Ceremonia militară de transfer de autoritate dintre Batalionul 33 Manevră şi Batalionul 812 Manevră, din Afganistan (Military ceremony in Afghanistan)

Absența lui Iohannis de la Ziua Franței și Misterul Morții unui ofițer român în Africa

2297
Un episod legat de Franța a lăsat un mare semn de întrebare. Este legat de o enigmă… periculoasă, dar despre care se tace: participarea României la un război declanșat de Franța – dar și de misterul unei morți

BUCUREȘTI, 15 iul - Sputnik, Dragoș Dumitriu. Una dintre cele mai așteptate manifestări diplomatice din București este recepția oferită de Ambasada Franței, cu ocazia Zilei Naționale, 14 iulie. Motivele simpatiei noastre pentru Franța și celebra sa Zi Națională sunt istorice, tradiționale, sentimentale, strategice etc. etc.

Anul acesta, recepția a avut loc pe 12 iulie și a fost marcată de o absență cel puțin ciudată: președintele României, Klaus Iohannis.

Președintele nu a explicat de ce nu a participat – mai mult, recepția nici măcar nu era trecută pe agenda prezidențială. Nici altceva nu apare pe agenda prezidențială și nici nu a fost oferită vreo explicație.

Site-ul preşedinţiei României, captură ecran
Site-ul preşedinţiei României, captură ecran

Anul trecut, liderii Coaliției – Dragnea, Tăriceanu și Dăncilă – au refuzat să participe la zilele SUA și Franței motivele fiind imixtiunea inadmisibilă a ”partenerilor” în treburile interne ale României – presiunile asupra Guvernului în speța modificărilor pe Justiție.

 

Anul acesta, pe 12 iulie, s-a petrecut ciudata distribuire a zvonului ”Kovesi rămâne singură în cursa pentru Parchetul European, Franța și-a retras candidatul”. Zvonul nu lua în seamă următoarele: Franța și candidatul JF Bohnert nu au retras candidatura – și francezul NU a primit încă oficial funcția pentru care ar renunța la Parchetul European. Coincidență cu absența lui Iohannis?

Personal, nu am uitat un alt episod legat de Franța – și care a lăsat un mare semn de întrebare. Și este legat de o enigmă… periculoasă, dar despre care se tace: participarea României la un război declanșat de Franța.

Moartea ciudată și decorarea grabnică a colonelului Trifu

Pe 11 martie 2019, președintele Iohannis îl decora pe colonelul Trifu Cornel-Gheorghe – la numai 7 zile după ce ofițerul fusese găsit mort, iar ancheta decesului nu era finalizată! Repet, nu vorbim de rapidul Băsescu – ci de prelung gânditorul Iohannis! Președinția transmitea un mesaj scurt:

”În semn de apreciere pentru contribuţia importantă la dezvoltarea relaţiilor de colaborare politico-militară între România şi alte state, Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a conferit post-mortem Ordinul Național „Pentru  Merit” în  grad de Cavaler, cu însemn pentru militari, de pace, colonelului (Ra.Art.A.A.) Trifu Cornel-Gheorghe”.

Colonelul Trifu a murit pe 4 martie, trupul său fiind găsit într-un hotel din Bamako, capitala statului african Mali. Trifu era la acea dată atașatul militar al ambasadei române din Alger.

Colonelul sosise cu mai puțin de două zile înainte în Mali, iar în privința decesului, MApN transmitea un comunicat din care rezultă că:

”Din primele date, ofițerul a decedat în cursul acestei dimineți, din cauze naturale. Cazul este cercetat, conform procedurilor, de autoritățile judiciare maliene”.

Dar, ciudat, aici se oprește povestea unui ofițer cu o carieră prodigioasă, legată de teatre de operații din străinătate și cu legături în zona informațiilor. Nici tu rezultate ale anchetei - din Mali sau din România. Nici vreun interes al presei române pentru subiect!

”Cauze naturale”… pare ciudat!… Colonelul Trifu avea 51 de ani, era sănătos - nu putea fi trimis în misiunea din Alger fără toate examenele medicale, care se fac și periodic celor aflați în misiune – iar experiența lui în Orientul Mijlociu (Afganistan) și Alger ne face să presupunem că era adaptat condițiilor de climă.

Trifu era decorat cu Ordinul Virtutea Militară în grad de Comandor, cu însemn de război, pentru misiunea din Afganistan, a activat și ca ataşat militar Franța. Apoi a ajuns în zona de mare interes… tot pentru Franța (!!!): Algeria și Mali.

Da, greșesc – ultima știre despre colonelul Trifu nu a fost pe 11 -12 martie, ci pe 17 martie – și vine din Alger, unde oficialități militare și diplomatice au organizat un frumos memorial pentru ofițerul decedat. A fost și o ceremonie inter-religioasă ținută de un preot ortodox,  de unul catolic și de un imam (musulman). Plus o fotografie de grup, prin care toți cei prezenți au ținut să-i transmită o amintire-omagiu văduvei colonelului. Frumos gest! (www.notre-dame-afrique.org

Care a fost motivul deplasării colonelului Trifu la Bamako?

Conform agendei sale, motivul prezenței colonelului în Mali era o întâlnire pe care urma să o aibă cu ministrul apărării și șeful Statului Major General al Forțelor Armate (din Mali)”. Trifu a sosit sâmbătă la Bamako, iar luni (ziua decesului) urma să aibă întâlnirile.

Mali intră tot în sfera de reprezentare diplomatică a Ambasadei din Alger. Era doar o deplasare de rutină? Sau avea legătură cu ciudata misiune a trupelor române în Mali?

Trupe române în Mali: Băsescu s-a opus, Iohannis a acceptat!

Pe 20 februarie anul curent, ministrul Gabriel Leș dădea câteva detalii despre intențiile militare ale României în zonă și despre participarea trupelor în Mali:

”La solicitarea ONU și în baza hotărârii CSAT din decembrie 2018, România va participa cu un detașament de elicoptere militare la misiunea multidimensională integrată ONU de stabilizare din Republica Mali începând cu luna octombrie a acestui an - detașamentul va fi format din aproximativ 120 de persoane și șapte elicoptere (IAR 330 Puma, n.n.)”, a declarat ministrul Apărării

Octombrie e… nu mâine, ci ”poimâine”. Făcând un scurt istoric al prezenței noastre acolo, observăm o ciudățenie: cel mai războinic (dar și pregătit în domeniu!) președinte român, Traian Băsescu, a refuzat implicarea noastră militară!

”Vom fi solidari cu Franţa, dar dacă ne vede cineva cu trupe în Mali se înşală”, declara Băsescu în 2013. ”Noi putem să asigurăm instructori pentru armata statului in Mali, putem face transporturi, dar nu, angajare pe pământ nu va fi” , spunea ferm fostul președinte.

În schimb, vine Iohannis, cel fără vreo legătură cu domeniul militar – și se bagă în ciorba franceză din Mali!

”Ca un element de noutate, pe care vreau să îl menționez, în anul 2019, România va participa cu un detașament de elicoptere militare la misiunea multidimensională integrată ONU de stabilizare din Republica Mali, desfășurând operații de evacuare medicală, transport de trupe și echipamente și de asigurare a suportului logistic necesar personalului ONU dislocat în această țară”, declara Iohannis în decembrie 2018, după o ședință CSAT

Am spus ”ciorba franceză”? Se pare că e mai mult de atât!

Salata din Mali: Gaddafi, Franța, NATO, Al Qaeda, Soros

Nebunia din Mali a început în aceeași perioadă fatidică 2011-2012, când se petrec mai multe chestiuni ciudate în Orientul Mijlociu și Africa.

În Orient, Al Baghdadi este eliberat (la finele lui 2010) dintr-o închisoare CIA care se pare că… i-a ridicat moralul și în perioada de referință 2011-2012 s-a apucat să pună pe picioare ISIS, dispunând de fonduri uimitoare!

În Africa, în 2011, francezii și câțiva parteneri NATO atacă Libia lui Gaddafi. Motivele sunt mai mult decât suspecte – fiind vorba de o uriașă golănie franceză.

Anul acesta, prestigioasa publicație ”Reseau international” publica o vastă analiză intitulată ”Soros, France and the War on Africa”, în care se aduceau grave acuze fostului președinte francez Sarkozy, unor cercuri de afaceri franceze, dar și miliardarului George Soros și ONG-urilor finanțate de acesta, care au dezinformat grav privind ”crime” ale regimului Gaddafi, justificând fals intervenția armată contra liderului libian, fapt care a dus la izbucnirea războaielor din nordul Africii.

Din debandada sângeroasă creată de francezi ”a rezultat răspândirea arsenalului lui Gaddafi pe piața neagră, înarmând majoritatea rebelilor din nord și a jihadiștilor care împânzesc acum Mali” – după cum consemna ziaristul canadian Ben Makuch de la ”Vice”

Așa că armele ajung imediat și întâmplător la niște ”rebeli islamiști”, care atacă forțele guvernamentale din Mali, fostă colonie franceză. Guvernul din Mali acuză ”Al Qaeda”. Se întâmpla în martie 2012 și, ce să vezi, Wikileaks scoate la iveală un mesaj din căsuța de e-mail a secretarului de stat Hillary Clinton.

Hillary Clinton
© AP Photo / Charlie Neibergall

În e-mail, fostul consilier și director al "Policy Planning" din cadrul Departamentului de Stat, (un nucleu strategic al diplomației americane), Jake Sullivan îi scria șefei sale, Hillary Clinton, următoarele: ”AQ (Al Qaeda) este de partea noastră în Siria. În rest, lucrurile s-au petrecut așa cum ne-am așteptat în Siria”.

Sigur, Siria e… Siria, Mali e… Mali, nu-i așa? Dar Al Qaeda e același lucru – o făcătură sângeroasă, de pe urma cărora alții, mai de la vest, au profitat.

Dar, și mai interesantă este informația transmisă de una dintre cel mai serioase reviste românești ale perioadei 2012, ”Capital - revista oamenilor de afaceri”:

”Conform unor informaţii care citează BBC, trupele militare care au declanşat lovitura de stat (din Mali) sunt finanţate de omul de afaceri George Soros”, scris ”Capital”, pe 5 aprilie 2012, iar articolul se intitula: ”În țara în care Soros a dat lovitura de stat începe RĂZBOIUL”.

Să nu uităm: același George Soros a finanțat și tentativa de preluare a Casei Albe de către Hillary Clinton – cea care primea mesajul citat mai sus - : AQ (Al Qaeda) este de partea noastră în Siria”.

Revenind Ia Mali, acolo a început imediat după rebeliunea (finanțată de Soros?) un război în toată regula, pentru că, la scurt timp după izbucnirea mișcării rebele ”jihaddiste”, francezii năvălesc în ajutor în Mali – cu trupe, avioane, tot tacâmul.

Deci - slujim unor interese murdare? După multe considerente, da. Vom ajunge la concluzia că prezența din Mali este o mare greșeală a mandatului Iohannis? Vom vedea.

Sensurile războiului: aur, uraniu, diamante, bauxită, petrol

”Ce planuri au francezii cu Mali?”, se întreba după câteva luni, în ianuarie 2013 ziaristul de la Vice, citat mai sus. ”Intervenția actuală a francezilor în Mali s-ar putea justifica ușor prin motive umanitare, însă războiul din Irak ne-a învățat ceva important: un război are întotdeauna la bază interese economice ascunse”.

Și, ce să vezi, Mali este nu doar al treilea producător de aur din lume, dar are și rezerve mari de uraniu, diamante și alte pietre prețioase, bauxită, petrol etc. Altfel, una dintre cel mai sărace zone din lume – ca multe altele peste care a venit ”binefacerea” colonială occidentală. Și interese de tip Soros și alți mari speculatori bursieri.

”Cum invazia fiscală a entităților chineze amenință sfera tradițională de influență a Franței în Africa, războiul din Mali ajută la recuperarea puterii franceze în regiune”, mai scria cârcotașul de la ”Vice”.

Bref, de atunci, din 2012, francezii, americanii (se putea să lipsească?!) și alte state se luptă într-un război care nu se mai termină și care a incendiat Africa de nord. Un război care, așa cum vorbește toată lumea, nu are nimic comun cu dreptatea, ci cu interesele.

Considerații versus statistici

”Eforturile europene din Libia şi Mali s-au bucurat deja de apreciere in Washington şi au contribuit deja la întărirea legăturii transatlantice”, scria revista NATO, în 2013

Conform unui raport ONU, 177 de persoane trimise în Mali au fost ucise din 2013 până acum, ”aceasta fiind cea mai periculoasă operațiune de menținere a păcii din lume - ultimul atac grav a avut loc pe 20 ianuarie, când jihadiştii din Mali au ucis zece căști albastre din forţele ONU şi au rănit alţi 25”, consemnează Hotnews

În final, întrebări deocamdată fără răspuns

În aceste condiții revine întrebarea: ce caută forțele armate române în Mali? Și, în subsidiar, ce se mai știe de moartea colonelului Trifu – cum și ce se poate scrie într-un final credibil al poveștii unui ofițer român de mare valoare?

În România există câteva publicații cu preocupări militare, există și analiști militari și ”geostrategi” de nu le ajungi cu ”Patriot” la nas… Poate preia careva temele – Mali și Trifu. Sau e mai ușor cu ”Mulțumim NATO pentru că exiști!”?...

Colonelul Cornel Gheorghe Trifu – onorat în Algeria
Colonelul Cornel Gheorghe Trifu – onorat în Algeria
2297
Tagurile:
Franța, Klaus Iohannis

Загрузка...