Rachetă balistică Iskander - M

Arma rusească: De ce „Iskander” va fi setat asupra țintelor maritime

491
(reînnoit 20:22 29.07.2020)
Prin acoperirea frontierelor sale terestre și maritime cu sisteme de rachete ”Iskander-M”, Rusia își consolidează securitatea națională și internațională, scrie observatorul militar Alexandr Hrolenko.

De Aleksandr Hrolenko

Strategia este una logică: cu cât mai multe sisteme vor fi și va fi mai mare probabilitatea unor pierderi pentru potențialul agresor, cu atât va fi mai sigură pacea în Europa și Asia.

Potrivit unei surse a ziarului ”Izvestia” din cadrul Ministerul rus al Apărării, sistemele de rachete operaționale-tactice ”Iskander-M” vor fi folosite pentru a lovi navele de desant și amfibii inamice. Brigăzile de rachetă ale Forțelor Terestre au început să exploreze tactica de luptă navală, complexul este pregătit din punct de vedere tehnologic pentru a respinge debarcarea inamicului. Sistemul "Iskander-M" are caracteristici excelente în ceea ce privește gama și precizia distrugerii țintei, nu există analogi în lume.

Trageri pe mare ale ”Iskander-M” au avut loc pe 20 iulie, în timpul verificării inopinate a unei formațiuni de rachete din cadrul districtului militar sud al Forțelor Armate ale Federației Ruse. Sistemul a distrus convențional acumularea de tehnică militară în momentul descărcării de pe navele de debarcare și a împiedicat ocuparea coastei Mării Negre de către forța de desant „inamică”.

Fiind integrat în sistemul automatizat de comandă și control, Iskander-M, în apărarea litoralului, este capabil să primească indicații despre ținte în timp real de la aviație, flotă, formațiunile de spionaj și drone și să lovească ținte aflate în mișcare pe mare (ținând cont de corecția pentru cursul și viteza navelor inamice).

Rachetele ”Iskander-M” sunt de neînvins pentru sistemele de apărare anti-rachetă existente și de perspectivă, sunt capabile să parcurgă peste 500 de km în 4 minute, în timp ce focoasele 9M728 sau R-500 deviază de la țintă cu nu mai mult de 1 metru. Îmbinate cu sistemele de rachete de coastă ”Bal” și ”Bastion” (cu o raza de acțiune de 260 km și respectiv 350 de km), puternicul ”Iskander” este capabil să consolideze apărarea eșalonată și să transforme frontierele maritime ruse cu adevărat în unele de necucerit.

Anterior, Ministerul rus al Apărării a anunțat despre reînarmarea tuturor celor zece brigăzi de rachete cu sisteme de tip ”Iskander-M” și formarea a încă trei brigăzi. Industria rusă de apărare produce anual două seturi de brigadă. În același timp, ”iskandarii” sunt modernizați pentru a îmbunătăți eficacitatea lor de luptă.

Lansări asupra navelor

Navele de război, aviația navală și forțele de coastă ale flotelor din Marea Baltică, de Nord, Pacific, Marea Neagră și Flotila Caspică sunt în mod tradițional responsabile de apărarea liniei de coastă rusești. În acest caz, un rol important îl joacă și sistemele de rachete anti-nave mobile ”Bal” și ”Bastion”.

Cu timpul, formațiunile de luptă de pe țărm „devin tot mai dense”. Așadar, Flota Baltică în 2019 a primit propriul regiment de tancuri - cu orientare anti-desant, iar Flota Mării Negre este consolidată de al treilea regiment aerian - din Crimeea. Implicarea extraordinară a brigăzilor de rachete (Forțele Terestre) dotate cu sisteme ”Iskander-M” în apărarea litoralului face posibilă setarea rapidă a potențialului de atac al armelor de precizie ale Rusiei în ”teatrele” maritime.

Potrivit dezvoltatorului, setul complet al brigăzii de rachete rusești este format din 51 de vehicule, inclusiv 12 lansatoare, 12 încărcătoare de transport, 11 de comandă și 14 vehicule de sprijin. Adică, în timp de două minute, brigada este capabilă să lovească 24 de rachete (înainte de reîncărcare). O salva a unei brigăzi consolidate - 32 de rachete.

Cu cât mai multe ținte pe mare vor fi distruse de Iskander, cu atât mai puțini militarii ruși vor trebui să lupte pe țărm. Bătaia de cap nu este zădarnică, deoarece tactica ofensivă modernă a potențialului inamic implică diverse variante de desant maritim (în Marea Baltică au loc multe astfel de exerciții desfășurate de NATO). Este exersat desantul pe țărmul neechipat și debarcarea marină peste linia orizontului de pe nave amfibie - pe bărci și elicoptere de mare viteză, având sprijinul navelor de escortă de atac și a aviației. O lovitură puternică a sistemului ”Iskander„ la o distanță de până la 500 de kilometri poate deturna o astfel de operațiune a inamicului chiar din startul acesteia. În plus, sistemele ”Iskander-M” pot susține la fel de eficient acțiunile marinei ruse.

Nu este deloc o coincidență faptul că prezența complexelor ”Iskander-M” în cadrul exercițiilor irită întotdeauna comandamentul NATO, pentru că nu au ce să-i opună. Și aici, iată, o nouă surpriză pe mare pentru Alianță. Complexele și rachetele Iskander modernizate, cu o rază de acțiune mai mare de distrugere a țintelor (promite Rostec), vor reduce semnificativ activitatea provocatoare a forțelor maritime NATO și vor consolida securitatea internațională în perimetrul frontierelor rusești. Este important să subliniem aici: Rusia nu amenință pe nimeni, răspunde doar asimetric la ostilitatea Occidentului, reacționează în mod adecvat la potențialul tot mai mare de atac al blocului militar occidental în regiunea Mării Baltice și a Mării Negre. Dacă Alianța încetează să desfășoare în mod clar poziții de apărare anti-rachetă și noi baze militare în apropierea granițelor rusești, ”iskanderele” își vor demonstra capacitățile unice exclusiv pe poligoanele din cadrul exercițiilor militare.

Cvasi-balistică irezistibilă

Sistemul de rachete ”Iskander-M” este proiectat pentru nimicirea cu mare precizie a țintelor de dimensiuni mici și a țintelor de platformă (cu mai multe tipuri de focoase, inclusiv focoase termonucleare) la o distanță de până la 500 de kilometri. Pentru direcționare este utilizat un sistem de navigație inerțial și un semnal de la sateliții GLONASS. În faza finală, este activat un cap optic inteligent de direcționare, care oferă o precizie de câțiva metri. Rachetele pot fi redirecționate în timpul zborului, permițându-le să atace ținte aflate în mișcare, inclusiv nave ale forțelor maritime inamice.

Complexul dispune de două tipuri de rachete: aerobalistică 9M723 - zboară pe traiectorii cvasi-balistice la altitudini de până la 50 de km, de croazieră 9M728 sau R-500 - se îndreaptă spre țintă la altitudini mici. Rachetele de înaltă precizie ale ”Iskander” au o suprafață reflectorizantă mică, traiectorii de zbor complexe (sunt conduse de cârme dinamice pe gaz și aerodinamice) și nu pot fi detectate de niciun sistem de apărare anti-aeriană existent. După lansare și în apropiere de țintă, rachetele manevrează energic cu o supraîncărcare de la 20 la 30g. Masa de lansare a rachetei este de 3,8 tone, lungimea este de 7,2 metri, viteza este de peste 2 km pe secundă, intervalul dintre lansări este de un minut.

Principalele ținte „pe țărm” sunt sistemele de rachete și sisteme cu reacție cu lansare multiplă aflate pe poziții, aeronavele de luptă pe aerodromuri, posturile de comandă inamice și centrele de comunicare, inclusiv cele protejate.

Sistemul „Iskander-M” depășește cei mai buni omologi străini (Lance, ATACMS, Pluton) în privința preciziei, eficiența în pregătirea rachetelor pentru lansare și alte caracteristici. Principalele avantaje ale complexului sunt mobilitatea strategică, capacitatea de a efectua deghizat sarcini de luptă și de a lansa atacuri de rachete, calcule automatizate și introducerea unei misiuni de zbor, o mare probabilitate de a finaliza o misiune de luptă în condiții de incendiu și contramăsuri electronice. Permiteți-mi să vă reamintesc că ”Iskanderii” rusești au fost testați cu succes în condiții de luptă pe teritoriul Republicii Arabe Siriene. Pentru comparație, Statele Unite au abandonat propriul omolog al ”Iskander”, deoarece compania Raytheon nu a putut să dezvolte un nou Sistem de înaltă tehnologie pentru Pentagon.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

491
Tagurile:
Iskander, Rusia
Тема:
Industria militară rusă (158)
Tematic
De ce India va da 2 miliarde de dolari pentru avioanele rusești MiG-29 și Su-30
Rusia a creat “asasinul perfect” al sistemelor de luptă pe o rază de 10 km
Cale de întoarcere nu este: Turcia, a doua testare a S-400 împotriva avioanelor americane
Rusia își construiește o nouă flotă: pe 16 iulie va începe construcția a 6 nave
Arma rusească: Aeromobilul blindat Strela dezvoltă o viteză de 155km/oră
Flota rusă a primit Be-200: Avioanele-amfibie vor apărea în mările Azov și Caspică
Exercițiul NATO Sea Breeze 2020 în Marea Neagră - Jocuri cu butoiul de pulbere
Arma rusească: „Laleaua” termonucleară - cel mai puternic mortier din lume
Ce face submarinul nuclear rusesc de clasa „Antey” în Marea Baltică
Компрессорная установка Креховского месторождения природного газа

Rusia și Statele Unite împart piața europeană: cine va suplini depozitele de gaze

145
(reînnoit 19:16 12.04.2021)
Coronacriza nu va permite Europei să cumpere resursa energetică costisitoare de peste ocean. Aceasta va fi nevoită să achiziționeze materii prime rusești. Cât va câștiga "Gazpromul" și bugetul de stat grație exportului în străinătate, a aflat Sputnik.

MOSCOVA, 12 apr – Sputnik, Irina Badmaeva. Iarna rece și prelungită a golit depozitele europene de gaze. A rămas doar o treime din rezerve. Americanii au decis să profite de acest lucru și au propus o cantitate mare de gaz lichefiat. Cu toate acestea, coronacriza nu va permite Europei să cumpere resursa energetică costisitoare de peste ocean. Aceasta va fi nevoită să achiziționeze materii prime rusești. Cât va câștiga "Gazpromul" și bugetul de stat grație exportului în străinătate, a aflat Sputnik.

Înghețuri anormale pentru Europa

Toamna și iarna, europenii au folosit mai mult de 65 de miliarde de metri cubi de gaz – maximumul ultimilor zece ani. Despre acest lucru informează "Gazprom" cu referire la GasInfrastructureEurope. Apogeul anterior a fost în 2018, când în februarie – martie, Europa a fost lovită de un ciclon cu înghețuri anormale și ninsori.

Vremea a jucat o festă rea și în acest sezon de încălzire. În ianuarie, "Gazpromul" a fost nevoit să crească de urgență livrările în Europa înghețată. A trimis cu 32,4 procente mai mult decât de obicei în Germania, cu 77,3 – în Franța, cu 21,2 – în Olanda, cu toate 100 – în Italia.

În plus, a crescut exportul și în Asia, unde, la fel, au ajuns frigurile. În consecință, pe piață a apărut un deficit, care a provocat o creștere explosivă a prețurilor spot – bunurile, valorile mobiliare sau valuta se vinde în condiții de livrare imediată.

Așa, de exemplu, în Asia, a existat un moment când cotațiile depășeau o mie de dolari pe o mie de cuburi. Unele contracte erau încheiate cu 1400. În Europa, prețurile depășeau treapta de 300 de dolari, în pofida faptului că în bugetul conservativ al "Gazpromului" pe 2021 este fixată o valoare de 170.

Ca urmare, exporturile rusești în străinătate au crescut până la 19,5 de miliarde de metri cubi – cu aproape 46% mai mult față de anul precedent.

Nici februarie nu i-a răsfățat pe europeni cu vreme bună. În această lună, trei zile la rând, din depozitele europene s-a scos o cantitate maximă – mai mult de un miliard de metri cubi pe zi.

Până la 25 martie, când s-a încheiat sezonul rece, stocul mediu al "metrourilor" Lumii Vechi a scăzut până la 29%. În special, în Germania și Austria – până la 26, în Olanda – până la 23, în Franța – până la 17.

Pentru a nu îngheța iarna viitoare, europenii trebuie să pompeze cu 57,3% (aproape cu 24 de miliarde de metri cubi) mai mult decât anul trecut, a calculat "Gazpromul". Această cifră este comparabilă cu totalul exporturilor în 2020 în Franța și Olanda. Campania de stocare începută, privind suplinirea depozitelor, promite să devină una dintre cele mai mari din anul 2011.

Alternative la gazul rusesc

În 2020, ponderea materiilor prime autohtone pe piața europeană a gazelor a fost de aproximativ 33%, a informat directorul general al companiei "Gazprom Export", Elena Burmistrova. Potrivit ei, "începând deja cu al treilea trimestru, volumul exporturilor a atins, iar în unele cazuri a depășit, indicatorii pre-criză". Toate obligațiile față de importatori au fost îndeplinite. În plus, până la sfârșitul anului, prețurile contractelor s-au dovedit a fi mai mici față de prețurile spot din hub-urile europene. Acest lucru a stimulat suplimentar livrările.

Combustibilul albastru livrat Uniunii Europene, provine, pe lângă Rusia, din Norvegia, Qatar, Algeria, SUA și Nigeria. Consumatorii principali – Germania, Marea Britanie și Italia. Mai mult, germanii și britanicii primesc gazul rusesc prin "Nord Steam". Nu există alte opțiuni. Desigur, pot să utilizeze gazul natural lichefiat (GNL), dar el este mai scump. În plus, aceasta necesită terminale speciale, de care Germania, de exemplu, nu dispune. GNL-ul este livrat acolo prin Belgia și Olanda.

În Italia și Marea Britanie, există terminale, dar, și acolo, nu se grăbesc să renunțe la gazul din gazoduct. De aceea, principalii cumpărători ai resursei energetice rusești nu susțin lupta Statelor Unite cu "Nord Stream – 2".  Mai mult, Germania a propus americanilor să finanțeze construcția de terminale pentru recepția GNL-ului lor, numai să lase în pace proiectul "Nord Stream – 2".  Vara trecută, Berlinul era gata să aloce pentru asta un miliard de euro. Dar Washingtonul a rămas neclintit.

Proiectul rusesc are destui oponenți în UE: Cehia, Polonia, Ungaria, Slovacia, România, Croația. Acestea sunt țări de tranzit, respectiv, ele câștigă destul de bine pe baza acestui lucru.

Apropo, Varșovia și-a declarat deja intenția de a se descurca fără gazul rusesc din 2022. Polonezii mizează pe conducta de gaz Baltic Pipe, care se construiește spre platforma continentală norvegiană în Marea Nordului. Restul – GNL de peste ocean.

Americanii, desigur, ar fi bucuroși să suplinească depozitele europene – mai ales acum, când cererea asiatică a scăzut. În martie, Lumea Veche a cumpărat de la ei 11 miliarde de metri cubi – de două ori mai mult decât în ​​ianuarie și februarie. Statele Unite au asigurat 30% din livrările în Europa de Vest. Mai mult, acum, în mări și oceane se află mai mult de 70 de petroliere cu GNL american.

Cine va suplini depozitele europene

Dar criza nu a trecut încă, iar gazul natural lichefiat este în continuare mai scump decât gazul din gazoduct. În plus, "Gazpromul", spre deosebire de concurenți, poate crește rapid producția și livrările zilnice. Compania dispune de "metrouri" proprii în Europa.

Iar direcția vest-europeană este o prioritate, întrucât rentabilitatea "Nord Stream" este încă discutabilă, observă Alexandr Timofeev, profesor asociat al Universității Ruse de Economie Plehanov. "Iarna rece și prelungită a asigurat o cerere bună. Ea poate crește mai repede decât stocul depozitelor, ceea ce, la rândul său, va duce la o creștere a prețurilor deja până în toamnă", spune interlocutorul.

După părerea consultantului independent privind dezvoltarea complexului combustibilo-energetic al Rusiei, VYGONConsulting, în acest an, "Gazpromul" poate crește exportul de gaz în străinătate până la 210 miliarde de metri cubi – cu 17% mai mult decât în ​​2020 și aproape de cinci și jumătate mai mult decât în ​​anul "pre-covid" 2019.

Așa, de exemplu, în primul trimestru, exporturile "Gazpromului" au crescut cu 30,7%. "Mai devreme, furnizorul a pus prețul de 170 de dolari pe o mie de metri cubi. Dar, apoi, planurile au fost revizuite. Acum se presupune un preț mediu anual de 200 de dolari. Ideea constă în faptul că contractele pe termen lung sunt în mare parte legate de prețurile spot europene. În plus, au crescut cotațiile de petrol, de care depind cotațiile de gaze. Prin urmare, "Gazpromul" are toate șansele să-i convingă pe consumatori de validitatea planurilor sale", consideră Mark Goihman, analistul principal al centrului de informații și analitică TeleTrade.

Apropo, gazul a continuat să se scumpească și după sfârșitul sezonului de încălzire. Acum, la hub-ul olandez TTF (Title Transfer Facility Natural Gas Price Index) pe spot – 252 de dolari pe o mie de metri cubi, acest preț reprezintă maximumul din 2018.

Drept urmare, în acest an, veniturile "Gazpromului" datorate livrărilor în străinătate vor crește de 1,7 ori, până la 42 de miliarde de dolari, menționează VYGON Consulting. Iar această sumă este foarte binevenită bugetului de stat.

145
Tagurile:
Rusia, SUA, Gazprom, coronavirus

Загрузка...
Cristina Cânepă

Fost student SUA: „Românii de pretutindeni, lupte pentru apărarea bogăţiilor naţionale”

183
Un fost student în Statele Unite, Cristina Cânepă, ne vorbeşte, într-un interviu exclusiv pentru Sputnik, despre comunitatea de români din Pittsburgh, despre cum s-au solidarizat românii în sprijinul unei cauze naţionale, precum şi despre comunitatea de ruşi din SUA.

Ai studiat în Statele Unite, în Pittsburgh, un oraş unde se află mai multe comunităţi etnice, printre care şi o comunitate destul de numeroasă de români. Povesteşte-ne câte ceva despre comunitatea de români şi despre asociaţia de studenţi români din Pittsburgh, din timpul studiilor tale acolo.

Eu am ajuns în Pittsburgh la studii la începutul anilor 2000 și am găsit acolo o comunitate românească destul de numeroasă, formată atât din români care se stabiliseră în Pittsburgh, cât și din studenți și cercetători veniți după anii ‘90 spre a studia temporar în universitățile din oraș.

În SUA, universitățile încurajează implicarea studenților în activități sociale și culturale și chiar acordă fonduri asociațiilor studențești pentru organizarea de astfel de activități. Astfel, în universitățile unde au ajuns mai mulți studenți, masteranzi şi doctoranzi romani, s-au înființat în timp asociații de studenți și cercetători romani (Romanian Student Asociation, RSA).

La Universitatea Carnegie Mellon (CMU) inițiativa înființării acestei asociații i-a aparținut lui Tudor Dumitraș, atunci doctorand în departamentul „Electrical and Computer Engineering” de la CMU, actualmente profesor la Universitatea din Maryland. După înființare, asociația studenților romani de la CMU a organizat diverse activități pentru promovarea culturii și tradițiilor românești, cum ar fi, spre exemplu, pregătirea grupului de dansuri populare condus de Slava Arabagi, atunci doctorand în departamentul de Computer Science de la CMU.

Grupul a avut în componenţă studenți și doctoranzi de la CMU și de la Universitatea din Pittsburgh și a organizat dansuri la diverse festivaluri internaționale din cele două campusuri universitare, participând și la Festivalul de Mâncare Românească organizat de enoriașii bisericii ortodoxe românești „Sf. Andrei” din Pittsburgh. S-a mai organizat, în fiecare an de 1 martie, Ziua Mărțișorului în care această tradiție specifică romanilor era prezentată colegilor americani și internaționali și chiar se manufacturau mărțișoare la faţa locului. Ne-am unit atunci și cu colegi bulgari care ne-au spus că aveau și ei aceeași tradiție sub numele de „martenitsa”.

Ai pomenit de biserica ortodoxă românească „Sf. Andrei” din Pittsburgh, este frumos că românii aveau biserica lor acolo (aşa cum se întâmplă, de fapt, în toate ţările unde sunt comunităţi mari de români). Ne poţi spune câte ceva despre biserica românească şi cum s-a înfiinţat?

Prin eforturile enoriaşilor români, s-a reuşit cumpărarea de la Biserica Catolică a clădirii unei biserici din cartierul Mckees Rocks. Fireşte, a fost ales ca hram al bisericii Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul românilor, astfel că hramul era mereu legat de Ziua Națională a României. Slujba era în limba româna. După slujba de duminică, se organiza mereu o agapă frățească. În clădirea bisericii era și o sală de mese destul de încăpătoare și o bucătărie, astfel că puteau sta la masă și 30-40 de persoane. Atmosfera de sărbători, mai ales de sărbătorile mari (cum sunt Naşterea Domnului, Învierea), era foarte caldă şi plină de bucurie, iar între români era un spirit de unitate şi întrajutorare.

Apropo de unitate, cum se raportau românii de acolo la situaţia din ţară, chiar dacă se aflau la mare depărtare? Au fost momente când românii de acolo s-au solidarizat în sprijinul anumitor cauze legate de România?

Aş putea menţiona un exemplu de unitate a românilor de acolo într-o cauză legată de apărarea resurselor noastre naţionale. Îmi amintesc de o activitate organizată în 2010 de RSA la CMU, şi anume, Ziua Roșiei Montane. La o astfel de activitate s-a difuzat filmul „Noul El Dorado – Roșia Montană” şi s-a discutat cu argumente pro și contra despre proiectul propus de RMGC, popularizându-se astfel problema Roșiei Montane în campusul CMU, invitat fiind Theodor Braşoveanu de la Universitatea Princeton.

Fructificarea tuturor activităților dedicate Roșiei Montane a avut loc printr-o scrisoare deschisă, publicată pe 14 iulie 2010 și semnată de 17 asociații de studenți și cercetători români din străinătate (asociațiile de studenți de la Princeton, CMU, Caltech, MIT, Stanford, Harvard, Chicago, Rutgers, Arizona State, Wisconsin, Illinois, Yale, ADERF, Ad Astra, GRSPS, LSRS), precum și de alte asociații (de mediu și nu numai) din ţară și din străinătate.

Această acțiune este un exemplu de solidarizare a românilor de pretutindeni pentru ca România să rămână a românilor şi ca patrimoniul nostru natural, cultural și istoric să fie respectat și protejat. În scrisoare, care poate fi citită şi astăzi la această adresă, se atrăgea atenţia că „dacă nu luăm atitudine acum, peste 17 ani, când exploatarea de aur va fi luat sfârşit, generaţia noastră se va confrunta cu un dezastru ecologic şi cu problemele unei zone economice defavorizate. Nu putem abandona moştenirea noastră culturală de dragul unor promisiuni de îmbogăţire efemeră! Acum, cât nu este prea târziu, ne stă în putere să ne solidarizăm cu cei care cred într-un viitor mai bun pentru Roşia Montană, bazat pe respectul faţă de natură, tradiţii şi istoria locului”.

O astfel de atitudine, atât din partea românilor din străinătate, cât şi a celor din ţară, în apărarea resurselor noastre naționale trebuie să continue și astăzi, când, sub pretextul pandemiei, se încearcă înstrăinarea bogățiilor naționale, fie că e vorba de gazul din Marea Neagră, de pământurile agricole, de Hidroelectrica, Portul Constanţa, CEC Bank ş.a.m.d. Românii trebuie să fie uniţi și să ia atitudine în legătură cu problemele ce privesc viitorul României!

După ce ai terminat studiile în Pittsburgh, te-ai întors în România. Ce părere ai despre faptul că emigraţia în număr mare a românilor este o problemă principală şi îngrijorătoare cu care România se confruntă de 30 de ani?

Emigrația din ultimii 30 de ani are multiple cauze. Mulți dintre cei care au plecat fără a avea studii sau fără să fie angajați acolo cu carte de muncă pe perioadă nedeterminată s-au întors în ţară acum, în contextul pandemiei. Putem spune că folosește și pandemia la ceva. Sunt și romani cu studii și poziții bune în Occident care au hotărât să se întoarcă în Romania după experimentarea unui an de lockdown.

Putem să ne gândim şi la momentele din istorie când românii au fost nevoiţi să emigreze în număr mai mare, la cauzele şi condiţiile care i-au determinat pe români să facă această alegere de a pleca. De exemplu, ne putem întreba cine au fost emigranții români care au ajuns în Pennsylvania la sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului XX, când zona a cunoscut o creştere economică spectaculoasă (care a şi atras mulţi migranţi)? După cum arată şi statisticile americane, majoritatea emigranţilor români de atunci erau români din Transilvania ocupată de habsburgi, români care plecau în căutarea unui trai mai bun, alungați fiind de discriminarea și lipsa de drepturi cu care se confruntau sub regimul austro-ungar. Este adevărat că erau mulți și victimele unor dezinformări, fiind mințiți că în Pittsburgh vor putea căștiga într-o lună cât ar căștiga în Sibiu sau Făgăraș într-un an, ceea ce, la faţa locului, se dovedea a fi foarte departe de adevăr.

Gabriel Antoniu Lavrincic (stânga)
© Photo : Gabriel Antoniu Lavrincic (arhivă personală)

Aceeași fantasmă o „cumpără” și acum, o sută de ani mai tărziu, mulți din cei plecați din ţară. Atât de mulți din păcate pleacă în Occident lăsându-și familia, copiii în ţară, crezând că în Vest îi așteaptă „oportunitățile” și se trezesc acolo fără asigurare de sănătate, fără carte de muncă, fără o slujbă permanentă, riscându-și chiar viața lucrând în condiții extrem de riscante. Ne amintim cazul românilor care s-au îmbolnăvit de covid la un abator din Germania. De asemenea, cumplit de tristă este situația „badantelor” românce care, întorcându-se în ţară, au ajuns să aibă nevoie de îngrijiri medicale pe fondul unor depresii majore. Din păcate, nici presa și nici statul nu au prezentat corect românilor riscurile pe care și le asumă atunci când pleacă din ţară.

Între 1890 și 1920 se estimează că au ajuns pe continentul american peste 100.000 de romani, majoritatea din Transilvania. Dintre ei, după Primul Război Mondial, 43.000 de romani s-au întors acasă, în România întregită.

Majoritatea românilor din State însă și-au continuat viața acolo, aducându-și și soțiile și copiii din Transilvania, fiind ajutați să se adapteze și de numeroase societăți de întrajutorare, cluburi, pensiuni, biserici ortodoxe române și şcoli românești înființate de români. La aceste şcoli preda preotul ortodox atât limba română, cât și cunoștinte de istorie, de cultură și civilizație românească. Emigranților români din America de la începutul secolului XX le-ar fi sunat extrem de ciudat lozinca unor progresiști actuali: „Afară cu religia din şcoli”. Școlile românești din America erau lângă biserică, profesori fiind preotul și dascălul.

Concluzia care poate fi desprinsă din exemplul tău este că, aşa cum românii din Transilvania au fost determinaţi să plece atunci din cauza condiţiilor neprielnice, la fel şi românii de acum au fost determinaţi să plece deoarece in tara au lipsit condiţiile pentru menţinerea şi valorificarea capitalului nostru uman.

Prin urmare, înţeleg că Pittsburgh-ul este un oraş care a atras, de-a lungul istoriei lui, mulţi imigranţi, inclusiv mulţi din Europa de est şi de sud-est. Ne poţi spune ceva şi despre comunitatea de ruşi de acolo?

Ruşii, ca şi românii, au venit în număr mai mare mai ales la începutul secolului XX, când Pittsburgh-ul a început să se dezvolte foarte mult economic, fiindcă s-au descoperit minereurile de fier, de cărbune în munții Pennsylvaniei, iar emigranţii lucrau ori în mine, ori în oțelăriile din Pittsburgh. Au venit atunci ucraineni, greci, sârbi etc. Bineînţeles că aceste comunităţi şi-au înfiinţat şi bisericile lor acolo. În Pittsburgh sunt în total vreo 17 biserici ortodoxe, printre care sunt multe ruseşti şi greceşti. Ruşii au şi o catedrală în Pittsburgh - „Sf. Alexander Nevski”.

Însă cea mai mare comunitate de ruși în America se află în zona New York, unde sunt aproximativ 1.600.000 de ruși.

La festivalurile internaţionale de dansuri tradiţionale veneau și rușii cu o formaţie de dans şi erau îmbrăcaţi în costumele lor naționale impresionante. De asemenea, în catedrala Universității din Pittsburgh se află o sală de clasă amenajată în stil rusesc, în cadrul programului Sălilor Națiunilor (acest program a fost demarat în 1926, când numeroasele comunități etnice, inclusiv cea românească, au primit invitaţia de a amenaja câte o sală de clasă care să le reprezinte cultura).

Un lucru care merită adăugat este că un dar extrem de important oferit de comunitatea rusă și de ortodoxie civilizației americane vă rămâne Sf. Ioan Maximovici, ale cărui sfinte moaște se găsesc la San Francisco. Sf. Ioan Maximovici e considerat acum un mare sfânt al Americii. Mulți americani ortodocși au evlavie la Sf. Ioan, care a făcut multe minuni în America.

183
Tagurile:
Student român, SUA

Загрузка...