Revoluția din 1989, România

Europa de Est: Lecțiile lui Ceaușescu

667
(reînnoit 18:37 17.12.2019)
Promovarea unei politici multivectoriale este utilă pe o perioadă scurtă de timp, însă pe termen lung duce la dezechilibre interne care pot fi urmate de conflicte adânci care se finalizează cu răsturnarea puterii, după exemplul scenariului revoluției române din 1989.

Rostislov Ișcenko, președintele Centrului de analiză sistemică și prognoză

16 decembrie 1989 la Timișoara au început demonstrații populare cu caracter local. Minoritatea maghiară protesta împotriva înlăturarea din funcție și evacuarea de la domiciliu a pastorului László Tőkés. Luând în considerație că românii nu prea îi au la suflet pe maghiari, ar fi greu să ne imaginăm că protestele unei minorități naționale dintr-un motiv nesemnificativ ar putea amenința regimul Ceaușescu, care a condus România în diverse funcții din 1965. Însă protestele s-au extins rapid în toată țara.

Pe 22 decembrie Ceaușescu a fost nevoit să fugă din capitală la vila din Snagov. Acolo el a aflat că garnizoana orașului Pitești i-a rămas fidelă și va încerca să ajungă până în acest oraș (aproximativ 100 de kilometri sau o jumătate de oră cu elicopterul). Însă neajungând la Pitești, la 30 de kilometri, pilotul Ceaușescu, sub pretextul că militarii au închis spațiul aerian și sunt gata să doboare elicopterul, a aterizat în apropiere de Târgoviște și a trecut de partea răzvrătiților. Peste câteva ore Ceaușescu a fost arestat la Târgoviște, iar pe 25 decembrie 1989 a fost executat împreună cu soția lui, după un proces rapid al unui tribunal nelegitim.  Pentru o posibilă salvarea Ceaușescu avea nevoie de 30 de kilometri, distanța de la Târgoviște până la Pitești. Acești 30 kilometri au despărțit România de un război civil.

Cadrele rezolvă totul?

Chiar și atunci mulți puneau la îndoială amploarea revoltei care i-a costat lui Ceaușescu viața. Acum, practic, nimeni din politicienii cu răspundere sau experții politici nu neagă că în România a avut loc o lovitură de stat, organizat de oamenii din vârful ierarhiei de partid și de stat, inclusiv de anturajul lui Ceaușescu.

Însă cum s-a întâmplat că un om care a avut o putere absolută timp de 25 de ani, care a selectat și numit personal toate cadrele, a devenit victima propriului anturaj?

Ultimele zile lui Ceaușescu sunt uimitor de asemănătoare cu ultimele zile ale conducerii președintelui Ucrainei, Ianukovici. Regimul stabil și de nezdruncinat s-a făcut praf în scurt timp. Și acest a fost trădat de oamenii apropiați, evacuându-se din capitală cu elicopterul, după care împotriva acestuia fusese declanșată o adevărată vânătoare cu scopul asasinării. Ianukovici a avut noroc, a fost salvat de Rusia. Ceaușescu nu a fost salvat de URSS.

Apropo, în ambele cazuri observatorii vorbesc despre o operațiune a serviciilor occidentale care au pregătit această lovitură de stat. Într-adevăr se simte stilul de operare, ar fi stupidă negarea implicări serviciilor din Vest.

Totuși, dacă Ianukovici și-a propulsat oamenii timp de patru ani, atunci Ceaușescu a avut la dispoziție 25 de ani. Până la el cu „agenții Occidentului” a luptat timp de 20 de ani Gheorghe Gheorghiu-Dej. Totuși, în cele din urmă, elita de partid, armata și aparatul de stat al României au devenit pro-occidentale.

Pionerul unei politici multivectoriale

Cred că izvoarele eșecului lui Ceaușescu trebuie căutate în politica promovată de el. În interiorul țării până în 1970 (comparativ cu celelalte țări socialiste) Ceaușescu a promovat o politică internă destul de liberală  (libertatea presei, liberul acces la presa occidentală, libera circulație). Totuși, după 1970 s-a renunțat la direcția liberală și pendulul s-a îndreptat în partea opusă – regim a devenit mai dur decât în țările socialiste vecine.

În schimb în politica externă Ceaușescu a continuat direcția din 1965, care în terminologia actuală ar putea fi numită “multivectorială”. Acesta a condamnat intervenția sovietică la Praga și introducerea trupelor sovietice în Afganistan, a păstrat relațiile diplomatice cu Israelul și Pinochet, în timp ce URSS și aliații lui le-au întrerupt, a ocupat o poziție neutră în conflictul dintre URSS și China (în timpul conflictului armat în insula Damanski). În același timp România rămânea membru CAER și Organizația Tratatului de la Varșovia.

Flexibilitatea în politica externă i-a permis lui Ceaușescu să profite de calitatea de membru al CAER, să contracteze credite occidentale și să le folosească pentru a asigura României o creștere economice rapidă. Totuși, exista o problemă: Occidentul nu intenționa să-și deschidă piețele pentru mărfurile românești, iar statele CAER își planificau cooperarea economică, inclusiv comerțul. În acest fel în cadrul CAER România nu avea o nișă pentru mărfurile în afara planului.

Prin urmare, din 1980 România a întâmpinat probleme economice. Occidentul era gata să ofere credite însă cerea în schimb ieșirea României din CAER și Tratatul de la Varșovia. Ceaușescu a refuzat. Ideea lui consta nu schimbarea umbrelei URSS pe vasalitatea față de Occident, ci să devină un vițel care suge de la două vaci.

Pentru a evita o dependență de Vest, Ceaușescu a demarat o campanie de achitare înainte de termen a creditelor. La răsturnarea lui, România și-a achitat toate datoriile cu prețul a zece ani de tensiuni și diminuare a calității vieții. Însă soarta lui Ceaușescu a fost decisă în momentul în care Occidentul a înțeles că el intenționează să păstreze în continuare o politică multivectorială.

Câștigă cei care s-au determinat

Problema este că politica multivectorială, care este pe plac statelor Est-Europene și multor republici post-sovietice este limitată în timp și spațiu. Promovarea acestora este posibilă doar pe o perioadă scurtă, când în unele teritorii se menține un echilibru între URSS (Rusia) și SUA (Occident). Cât timp Moscova și Washingtonul se echilibrează reciproc, țările limitrofe pot manevra, menținând poziția unei neutralități formate și chiar să-și permită o autonomie semnificativă în luarea deciziilor.

Presiunea unei părți va fi compensată de alta. Însă odată cu slăbirea unei dintre părți, acum a avut loc în cazul URSS în a doua jumătate a anilor 80, a doua tabără are toată libertatea de acțiune în raport cu țările neutre. Din acest moment poți fi doar un aliat deplin a uneia dintre părți.

Astfel, spre exemplu, Occidentul nu a îndrăznit să se amestece prea activ în problemele actuale ale Republicii Belarus pentru că în a doua jumătate a anilor 90 Lukașenko a instituit o uniune cu Rusia. În aceste condiții, orice tentativă a unei răsturnări pro-occidentale la Minsk a fost contracarată, inclusiv cu sprijinul Kremlinlui.

În același timp, Șevarnadze (Georgia), Kucima (Ucraina), Akaev (Kârgâzstan), Voronin (Moldova) și Ianukovici (Ucraina) au încercat să joace conform regulilor multivectoralității. La sfârșitul anilor 80 astfel de revoluții în Europa de Est au fost numite “de catifea”, subliniindu-se caracterul lor non-violent, însă în România în anul 1989, așa cum a fost și în Ucraina în 2014, nu s-a reușit un scenariu non-violent – au avut loc lovituri de stat.

Multivectoralitatea este periculoasă

De ce politica externă multivectorială este atât de periculoasă pentru statele care încearcă să promoveze o direcție aparent avantajoasă din punct vedere comercial? Problema este că pentru a menține o astfel de politică este necesară crearea unui personal corespunzător. Adică, elita politică, militară, financiară, liderii de opinie și societatea în ansamblu e împărțită în două tabere – susținătorii direcției pro-occidentale și susținătorii direcției pro-ruse. Doar echilibrul firav dintre aceste două părți ale societății și elitei permit statului să-și mențină stabilitatea. Din momentul în care unul din grupuri obține întâietatea, se accentuează reacția celui de-al doilea, diviziunea se adâncește, conflictele minore cresc în proporții, iar apoi ireconciliabile. Grupările politice se adresează pentru susținere partenerilor externi. E suficient ca una din forțele externe (chiar și pentru o perioada scurtă) să obțină o supremație, pentru ca prin susținere ei conflictul să degenereze într-o confruntare civilă, care se poate manifesta fie într-o revoluție “de catifea” (sau colorată), fie într-o lovitură de stat.

În acest fel, regimurile limitrofe, orientate spre o politică externă multivectorială, creată în interiorul țării premise pentru o intervenție externă și în cele din urmă, pentru o lovitură de stat.

Structura de administrare, creată de ei, inițiază o diviziune în interiorul elitei și societății în grupări pro-occidentale și pro-ruse. În același timp, regimul care nu este deplin nici pro-occidental, nici pro-rus, nu convine niciunuia din cei doi. Fiecare ar prefera s-o schimbe cu unul care i-ar corespunde viziunii lor.

Finalul este întotdeauna unul trist. Mai devreme sau mai târziu, echilibrul firav este afectat și la putere vine una din cele două tabere, care începe să suprime pe cealaltă.

Rigiditatea sau chiar brutalitatea suprimării depinde de durabilitatea conflictului, dar și adâncimea conflictului. În cele din urmă, acest lucru ar putea duce la răsturnarea puterii, trimiterea liderilor părții opuse la închisoare, dar se poate ajunge și până la asasinate.

Astfel, politica alegerii unui aliat cert, adoptată de Belarus (în raport cu Rusia) sau țările baltice (care au ales UE și NATO) reprezintă una mai promițătoare din perspectiva consolidării interne a regimului.

Echilibrul este limitat în timp

Politica multivectorială poate fi promovată nu doar în echilibru față de Rusia și Occident. Spre exemplu, multivectoralitatea poloneză presupune că Polonia, pe de o parte, este membru UE, pretinzând la un rol de frunte în această uniune, iar pe de altă parte Varșovia este un vasal în raport cu SUA. Aceste două direcții politice sunt ireconciliabile pentru viitorul apropiat. În același timp la Varșovia s-a format o elită națională care vede Polonia drept unul din lideri ai UE și un lider incontestabil al Europei de Est, cât și o elită globalistă care consideră că Varșovia trebuie să urmeze tacit politica americană. Însă astăzi contradicțiile între cele două direcții nu au ajuns la conflicte serioase, însă pe măsura adâncirii divergențelor dintre UE și SUA, vor afecta stabilitatea internă a statului polonez.

Experiența tristă a lui Ceaușescu demonstrează că balansarea între două mari centre de putere poate rezolva pe o perioadă scurtă anumite obiective tactice. Totuși, strategic statele trebuie să se orienteze spre alegerea unui aliat. În caz contrar, ea va duce la formarea unor grupări elitare alternative, lupta cărora va duce la destabilizarea și eșuarea a statului sau regimului politic. Îndeosebi, această lecțiile este actuală pentru statele limitrofe post-sovietice și post-socialiste din Europa de Est.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu poziția redacției.

667
Tagurile:
Europa de Est, Nicolae Ceaușescu, Lecţie
Tematic
Revoluția Română din Decembrie 1989: Cronologia evenimentelor
Revoluția Română din decembrie 1989: Gelu Voican Voiculescu, mărturisiri
Programul evenimentelor care marchează 30 de ani de la Revoluție
Revoluția română din decembrie 1998: Petre Roman: ”M-am născut de două ori”
Revoluția Română din decembrie 1989: Gelu Voican Voiculescu: ”Asta a declanșat ieșirea”
Iliescu, mărturie unică la trei decenii de la Revoluție
Anunț șocant și periculos din Parlamentul European despre Revoluția Română
Ședințe dedicate Revoluției în Parlamentul României și în Parlamentul European
Discursul lui Donald Trump la ONU

SUA vor distrugă ONU, Rusia vrea salvarea ei

50
Cum au contrastat discursurile și mesajele liderilor celor trei mari puteri ale lumii - SUA, China și Rusia, adresate Adunării Generale a ONU.

MOSCOVA, 23 sep – Sputnik, Irina Alksnis. Formatul video la distanță, cu ajutorul căruia liderii mondiali au participat la jubileul celei de-al 75-a sesiuni a Adunării Generale a ONU, oferă în mod involuntar mai multă informație și un prilej de meditație decât discursurile tradiționale rostite de la tribuna sediului organizației de la New York. Chiar și simplul anturaj, în care se află conducătorii de stat, este destul de simbolic.

Așa cum era de așteptat, cel mai mare interes l-au provocat rapoartele a trei cei mai influenți oameni ai planetei.

Discursul lui Donald Trump a devenit un eveniment preelectoral, care nu doar a accentuat direcția principală în politica lui externă, cea antichineză, dar și a subliniat atitudinea indulgent-disprețuitoare a americanului față de Organizația Națiunilor Unite în sine.

Trump s-a prezentat într-o manieră obișnuită pentru conferințele de presă de la Casa Albă, pe fundalul drapelului de stat și drapelul președintelui Statelor Unite – fără nicio aluzie că discursul este adresat ONU sau cel puțin publicului internațional.

Liderul american a declarat în mai multe rânduri anterior că odată ce țara lui este cea mai mare sursă de finanțare a Organizației Națiunilor Unite, aceasta este subordonată Washingtonului și are obligația să-i îndeplinească indicațiile. Fără îndoială, predecesorii lui gândeau la fel, însă Trump a devenit primul care și-a permis enunțarea deschis a acestei poziții, amenințând cu penalități în cazul “neascultării”. Iată de ce utilizarea de către el a discursului de azi pentru rezolvarea unor probleme electorale, se încadrează perfect în logica unei astfel de abordări.

Presa rusă a remarcat că președintele american nu a menționat Rusia. În schimb, China a fost menționată de 12 ori (SUA au fost amintite doar de 10 ori). Anume acest scandalos spirit antichinez a devenit esența discursului lui Trump. Cât face simplul îndemnat de a pedepsi Beijingul pentru răspândirea coronavirusului și utilizarea în discurs a termenului “virusului chinez”.

Caracterul evident confruntațional al raportului american contravine tradițiilor existente și regulilor nescrise ale ONU. Beijingul s-a așteptat la un astfel de demers, însă problema nu constă în faptul că reprezentantul Chinei a răspuns la atacurile președintelui american.

Discursul consistent al lui Xi Jinping a fost dedicat problemelor acute ale prezentului (în primul rând luptei mondiale cu COVID-19), păstrându-și un ton obișnuit și echilibrat.

Doar că liderul Chinei vorbea pe fundalul unei imagini care prezenta Marele Zid Chinezesc și peisajele naturii chineze. Aici poate fi întrevăzut un subtext simbolic, inclus în această compoziție: în spatele lui Xi Jinping se află o țară cu o vechime și grandoare, care este gata să se opună oricărei amenințări externe.

În contrast cu discursul liderului american și cel chinez, discursul președintelui rus, Vladimir Putin, a fost cea mai tradițională: de la o gamă largă de probleme fundamentale ale contemporanității, până la un anturaj în duhul ONU, pe fundalul căruia a vorbit. A fost respectată chiar și o astfel de particularitate a liderului rus la participarea în evenimentele internaționale precum citirea textului exclusiv de pe hârtie, fără utilizarea prompterului.

Putin a vorbit despre rolul important pe care îl joacă ONU în menținerea stabilității strategice pe planet, despre inadmisibilitatea distorsionării istoriei, despre necesitatea păstrării controlului asupra înarmărilor și, desigur, despre importanța eforturilor colective internaționale în lupta cu epidemia de coronavirus și urmările social-economice ale acesteia.

În esență și după formă, a fost un discurs al unui om de stat, al cărui țară nu doar urmărește alunecarea lumii într-o epocă a haosului, dar și întreprinde totul pentru a nu admite un final teribil.

Putin a reamintit că în cei 75 de ani de existență a sistemului de cooperare internațională, a dialogului și înțelegerii reciproc, în trecut a fost plătit un preț îngrozitor. Iar Rusia, care și-a adus atunci un aport enorm, până la sfârșit va fi o insula a normalității și bunului simț, pe care planeta va putea miza întotdeauna.

50
Tagurile:
Adunarea Generală a ONU, China, SUA, Rusia, Xi Jinping, ONU, Vladimir Putin, Donald Trump
Tematic
Lavrov, la ONU: Lumea s-a săturat de linii de demarcație
Putin: Rusia va oferi vaccinul Sputnik V angajaților ONU
Putin: ONU își realizează principala sa misiune, apără pacea - Video
Expert rus, despre mesajul lui Merkel, adresat ONU

Загрузка...
Nicușor Dan

Nicușor Dan - primar de București: Ce s-ar schimba

114
(reînnoit 14:29 23.09.2020)
Este clar că venirea lui Nicușor Dan la Primăria Generală a Capitalei va însemna o schimbare majoră în administrarea Bucureștiului.

BUCUREȘTI, 23 sept - Sputnik. Din acțiunile USR de până acum, dar și din activitatea anterioară a lui Nicușor Dan, acum candidatul PNL-USR-PLUS la Primăria Generală București, se poate deduce cum s-ar schimba Capitala dacă Nicușor Dan ar ajunge Primar General.

În primul rând, USR a dus o luptă furibundă împotriva companiilor municipale înființate de Gabriela Firea pentru a urgenta și eficientiza lucrările publice din Capitală. Avantajul acestora se vede în tot Bucureștiul, unde sunt mai multe clădiri istorice în renovare, unele finalizate deja, decât în toate mandatele primarilor anteriori. Același lucru este valabil și pentru alte lucrări de întreținere, amenajare și înfrumusețare a Capitalei.

USR a combătut puternic aceste companii municipale, cerând revenirea la celebrele licitații pentru ca lucrările publice să fie făcute de companii private, licitații care au ”farmecul” lor aparte. În primul rând, durata de desfășurare a unei licitații este atât de mare, încât un primar nu mai are timp să ducă nici o lucrare la bun sfârșit. Apoi, mafia licitațiilor este atât de bine organizată încât rareori acestea sunt câștigate corect, iar rezultatul se vede peste tot în România: lucrări întârziate, prost făcute și enorm de scumpe (a se vedea cazul autostrăzilor și al lucrărilor de infrastructură). În plus, firmele străine sunt privilegiate la licitații în România, pentru că așa dă bine la UE.

Toată această încrengătură a licitațiilor, contestațiilor și amânărilor va reveni în București o dată cu venirea lui Nicușor Dan la primărie, el fiind decis să desființeze companiile municipale.

Apoi, va fi haos pe piața imobiliară, Nicușor Dan făcându-și un nume tocmai prin blocarea PUZ-urilor și a tuturor proiectelor majore din Capitală. Acest lucru nu înseamnă doar o piedică în calea dezvoltării Capitalei, ci și o sumedenie de procese, bani și timp pierdut, pentru că firmele care au început deja lucrări se vor trezi blocate de noul primar și vor acționa Primăria în judecată. De plătit, vor plăti tot contribuabilii.

Se taie sprijinul pentru categoriile defavorizate

Apoi, Nicușor Dan va tăia toate formele de sprijin pe care Gabriela Firea le-a acordat familiilor, pensionarilor și altor categorii sociale, ceea ce înseamnă că mii de bucureșteni, printre care mulți din categoriile defavorizate, se vor trezi fără sprijin.

Apoi, pentru că Nicușor Dan vrea să șteargă urmele trecerii Gabrielei Firea prin primărie, va bloca toate investițiile începute, ceea ce va duce la alți bani pierduți pentru București.

Nicușor Dan va mai avea dezavantajul că va trebui să împace două partide la București, atât PNL-ul, cât și USR-PLUS (unde, de asemenea, există direcții divergente), iar rivalitățile și interesele contrarii care sunt în spatele său vor prăbuși administrarea Bucureștiului într-o permanentă dispută politică, dar și de interese pecuniare.

Haos politic

Și din punct de vedere politic, venirea lui Nicușor Dan la Primărie va complica foarte mult lucrurile, lipsindu-l de un sprijin eficient din partea unei majorități în Consiliul General. Aceasta pentru că PNL nu are de ce să se alinieze în spatele lui Nicușor Dan, care reprezintă un partid rival, dar și pentru că USR-PLUS de asemenea nu îl vede cu ochi buni pe acesta, fiind cunoscute disensiunile dintre Dan Barna și actualul candidat. Cât despre aripa PLUS din acest partid, aceasta l-a vrut candidat pe Vlad Voiculescu și s-a luptat împotriva lui Nicușor Dan până în ultima clipă, așadar nu îi va face viața ușoară acestuia nici dacă va fi ales primar, postându-i în coastă ca viceprimar chiar pe rivalul său Vlad Voiculescu care, la rândul său, are alte obligații și interese în spate, așadar va submina mandatul lui Nicușor Dan la primărie.

114
Tagurile:
București, Nicușor Dan
Tematic
Dana Budeanu s-a ținut de cuvânt: noua BOMBĂ cu Nicușor Dan!
Gabi Firea, succes de excepție, lovitură pentru Nicușor Dan
Dana Budeanu dă știrea zilei – noua NUCLEARĂ cu Nicușor Dan!

Загрузка...
Школы закрыли на карантин из-за ОРВИ

Sindicatele cer vaccinarea profesorilor

0
(reînnoit 18:27 23.09.2020)
Reprezentanții Federației Sindicatelor Libere din Învățământ – FSLI – vin cu o solicitare către ministrul Sănătății, de a asigura cadrul legal prin care angajații din educație să beneficieze de vaccinare antigripală gratuită, realizată cu prioritate.

BUCUREȘTI, 23 sept – Sputnik. Personalul din învățământ trebuie să beneficieze, la cerere, de vaccinare antigripală gratuită, realizată cu prioritate. Aceasta este solicitarea reprezentanților Federației Sindicatelor Libere din Învățământ adresată ministrului Sănătății, Nelu Tătaru.

Solicitarea sindicaliștilor vine după ce Nelu Tătaru a precizat că au ost achiziționate până acum 3 milioane de doze de vaccin și cadrele didactice ar trebui să fie introduse în categoria de risc privind persoanele care vor beneficia de vaccin în acest an.

Sindicaliștii atrag atenția asupra faptului că, prin natura profesiei, salariații din educație sunt expuși suplimentar îmbolnăvirii și pot deveni la rândul lor surse de infectare a populației școlare cu virusul gripal. Cu atât mai mult, vă reamintim că, în contextul pandemiei generate de virusul SARS-CoV-2 și a apropierii sezonului rece, apariția simptomelor specifice virozelor respiratorii - de exemplu, tuse, febră, probleme respiratorii - sau a altor simptome de boală infecţioasă spre exemplu, vărsături, diaree, mialgii, stare general modificată, însoţite sau nu de creşteri de temperatură, vor conduce la izolarea la domiciliu a salariaților respectivi, spun sindicaliștii

Potrivit reprezentanților FSLI, prin vaccinarea antigripală a personalului din educație se vor putea evita blocajele activității educative, din cauza declanșării scenariului roșu.

În opinia sindicaliștilor, Ministerul Sănătății și Ministerul Educației și Cercetării trebuie să organizeze o campanie națională de vaccinare a angajaților din sistemul de învățământ, la solicitarea acestora, prin intermediul cabinetelor medicale școlare, acolo unde acestea există.

 

0
Tagurile:
Sindicate, FSLI
Tematic
FSLI: „Colegii noştri vor fi, pur şi simplu, trimişi acasă, în şomaj”
Evaluare Națională și Bac 2020: Hăncescu, FSLI, soluții de susținere a examenelor
FSLI: ”Înghețarea anului școlar ar produce prejudicii majore și cadrelor didactice”

Загрузка...