Aur

Apusul imperiului Rothschild: S-a prăbușit cartelul ce controla prețul la aur

2121
(reînnoit 20:12 01.10.2019)
Cartelul lui Rothschild, care controla prețul mondial la aur timp de 100 de ani, s-a prăbușit după ce băncile centrale europene au renunțat la “Central Bank Gold Agreement”.

CHIȘINĂU, 1 oct – Sputnik. Joi, 26 sept - băncile centrale europene au refuzat să prelungească acordul privind coordonarea vânzărilor de aur - Central Bank Gold Agreement. În sfârșit, piața internațională a metalelor prețioase s-a eliberat de controlul de o sută de ani și de manipulările Băncii Angliei și a dinastiei Rothschild. Cum acționa și de ce s-a prăbușit cel mai mare cartel al aurului din lume – urmăriți în materialul RIA Novosti, semnat de Maxim Rubchenko.

Regele pieței

Pe 19 septembrie, la sediul central al imperiului Rothschild, oficiul companiei N M Rothschild & Sons de pe St. Swithin's Lane din Londra, a avut loc o petrecere. Se marca o sută de ani de la așa-numitul Gold Fixing – reuniunea marilor bancheri pentru determinarea prețului la aur.

La aniversare a participat un cerc restrâns de persoane: reprezentanții băncilor Barclays, HSBC, Deustsche Bank, Scotiabank și Societe Generale, top-managerii companiei London Gold Market Fixing Limited (LGMFL, ai cărui fondatori sunt aceleași cinci bănci) și șeful Băncii Angliei, care a participat permanent la formarea cotațiilor de aur “pe piață”.

Invitații au fost primiți de șeful N M Rothschild & Sons, David Rene De Rothschild. De la prima zi a existenței a Gold Fixing-ului, 12 septembrie 1919, Rothschild au reprezentat aici nu doar propriul imperiu financiar, dar și Banca Angliei.

Acest lucru au scos la iveală accidental funcționarii Băncii Centrale a Marii Britanii în unul din buletinele din anul 1964.

“Banca Angliei nu este reprezentată fizic la Gold Fixing-ul, însă poate participa eficient la determinarea prețului la aur prin intermediul brockerului său, motiv pentru care Banca Angliei beneficiază de serviciile exclusive ale președintelui Gold Fixing-ului, Rothschild”, se spune în document.

De asemenea, se menționează că “Banca Angliei, aspiră, ca și în cazul pieței de valută, în măsura posibilității, să exercite o influență asupra pieței pentru a preveni o dinamică violentă și inutilă a prețurilor și în acest fel să ajute jucătorii de pe piață să-și desfășoare afacerilor”.

În decursul mai multor ani experții au tot dezbătut pe subiectul cine este mai influent în parteneriatul dintre Rothschild și Banca Angliei pe piața de aur – Banca Centrală sau corporația privată. În anul 2004, NM Rothschild & Sons a ieșit brusc din numărul „fixatorilor”, cedând locul băncii Barclays.

Analiștii s-au grăbit să concluzioneze că Banca Angliei a obținut o victorie certă, preluând controlul asupra Golden Fixing. Totuși, aceștia s-au făcut de rușine când s-a aflat că șeful Barclays, Marcus Agius, este ginerele fostului șef al N M Rothschild & Sons, Edmund de Rothschild, reprezentând, de facto, interesele clanului miliardarilor.

O lecție de exercitare a influenței

Punctul culminant al puterii Golden Fixing-ului au devenit anii 70-80 a secolului trecut. După ce în 1971 SUA au renunțat la acoperirea dolarului cu aur, prețurile la metalele prețioase au crescut rapid și în decursul a nouă ani s-au majorat de 25 de ori: de la 35 de dolari pentru o uncie în 1971, la 850 în anii 80.

Ulterior, prin eforturile lui Rothschild și Băncii Angliei, cotații nemotivate au coborât de trei ori în doi ani: în anul 1982 o uncie de aur valora aproximativ 300 de dolari. În acest fel “fixatorii” de la Londra au participa la războiul economic împotriva URSS, declanșat de Washington după introducerea trupelor sovietice în Afganistan.

Misiunea centrală era prăbușirea prețurilor la principalele mărfuri ale exportului sovietic: petrol și aur. În domeniul petrolului SUA au cooperat cu Arabia Saudită, convingându-l pe prințul Fahda să sporească producția de exportul de petrol în schimbul oferirii de către americani a armelor moderne.

În privința aurului Washingtonul a întâmpinat probleme. Vizita secretă în Pretoria a șefului CIA, William J. Casey, pentru a convinge sporirea exportului de metale prețioase a eșuat. Premierul Pieter Willem Botha a cerut în schimb anularea boicotării internaționale a Republicii Africane de Sud, considerată un regim rasist. Un astfel de pas ar fi însemnat pentru președintele SUA, Ronald Reagan, o moarte politică curată.

Iată de ce Washingtonul a cerut ajutor Londrei, iar „doamna de fier”, Margaret Thatcher, a dat instrucțiuni respective Băncii Angliei. Reprezentanții clanului Rothschild s-au arătat dispuși să sprijine lupta împotriva comunismului, iar Golden Fixing-ul de la Londra a coborât brusc cotațiile metalelor prețioase.

Un scandal însoțit de dezvăluiri

Totuși, măreția de altă data și petrecerea aniversară la sediul central al N M Rothschild & Sons nu era însoțită de mare entuziasm. Problema este că în ultimii ani organele de control au luat în vizor activitatea Golden Fixing de la Londra.

În decembrie 2013, autoritatea de reglementare financiară a Germaniei BaFin a solicitat Deutsche Bank să prezinte toate documentele legate de comerțul cu aur, după care colaboratorii instituției au efectuat câteva inspecții în sucursalele băncii, implicate în operațiuni cu metale prețioase. În cele din urmă, în ianuarie 2014 Deutsche Bank a anunțat ieșirea din cercul “fixatorilor”.

În mai 2014, Direcția britanică pentru Control Financiar și Reglementare (FCA) l-a acuzat pe directorul Barclays, Daniel Plunkett, de manipulări cu prețul aurului. Acesta a fost amendat cu o sumă semnificativă și lipsit de licența de brocker. Barclays a fost obligată să plătească 26 milioane de lire sterline pentru “incapacitatea de a rezolva în mod corespunzător conflictele de interese între ei și clienți, precum și eșecurile sistemelor de control cu privire la fixarea prețului la aur”.

În decembrie 2015 un grup de investitori canadieni s-a adresat Curții Supreme din Ontario cu o plângere colectivă împotriva tuturor membrilor Golden Fixing, inclusive compania The London Gold Market Fixing Limited, pe care au acuzat-o de “conspirație cu scopul corectării, ridicării, micșorării, susținerii, stabilizării, controlării sau majorării neîntemeiate a prețului la aur și instrumentele investiționale legate de aur”.

Pe fundalul acestei situații, sindicatul a fost părăsit de Barclays și Societe Generale, iar Scotiabank și-a reorganizat afacerile și a renunțat la operațiunile cu metalele prețioase.

“Problemele companiei London Gold Market Fixing Limited au devenit foarte serioase, încât toate fosta groapă de gunoi, numită “Golden Fixing” pare un blestemată. În acest fel, e doar o problemă de timp când cel de-al cincilea membru al sindicatului de rea faimă, HSBC, se va confrunta cu mari neplăceri, menționează analistul pieței de aur, Ronan Manly.

Imperiul lui Rothschild a reușit să evite din nou problemele, însă devine evidentă că aniversare de 100 de ani de la crearea proiectului de manipulare a pieței globale a arului va fi ultima.

Aurul, lăsat „să plutească liber”

Doar peste o săptămână de la petrecerea aniversară a partenerilor lui Rothschild, piața mondială a aurului a fost zguduită din nou: pe 26 septembrie băncile centrale europene au renunțat la prelungirea Central Bank Gold Agreemen (CBGA) – acordul de reglementare a prețurilor la aur, încheiată în anul 1999.

“În decursul funcționării înțelegerii prețul aurului s-a schimbat radical – explică Banca Centrală Europeană. Au crescut lichiditățile, s-a extins baza investițională, iar prețurile au crescut de cinci ori – de la 260 de dolari, în toamna anului 1999, la 1420 dolari acum”.

Într-adevăr, nu există riscuri de vânzare masivă a arului. Dimpotrivă, rezervele în aur ale băncilor centrale se completează în ritmuri rapide. Potrivit datelor Consiliului Mondial pentru Aur, anul trecut aceste reserve au crescut cu 651 tone – cel mai mare indicator din 1971. Iată de ce anularea CBGA nu va duce la prăbușirile cotațiilor.

Însă experții sunt îngrijorați de altceva: pentru prima dată în istorie piața mondială a aurului e lăsată “să plutească liber”. Experții sunt convinși că acum prețul la metalele prețioase va crește rapid.

Analiștii Citibank prognozează că în următorii un an – doi, cotațiile la bursele de valoare vor atinge nivelul de 2000 de dolari pentru o uncie, cu o treime mai mare decât este în prezent. Acesta este doar începutul.

„Nu mă voi mira dacă voi vedea aur la un preț de 3000 dolari”, declară analistul companiei de investiții Gluskin Sheff an Associates, David Rosenberg.

2121
Tagurile:
Banca Centrală Europeană, aur, Rothschild
Tematic
Van Damme: Familiile Rockefeller și Rothschild nu-l vor lăsa pe Trump să câștige
Rothschild: Omenirea se confruntă cu un test financiar la scară globală
Statul grec apelează la banca Rothschild pentru administrarea datoriilor
Franța: secretele din spatele lui "Rothschild" Macron
Rothschild cumpără o bancă din România. Ce interese urmărește
Puteți descifra enigma lui Rothschild pentru anul 2018?
Rothschild Bank, suspectat în Elveția de spălare de bani
Rothschild: Noua ordine economică mondială, în pericol!

Загрузка...