Videoconferință cu liderii europeni cu privire la Coronavirus, COVID-19, la Consiliul European

Italia avertizează: Uniunea Europeană ar putea nu reziste epidemiei

467
Politicienii italieni avertizează UE că, după epidemia de coronavirus, Uniunea ar putea să nu mai existe. Care este situația și ce de ce ar putea să se întâmple acest lucru ne explică editorialistul Ivan Danilov.

Editorial de Ivan Danilov

Politicienii italieni din cele mai diverse segmente ale spectrului politic au decis că acum este momentul să fie pus punctul pe i - fie Germania (împreună cu toți aliații săi) plătește pentru toți în Uniunea Europeană în timpul epidemiei, fie Uniunea Europeană după această epidemie pur și simplu nu va mai exista. Din punctul de vedere al susținătorilor integrării europene cu orice preț, acest lucru este aproape un șantaj și încă în cel mai nepotrivit moment.

Iar din punctul de vedere al euroscepticilor, acum este tocmai momentul să aflăm cât costă (în miliarde de euro) toate discuțiile despre solidaritatea europeană și toate asigurările că Uniunea Europeană este o familie în care tuturor membrilor le pasă unul de celălalt, mai ales când cu toții s-au pomenit în fața unei amenințări de moarte.

Potrivit publicației britanice ”The Telegraph”, un grup de politicieni italieni, inclusiv membri ai Parlamentului și mai mulți primarii, au plătit pentru ca să publice în reputatul ziar german ”Frankfurter Allgemeine Zeitung” pentru a îndemna elita politică germană să înceteze „să se opună organizării finanțării paneuropene pentru programul de combatere a coronavirusului și de restabilire a economiilor țărilor afectate de epidemie".

Autorii demersului fac apel la solidaritatea europeană, la istoria comună a lumii occidentale și le reamintesc germanilor că după 1945 alte țări au ajutat Germania.

De asemenea, apelul conține o trimitere voalată la faptul că UE ca structură poate să nu supraviețuiască epidemiei, dacă în condițiile unei crize unele țări prezintă o poziție fundamentală egoistă.

”Dragi prieteni germani, odată cu coronavirusul, lumea occidentală ocupă din nou un rol central pe scena (istorică. - Ed.). Astăzi, Uniunea Europeană nu are mijloace pentru a reacționa la această criză într-un front comun. Dacă Uniunea Europeană nu va dovedi că (un front unit. - n. red.) există, atunci ea însăși va înceta să mai existe" - anume această frază poate fi considerată principală, dar și mustrarea principală a Romei adresată Berlinului.

În mare, conflictul dintre nordul și sudul (și dacă să o spunem pe șleau dintre cei mai bogați și cei mai săraci) Uniunii Europene poate fi rezumat la o singură întrebare: cine și cât va plăti pentru a se asigura că întreaga economie a zonei euro și a Uniunii Europene per ansamblu nu se va pomeni într-o criză profundă și nu va rămas acolo după ce se va termina epidemia?

Merită subliniat aparte faptul că, în orice caz, se propune să se plătească mai târziu, pentru că că bani oricum nu are niciunul dintre participanții la luptele politice, de rezultatul cărora (potrivit politicienilor italieni) va depinde viitorul Uniunii Europene. Adică, lupta se duce pentru a vedea pe seama cui să fie puse acele datorii care vor fi acumulate pentru a salva economiile europene. Specificul situației actuale constă în faptul că formatul „fiecare pentru sine” este posibil, dar dificil de implementat pentru aproape toate țările membre ale Uniunii Europene, cu excepția Germaniei, Austriei, Olandei, Luxemburgului, Danemarcei și poate Suediei și Finlandei.

Pentru Italia, Spania, Franța sau Portugalia, opțiunea de a merge cu mâna întinsă, tremurândă din cauza febrei, pe la fondurile globale nu va fi cea mai bună soluție, deoarece rechinii capitalului vor privi cu o doză de scepticism perspectivele economice ale acestor țări după terminarea epidemiei și carantinei. Și, în consecință, vor solicita o rentabilitate destul de ridicată pentru a le oferi bani pentru acoperirea găurilor din buget și restabilirea economiilor.

Și asta în cazul unui scenariu pozitiv, în care există încă destui doritori să facă acest lucru. Desigur, se poate conta pe faptul că toate aceste obligațiuni, emise de urgență de guvernele Italiei, Franței și așa mai departe, vor fi cumpărate (indirect sau direct) de Banca Centrală Europeană, care își va asuma toate riscurile și problemele. Dar atunci atât politicienii, cât și cetățenii obișnuiți ai țărilor europene, care sunt lăsați față în față cu virusul și consecințele economice ale acestuia, pot pune o întrebare rezonabilă, dacă rolurile și fluxurile financiare sunt distribuite în mod echitabil în cadrul Uniunii Europene.

Dacă să descriem această situație în termenii cei mai grosolani, se dovedește că ”imigranții trebuie acceptați de toată lumea, pentru că așa a spus Merkel, în pofida tuturor consecințelor. Toți trebuie să impună sancțiuni împotriva Rusiei, pentru că așa a spus Merkel și avem solidaritate europeană, chiar dacă toată lumea are de suferit din punct de vedere economic. Dar iată consecințele crizei trebuie să le îndure fiecare pe cheltuiala lui, pentru că așa a spus Merkel, iar solidaritatea europeană este cu totul despre altceva".

Este ușor de observat că într-o astfel de construcție există un anumit grad de nedreptate. Tocmai din acest motiv, politicienii italieni și chiar președintele francez Emmanuel Macron personal, propune ca în condiții de criză să fie emise obligațiuni pan-europene - „coronobond” - pentru care întreaga Uniune Europeană va fi responsabilă și le va plăti, în ansamblu, cu condiția ca banii primiți pe datorie să fie cheltuiți pentru combaterea epidemiei și pentru recuperarea economică a tuturor țărilor din zona euro sau a Uniunii Europene.

De dragul adevărului, trebuie să menționăm că încercarea politicienilor italieni, în ciuda întregii sale frumuseți din punct de vedere al PR-ului politic, este puțin probabil că va influența ceva. Săptămâna trecută, președintele francez Macron a vorbit în sprijinul „coronabondurilor”, iar la ultimul summit al liderilor UE liderul francez a pornit o adevărată confruntare (prin intermediul sistemului de comunicații video, pentru că summit-ul a avut loc online), certându-se cu liderii țărilor europene mai prospere tocmai din cauza chestiunii datoriilor comune pentru combaterea crizei.

După cum subliniază publicația americană ”Politico”, „drept urmare a acestei dispute, liderii UE au fost pe punctul de a se prăbuși politic, iar o prăbușire completă a fost împiedicată doar datorită înțelegerii pe care a reușit s-o obțină președintele Consiliului European Charles Michel că liderii (țările UE. - Red.) vor reveni la dezbatere în două săptămâni, când vor fi luate în considerare propunerile oficiale ale miniștrilor finanțelor din zona euro. Cu toate acestea, întâlnirea liderilor, care urma să demonstreze unitatea blocului (european. - Red.), în loc de aceasta a scos la iveală mari dezacorduri cauzate de revolta continuă în privința soluționării crizei datoriilor din zona euro de acum un deceniu, precum și de furia recentă (a Italiei. - Red.) din cauza lipsei de dorință a altor țări din UE de a ajuta Italia cu echipament medical".

Indiferent de modul în care este rezolvată criza „coronabondurilor”, este puțin probabil să se termine cu ceva bun pentru Uniunea Europeană. Dacă nu va exista o datorie comună, atunci la următoarele alegeri în multe țări care au avut de suferit, acele partide care vor oferi sau se vor răzbuna pe Bruxelles și Berlin, sau cel puțin nu se vor supune acestora, vor avea o șansă de victorie.

Mai mult, chiar și unii politicieni europeni din sistem ar putea dori să treacă la poziții mai eurosceptice. Și dacă „coronobondul” va fi emis în conformitate cu propunerile lui Macron sau a politicienilor italieni, atunci vor apărea probleme în țările mai bogate ale Uniunii Europene, în care alegătorii ar putea dori să-i sprijine pe acei politicieni care vor refuză să pună pe seama contribuabililor datoriile demnitarilor italieni. Soluții ideale, fără consecințe negative nu mai există, și va fi necesară o disponibilitate destul de fermă din partea liderilor de frunte ai UE de a face compromisuri serioase, astfel încât UE însăși să nu se dovedească a fi principala victimă a epidemiei.

467
Tagurile:
Uniunea Europeană, Italia, coronavirus
Тема:
Coronavirus în România, Moldova și în lume (1228)
Alegerile prezidențiale în Belarus

UE și SUA: Polonia se descurce singură cu Belarusul

172
(reînnoit 17:01 25.09.2020)
Occidentul își va continua o retorică dură în raport cu puterea de la Minsk, însă va evita orice confruntare reală.

MOSCOVA, 25 sep – Sputnik, Irina Alksnis. Reacția Occidentului la inaugurarea președintelui a fost una prognozabil de negativă.

Inițial, reprezentantul Departamentului de Stat a spus că SUA nu îl consideră pe Aleksandr Lukașenko un președinte legitim ales, pentru că “rezultatele anunțate au fost fabricate și nu reflectă o legitimitate”.

Apoi a fost emisă o declarație specială a șefului diplomației UE, Josep Borrell, în care noul mandat al lui Aleksandr Lukașenko a fost calificat drept unul “lipsit de orice legitimitate democratică”. De asemenea, s-a menționat că inaugurarea (în document acest cuvânt este luat în ghilimele) “contravine voinței a unei bune părți a populației” republicii, fapt exprimat printr-o “multitudine de acțiuni protest pașnice”.

Declarația lui Borrell prezintă, desigur, ample oportunități pentru malioțizitate. Spre exemplu, am putea prognoza din start că rezultatele alegerilor prezidențiale din SUA, indiferent de rezultate, vor contraveni voinței a aproximativ jumătate de americani, pentru că țara este divizată. În plus, acolo există o abundență suficiente de acțiuni de protest. Astfel, document prezentat ar putea fi aplicat și asupra realităților de peste ocean.

La rândul său, formularea “legitimitatea democratică” face aluzie că în opinia Bruxellesului, există și alte tipuri de legitimitate, iar conform lor – Aleksandr Lukașenko este deplin legitim.

Cea din urmă, apropo, explică șezutul Occidentului pe două scaune, pentru că această retorică dură se îmbină cu o poziție vădit slabă și de compromis în raport cu Minsk în practică.

Niște sancțiuni cu adevărat dure împotriva Belarusului nu au fost aplicate. Mai rău: în jurul acestei probleme au apărut noi reglări de conturi în interiorul UE, pentru că Cipru cere totodată impunerea și unor măsuri restrictive împotriva Turciei, blocând sub acest pretext procesul.

Ambasadorii occidentali nu au fost rechetați. Nu doar nu au fost retrași: americanii continua să-și restabilească relațiile dimplomatice cu republica după un îngheț îndelungat. Acum câteva zile comisia senatului SUA pentru afacerile internaționale a aprobat candidatura noului ambasador. Timp de 12 ani ambasadele ambelor state sunt conduse de reprezentanți provizorii, după o retragere reciprocă din cauza introducerii de către Washington a sancțiunilor împotriva companiilor belaruse în anul 2008.

Pe acest fundal, chiar și cele mai dure mesaje reprezintă o manifestare a unei sălăbiciuni și o incapacitate de a influența evenimentele, fapt care corespunde realității. În cazul dat, Occidentul merită o apreciere pentru faptul că a început să-și conștientizeze și, cel mai important, să-și accepte limitele posibilităților.

Fără nicio îndoială, o astfel de reacție la alegerile din Belarus a devenit un rezultat, inclusiv, al lecției foarte dureroase a Venezuelei. A trecut peste un an și jumătate de când peste 50 de state, preponderent occidentale, l-au recunoscut pe Juan Guaido în caltiate de președinte legitim al Venezuelei. Însă această decizie nu a avut nicio influență asupra realității, în care conducătorul real până în prezent este Nicolas Maduro.

Dacă Statele Unite și Europa își pot permite să ignore o țară mică din America Latină, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic ieșit din comun sau că deloc nu s-au împotmolit, atunci o astfel de strategemă aplicată unui stat din centrul Europei ar fi mult mai dificilă. Mai ales că Belarusul este implicat în niște procese internaționale importante, precum reglementarea conflictului din Donbas, motiv pentru care e nevoie de niște acțiuni calculate, cu niște consecințe previzibile.

O altă circumstanță importantă, care influențează asupra diminuării entuziasmului Occidentului în raport cu posibilele acțiuni împotriva Minskului, este faptul că tot ce se întâmplă acolo este în mare parte un proiect polonez. Anume Varșovia se află în spatele protestelor, ea asigură un sprijin politic și mediatic liderilor opoziției belaruse. Ce-i adevărat, rezultatele impresionează în sens strict negativ: fenomenul “Președintele Sveta” (anume așa se numește profilul de Instagram al Svetlanei Tihanovskaia) poate servi drept model pentru o proastă strategie din punct de vedere al tehnologiilor politice.

Polonia s-a implicat în bătălie, însă nu are suficiente forțe pentru a-și impune scenariul. În plus, Minskul a început să răspundă: presa anunță despre problema exportului de mărfuri poloneze în Belarus. Cu alte cuvinte, polonezii au călcat, ca de obicei, pe greblă.

Nu e deloc surprinzător faptul că acum polonezii vor să fie ca musca la arat: ca Europa de Vest și SUA să-și mobilizeze artileria grea, obținând răsturnarea lui Aleksandr Lukașenko, pentru ca apoi Varșovia să devină cel mai mare beneficiar al acestor procese.

Doar că Berlinul, Parisul, Breuxellesul și Washingtonul nu au astfel de dorințe și e puțin probabil ca în aceste capitale să existe un entuziasm de realizare a viselor poloneze.

Prin urmare, Occidentul va continua direcția unui discurs dur în adresa Minskului, evitând o confruntare reală, pentru că nu are nicio dorință de a se implica într-un nou joc geopolitic, condamnat la eșec. În ultimii ani au avut suficient de multe eșecuri.

172
Tagurile:
Polonia, UE, SUA, Belarus
Тема:
Proteste în Belarus
Tematic
Borrell: Rusia poate contribui la un dialog intern în Belarus
Tu -160 rusești au zburat de-a lungul frontierelor Belarusului cu NATO
Bombardierele rusești au zburat de-a lungul frontiere vestice a Belarusului
Lukașenko a preluat oficial noul mandat de președinte

Загрузка...
Donald Trump

Expert: Trump nu vrea se amestece în cazul lui Navalnîi

90
(reînnoit 14:55 25.09.2020)
Un grup de senatori americani propun aplicarea unor sancțiuni împotriva Rusiei sub pretextul otrăvirii lui Aleksei Navalnîi. Ce se ascunde în spatele acestei initiative.

BUCUREȘTI, 25 sep – Sputnik. Un grup de senatori americani a înaintat un proiect de lege care prevede aplicare unor sancțiuni împotriva Rusiei în legătură cu cazul bloggerului rus Aleksei Navalnîi. Politologul Vladimir Mojegov a calificat această inițiativă drept niște “vorbe în vânt” într-o intervenție la radio Sputnik și a explicat de ce.

Un grup de senatori americani a înaintat un proiect de lege cu privire la aplicarea unor sancțiuni împotriva Rusiei din cauza incidentului cu Aleksei Navalnîi, anunță pe site-ul său senatorul republican Marco Rubio.

Documentul prevede introducerea unor măsuri restrictive împotriva unor demnitari ruși, care, în opinia autorilor, “sunt implicați direct în încălcarea dreptului internațional”, inclusiv în “otrăvirea” lui Navalnîi.

Proiectul de lege determină autoritățile americane să raporteze congresului despre informațiile de care dispune despre resursele financiare ale președintelui Rusiei, Vladimir Putin, și anturajul său. Totodată, acesta obligă Casa Albă să răspundă la întrebarea dacă Rusia a încălcat legislația SUA, care interzice utilizarea armelor chimice și biologice.

Pe lângă lui Marco Rubio, documentul a fost aprobat de senatorul republican Mitt Romney, democrații Chris Coons, Ben Cardin și Chris Van Hollen.

Pentru ca proiectul de lege să fie adoptat, acesta trebuie să obțină susținerea senatului, a camerei reprezentanților și să fie semnat de președintele SUA.

În emisia radio Sputnik, politologul rus Vladimir Mojegov a comentat inițiativa senatorilor.

“E o activitate pur publică. Despre ce fel de rapoarte poate fi vorba? Sunt niște lucruri cu totul nerealiste. Toate acestea inițiative reprezintă o pălăvrăgeală, o retorică îndreptată spre tensionarea a atmosferei în plină campanie. În plus, cazul lui Navalnîi este mai curând o agendă a democraților. Republicanii s-au alăturat fără prea multă dorință la astfel de inițiative. În orice caz, Trump are o atitudine foarte atentă și distanțată. Și secretarul de stat Mike Pompeo a spus că va fi nevoie de o reacție doar atunci când se vor cunoaște detaliile incidentului și că, deocamdată, nu este clar ce se întâmnplă”, a spus Vladimir Mojegov.

În opinia lui, americanii ar fi putut obține informații de la nemți cu privire la Navalnîi, însă nu ei nu au adresat astfel de solicitări.

“A fost un soi de pretext pentru sancțiuni, însă, deocamdată, astfel de solicitări nu au fost adresate. Iată de ce cred că e doar vorba de o simplă pălăvrăgeală... E o istorie foarte neclară, iată de ce Trump nu vrea să se implice în ea – e aventură a democraților, în care el nu vrea să se împotmolească. Din câte mi se pare, democrații vor promova insistent această agendă, iar Trump se va distanța”, consideră politologul.

Aleksei Navalnîi a fost internat de urgență în spitalul din Omsk pe 20 august, după ce s-a simțit rău în avion. Medicii ruși l-au diagnosticat cu tulburări metabolice, care au provocat o scădere a nivelului de glicemie. Deocamdată, nu se cunoaște cauzele acestei stări. În sângele și urina lui Navalnîi nu au fost descoperite substanțe toxice.

Ulterior, acesta a fost transportat în Germania. La începutul lui septembrie, guvernul german a declarat că cetățeanul rus a fost otrăvit cu o substanță toxică din grupul “Noviciok”. Moscova a solicitat Berlinului să ofere mai multe informații despre rezultatele analizelor de laborator, însă nu a urmat niciun răspuns.

Totodată, se cunoaște că serviciul german de informații BND are acces la Noviciok începând cu anii 90. În afară de aceasta, substanțele din grupul menționat sunt studiate în peste 20 de state occidentale, inclusiv de Marea Britanie, SUA, Suedia, Cehia.

Rusia, în conformitate cu decretul prezidențial din anul 1992, a încetat orice activități în domeniul dezvoltării armelor chimice, iar în 2017 a distrus toate rezervele de astfel de substanțe, fapt confirmat de OPCW.

90
Tagurile:
SUA, Germania, Rusia, Aleksei Navalnîi, Donald Trump
Tematic
Peskov: Rusia încearcă să obțină date de la OPCW în cazul lui Navalnîi
Berlinul a refuzat să răspundă unde se află sticla din care a băut Navalnîi
Kremlinul a comentat situația probelor în cazul lui Navalnîi
Navalnîi a fost externat - e perfect sănătos
Moscova: Berlinul a refuzat să organizeze discuția lui Navalnîi cu anchetatorii
Moscova acuză Vestul de o campanie de dezinformare în cazul lui Navalnîi

Загрузка...
Proteste  feministe în Madrid, 8 martie 2019

Proteste violente la Madrid împotriva restricțiilor din periferie

0
(reînnoit 10:44 26.09.2020)
În capitala Spaniei au aavut loc proteste violente împotriva restricțiilor impuse din cauza pandemiei, acestea fiind impuse doar la periferie, în timp ce cartierele bogate au fost scutite.

BRUXELLES, 26 sept - Sputnik. Un protest spontan a avut loc la Madrid împotriva restricțiilor dure impuse din cauza coronavirusului, iar ca urmare a manifestației, șase persoane au fost rănite şi patru au fost arestate. Poliţia spaniolă a intervenit în forţă după ce agenţii au fost provocaţi de manifestanţi, nemulţumiţi de restricţiile sanitare din Madrid.

Protestatarii au blocat o stradă din apropierea parlamentului regiunii, iar agenţii de ordine publică au ripostat imediat după ce unul dintre ei a fost lovit de un manifestant.

Protestul a izbucnit pentru că locuitorii din cartierele de la periferia Madridului se consideră discriminaţi de carantina impusă de guvernul regiunii, care a extins izolarea în 45 de zone.

Mulţi dintre ei cer să fie aplicate măsuri sanitare şi în cartierele înstărite ale capitalei, care depăşesc pragul de 1.000 de cazuri la o sută de mii de locuitori.

Comunitatea Madrid este regiunea spaniolă cu cel mai intens focar de COVID-19 şi a înregistrat peste 48.000 de cazuri în ultimele 14 zile.

0
Tagurile:
Proteste, Madrid
Tematic
Lukașenko a spus de ce a apărut cu o armă la Palatul Prezidențial în timpul protestelor
Protestul părinților în Piața Victoriei - VIDEO
VIDEO Tel Aviv: Proteste împotriva măsurilor de carantină

Загрузка...