață;

- eliminarea vizelor pentru călătorii în Europa;

- integrarea în NATO;

- finalizarea negocierilor cu Uniunea Europeană;

Desigur, sunt și altele, pentru că Năstase NU a preluat Guvernul din postura de șomer, fost atârnător la stat fără o pregătire clară și fără o echipă! Năstase a venit după o experiență diplomatică vastă, de asemenea una parlamentară de top – și, nota bene, cu o echipă de excepție, care lucrase non stop la pregătirea din timp a celei mai bine plănuite guvernări de după revoluție.

În privința lui Iohannis, ei bine el nu numai că a fost un beneficiar direct al guvernării PSD, dar îmi permit să spun că Iohannis-Președintele României este creația PSD! Pe scurt, guvernul Năstase, chiar fostul premier, a pregătit și negociat proiectul ”Sibiu – capitală culturală europeană” – cel care l-a scos pe Iohannis din ordinarul unui primar de municipiu (nici măcar unul mare) și l-a ridicat la nivelul atenției naționale și europene!

Tot Guvernul Năstase a băgat bani în proiect, în Sibiu, închizând și ochii la golănii care s-au făcut cu banii acolo – dar despre care presa a relatat. Iar Iohannis nu a pățit nimic – ci, dimpotrivă, datorită renumelui câștigat – datorită demersurilor PSD – Năstase! – a căpătat renume, pentru ca apoi tot PSD, aliat cu PNL, să-i propună funcția de premier, transformându-l în ceea ce nu era: un personaj de anvergură națională.

Pe scurt și concis – Klaus Iohannis datorează marea lui carieră prezidențială… PSD-ului! Și încă PSD-ului ”penalilor” cărora le-a luat decorațiile și/sau vrea să-i bage în pușcărie!

Da, deci asta e pe scurt istoria devenirii lui Iohannis: din profesorul ajuns primar și îmbogățit cu mișmașuri cu retrocedări, a fost catapultat, în timp record, fără vreun merit, fără argumente solide, în fruntea cruciadei anti-Băsescu. Dar, sigur, era și opera unor grupări care lucrau deja, pe la spatele fantascului Crin Antonescu – și a alunecosului „cârlan” Ponta… capabil să alunece și pe propriile combinații sulfuroase. Apropo, propunerea i-a fost transmisă de penalul Dinu Patriciu, autorul celei mai mari țepe dată statului român!

Închid paranteza – zic eu necesară – și revin la textul lui Năstase, care spune ”Iohannis ar trebui să știe lucrurile astea deoarece conducea Federația democrată a germanilor din România, cu care PSD a avut un Acord de colaborare (nerespectat la alegerile prezidențiale din 2004) iar FDGR a sprijinit, cu  parlamentarul său (!!!), proiectele legislative ale PSD”.

”Acordul stabilea și relația cu guvernul PSD iar rezultatul a fost că multe din proiectele Sibiului au fost sprijinite de guvern, inclusiv pregătirea logistică a proiectului „Sibiu – capitală culturală europeană”, proiect pe care l-am decis cu premierul Luxembourgului de atunci, J. Cl. Juncker”, scrie Năstase – adică exact ceea ce explicam eu… mai pe șleau, anterior.

Și, scrie în finalul comentariul Adrian Năstase, ”vă rog să-i reamintiți, din când în când, lui Iohannis textul pe care l-a semnat in 2002 cu Partidul Social Democrat”.

Mai departe, Adrian Năstase reproduce pe blogul personal textul integral întitulat ”PROTOCOL.

PRIVIND COLABORAREA ÎNTRE PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT ŞI FORUMUL DEMOCRAT AL GERMANILOR DIN ROMÂNIA în perioada 2002-2004”.

 

Nu îl reproducem și noi – îl puteți citi pe Blogul lui Adrian Năstase. Dar nu încheiem înainte de a preciza data la care a fost semnat: 13 iunie (2002)! Ce alte cuvinte, cel care azi se pune în fața victimelor mineriadelor și impulsionează tot felul de dosare care vizează ”pesediștii” – semna cu PSD colaborarea… chiar pe un 13 iunie! Coincidență… ce să mai zici, nu? Că nu credem că atunci Iohannis nu respecta victimele mineriadelor într-atât încât să semneze cu PSD-ul protocoale de ziua comemorării!

230
Tagurile:
Protocol, Klaus Iohannis, PSD, Adrian Năstase

Загрузка...
Protestele pensionarilor în Minsk

Belarusul îngroapă ideea “revoluției colorate”

484
(reînnoit 17:03 24.10.2020)
Diminuarea avântului protestatar în Belarus indică asupra existența unui scepticism legat de fenomenul „revoluțiilor colorate”.

MOSCOVA, 24 oct – Sputnik, Irina Alksnis. Opoziția belarusă este atât de ghinionistă, încât are toate șansele să piardă chiar și la nominalizarea la titlul de “Ghinionistul anului”. Împotriva ei sunt atât circumstanțele care nu depinde de ea, cât și propriii lideri, care înaintează niște inițiative atât de exotice, încât nu e clar cum de reușesc să-și mai păstreze reputația și imaginea personală.

Duminică expiră termenul “notei ultimative”, înaintată lui Aleksandr Lukașenko acum două săptămâni de către Svetlana Tihanovskaia. Din momentul în care nu există niciun fel de semne că autoritățile belaruse intenționează să realizeze aceste revendicări, de luni, potrivit promisiunilor “președintelui Sveta”, Belarusul ar trebui să intre în regimul haosului grevelor naționale, blocărilor de șosele și a prăbușirii vânzărilor în magazinele de stat.

Însă, odată cu trecerea timpului, o astfel de evoluție a lucrurilor pare tot mai fantezistă.

Se pare că acest lucru au început să înțeleagă chiar și cei din consiliul coordonator al opoziției, care acum este preocupat cum să iasă din această situație incomodă cu pierderi minime. Unul din membrii lui, Pavel Latușko, a declarat că pe măsura expirării notei ultimative, care prin minune s-a transformat în una “popular”, își vor intensifica acțiunile. E o formulare destul de comodă, care oferă un mare spațiul de interpretări și nu obligă la nimic.

Însă ar fi incorect să afirmă că eșecul protestelor din Belarus se datorează exclusiv factorilor interni, chiar dacă acestea joacă un prim rol.

Opoziția belarusă (și protectorii ei externi) au avut nenorocul să demareze o răsturnare a puterii în perioada unei discreditări totale a fenomenului “revoluției colorate”.

Peste 15 ani acest fenomen reprezenta o adevărată amenințare pentru autorități și totodată o inspirație pentru opoziția dintr-un număr mare de stat. “Revoluțiile colorate” erau considerate o armă perfectă și atotputernică pentru răsturnarea unor conducători și regimuri indezirabile. Acest concept demoraliza pe unii și insufla încredere altor în apropiata victorie.

Însă, cel mai important lucru era credința multor oameni, care nu aveau nicio tangență cu politica, în posibilitatea de a schimba în acest fel viața spre bine.

O “revoluție colorată” nu este doar o lovitură de stat. Aceasta este imposibilă fără mase mari de oameni pe stradă, apolitici în viața de zi cu zi, dar care devin convinși că o schimbare bruscă a puterii, prin ignorarea tuturor regulilor scrise, de dragul unui viitor luminous. Anume acest lucru a determinat zeci și sute de mii de oameni să iasă în piața din Cairo în 2011 și pe Maidanul din Kiev în 2013.

Apropo, protestele belaruse inițial se puteau lăuda cu un număr mare de demonstranți, însă în fiecare săptămână numărul protestatarilor se micșorează.

Problema nu este în oboseala oamenilor de manifestații fără un rezultat și faptul că lozinca “Lukașenko, pleacă!” nu are puterea magică de a izgoni un lider național “incorect”. În paralel cu evenimentele din Belarus, și în alte colțuri ale lumii au loc niște procese importante, care determină cetățenii republicii să judece la rece ceea ce se întâmplă acasă.

Există Kârgâzstanul, care trecere prin a treia mare criză politică din ultimii 15 de ani, în privința căreia se utilizează eticheta de “revoluție colorată”. Anume această țară din Asia Mijlocie a avut cel mai mare aport la discreditarea fenomenului, pentru că principalul rezultat pentru toate loviturile de stat, însoțite de dezordini de stradă și anarhie, a devenit lipsa unor schimbări spre bine pentru societatea kârgâză.

Există Armenia. Pe fundalul unei atitudini sceptice față de orice maidane și eșecurile lor tot mai frecvente, anume evenimentele din Erevan din 2018 au servit drept un exemplu cras al unei revoluții de catifea care și-a atins scopul. Poporul răsculat în numele democrației, viitorului european și combaterea corupției a reușit să răstoarne puterea, a pus în fruntea statului pe cel în care avea încredere, iar noul lider are cu ce să se laude în ultimii ani de activitate. În orice caz, lipsa unor rezultate catastrofale, precum cele din Ucraina sau chiar în Kârgâzstan, ar putea fi considerate adevărate realizări pentru vremurile de azi.

Însă ce sens are opțiunea europeană a poporului, înfrângerea corupților din guvernarea precedentă și alegerea unui lider democrat progresist dacă Armenia a ajuns din nou în epicentrul unui conflict sângeros? Plus, chiar și un om care este departe de  politică înțelegere că Azerbaidjan a profitat de căutările democratice ale vecinului, iar rezultatele acestui lucru îl observăm în Nagorno-Karabah.

Noțiunea de “revoluție colorată” sugerează ideea că lumea reprezintă un loc minunat, însorit și prietenos, unde oamenii sunt frați și e suficient să fie eliminate forțele găunoase din fruntea statului, pentru ca țara să se transforme într-o grădină înfloritoare, în care toți coexistă în armonie. Kârgâzstanul și Armenia pentru societatea belarusă reprezintă o amintiră că o astfel de reprezentare nu este decât o iluzie, care nu are nicio legătură cu realitatea internă, nici în politica externă.

Nu e de mirare că protestele din Belarus se mișcă spre un eșec inevitabil.

În acest fel, republica își va bate propriul cui în sicriul mitului universal al “revoluției colorate”.

484
Tagurile:
Belarus
Тема:
Proteste în Belarus
Tematic
Un nou protest în Belarus: Au răsunat împușcături
Merkel se va întâlni marți cu Tihanovskaia
Aurescu, decizie de VĂCAR supărat - pe un stat
1,5 mil. doze vaccin rusesc Sputnik V, produse în decembrie
Borrell a promis că UE îl va izola pe Lukașenko
Tihanovskaia i-a înaitat lui Lukașenko o notă ultimativă

Загрузка...
Pelerinaj organizat in conditii de pandemie la racla Sf Dumitru, in Bucuresti, duminica, 25 octombrie 2020

Cum se desfășoară Sărbătoarea Sfântului Dimitrie în Capitală

0
Praznicul Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștiului, se desfășoară de astăzi până marți, în condiții speciale din cauza pandemiei de coronavirus

 

BUCUREȘTI, 25 oct - Sputnik. Sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor este organizată de Patriarhia Română şi Arhiepiscopia Bucureştilor cu respectarea riguroasă a normelor igienico-sanitare specifice stării de alertă, iar la eveniment vor putea participa doar credincioşii bucureşteni.

Potrivit portalului de știri Basilica, sfintele moaște ale Sfântului Dimitrie cel Nou au fost scoase în procesiune azi dimineață și au fost așezate spre închinare credincioșilor în baldachinul din apropierea Catedralei Patriarhale.

Procesiunea a fost condusă de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Alături de moaștele Ocrotitorului Bucureștilor, pelerinii pot aduce cinstire și moaștelor Sfântului Stelian – Ocrotitorul copiilor, ale Sfinților Împărați Constantin și Elena și ale Sfântului Nectarie, mai informează portalul de știri, care precizează că raclele sunt acoperite cu un geam transparent și dezinfectate de voluntari după fiecare închinător.

Moaștele vor rămâne în baldachinul de pe Colina Bucuriei spre închinare, cu respectarea normelor sanitare, până la sfârşitul zilei de marţi, 27 octombrie, se arată și într-un comunicat al Patriarhiei Române care prezintă și programul Sărbătorii.

Astfel, astăzi, între orele 9,00 -12,30, este oficiată Sfânta Liturghie la Altarul de vară din incinta Catedralei Patriarhale.

Apoi, mâine, 26 octombrie, la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, de la ora 9,30, se va săvârşi Sfânta Liturghie la Altarul de vară de lângă Catedrala Patriarhală.

În ultima zi, marţi, 27 octombrie, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, începând cu ora 9,00, la Altarul de vară de lângă Catedrala Patriarhală va fi săvârşită Sfânta Liturghie arhierească de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, împreună cu cei trei episcopi vicari din Bucureşti, câţiva preoţi şi diaconi.

Reintroducerea Sfintelor Moaşte în Catedrala Patriarhală se va face la sfârşitul zilei de 27 octombrie, după închinarea ultimului credincios, mai arată comunicatul Patriarhiei.

Pentru asigurarea respectării normelor sanitare cu privire la distanţarea fizică de 1,5 m, la sfintele slujbe oficiate în perioada amintită la Altarul de vară de pe Colina Bucuriei vor putea participa maximum 200 de persoane.

Potrivit Patriarhiei, credincioşii din municipiul Bucureşti care vor dori să se închine în zilele respective la Sfintele Moaşte o vor putea face în următoarele condiţii:

- accesul la raclă se va face pe un singur rând de persoane care vor aştepta una în spatele celeilalte, păstrând distanţa de 1,5 m între ele;

- pe trotuarul cu un culoar unic de acces vor fi trasate marcaje de staţionare pentru facilitarea păstrării acestei distanţe;

- pe marginea traseului unic de acces vor fi amplasate anunţuri cu privire la păstrarea distanţei şi respectarea normelor igienico-sanitare;

- se va crea un flux unic de circulaţie a credincioşilor, cu intrare de la baza Dealului Patriarhiei şi cu ieşire separată, pe strada Patriarhiei spre strada 11 Iunie;

- voluntarii prezenţi, care vor purta permanent măşti de protecţie şi mănuşi, vor oferi credincioşilor materiale de dezinfectare şi igienă.

Potrivit Patriarhiei Române, au fost luate și măsuri speciale pentru a respecta normele sanitare:

- renunţarea la procesiunea "Calea Sfinţilor" la care participau foarte mulţi preoţi şi credincioşi mireni;

- reducerea numărului de clerici slujitori şi cântăreţi bisericeşti la toate slujbele sărbătorii;

- reducerea perioadei de expunere a sfintelor moaşte spre închinare la doar trei zile (25-27 octombrie);

- protejarea raclelor cu moaştele sfinţilor cu un material care va permite o permanentă igienizare.

De asemenea, mai arată Patriarhia Română, pentru a răspunde dorinţei credincioşilor din întreaga ţară şi din afara graniţelor, de a fi părtaşi la momentele liturgice ale sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Televiziunea şi Radioul TRINITAS vor transmite în aceste zile de sărbătoare toate slujbele religioase de la Catedrala Patriarhală.

0

Загрузка...