G7 Summit

Macron se visează Napoleon și declară război Braziliei, Rusiei și SUA

937
(reînnoit 20:19 26.08.2019)
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a reușit să scandalizeze participanții la reuniunea G7 mai mult decât o făcea președintele SUA, Donald Trump. Ce se ascunde în spatele acestor manifestări și care vor fi consecințele “huliganismului diplomatic” al liderului francez.

MOSCOVA, 26 aug – Sputnik, Ivan Danilov. În timp ce în câmpul informațional rusesc se discută aprins despre motivele și urmările atacului brusc al lui Emmanuel Macron în adresa Căii Maritime de Nord rusești, în câmpul informațional mondial comportamentul președintelui Franței este dezbătut și condamnat într-un context mult mai larg. Anume de aici ar putea reieși de ce liderul francez a decis să se opună proiectului logistic rusesc.

Dacă este să spunem lucrurilor pe nume, chiar și colegii lui Macron din G7 au fost extrem de iritați de comportamentul lui, de dorința lui agresivă și spontană de a submina programul summitului G7 de dragul demonstrării propriilor ambiții geopolitice (care nici măcar nu sunt coordonate cu Merkel).

Lista celor care au fost vizați de președintele Macron impresionează prin proporții și diversitate: pe lângă critica Căii Maritime de Nord (și a Rusiei), Macron l-a atacat pe președintele Braziliei (pe care, printre altele, l-a numit “un mincinos”) și a trecut la o confruntare cu președintele SUA, Donald Trump, în legătură cu anularea sancțiunilor asupra exportului de petrol iranian.

Jurnaliștii agenției de știri Bloomberg, care au o atitudine critică față de Trump și îl simpatizează pe Macron, au fost extrem de dezamăgiți: “Macron subminează agenda summitului G7 într-un acces de furie climatică (…). În decurs de 24 de ore președintele Franței a înregistrat marea performanță în jignirea partenerilor lui cei mai apropiați și în complicarea pregătirilor pentru summitul G7. (A făcut-o până n.r.) la aterizarea celorlalți colegi-lideri. Toate acestea s-au întâmplat în perioada în care Macron urma să consolideze alianța europeană pentru o confruntare cu Donald Trump”.

“Toată umanitatea progresistă” (adică, angajații redacțiilor presei progresiste, de la New York, până la Varșovia, care urmează linia indicată de partid: ura față de Trump și Putin, regretul pentru Brexit și pierderea Crimeei) au investit speranțe în Macron în sensul formării unei coaliții solide anti-Trump, cel puțin, la nivel european, care urma să arate că Occidentul unit mai este viu și este gata să-l execute demonstrativ pe antiglobalistul Trump. În realitate totul a mers contrar scenariului pentru că președintele Franței a deraiat de pe drumul raționalității politice chiar până la deschiderea summitului.

Macron a profitat de întrevederea cu reprezentanții marilor cercuri de afaceri (anterior summitului G7) pentru a supune criticii capitalismul contemporan, pentru a se plânge că actualul sistem economic a putrezit și are nevoie de reforme necesare consolidării democrației. În pofida faptului că agenda „anticapitalistă” devine un subiect la modă în Europa și în anumite segmente ale elitei politice americane, capitanilor business-ului nu s-au arătat entuziasmați de lecțiile despre echitate socială, predate de un fost bancher cu “un grad scăzut de responsabilitate civică”. Mai mult decât atât: lumea franceză de afaceri și cea europeană, în special, se aștepta din partea autorităților de la Paris la o susținere clară în războaiele economice cu SUA și la o susținere în lupta pentru menținerea procesului globalizării, convenabilă companiilor europene.

În loc să lupte pentru globalizare și deschiderea noilor piețe pentru capitaliștii europeni, Emmanuel Macron a decis să torpileze cea mai mare realizare a globalizatorilor europeni din ultimele decenii – acordul de comerț liber cu blocul sud-american Mercosur, pentru care diplomația și lobby-ul european au muncit peste 20 de ani. Pretextul pentru o astfel de decizie radicală a devenit conflictul online între Macron și președintele Braziliei, Jair Bolsonaro. Odată ce liderul francez încearcă să se poziționeze în calitate de campion global în promovarea combaterii schimbării climatice, nu cere doar renunțarea la utilizarea Căii Maritime de Nord, dar și cere ca Brazilia să combată incendiile în pădurile Amazon și să înceteze defrișările pentru extinderea agriculturii intensive.

După ce politicienii brazilieni au cerut președintelui francez să renunțe la manierele colonialiste de a cere ceva altor state, și să nu discute despre Brazilia la summit, Macron și-a ieșit din țâțâni. Liderul francez l-a numit „minciunos” pe președintele brazilian și a dat de înțeles că acordul de comerț liber cu Marcosur (care este convenabil UE și companiilor europene) nu va fi semnat atât timp cât Brazilia nu va capitula în fața revendicărilor lui. Apropo, acest comportament al oficialităților de la Paris indică o schemă la care s-ar putea aștepta Calea Maritimă de Nord – în orice clipă Moscovei i-ar putea cere să renunțe la acest proiect care ar jigni idealurile ecologiste ale liderului francez, căruia îi este dureros să vadă cum Rusia face bani din schimbărilor climatice.

Înfuriați, liderii europeni s-au pus la coadă pentru a-și exprima nemulțumirile față de acest voluntarism ecologist, iar dacă e s-o spunem pe șleau – un “huliganism diplomatic” al președintelui francez. Așa cum subliniază Bloomberg, autorul „primei critici publice dure” a devenit Angela Merkel. Ea poate fi înțeleasă: în loc să-l preseze pe Trump și să devină un factor al unificării europene, Macron a decis să detoneze proiectul globalist al Uniunii Europene (valoarea căruia se ridică la 90 de miliarde de dolari pe an), prin care se încearcă a se demonstra că sistemul economic mondial poate funcționa foarte bine și fără Trump, cu toate inițiativele lui protecționiste. Desigur, Macron a încercat să dreagă busuiocul în timpul unei întrevederi personale cu Trump, care a provocat nemulțumirea delegației americane, însă tabloul per ansamblu a fost unul comic. În locul formatului “Întreaga lume civilizată, condusă de un antipopulist de succes Macron îl condamnă pe Trump”, summitul a decurs în formatul “Macron îl imită pe Napoleon și luptă cu toții în același timp: cu Brazilia, SUA, Rusia, Marea Britanie și chiar cu propriile companii și partenerii din Uniunea Europeană”.

Urmărind această catastrofă diplomatică impresionantă, nu putem face abstracție de ideea că în codul cultural al elitei politice franceze există un set de clișee bizare, care se repetă de fiecare dată până la un final tragic: un lider scund cu ambiții mari declanșează un război pe mai multe fronturi, se învrăjbește cu toată Europa, iar apoi își scufundă propriile perspective geopolitice în apele reci la o mare distanță de frontierele franceze. Curenții reci ai Căii Maritime de Nord, desigur, e un loc mai prestigios decât râul Berezina (unde au fost înfrânte oștile lui Napoleon în timpul retragerii din Rusia în noiembrie 1812) și se potrivește de minune unei scufundări cu surle și trâmbițe a ambițiilor geopolitice ale actualului lider francez. Totuși, am vrea să avem măcar o mică speranță că istoria nu se va repeta neapărat atât de ironic.

937
Tagurile:
Angela Merkel, Donald Trump, Emmanuel Macron, Summitul G7, G7
Tematic
Vedeta G7 este Trump care „nu are aliați, întrucât el nu negociază”
G7 - Trump mută împotriva Europei: anunță un acord comercial cu Marea Britanie după Brexit
G7 cu surprize: Ministrul iranian de Externe a aterizat la Biarritz
Fofografiile cu Amazonia în flăcări, publicate de Macron, sunt actuale?
Gesturi caraghioase la Summitul G7 de la Biarritz - galerie foto
“O strategie pe termen lung” – de ce Trump s-a certat cu partenerii din G7
Trump a comentat ideea invitării Rusiei la următorul summit G7 - reacția Moscovei
Proteste În Philadelphia

”Probabil au fost rușii”: S-a aflat care este arma absolută a SUA

134
(reînnoit 21:16 01.06.2020)
Pentru că „statul profund” american nu a fost în stare, în principiu, să abandoneze credința în posibilitatea de a controla realitatea prin intermediul telecomenzii, a lansat ipoteza mistică despre ”deochiul” adus de ruși realității americane.

CHIȘINĂU, 1 iun - Sputnik, Viktor Marahovski. Potrivit CNN, participarea agenților ruși la rebeliunea americană în desfășurare este „destul de probabilă”.

Cu o zi înainte, când același canal de televiziune a lansat o știre în care unul dintre experți a sugerat participarea „agenților ruși” la aceste revolte, Donald Trump și-a bătut joc de acesta pe Twitter.

Vom aminti că relația președintelui american cu unul dintre cele mai influente canale de televiziune americane este în general chiar ceva mai proastă decât relația dintre între Iran și Israel, deși până nu demult erau ceva mai bune decât cea dintre albgardiști și roșii în perioada războiului nostru civil. În 2016, CNN a făcut totul pentru ca Trump să nu devină președinte și apoi a făcut tot posibilul pentru acutizarea ”Russiagate”. Trump, la rândul său, califică CNN drept „fake news CNN” și o urăște în mod deschis, bucurându-se de scăderea ratingurilor canalului.

Iată de ce, apropo, președintele american a fost deosebit de mulțumit de vestea că participanții violențele din Atlanta au atacat între altele și sediul CNN, au spart geamurile și au distrus ce au putut. Trump a făcut un ”retweet” la postarea sa precizând că a fost „ironic”: protestatarii au devastat chiar canalul care îi susține și le justifică acțiunile.

Iar acum e partea cea mai interesantă. Astăzi CNN își sărbătorește ziua de naștere, un jubileu, împlinește patruzeci de ani.

Iar ceea ce a fost inițial acest canal și ce reprezintă în prezent ne arată clar istoria dominației mondiale americane în general.

În urmă cu patruzeci de ani, tânărul și arogantul mogul media Ted Turner a fondat prima rețea de știri care emitea 24 din 24 pentru abonații prin cablu. A fost un progres și o revoluție în domeniul informațional. Ați fost, dacă vreți, prima licărire a acelui online în care noi trăim astăzi permanent.

Atunci, în 1980, această revoluție a fost observată, dar nu i-a fost acordată prea multă importanță, pur și simplu pentru că în Occident în general, iar în america în special, revoluțiile în domeniul științelor, business-ului, în politică și în domeniul tehnologic și social, veneau una peste alta. Turner lansează știrile non-stop, în anul următor NASA lansează o navă spațială reutilizabilă pentru un echipaj din opt membri (da, a fost acum 39 de ani, iar în legătură cu asta amintim că strigătele de astăzi sunt „oh Doamne, în sfârșit o revoluție în spațiu” nu sunt decât isterie de PR), apoi IBM lansează vânzări ale primului computer personal în serie, următorul pas este un telefon mobil în masă, iar regele viitorului, Internetul, care încă nu era cunoscut de nimeni, era deja în curs de dezvoltare.

America însăși reprezenta atunci modelul incontestabil al spiritului secolului XX. Era tânără, dar deja adultă (vârsta medie a americanului în 1980 era de 30 de ani), care era arhiplină nu doar de cei veniți, dar și de proprii ei genii, având parte încă, în temei, de o educație clasică, liberală (în înțelesul de atunci), tehnocrată și concomitent profund religioasă, inventivă și cu spirit de ”prădătoare” .

CNN a devenit un instrument puternic de influențare a realității a acestei Americi prădătoare - și și-a arătat puterea în plină creștere în cel de-al unsprezecelea an al existenței sale, când întreaga lume a fost vrăjită de cel mai mare spectacol numit ”Război din Golf”. În ochii noștri plini de uimire, cu ajutorul înaltelor tehnologii ne arătau avioanele americane super-tehnologice care zdrobeau rezistența uneia dintre cele mai puternice armate ale Eurasiei, ca pe o figurină de hârtie. Spectacolul pe care lumea l-a văzut atunci a insuflat în inimile unei întregi generații de pământeni încrederea că SUA este o forță invincibilă și de neoprit, care a făcut o anumită separare calitativă de restul umanității. Că restul lumii este acum pentru totdeauna sortit să se târâie pur și simplu în spatele Statelor Unite, să nu enerveze Statele Unite, să asculte de SUA și să spere la indulgența lor. Iar culmea ambiției fiecărui pământean, fie că este economist kenian sau cântăreț rus, este să devină tată sau bunic de americani - acesta fiind modul în care nu trebuie să te supui unei lumi aflate în schimbare.

Când imediat după dispariția puterii militare irakiene de pe harta globului a dispărut Uniunea Sovietică, iar fragmentele acesteia au jurat fidelitatea Statelor Unite într-o formă sau alta - acest lucru a reprezentat într-un fel anume un sfârșit fericit al secolului XX american. Unul dintre eroii incontestabili ai acestei victorii, Ted Turner, nu a putut decât să se căsătorească cu o vedetă hollywoodiană cel puțin de nivelul lui Jane Jane Fonda și să plece la odihna binemeritată. Ceea ce a și făcut Turner.

.. Dar toată ironia este că, în realitate, nu există happy-end-uri. În realitate, burtierele finale nu merg, în realitate, orice victorie și triumf sunt temporare, iar după acestea urmează întotdeauna o nouă etapă.

Cu America, care a cucerit lumea în secolul XX, poate că s-a întâmplat „sindromul de sfârșit fericit”. Adică credea cu adevărat că titrele au trecut și nu va mai exista o continuare.

Un fapt grăitor este că imediat după prăbușirea URSS, organizațiile de stat americane au redus brusc pregătirea ”specialiștilor pe direcția Rusia”: de ce avem nevoie de specialiști în ceea ce nu mai este și nu va mai fi niciodată?

De altfel, însăși diplomația americană, potrivit veteranilor, a intrat și într-un ciudat viraj victorios: în loc de căutătorii de compromisuri și de meșteri ai manipulării, școlile diplomatice americane au început să scoată, cum spune bine o vorbă, ”curieri bine plătiți care livrează comenzi non-negociabile” și crezând că dacă cineva nu cedează presiunilor americane, atunci este necesară doar sporirea presiunilor”.

”Telecomanda americană a realității” - piesele căreia erau și CNN, și Hollywood-ul, și „tehnologiile color” și, deja în noul secol, Facebook-ul cu Twitter-ul - a devenit și ea victimă a acestui sindrom. După executarea mai multor țări, după invocarea unor acuzații false și o serie de „revoluții Twitter” de succes, cu acoperire mediatică corespunzătoare în centrele americane de control a realității, se pare că mulți în sfârșit s-au convins: nu există altă realitate decât cea pe care o injectează în creierul oamenilor unii oameni instruiți special din punct de vedere tehnologic. Un streamer bine promovat, cu o cameră foto bună și cu sprijinul Facebook, cu ambasada americană în spate și cu bombardiere americane gata să intervină - aceasta este noua super-armă absolută.

Însă realitatea a dovedit că ea există în continuare - și că, oricâte presiuni ar exista, aceasta va găsi o modalitate de a se răzbuna.

Pentru „lumea CNN”, apocalipsa s-a întâmplat, strict vorbind, în 2016 - când, în ciuda dominanței totale în sfera mass-media americană (la un raport de aproximativ 15% la 85% în favoarea lui Clinton), Trump a câștigat alegerile.

Pentru ceea ce se numește în mod obișnuit „statul profund” american, a fost mai mult decât o victorie pentru un candidat nedorit. A fost o lovitură pentru fundamentele ideologice ale ”Happy End Era”, ideea realității controlate, dogma invincibilității unirii dintre CNN și The New York Times.

Apropo, poate tocmai pentru că „statul profund” nu a fost în stare, în principiu, să abandoneze credința în posibilitatea de a controla realitatea prin intermediul telecomenzii, a lansat ipoteza mistică despre ”deochiul” adus de ruși realității americane. Rusii au piratat telecomanda americană, iată din ce cauză am pierdut.

Printr-un concurs de împrejurări, CNN a devenit principalul propagandist media pentru această ipoteză magică. Și a participat activ la ceea ce până de curând am numit Războiul civil rece în SUA și nici acum nu știm dacă se poate numi rece.

... Apropo. Acum, în timpul când cele mai mari treizeci de orașe americane sunt cuprinse de fumul rebeliunilor, iar peste planetă răsună chemări la apel ale primului canal privat (deși făcut prin ordin guvernamental și din bani bugetari) se răspândesc eroic, putem încerca să ne imaginăm cum se va dezvolta în continuare relația dintre realitatea ”media” și cea reală pe teritoriul fostului hegemon al lumii.

Există ipoteză că aproximativ așa va fi și în continuare. Trucul constă anume în faptul că nu există un adevărat „sfârșit al lumii”, la fel ca și un happy end fericit. Apocalipsa nu este neapărat fatală. Poate că aceasta este doar o pierdere a statutului de lider politic și economic mondial, dar probabil, și militar. Aceasta este doar o ”scufundare” a unor părților nefericite a țării într-un fel de „lume a treia” (40 de milioane de șomeri rătăcesc prin Statele Unite, iar aceasta, spun ei, încă nu este limita maximă) - cu toate consecințele sociale care decurg de aici.

Aceasta este o divizare a societății și împărțirea țării în teritorii sărace post-apocaliptice și insule bogate izolate, de unde, posibil, vor fi lansate rachete cu un design îmbunătățit. Undeva orașe întregi vor trece la tocană de soia, iar în altă parte vor scoate filme perfecte cu bugete uriașe.

Doar că nu va mai fi acea America care a lansat cândva ”Space Shuttle” și pe care o mai ține minte fondatorul CNN, Turner, în vârstă de 81 de ani.

Cu toate acestea, nu este un fapt sigur că își amintește: acum câțiva ani a recunoscut că suferă de demență.

134
Tagurile:
proteste, SUA
Tematic
Protestele se înmulțesc în SUA: șapte persoane împuşcate în timpul revoltei din Louisville
Trump, ascuns într-un buncăr subteran în timpul protestelor violente în faţa Casei Albe
Proteste în SUA: manifestanții, dispersați cu gaze lacrimogene din apropierea Casei Albe
Ciocniri și revolte: Proteste ample în SUA - Foto
Zaharova: Declarațiile privind implicarea Rusiei în protestele din SUA, o manipulare

Загрузка...
Theodor Stolojan

Stolojan și alte personalități se revoltă pe măsurile Guvernului: Behăiți, vitejii mei!”

1333
(reînnoit 10:14 01.06.2020)
”S-au gândit să dea doar formal măsura deschiderii teraselor, dar de fapt să blocheze aplicarea ei, prin cerința absurdă și ilegală a prezentării datelor către ospătar”

BUCUREȘTI, 1 iun - Sputnik, Evan Răutu. Măsurile luate de Guvern odată cu așteptata deschidere a teraselor au revoltat multă lume, iar unele personalități și-au exprimat public opoziția. Vizată este mai ales condiția prezentării datelor personale către… personalul restaurantului!

Chiar fostul premier și președinte al PNL, Theodor Stolojan, se revoltă și nu e de acord cu această măsură:

”Eu nu voi da CNP-ul meu şi dacă mi se cere CNP-ul ca să mă duc la un restaurant nu mă voi duce. Punct!”, a spus Stolojan la RTV, precizând că ”eu cred că trebuie întrebaţi cei care au decis acest lucru… mi-e greu să dau eu un argument cu CNP-ul!”.

Cunoscutul sociolog Mirel Palada e mai dur: ”Ah, de-abia aștept să mă duc la crîșmă, la terasă, să apară profesionistu desăvîrșit tehnolog acreditat sub formă de ospătar, să vrea să-mi ia temperatura, să mă întrebe CNP-ul și numărul de telefon”.

”Iar eu să stau în pragul crîșmei, să-i dau cu flit, să-i arăt banii și să-i explic că el de fapt nu vrea banii mei, vrea doar să facă administrație publică și statistică epidemiologică”, scrie Palada, completând ironic ”Și dacă insistă, să-l trimit la Guvern, să le ia ălora temperatura și CNP-ul, în biroul ăla unde se comiteau ilegalități pe bază de Lagavulin”.

Iar sociologul pune o întrebare firească: nu cumva Guvernul nu are interes să încaseze banii românilor?

”Eu pot să mai rezist să nu mă duc la restaurant, terasă, crîșmă, teatru, cofetărie, cinema, bodegă, mall. Încă o lună. Încă două. Încă atîtea luni cît ne cer ăștia CNP-ul, nu doar banii pe consumație”, scrie Palada pe Facebook – ”Mă întreb, însă, ei cît mai rezistă pînă dau faliment? Am vaga impresie că ăștia chiar nu au nevoie de banii noștri”.

Analistul Sputnik, Dragoș Dumitriu, consideră că absurda și ”ilegala impunere” este o dovadă că deschiderea teraselor NU intra în planul Guvernului – iar măsura asta e ca la terase să vină cât mai puțină lume.

”Ori la presiunea mediului de afaceri, ori pe baza sondajelor de imagine  - sau, cine știe, poate după discuția Merkel – Orban – Guvernul a luat o măsură pe care nu o dorea și pentru care nu era pregătit”, spune analistul. ”Așa că s-au gândit să o dea doar formal măsura deschiderii teraselor, dar de fapt să  blocheze aplicarea ei, prin cerința absurdă și ilegală a prezentării datelor către ospătar”.

Și cunoscuta internaută din Germania, Monica Krueger, reacționează dur la ciudata măsură:

”Cât de cretin trebuie să fii să-ți dai datele ( nume, prenume, adresa (!!!), eventual CNP), pe care un necunoscut să le scrie într-un registru, cu care habar nu ai ce se întâmplă, doar ca să bei o bere sau o cafea stând la 2m de restul lumii?! Ți se pare cool?! Atunci ești pierdut pentru omenire!”, scrie Krueger, încheind ironic – ”Dar, hei! Behăiți, vitejii mei!”

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>> 
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

1333
Tagurile:
restrictii, Cafenea, Restaurante, Relaxare

Загрузка...

Imagini fascinante din peștera Mua din Vietnam

0
(reînnoit 21:32 01.06.2020)
  • O femeie stă pe o stângă în timpul fotografierii pe punctul de observare din apropierea peșterii Mua, Vietnam
  • Turiștii pe punctul de observare a peșterii Mua, Vietnam
  • Un bărbat cu un copil pe punctul de observare al peșterii Mua, Vietnam
  • Turiștii pe punctul de observare a peșterii Mua, Vietnam
  • O tânără pe scara spre punctul de observare al peșterii Mua
  • Turiștii pe punctul de observare a peșterii Mua, Vietnam
  • O turistă pe muntele Dragonului, pe punctul de observare al peșterii Mua, Vietnam
  • O tânără pe punct de observare al peșterii Mua, Vietnam
Din zona peșterilor Mua din Vietnam poate fi văzută o panoramă care îți taie răsuflarea. Sputnik vă propune o selecție de imagini din această destinație turistică.

Hang Mua este denumirea muntelui care se află împreună cu peștera Mua Caves în zona protejată, în apropiere de parcul național Tam Coc, în provincia Vietnamului de Nord, Ninh Bình. În special, acest loc este cunoscut anume sub denumirea Mua Caves, chiar dacă acolo există două peșteri mici, însă turiștii sunt atrași de punctul de observație, care se află pe vârful muntelui Hang Mua.

Pentru a ajunge pe punctul de observație, turiștii trebuie să parcurgă 500 de trepte. De pe punctul de observație pot fi văzute aspecte incredibile din toate părțile, în special, râul Ngo Dong și mai multe stânci din jurul parcului Tam Coc.

0
  • O femeie stă pe o stângă în timpul fotografierii pe punctul de observare din apropierea peșterii Mua, Vietnam
    © AFP 2020 / Manan Vatsyayana

    O femeie stă pe o stângă în timpul fotografierii pe punctul de observare din apropierea peșterii Mua, Vietnam

  • Turiștii pe punctul de observare a peșterii Mua, Vietnam
    © AFP 2020 / Manan Vatsyayana

    Turiștii pe punctul de observare a peșterii Mua, Vietnam

  • Un bărbat cu un copil pe punctul de observare al peșterii Mua, Vietnam
    © AFP 2020 / Manan Vatsyayana

    Un bărbat cu un copil pe punctul de observare al peșterii Mua, Vietnam

  • Turiștii pe punctul de observare a peșterii Mua, Vietnam
    © AFP 2020 / Manan Vatsyayana

    Turiștii pe punctul de observare a peșterii Mua, Vietnam

  • O tânără pe scara spre punctul de observare al peșterii Mua
    © AFP 2020 / Manan Vatsyayana

    O tânără pe scara spre punctul de observare al peșterii Mua

  • Turiștii pe punctul de observare a peșterii Mua, Vietnam
    © AFP 2020 / Manan Vatsyayana

    Turiștii pe punctul de observare a peșterii Mua, Vietnam

  • O turistă pe muntele Dragonului, pe punctul de observare al peșterii Mua, Vietnam
    © AFP 2020 / Manan Vatsyayana

    O turistă pe muntele Dragonului, pe punctul de observare al peșterii Mua, Vietnam

  • O tânără pe punct de observare al peșterii Mua, Vietnam
    © AFP 2020 / Manan Vatsyayana

    O tânără pe punct de observare al peșterii Mua, Vietnam


Загрузка...