Ludovic Orban, Klaus Iohannis şi Rareş Bogdan, PNL

Acum a devenit clar ce urmăresc USR, PNL și Iohannis cheia e la Viorica Dăncilă!

4054
(reînnoit 16:27 28.05.2019)
Prin funcția de premier, e SINGURA care poate face asta, indiferent de critici interne sau externe; alta cale nu există, pentru că ar însemna reușita planului Iohannis și căderea urâtă a PSD.

BUCUREȘTI, 28 mai - Sputnik, Dragoș Dumitriu. De 24 de ore urmărim un adevărat bombardament de invitații ca premierul Viorica Dăncilă să demisioneze. Motivul – să-i lase pe PNL și USR să se certe, că ei, de fapt, nu doresc guvernarea.

Este adevărat că reprezentanții celor două partide fac declarații ridicol de teatrale despre ”demisia Guvernului Dăncilă”, dar apoi dau din colț în colț când vine vorba de preluarea guvernării; dar, pe de altă parte, cele două partide au un plan cât de poate de concret: maximizarea efectului Iohannis, cea mai puternică armă a lor. A amânduror partide.

Iohannis are puterea prin instrumentele de forță pe care le numește, prin el persoanele care au lovit ”corupția” și au devenit simboluri au rezistat; prin el guvernul PSD a fost blocat; prezența lui a dat tonul manifestațiilor; în fine, datorită Referendumului s-a înregistrat o prezență mare la vot, ceea ce a dus la rezultatul bun al Opoziției - și slab al PSD.

Pe scurt, fără Iohannis, partidele PNL și USR, ar fi ușor de bătut. Aici e bine de precizat un aspect important: structura electorală formidabilă a PSD funcționează pe sistemul ”baroniilor”; ori, de alegerile europarlamentare, ”baronii” și ”curțile” lor (primari, consilieri) nu sunt interesați. Așa că stau mai pe tânjeală – lăsând greul pe Centru.

De aceea și rezultatul slab, mai ales în ”fieful” PSD – zona rurală. Dar asta nu înseamnă că PSD nu va reveni puternic la parlamentare și mai ales la locale, iar USR, PNL și Iohannis doresc să evite asta.

Ori, asta se poate face doar maximizând efectul ”armei” principale, Iohannis. Adică, o suprapunere a alegerilor parlamentare – că locale, nu se poate – cu prezidențialele, deci alegeri anticipate.

Alegeri la care fie ambele partide să-l susțină pe președinte, fie să aibă, formal, și USR un candidat, cu un target limitat, atragerea de voturi în turul 1, atunci când apare suprapunerea cu parlamentarele. Eventual acest candidat, să spunem Dacian Cioloș, ar putea candida ”colocvial” contra lui Iohannis, cu promisiunea deschisă că va fi premier după alegeri.

Cheia planului – Viorica Dăncilă

Dar, cum se va ajunge la anticipate, pentru că în România nu s-a reușit niciodată așa ceva; în plus, admițând că USR și PNL vor asculta militărește ordinul, în schimb PSD, ALDE, UDMR și alte partide mici se vor opune – adică o moțiune de cenzură nu ar trece.

Cheia e deci la Viorica Dăncilă. Cel puțin în primă fază. Dacă demisionează prea repede, Iohannis și partidele lui au timp să facă relativ complexa și lunga procedură de declanșare. Dar, odată preluat guvernul, apar și noi pârghii de a convinge suficienți parlamentari să accepte respingerea unui guvern – și cred c e nevoie doar o dată, fiindcă a doua oară se va folosi demisia cabinetului.

Și aici intervine articolul 89 din Constituție: ”(3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui României”.

Dar când au loc alegerile prezidențiale? În noiembrie sau decembrie - calendarul electoral urmează să fie stabilit de Guvern. Dar se poate prelungi mandatul președintelui cu 2 luni?

Constituțional, mandatul prezidențial poate fi prelungit doar prin lege organică, în caz de război sau catastrofă. Dar, în istorie, primul mandat al președintelui Iliescu a durat mai mult cu o lună: 30 octombrie 1992 – 29 noiembrie 1996. Mandatul parlamentarilor se poate prelungi cu până la trei luni.

Pe scurt, în condițiile în care Guvernul face calendarul și există o marjă de joc, în care, la limită ”extinsă”, s-ar încadra în cele 2+6 luni, ia să ne gândim la ce s-ar preta un Guvern Iohannis - #REZIST? Adică dacă ”strada„ și ”diaspora” o cer… se pot face multe, mai ales că, totul e la limită!

Concluzia e că Viorica Dăncilă NU trebuie să demisioneze, cel puțin nu acum, ci eventual după ce stabilește prezidențialele – când Iohannis nu mai poate duce procedura anticipatelor la capăt – în schimb ar rămâne cu haosul produs de propriile partide.

Deși, repet, alegerilor locale din primăvara lui 2020 ar putea marca o revenire a PSD pe caii firești, pentru că atunci ”baronii”, maxim interesați, vor trage puternic. Un colos cu 1800 de primari – aproape egalat de un partid fără structuri ca USR?! Chiar așa?!

În plus, dacă toate pârghiile guvernamentale ar ajunge pe mâna lui Iohannis și a partidelor sale, asupra primarilor PSD se va abate, în câteva luni, o adevărată urgie! Și sunt suficiente prefecturile, Finanțele, DSV și alte câteva…

De ce se joacă de ”vrem – nu vrem”?

Se pune întrebarea de ce se joacă USR și PNL, ba chiar și Iohannis de-a ”vrem dar nu vrem” să guvernăm? Părerea mea e că mizează exact pe ceea ce se vede – și anume presiuni pe Viorica Dăncilă să demisioneze, venite chiar de la oameni de bună credință, dar care nu pricep pericolul.

Pe de altă parte, dacă ar forța, ar speria PSD și restul celor care nu vor anticipate, iar aceștia s-ar opune prin toate pârghiile parlamentare – și le cam au! Așa că singura (cred) metodă este să o facă pe Dăncilă să demisioneze – fapt anticipat de abilul Liviu Dragnea – și lăsat cu limbă de… pușcărie.

Deci, Viorica Dăncilă poate da peste cap planul lui Iohannis și al partidelor sale – și poate readuce PSD la un procentaj firesc. Nu trebuie să mai precizez că, prin funcția de premier, e SINGURA care poate face asta, indiferent de critici interne sau externe. Alta cale nu există, pentru că plecarea ei ar însemna ce am scris mai sus – reușita planului Iohannis și căderea urâtă a PSD.

Urgența: candidatul la prezidențiale

Dar, se mai pune o problemă – PSD (și ALDE) trebuie să desemneze urgent un candidat la președinție, un candidat bun, puternic, care să o dubleze pe Viorica Dăncilă în bătălie. Și nu un ”disident”, tarat de neîncrederea membrilor și bănuit de toate cele!

De ce e urgent – pentru că ar pompa sânge în venele partidului, pentru că readuce normalitatea unui partid mare, pentru că ar crește imediat procentajul… și pentru că nu mai e timp!

Poate fi chiar Viorica Dăncilă? Am susținut această idee, dar în contextul actual, când Dăncilă e legată de funcția de premier și de șef al PSD… deja poate are prea multe pe cap! Dar rămâne o posibilitate!

Aș sugera și varianta Liviu Pleșoianu - sprijinit, susținut, recomandat de Ion Iliescu și/sau Adrian Năstase. Adică îmbinarea între Istoria (mare) și prezentul/viitorul dinamic. Un om tânăr, fără probleme, dispus la bătălie, bun comunicator, cult, adept al suveranismului și al bunei relaționări interne și internaționale. 

E o discuție deschisă – dar care trebuie închisă urgent.

4054
Tagurile:
USR, PNL, PSD, Liviu Dragnea, Klaus Iohannis, Viorica Dăncilă
Spărgătorul de gheață nuclear Arctica

“Rușii au zeci, noi doar două!”: SUA a rămas în urma Rusiei

192
(reînnoit 19:28 30.10.2020)
Senatorii americani sunt îngrijorați că SUA pierde teren în fața Rusiei în regiunea arctică din cauza lipsei de spărgători de gheață.

MOSCOVA, 30 oct – Sputnik, Andrei Koț. Americanii pierd în ritm rapid controlul asupra Arcticii. La o astfel de concluzie tristă pentru SUA au ajuns membrii misiei pentru forțele armate ale Senatului, Roger Wicker și Dan Sullivan. În opinia senatorilor, țara suferă de o insuficiență de spărgători de gheață, capabili să acționeze la Polul Nord, iar Rusia se află într-o poziție mult mai avantajoasă. Despre spărgătorii de gheață și rolul lor în promovarea intereselor marilor puteri, aflați în materialul RIA Novosti.

Un spărgător de gheață solitar

Wicker și Sullivan constată: Moscova dispune de cea mai mare flotă de spărgători de gheață din lume, care ajunge la 40 de nave. A se compara: paza de coastă a SUA are doar două spărgători de gheață – PolarStar și Healy, cel de-al doilea fiind în reparații după un incendiu la bord. Un singur spărgător de gheață funcțional pentru o superputere economică și militară este vădit insuficient. Controlul asupra Arcticii oferă un acces la resurse naturale bogate și permite asigurarea unei prezențe militare permanente în nordul Eurasiei.

Experții au reamintit că în această vară Flota Navală a Rusiei a desfășurat cele mai ample din perioada războiului rece exerciții militare în apropiere de țărmul Aleaskăi. Totodată, în ultimii ani, Moscova și-a restabilit peste 50 de obiective militare în Arctica, abandonate după destrămarea Uniunii Sovietice. Acolo din nou sunt desfășurate trupe și arme. China, la rândul său, construiește două nave spărgătoare de gheață și nici nu ascunde faptul că examinează această regiune în calitate de o “Cale de Mătasă Polară”. La toată această petrecere arctică americanii arată ca niște rude sărace.

În iunie, președintele Donald Trump a declarat că țara are nevoie de o flotă numeroase de spărgătoare de gheață. Autoritățile americane au lansat un program de construcții a șase vase, inclusiv a navelor grele, care nu au fost produse de 40 de ani. Congresul deja a finanțat principalul spărgător de gheață, aceasta urmează să fie supus unor teste pe mare în 2024. La rândul său, comandamentul pazei de coastă a solicitat mijloace pentru a doua navă.

Până atunci, afirmă senatorii, se va recurge la prelungirea termenului de exploatare a Polar Star, cel puțin, până în anul 2023. Luând în considerație că vasul și-a epuizat rezerva de exploatare la începutul secolului, acesta nu va face față sarcinii asigurării dominației SUA în Arctica.

Armada de gheață

Rusia nu și-a suspendat niciodată construcția navelor spărgătoare de gheață. Așa, pe 21 octombrie a fost dat în exploatare un spărgător de gheață nuclear al proiectului 22220 “Arctica”. Vasul este echipat cu două centrale electrice, cu reactoare RITM-200, și cu o capacitate termică de 175 megawați fiecare, are capacitatea de a străbate un strat de gheață cu o grosime de 2,8 metri, cu o viteză de 1,5-2 noduri. Poate activa atât în ocean, cât și în râuri. “Atomflot” urmează să primească alte patru nave a proiectului – “Sibir”, “Ural”, “Iakutia” și “Ciukutka”. Primele două vor fi date în exploatare în 2021 și, respectiv, 2022.

Vladimir Putin, președintele Rusiei
© Sputnik / Алексей Дружинин

“Lansarea pe apă a spărgătorului de gheață „Arctica” nu e un eveniment simplu, atunci când e vorba de o navă grandioasă, originală, construită pe șantiere navale rusești, fără tehnologii și componente occidentale”, a declarat la radio Sputnik directorul Centrului de Studii politic-militare, Aleksei Podberiozkin. “Cea mai importantă semnificație este cea politică. O serie de noi spărgători de gheață va fi construită în următorii ani și Rusia va putea controla situația pe Ruta Mării Nordului nu doar în zone cu apă adâncă, dar și pe cele cu o adâncime mică. Acum vom putea să ne asigurăm un coridor de transport din Asia de Sud-Est și Asia regiunii Pacifice, spre Europa, în regim non-stop”.

Anume spărgătoarele de gheață nucleară reprezintă o cheie a succesului oricărei construcții militare și civile în regiune. Pe lângă „Arctica”, Rusia dispune de două nave cu o centrală nucleară cu două reactoare, de 75 mii de cai putere („Iamal”, „50 de ani de Victorie”), două spărgătoare de gheață, dotate cu câte o centrală nucleare cu un reactor de 50 mii cai putere („Taimîr”, „Vaigaci”), navă nucleară port-barje “Sevmorput” cu un reactor de 40 mii de cai putere și cinci nave de deservire tehnică. Spărgătorul de gheață “Sovetski Soiuz” se află în rezervă operațională. E o flotilă arctică destul de impresionantă, chiar și fără a lua în considerație navele diesel-electrice.

Acestor din urmă aparține, spre exemplu, „Ilia Muromeț”, intrat în dotarea Flotei de Nord în 2017. Nava are capacitatea de a activa într-un câmp de gheață continuu cu o grosime de până la un metru. Pe lângă funcțiile de bază – escortarea navelor prin apele arctice, nava transportă încărcături pentru grupurile arctice ale forțelor armate. Proiectul prevede și montarea unor arme de bord, în special, ar instalațiilor de artilerie AK-630, AK-230, AK-306. Teoretic, spărgătorul de gheață poate fi transformat într-un navă militară de asalt. E suficient să fie dotat cu rachete anti-navă.

Întotdeauna în fruntea clasamentului

Rusia întotdeauna a fost mai avansată decât alte state în domeniul construcției navelor spărgătoare de gheață. Primul spărgător de timp modern a devenit remorcatorul de salvare “Pilot”, dat în exploatare în 1864.

Partea specială din față permitea suirea acestuia pe gheață, pentru a o sparge cu propria greutate. Această construcție a primit înalte aprecieri internaționale. În iarna 1871, guvernul german a cumpărat din Rusia planurile spărgătorului de gheață, pentru a curăți gheață bazinul portului Hamburg și a râului Elba, deoarece temperaturile extrem de joase au blocat comerțul din regiune. Apoi, exemplul nemților a fost urmat de antreprenorii din Danemarca, Suedia și SUA.

Primul spărgător de gheață a fost construit în URSS – primind numele de “Lenin”. Nava a fost transmisă Ministerului Flotei Navale în 1959. Acest gigant a prelungit semnificativ navigarea pe latitudinile nordice. Doar în primele șase ani de exploatare, “Lenin” a parcurs peste 82 de mii de mile maritime și a escortat peste 400 de nave. În 1989 spărgătorul de gheață a fost conservat în Murmansk, fiind inclus în registrul unic al monumentelor patrimoniului cultural de importanță federală.

Rusia este singura țară din lume care exploatează spărgătoare de gheață port-barje. “Sevmorput”, cu un tonaj de 61,88 mii de tone, este cel mai mare vas de transport din lume, fiind exploatat din 1988. Acesta este capabil să spargă gheață cu o grosime de până la un metru. În prezent, acesta este singura navă de transport cu un reactor nuclear.

192
Tagurile:
Arctica, Rusia, Spărgătorii de gheață
Тема:
Industria militară rusă
Tematic
Rusia a creat un grup de trupe în zona Arctică
Spectaculos: Parașutişti ruși, aruncare de la 10 km altitudine în Arctica – inedit - VIDEO
Flota de Nord a Rusiei va efectua exerciţii arctice de amploare în această vară
Gazprom Neft a furnizat în China prima partidă de petrol arctic

Загрузка...
Petrol

Corporațiile salvează petrolul de șist, dar au și ele probleme

51
(reînnoit 18:51 30.10.2020)
Profitând de criză, marile corporații preiau companiile americane medii și mici din domeniu petrolului de șist, însă și ele se confruntă cu mari probleme.

MOSCOVA, 30 oct – Sputnik, Aleksandr Sobko. Situația curentă și prognozele legate de producția de petrol în SUA continuă să fie o temă actuală pentru observații. Cea mai mare a acestei producții revine petrolului de șist, care cu mici rezerve (inertia, starea financiară a companiilor), reprezintă un factor flexibil de echilibrare a pieței mondiale a petrolului.

Tabloul general, publicat în rapoartele săptămânale ale Ministerului Energiei din SUA, este clar: o cădere bruscă, în decurs a trei luni, de la indicatorii maximi de 13 milioane de barili pe zi, până la 10,5 milioane (adică, cu 20 la sută). În continuare, se observă niște fluctuații semnificative în jurul acestui indicator (plus/minus o jumătate de milion de barili), determinate inclusiv de sezonul uraganelor – pentru că această statistică generală ia în calcul nu doar producția de șist și restul producției de pe uscat, dar și a extracției maritime, din Golful Mexic. Potrivit ultimelor cifre, producția totală în SUA s-a prăbușit chiar sub 10 milioane de barili pe zi, însă, reiterăm, datele săptămânale sunt actualizate adesea, așa că e vorba mai curând de ilustrarea unei tendințe generale.

Ce e mai departe? Un indicator tradițional principal al producției se consideră numărul de platforme active. Aici, la fel, observăm o scădere bruscă după evenimentele din martie, de la 682 la un punct maxim în martie, până la un punct minim de 172 de unități în august, după care a avut loc o restabilire lentă până la 205 în prezent. Platformele de foraj au scăzut de trei ori, iar producția sa redus cu 20 la sută. Nu există nicio contradicție între aceste cifre: în primul rând, nu toată producția este de șist, iar în al doilea rând, există o inerție.

Un factor important, care influențează producția, sunt așa-numitele sonde nefinalizate, care sunt forate, însă nu a fost efectuată fracturarea hidraulică. E vorba de 7,7 mii de sonde, un număr destul de mare (comparativ cu cele 200 cu foraj), pe care, dacă vor avea loc fracturări hidraulice, ar putea menține nivelul producției chiar în condițiile unui nivel scăzut al forajului. În ultimul an, cantitatea sondelor nefinalizate nu s-a schimbat semnificativ, adică nu putem vorbi despre faptul că activarea unor astfel de sonde a contribuit în trecut la menținerea nivelul producției, în contextul diminuării producției de foraj. Acum numărul sondelor nefinalizare scade lent, și, cel mai important, în ultima sa prognoză Ministerul Energiei din SUA indică direct: acum acestea reprezintă o rezervă pentru menținerea producției în contextul unui număr mic al sondelor de foraj. Apropo, pentru noiembrie această analiză prevede o nouă scădere a producției petrolului de șist în SUA.

Cu alte cuvinte, în sectorul extracțiilor de șisti există o mulțime de incertitudini, motiv pentru care organizațiile respectabile prezintă niște prognoze controversate: de la o creștere a producției totale de la 11,5-12 milioane, până la o prăbușire la 10 milioane de barili pe zi spre mijlocul anului 2021 (dacă ar fi să credem statistica săptămânală, aceasta deja a avut loc).

În același timp, deasupra tuturor acest aprecieri se află dificultățile financiare ale companilor din sfera extracțiilor de șist. Da, în scopul economisirii mijloacelor financiare, forajele se reduc, însă acest lucru presupune și o reducere a producției, prin urmare, se reduc fluxurile financiare pentru achitarea împrumuturilor. Lanțul de falimente ale companiilor mici și medii a început și continua.

Până la criză, doi mari giganți din domeniu petrolului și gazelor, ExxonMobil și Chevron, investiseră în extracțiile de șist și chiar au intrat într-o competiție. Drept urmare, s-a creat impresia că în cazul unor probleme, datoriile și companiile falimentate vor fi preluate de marile companii.

Parțial, acest lucru are loc. Recent, ConocoPhillips a anunțat despre preluarea Concho Resources cu 9,7 miliarde de dolari. În acest fel, încă un gigant petrolier american devine în același timp și un mare jucător în sfera extracției de șist. Totuși, e interesant faptul că tranzacția nu a avut loc prin intermediul banilor, ci printr-un schimb de acțiuni.

Un caz similar a avut loc la începutul lui octombrie, când Chevron a preluat Noble Energy (care, apropos, reprezintă nu doar șistul, dar și extracțiile maritime din zona Mediterană de Est).

La rândul său, companiile medii, precum Devon Energy, a procurat WPX Energy, iar Pioneer Natural Resources discută despre procurarea Parsley Energy. Alte câțiva producători de șist sunt priviți în calitate de candidați pentru cumpărarea sau preluarea de către concurenți sau companii mai mari.

Petrol
© Sputnik / Максим Богодвид

Adică, avem pe față o consolidare în acest sector. Companiile se așteaptă la câștiguri din contul economiei pe proporții, alipirea unor terenuri adiacente pentru extrageri și etc. Desigur, astfel de contopiri, în special din partea celor mai mari, permit mutarea pe plan secund a poverii creditare. Inclusiv, pentru că marile companii pot contracta credite mai ieftine pentru refinanțarea datoriei.

Adică, totul se întâmplă aproximativ așa cum s-a prognozat la începutul anului acesta – supraviețuirea sectorului economic prin absorbția de către corporații transnaționale, iar pandemia doar a accelerat acest proces. Totuși, criza în sfera petrolului a provocat și un alt efect: stabilitatea financiară a companiilor, care absorb producătorii de șist, a devenit mult mai scăzută. Prin urmare, “digerarea” unor companii cu probleme va fi o sarcină complicată.

Cel mai relevant exemplu este ExxonMobil. La începutul anului cotațiile acțiunilor companiei erau de două ori mai mari decât acum, chiar dacă, spre deosebire de colegii săi europeni, nu a diminuat dividentele trimestriale. Acum dividentele trimestriale, față de cotațiile actuale (în termen de valori anuale) sunt imense în condițiile actualelor rate de 10 la sută anuale, respectiv, la începutul anului acestea au fost de două ori mai mici. E clar că prăbușirea cotațiilor de două ori în condițiile unor volume neschimbate ale dividentelor presupune un singur lucru – sporirea riscurilor și temerilor că această companie nu va putea susține în continuare același nivel de plăți și a stabilității financiare în ansamblu. O situație similară se observă și la alte mari companii.

E curios că anume ExxonMobil la începutul crizei s-a pronunțat împotriva unei reduceri coordonate a producției (atunci se discuta despre SUA), fapt care era tratat de unii observatori ca o dorință de a procura la un preț mai mic a companiilor din sfera extracției de șist. Drept urmare, compania are probleme chiar și fără achiziții suplimentare. Chiar și acestea nu sunt exluse, pentru că cei mai apropiați concurenți și-au consolidat semnificativ pozițiile în segmentul șistului în perioada crizei. Chevron, după absorbirea Noble Energy, a devenit al doilea producător al pretrolului de șist din SUA.

În esență cele mai mari corporații transnaționale și-au propus să salveze producția de șist prin ponderea lor și stabilitatea financiară. Această sarcină rămâne pe agenda, însă devine tot mai dificilă. Prin urmare, problemele disciplinei financiare revin pe prim plan, iar o creștere de dragul creșterii, precum am observat recent în sectorul șistului, e puțin probabilă.

Aici ar trebui să adăugăm că “agenda verde” a creat o presiune asupra tuturor companiilor din sectorul petrolului și gazelor, inclusiv asupra celor mai mari. Deocamdată, ar fi prea devreme să vorbim despre refuzul băncilor de a credita  companiile petroliere (așa cum s-a observat mai devreme comportamentul băncilor față de sectorul cărbunelui), însă nu va fi deloc surprinzător dacă „agenda climatică”, în sumă cu preluarea producătorilor de șist, va spori povara noii datorii și pentru cele mai mari companii din domeniu.

Să rezumăm. Nu ne așteptăm la un colaps în domeniul extracțiilor de șist, însă ne-am putea aștepta ca noi proprietari ai câmpurilor de șist vor promova o disciplină financiară mai strictă, vor avea o atitudine mai responsabilă față de rentabilitatea investițiilor. În ce măsură consolidarea în acest sector va contribui la diminuarea costurilor de producție, reușind în acest fel să păstreze volumul producției la nivelul actual, vom vedea.

51
Tagurile:
SUA, petrol
Tematic
Gazul și Israelul sau cum Europa și-a mai găsit o alternativă pentru a înlocui Rusia
„Se apropie sfârșitul epocii”: Experții promit un mare șoc petrolier
SUA au cumpărat cantități imense de petrol din Rusia
“Au rămas fără bani” – investițiile în petrolul de șist s-au prăbușit

Загрузка...
Security forces guard the area after a reported knife attack at Notre Dame church in Nice, France

Arhiepiscopul de Toulouse: „religia nu poate fi ridiculizată”

0
(reînnoit 19:57 30.10.2020)
Spunând că este împotriva publicării unor caricaturi precum cea a profetului Mahomed, arhiepiscopul de Toulouse şi-a exprimat opinia că faptul de a lua în râs o religie nu este fără urmări.

BUCUREŞTI, 30 oct – Sputnik. La o zi după atacul terorist de la Nisa și la două săptămâni după decapitarea lui Samuel Paty, arhiepiscopul de Toulouse Monsignor Le Gall și-a exprimat opinia, pentru France Inter, despre libertatea de a lua în râs o religie.

„Legat de aceste caricaturi, le consider periculoase, pentru că prin ele punem gaz pe foc. Trebuie calmate apele. Pentru că aceste caricaturi sunt împotriva musulmanilor, dar și împotriva credinței creștine”, a spus episcopul Le Gall, răspunzând la întrebarea de ce au fost vizate bisericile de atacatorii terorişti.

Acesta consideră că francezii trebuie să înceteze să publice acest gen de caricaturi.

„Libertatea de exprimare are limite, aşa cum au toate libertățile umane. Nu râdem de religie fără a suporta urmări, nu ne putem permite să râdem de religii, vedeți care este rezultatul”, a spus arhiepiscopul.

Pentru episcopul Le Gall, noțiunea de fraternitate este esențială.

„Libertatea de a fi împreună, de a vorbi împreună, libertatea de a fi frați, dar de a nu fi furioşi”, a adăugat acesta, citat de Sputnik France
0
Tagurile:
Arhiepiscopul de Toulouse, Religie

Загрузка...