Adrian Severin

Severin, fulminant: România, ”ȘOARECELE BEAT al unui NATO aflat pe drumul fără întoarcere”

1499
(reînnoit 18:17 01.08.2020)
”Un NATO în derută, care nu își poate disciplina membrii, îi cere României să provoace Rusia, precum șoarecele beat provoacă pisica”.

BUCUREȘTI, 1 aug – Sputnik. Una dintre cel mai interesante și curajoase analize a fost publicată recent de fost ministru de Externe și vicepreședinte al PE, Adrian Severin. Tema este incendiară – NATO, pe un dum fără întoarcere, către cu totul alte destinație și sens față de cele pentru care a fost creat.

Și, ceea ce este genial – analiză are la bază chiar mărturisirea unuia dintre cei mai apreciați secretari de stat SUA, Madeleine Albright:

”America se va depărta tot mai mult de ideea apărării comune și își va duce politica de una singură, antrenând în demersurile ei tot felul de alianțe oportuniste. NATO veți rămâne tot mai mult voi, noii membri din Europa de est.”

Analiza lui Severin este amplă, merită citită cu atenție integral – așa că vom reproduce și comenta pe scurt doar câtva pasaje.

O primă idee: ”Evenimente relativ recente arată că sfidările externe sunt pentru aliații NATO mai puțin periculoase decât dezbinarea internă”, scrie Severin, subliniind că asta se petrece ”tocmai când România și-a pus în coșul NATO toate atuurile și toate speranțele securității sale naționale”.

Discuția lui Severin cu Albright a fost telefonică, privată și neocazionată de vreun eveniment anume – cel puțin așa susține demnitarul român. ”Ne-am amintit disputele din vremea când eu susțineam cu ardoare primirea României în NATO, iar doamna Albright se opunea cu fermitate unei extinderi spre est a alianței care să includă și România”.

Albright se temea că, prin extinderea către est, ”s-ar putea trece dincolo de linia roșie a suportabilității rusești, după ce oricum administrația Clinton încălcase promisiunea făcută de Președintele George Bush senior, Președintelui Mihail Gorbaciov, ca America să nu profite de retragerea Rusiei din Europa centrală și orientală pentru a ocupa teritoriul părăsit de aceasta”.

Cu prilejul acelei convorbiri, ”marcată de o caldă sinceritate”, Severin a fost surprins de remarca interlocutoarei: ”Mă bucur că v-ați împlinit visul de a deveni membri în NATO, dar vreau să îți spun că de acum voi sunteți cei care va trebui să salvați NATO”.

”Începând cu această administrație (se referea la administrația Bush jr.) America se va depărta tot mai mult de ideea apărării comune și își va duce politica de una singură, antrenând în demersurile ei tot felul de alianțe oportuniste. NATO veți rămâne tot mai mult voi, noii membri din Europa de est.”,

Severin recunoaște că a fost tentat să pună această afirmație ”pe seama amărăciunii, resimțită de atâtea ori și de mine, unui om care fusese cândva în mijlocul evenimentelor și le putuse influența cursul, și care acum era obligat să stea în afara jocului”.

Dar, a constat ulterior Ne era, însă, așa. Îngrijorarea Madeleinei Albright era sinceră și justificată. ”Curând aveam să realizez că vechea maximă americană, care ar fi putut fi foarte bine scrisă pe frontispiciul Alianței nord-atlantice, „Împreună, dacă se poate; singuri, dacă este nevoie!”, a fost înlocuită cu opusul ei – „Singuri, dacă se poate; împreună, dacă este nevoie!”.

”În aceste condiții, faimosul articol 5 al Tratatului de la Washington, potrivit căruia „agresiunea împotriva unuia dintre membrii Alianței este considerată ca fiind un atac împotriva tuturor”, devine o iluzie”, conchide Severin, amintind că peste câțiva ani, ne0a avertizat și geo-politologul George Friedman, reputatul fondator al Stratfor.

Iar o reflecție cheie a fostului șef al diplomației românești este de reținut: ”România intrase în NATO prea târziu, ca o adevărată maestră a contratimpului istoric, ce este”.

Starea de discordie din NATO

Așa cum spuneam, analiza lui Severin este vastă – și include exemple clare și argumente prin care susține ideile de mai sus.

Agresiunile între statele NATO – Turcia, Franța, Grecia – interesele divergente majore, concentrările de interese pe grupuri în cadrul NATO – sunt scoate la iveală în analiză.

Iată câteva constatări și reflecții din analiza, pe care, repet, merită să o citiți integral – o găsiți la finalul articolului.

”NATO și-a amintit că garanțiile sale îi privesc pe terți, iar nu pe propriii lor membri, care, desigur, se pot bate între ei în voie”.

Franța și Grecia, versus Turcia

-”Franța își legitimează interesul pentru Libia (petrolul din Libia, n.n.) prin lupta împotriva terorismului cu baze în Africa. (…)  Și nimic nu poate consolida mai bine un regim politic decât ... un război civil! Nu-i așa?”

-”Sub comanda „liderului militar al UE” (cum se dorea a fi Franța sarkozistă, spre a compensa cedarea întâietății economice și politice europene în favoarea Germaniei), „războiul umanitar” din Libia, transformat, de îndată în intervenție internațională pentru răsturnarea guvernului legitim libian și schimbarea regimului politic al țării”.

-”Atunci, în calitate de vicepreședinte pentru politica externă, de securitate și apărare a Grupului socialist din Parlamentul european, am fost singurul care, la sesiunea dedicată situației din Africa de Nord, în prezența Înaltului reprezentant / Vicepreședinte al Comisiei europene pentru politica externă și de securitate, Cathy Ashton, am cerut ca statele UE, și în special cele membre ale NATO, să nu se implice într-o intervenție care nu se poate încheia decât cu o catastrofă umanitară, consecutivă unui dezastru geopolitic”.

-”La finele dezbaterii, colegul bulgar, Evgheni Kirilov, fost ambasador în SUA, mi-a șoptit: „Peste puțin timp toți vor constata că ai fost cel care azi a avut dreptate; azi, însă, nimeni nu era dispus să o recunoască.”

-„Intervenția s-a declanșat în primăvară, pentru ca în toamnă, să se deschidă la Paris conferința „Prietenilor Libiei” (sic!), prilej cu care reprezentanții „bunei opoziții” au semnat un acord secret prin care Franța (prin societatea Total) primea importante concesii privind exploatarea petrolului libian. Este fix același petrol de care este interesată aliata Franței din NATO, Turcia, și care a adus navele militare ale celor doi aliați față în față”.

Italia, versus Franța și Turcia

-”Spre deosebire de Franța, Italia nu luptă cu terorismul african, ci cu migrația africană. (…) Dincolo de acest interes, ținând de dorința îndeplinirii cu cinste a rolului de paznic al frontierei externe a UE, se poate identifica însă și un altul, cu tradiții mai vechi: cel pentru petrolul și gazul libian, atât de necesar unuia dintre membrii Grupului celor mai dezvoltate șapte țări ale lumii (G7), care are tot mai puține argumente spre a-și justifica locul acolo”.

-”Aceasta pune Italia în concurență și cu Turcia și cu Franța, „simpatiile” ei fiind însă mai aproape de guvernul libian, de care o leagă niște contracte foarte avantajoase încheiate (prin ENI) cu ceva timp în urmă (…) pentru identitate de rațiune, Regatul Unit împărtășește poziția Italiei și, deci, a Turciei, British Petroleum încheind în aceeași perioadă (2004), același tip de contracte ca și ENI, în schimbul „descoperirii” făcute de Guvernul Majestății Sale că actul terorist de la Lockerbee (1988) nu este chiar atât de imputabil lui Moamer Gaddafi„.

-”Premierul italian Giuseppe Conte, a acceptat să se alăture Franței și Germaniei, în ciuda divergenței agendelor lor mediteraneene / libiene, pentru a condamna amestecul Turciei, aliata din NATO, în afacerile (lor) din Libia, deși Ankara ajuta Guvernul libian oficial susținut și de ele, ca membre ale UE”.

-”De ce a făcut-o? În schimbul unei porții mai mari din fondurile europene destinate stimulării economiilor gripate de virusul SARS-CoV-2. Bine că România nu și-a revendicat drepturile reclamându-și partea cuvenită din plăcinta comună, așa că a fost de unde să se dea”.

Germania, în fine, liberă să-și urmeze planul… invidual

-”Berlinul a făcut o bună afacere vânzând arme Egiptului vecin. Care – ce să vezi? – vinde mai departe marfa respectivă (probabil în schimbul unui comision plătibil din petrolul și gazul pe care se bat Turcia, Italia, Franța și Marea Britanie) armatei generalului Haftar; adică adversarilor guvernului considerat ca legitim de ONU, NATO, UE și, desigur, Germania”.

-”De câțiva ani, de când s-a implicat în criza siriană împotriva aliaților SUA (kurzii) și a prezenței franceze de acolo, restricționând, totodată, utilizarea bazei de la Incirlik pentru NATO, Turcia se aprovizionează cu tehnică militară rusească, împotriva principiului interoperabilității aflat la temelia apărării comune prin NATO”.

-”Flancul sud-estic al Alianței nord-atlantice pare, astfel, total compromis. Și asta tocmai când SUA încălzește războiul rece cu China și vrea să scape din capcana medio-orientală și central-asiatică în care a intrat cu ani buni în urmă, căutând armele de distrugere în masă, dar mai ales petrolul și gazul de pe „axa răului””.

-”Insistența cu care Președintele Trump subliniază că securitatea și apărarea nu sunt pe gratis, dar mai cu seamă nu pot fi pe banii contribuabilului american, este văzută de mulți ca pretextul pentru desființarea, cel puțin de facto, a NATO”.

-”Alții cred că retragerea din Germania încheie cu totul cel de al doilea război mondial, aceasta, reunificată și eliberată de trupele de ocupație, putând, în fine, să își urmeze nestingherită agenda politică. Respectiva agendă este, așa cum rezultă și din planurile croite de liderii celui de la treilea Reich, pentru perioada de după conflagrația pe care nu se îndoiau că o vor câștiga, una „europeană””.

Estul, în frunte cu România

-”Mai dezbinat ca niciodată și în mare măsură cu legăturile transatlantice aproape rupte, NATO își deplasează activele militare spre est. Un est, la rându-i dezbinat atât de resentimente cu adânci rădăcini istorice (a se vedea, spre exemplu relațiile ungaro-slovace înveninate de eterna problemă a minorității maghiare, mai degrabă imperială decât națională), cât și de orientările geopolitice ale statelor ce intră în compunerea sa (Ungaria flirtează cu Rusia, Polonia pariază totul pe SUA, pe când Cehia este germanofilă), printre care și România”.

În fine, România – care, spune Severin, ”salvează NATO dar… cine mai salvează România?”. De ce spune Severin asta? Argumentul este clar – în fața dezbinării din NATO, o singură soluția apare pentru salvarea Alianței – un inamic comun. Dar nu unul pasiv, care nu reacționează, ci unul care să fie stârnit!

Iar acest rol i-ar reveni Rusiei – iar cel al stârnirii… revine României. 

Severin dă exemplul ineptelor anunțuri privind așa zisele ”incidente” între avioanele NATO și cel rusești. De fapt, niște simple exerciții de ambele părți, fără nicio încălcare a granițelor, ori a legislației internaționale – dar prezentate fals ca ”incidente„ ”intervenții”, ”interceptări” etc – de ai impresia că vezi secvențe din bătălii aeriene! Deci, nu sunt ”știri”, ci dezinformări panicarde sau, în cel mai bun caz, ridicole!

Severin ironizează acest tip de ”știri”, numindu-l ”un succes din categoria „NATO arde și baba se piaptănă””.

”Pe când membrii NATO se bat între ei și își trag reciproc preșul de sub picioare, brava Românie a rămas singură, la marginea „deșertului tătarilor”, să se lupte cu năluca rusească, chiar și când rușii, spre a-i face în ciudă, nu îi violează spațiul aerian și nu traversează frontiera externă a NATO”.

Sau, în mare – ”Un NATO în derută, care nu își poate disciplina membrii, îi cere României să provoace Rusia, precum șoarecele beat provoacă pisica”.

Întrebarea logică este – ”la urma urmei, de ce ar ataca Rusia NATO, când membrii acestei onorabile alianțe îi fac treaba păruindu-se între ei pe unde apucă?”. La Moscova, spune Severin, ”probabil, chiar dacă nu s-au deschis sticlele de șampanie, se râde sănătos”. Dar, pe de altă parte – ”Nu văd, însă, motive de râs la București”.

”În lipsa unui bun inamic extern, NATO nu își poate regăsi coeziunea”, conchide Severin, constatând însă că ”România pare hotărâtă să îl producă”.

Madeleine Albright a avut dreptate, constată Severin – ”NATO poate fi salvat numai de membrii săi estici. Doamne ferește ca nu cumva asta să se realizeze cu prețul sacrificării lor!”.

Analiza integrală o puteți citi mai jos:

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

1499
Tagurile:
NATO, România, Adrian Severin
Tematic
Adrian Severin, bătaie de joc cruntă de guvernul Iohannis-Orban
Adrian Severin, reacție radicală: ” Oricum, PSD pierde, și-a trădat misiunea!”
Adrian Severin dă în vileag ce e în spatele măsurilor Guvernului PNL – adevărata misiune!
Adrian Severin identifică lovitura de stat dată de Iohannis și cere suspendarea acestuia
Adrian Severin propune măsuri pentru combaterea speculei ilicite
Арктические комплексы ПВО Тор-М2ДТ на базе вездехода ДТ-30 после торжественной церемонии передачи в общевойсковое соединение Северного флота на территории 726 учебного центра войсковой ПВО в городе Ейске.

"Așteptăm tehnica până în august": Americanii se pregătesc debarce în Arctica

479
(reînnoit 18:21 14.04.2021)
Statele Unite ale Americii încearcă să reducă distanța rămânerii în urmă față de Federația Rusă în Arctica.

MOSCOVA, 14 apr – Sputnik, Andrei Koț. Statele Unite încearcă să reducă distanța rămânerii în urmă față de Rusia în Arctica. Recent, Forțele terestre au încheiat un contract cu concernul Oshkosh Defense în cooperare cu compania singaporeză ST Engineering și BAE Systems pentru dezvoltarea echipamentului militar pentru Arctica. S-a descoperit că americanii pur și simplu nu au mașini moderne de acest tip, iar cele pe care le au sunt deja de mult depășite. Comandamentul se așteaptă că va experimenta noutățile deja în luna august. Despre ceea ce se cunoaște despre acestea din urmă – în materialul Sputnik.

Finalizate până în iunie

Arctica reprezintă o provocare serioasă pentru orice armată. Temperaturi ultra-scăzute, creste de presiune, banchize plutitoare, lipsa infrastructurii, logistică dificilă, noapte polară îndelungată – toate acestea complică foarte mult desfășurarea unui mare grup militar.

În timpul Războiului Rece, Statele Unite, spre deosebire de URSS, nu au acordat suficientă atenție acestei regiuni, de aceea, astăzi, Pentagonul dispune de un singur spărgător de gheață funcționabil – Polar Star. Rusia are mai mult de 40 de nave de acest tip. În plus, americanii nu au, de fapt, baze militare acolo.

De asemenea, Forțele terestre nu au suficientă tehnică, care ar fi în grad să transporte mărfuri și militari în condițiile polare extrem de grele. Singurele cap tractoare-ATV-uri adecvate pentru acest lucru – suedezele Bandvagn 206 cu două șenile, care au fost adoptate sub denumirea Small Unit Support Vehicle (SUSV). Cu toate acestea, primele mașini de acest tip au fost scoase de pe linie acum 40 de ani și de mult timp nu mai corespund cerințelor moderne.

Armata a decis să actualizeze parcul tehnicii arctice și a anunțat un concurs în cadrul programului Coldweather, All-Terrain Vehicle (CATV). Pentagonul este gata să cheltuiască pentru dezvoltarea, construirea și testarea capului tractor promițător 6,6 milioane în anul fiscal 2021 și 9,25 milioane – pentru achiziționarea a 110 unități CATV.

Parcul va fi apoi extins până la 163 de ATV-uri. Prototipurile ar trebui să fie gata până pe 14 iunie. Din august până la sfârșitul lunii decembrie – testări la poligonul din Alaska. Câștigătorul va fi determinat în anul fiscal 2022.

Patru versiuni

Se așteaptă că vor fi prezentate patru versiuni de CATV-uri. ATV-ul de uz general trebuie să fie în stare să transporte la bord cel puțin nouă soldați, fără șofer, precum și să dispună de echipamente și provizii pentru trei zile de funcționare autonomă.

Versiunea sanitară cu echipament medical este proiectată pentru doi medici, doi pacienți în poziție orizontală și patru pacienți ușor răniți. ATV-ul de comandă va fi echipat cu cele mai moderne mijloace de comunicare și gestionare a trupelor. În cele din urmă, ATV-ul cargo este destinat transportării echipamentelor militare de dimensiuni mari pe distanțe lungi.

"Aceste mașini vor putea rezolva o gamă largă de sarcini la temperaturi extrem de scăzute pe terenuri, unde alte tehnici nu pot trece", a spus jurnaliștilor ofițerul armatei Statelor Unite, Tim Goddette, responsabil pentru programul CATV. "Ele trebuie să se deplaseze cu ușurință pe gheață, să depășească obstacolele de apă, să se urce cu ușurință pe dealuri, să fie ușor de întreținut și să cheltuiască combustibil în mod economic ".

Participanții la concurs se bazează pe dezvoltările anterioare. Oshkosh și ST Engineering au luat drept bază cap tractorul Bronco 3. Această mașină se află în serviciul armatei britanice mai bine de 20 de ani și a participat la ostilitățile din Afghanistan.

Bronco 3 dispune de un blindaj anti-glonț, o turelă cu mitralieră, un fund în formă de V, care reduce daunele în cazul unei explozii miniere. ATV-ul depășește obstacolele de apă la o viteză de cinci kilometri pe oră.

BAE Systems vor propune o noutate pe baza cap tractorului Beowulf, care este în multe privințe similar cu Bronco 3 și SUSV, dar are o capacitate de încărcare mai mare.

Să o ajungă din urmă pe Rusia

În "Strategia Arctică" publicată acum o lună, americanii și-au declarat în mod deschis dorința de a stingheri în regiune pe Moscova și Beijing. Pentagonului îi provoacă o preocupare deosebită Rusia, care dispune de cea mai mare flotă de spărgători de gheață din lume, de o rețea de baze militare la latitudinile nordice și de un arsenal bogat de tehnică, capabilă să funcționeze în condiții de frig extrem fără perfecționări ulterioare.

În cadrul paradelor organizate de Ziua Victoriei participă în mod constant modificațiile arctice ale sistemelor autohtone de apărare antiaeriană: complexul cu rază mică de acțiune "Tor-M2DT", complexul "Panțir-SA", precum și versiunile speciale ale mașinilor auxiliare.

Aproape toată tehnica terestră pentru regiunea arctică este montată pe baza ATV-urilor cu două șenile DT-30 "Vityaz", care nu se tem nici de cele mai severe înghețuri (până la minus 55). Unele modificații pot traversa obstacolele de apă, fapt care, în condițiile aproape constante de formare a crestelor de presiune, crește semnificativ mobilitatea. Noile complexe "Panțir" și "Tor" protejează regiunile unde sunt bazate sistemele cu rază lungă de acțiune S-400, desfășurate în Arctica începând cu anul 2015.

Dispune de un arsenal unic și prima trupă arctică completă a Forțelor terestre – cea de-a 80-a brigadă separată de pușcă motorizată, dislocată în satul Alakurtti din regiunea Murmansk. Infanteria rezistentă la îngheț învață cum să stăpânească, în special, vehiculele cu accesibilitate ridicată în zonele mlăștinoase și înzăpezite TREKOL, care se deplasează pe roți cu anvelope enorme cu presiune ultra-scăzută. Astfel de mașini traversează inclusiv terenurile accidentate, fără a reduce din viteză.

În plus, luptătorii brigăzii 80 dispun de camioane cu tracțiune integrală "Ural" și KAMAZ, adaptate la temperaturi extrem de scăzute, snowmobilurile TTM-1901 "Berkut" cu cabină încălzită, pernoptere. De asemenea, de sănii trase de câini și reni.

În anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei, săniile au jucat un rol important în apărarea regiunii polare. Pe câini și reni erau livrate munițiile și personalul militar la locul de muncă. Animalele pot să treacă acolo unde tehnica s-ar bloca. În plus, pentru brigada arctică, se dezvoltă modificații speciale ale tancurilor, ale mașinilor de luptă ale infanteriei și ale elicopterelor – în special Mi-8AMTSh-VA cu un sistem de încălzire a agregatelor instalației de propulsie.

479
Tagurile:
Americani, Arctica
Tematic
Bastion, apărarea de coastă a Rusiei, a lansat primele rachete supersonice în Arctica
Catastrofă climatică: consecințele globale ale emisiilor de metan din Arctica
Putin: Rusia va fi activă în Arctica... „O rachetă ajunge la Moscova în 15 min”

Загрузка...

Patrulă invizibilă: Nava submersibilă BOSS a fost dezvoltată în Rusia

596
(reînnoit 16:58 14.04.2021)
Biroul central de construcție a tehnicii marine "Rubin" a prezentat proiectul navei submersibile de patrulare "Straj", care combină virtuțile submarinului cu cele ale unei navei de suprafață.

Nivelul științific și tehnologic al industriei construcțiilor navale rusești permite abordarea soluțiilor de proiectare într-un mod nestandard. Nava de patrulare "Straj" cu funcțiile unei nave de suprafață și a unui submarin este capabilă să surprindă specialiștii diferitor țări.

Noutatea va fi exportată sub denumirea BOSS (Border and Offshore Submersible Sentry).

Biroul central de construcție a tehnicii marine "Rubin" a prezentat proiectul navei submersibile de patrulare "Straj", care combină virtuțile submarinului cu cele ale unei navei de suprafață. Prețul și dimensiunile relativ mici, caracteristicile tehnice remarcabile, fiabilitatea tradițional ridicată, posibilitatea de a plasa la bord o gamă largă de rachete și torpile (sau echipament științific) face ca BOSS-ul să fie atractiv pentru multe țări cu bugete de apărare mici.

Biroul de construcție "Rubin" – unul dintre liderii mondiali în proiectarea submarinelor – este biroul de frunte în Rusia în ceea ce privește construcția navelor submersibile, cu o experiență de 120 de ani în crearea navelor submersibile și aparatelor de clase diferite (inclusiv tehnică civilă).

La exterior, BOSS-ul seamănă cu submarinul diesel-electric al proiectului 613 – un succes constructiv, unul dintre cele mai larg răspândite și vândute submarine din lume (la fel, dezvoltat de "Rubin"). Nava submersibilă are caracteristici tehnice similare: lungimea de 60-70 de metri, în funcție de dotări, un deplasament de aproximativ 1000 de tone, un echipaj de 42 de persoane. Aceasta poate fi echipată cu rachete ghidate, cu torpile, cu drone, cu instalații de artilerie și cu ambarcațiuni mici de mare viteză pentru grupurile de inspecție. În timpul alegerii sistemelor de arme, dispozitivelor și echipamentelor, specialiștii Biroului de construcție "Rubin" s-au orientat spre modelele contemporane, verificate și seriale ale submarinelor, navelor de suprafață și avioanelor.

Potențialele ținte ale noului "nautil", în apă și la suprafață ei, pot deveni navele de război și obiectele de coastă ale unui inamic high-tech, precum și pirații mai puțin echipați, contrabandiștii, braconierii. BOSS-ul poate fi folosit în mod eficient și în calitate de navă de spionaj sau de cercetări științifice.

Cefaleea NATO

Pentru a înțelege gama de posibilități și de sarcini ale noii nave, este necesar să ne reîntoarcem la proiectul 613 (conform clasificării NATO – Whiskey). Submarinul, cu simplitatea și fiabilitatea puștii sistemului Mosin, avea un deplasament de 1347 de tone, o lungime de 76 de metri, o lățime de 6,6 metri și putea să se deplaseze la o viteză de până la 18,5 noduri, la adâncimi de până la 200 de metri. Raza maximă de acțiune la suprafață – 8500 de mile (mai mult de 15 mii de km). Armele principale: șase torpile de calibru 533 mm (patru în proră și două în pupă), care puteau fi echipate și cu focoase nucleare (muniție – 12 torpile sau 22 de mine). Autonomie – 30 de zile. Echipaj – 52 de persoane.

Proiectul 613 a fost dezvoltat pentru a fi armat cu torpile, totuși, au fost construite șase submarine modificate, armate cu rachete – după balustrada care înconjura ruful se aflau, în două containere rezistente, două rachete de croazieră P-5 cu o rază de acțiune de aproximativ 300 km (pentru a trage din poziția de suprafață în țintele de coastă).

În construcția serială a proiectului 613 se folosea pe scară largă metoda secțional-continuă (adică întregul corp al navei era împărțit în secțiuni separate și specialiștii lucrătorii, echipamentele specializate lucrau la aceeași secțiune în continuu, numai că la diferite obiecte, care erau identice), sudarea automată și controlul radiografic al cusăturilor de sudură. Flota sovietică primea câte un nou submarin o dată la cinci zile. Timp de șapte ani (1950-1957), au fost construite 215 de submarine diesel-electrice cu un deplasament mediu, care puteau, la fel de eficient, să efectueze lovituri cu torpile, să spioneze, să rezolve sarcini de aranjare a minelor, să presteze servicii operative și poziționale în regiunile unde inamicul se disloca. Despre supraviețuirea proiectului vorbește faptul că submarinele proiectului 613 au fost în uz până la sfârșitul existenței Uniunii Sovietice, adică aproape 40 de ani (în 1990, în cadrul Flotei Mării Negre, își continuau serviciul 18 submarine apte de muncă).

Submarinele multifuncționale ale proiectului 613 au fost livrate în masă peste hotare (aproximativ 40 de unități) – Forțelor navale ale Bulgariei, Cubei, Indoneziei, Egiptului, Siriei, Republicii Populare Democrate Coreene, Poloniei. Chinei i-a fost transmisă documentația tehnică și mai mult de 20 de submarine au fost construite la uzinele din Shanghai și Hankou.

Desigur, noua navă submersibilă de patrulare a moștenit calitățile principale ale proiectului 613 – durabilitatea, fiabilitatea și eficiența. În rest, BOSS-ul este copilul de înaltă tehnologie al secolului 21, cu arme calitative noi și mai puternice, cu mijloace de comunicare, navigare și hidroacustică.

Potențial

Patrularea militară clasică pe mare este o manevră îndelungată a navelor de suprafață și a submarinelor într-o anumită zonă, care sunt mereu gata de a-și ocupa poziția de luptă și de a ataca navele sau obiectele terestre ale inamicului. Desigur, prezența navelor Marinei Federației Ruse într-o anumită zonă a Oceanului Planetar, care desfășoară, la ordinul Președintelui (Guvernului), acțiuni de natură non-militară (manevre, execiții, vizite etc.) pentru a exercita presiune asupra unui alt stat (grup de state) în scopul asigurării intereselor naționale în regiunea respectivă este valabil, dar esența a ceea ce se întâmplă nu se schimbă, nava de patrulare, fiind departe de țărmurile native, îndeplinește mereu sarcina de luptă într-o stare de alertă permanentă în fața unui atac de rachete, de artilerie sau de torpile. Anume din acest motiv, Federația Rusă reacționează la apariția distrugătoarelor americane în aproprierea țărmurilor sale în Marea Negră, Bering sau Japoniei.

În Marina Rusă, până de curând, se ocupau de patrularea acvatoriilor navele de patrulare, pe când în forțele navale ale NATO – distrugătoarele de escortă, fregatele, corvetele și navele din zona de coastă. Este dificil să se pună un semn de egalitate între navele tradiționale de suprafață și submersibilul BOSS (pentru el, va fi necesară completarea tacticii de utilizare în luptă). Particularitățile exploatării noii navei ne permite să afirmăm că Biroul de construcție "Rubin" a creat un submarin hibrid.

Patrularea militară în poziție subacvatică permite supravegherea secretă a inamicului, a celor care încalcă frontiera sau a contrabandiștilor, asigură atacuri cu efect surpriză sau răspunsuri la amenințări. La adâncime, este mai ușor să se rupă de forțele inamice superioare și acolo nu există nicio furtună. Caracteristicile de suprafață reprezintă un bonus pentru echipaj, care poate respira aerul proaspăt de mare pe parcursul călătoriei și nu un produs de regenerare (ca pe submarinele clasice). Posibilitățile de studiu științific al platformei continentale ale navei submersibile de patrulare sunt mai mari decât cele a unei nave de suprafață similare. În plus, BOSS-ul poate servi drept o "clasă" de studiu relativ ieftină pentru pregătirea echipajelor și a infrastructurii de coastă – cu vizarea dezvoltării forțelor navale naționale, obținerea experienței și a submarinelor "de mărime naturală" de către țările individuale.

596
Tagurile:
Nave militare, Rusia
Tematic
Submarin american era pregătit să scufunde navele rusești din Siria în 2018
Țirkon a îndepărtat navele occidentale de țărmurile Rusiei
VIDEO: Navele rusești au ieșit în Marea Neagră, unde se îndreaptă navele SUA

Загрузка...
 Johnson & Johnson Janssen Covid-19 vaccine

Vaccinul Johnson oprit în SUA încă o săptămână

0
(reînnoit 18:57 15.04.2021)
Administrarea vaccinului Johnson & Johnson a fost oprită pentru cel puţin încă o săptămână în Statele Unite

BRUXELLES, 15 apr – Sputnik. Un grup de experţi care s-a reunit ieri în SUA a susţinut că are nevoie de mai mult timp pentru a evalua posibilele legături dintre administrarea vaccinului Johnson & Johnson şi formarea unor cheaguri de sânge grave. Din acest motiv, folosirea vaccinului a fost oprită pentru cel puțin încă o săptămână.

Un grup de experţi s-a reunit la solicitarea Centrelor americane de combatere şi prevenire a bolilor (cea mai importantă agenţie americană de sănătate publică) după ce au fost descoperite şase cazuri de femei care au dezvoltat cazuri grave de cheaguri de sânge şi un nivel scăzut de trombocite după injectarea acestui vaccin. Una dintre acestea, în vârstă de 45 de ani, a decedat. Un al şaptelea caz, cel al unei femei în vârstă de 28 de ani, a fost menţionat în timpul întâlnirii experților de ieri.

Vaccinul Johnson & Johnson a fost deja administrat la 7.5 milioane de persoane în SUA.

"Nu vreau ca nimeni să sugereze că este ceva fundamental în neregulă cu acest vaccin", a declarat preşedinta comisiei, Beth Bell, precizând că doreşte să poată înţelege şi apăra decizia luată "pe baza unei cantităţi rezonabile de date".

Nu a fost stabilită data următoarei şedinţei a grupului de experţi, dar se aşteaptă ca aceasta să aibă loc într-un interval de şapte până la zece zile.

Conform prezentărilor din cadrul reuniunii grupului, primele şase cazuri identificate au fost toate la femei albe, fără antecedente de cheaguri de sânge, una dintre acestea urmând un tratament contraceptiv oral pe bază de estrogen/progesteron.

Deşi nu s-a demonstrat o legătură cu vaccinarea, oamenii de ştiinţă o consideră "cauza probabilă" a fenomenului.

0
Tagurile:
vaccin
Tematic
UK, anunţul lui Johnson: a doua fază a relaxării – calea către libertate, din ce dată?
Vaccinul Johnson & Johnson, suspendat la 3 clinici din SUA din cauza efectelor adverse
Vaccinul Johnson pentru penitenciarele din România a fost oprit în SUA ca fiind periculos
Vaccinul Johnson nu mai vine în Europa

Загрузка...