Construcția gazoductului Nord Stream

Operațiunea specială a României împotriva Rusiei a eșuat

721
(reînnoit 13:43 31.01.2019)
De ce anume diplomației române i-a revenit onoarea de organizare a unui „blitzkrieg administrativ” de promovare prin Consiliul European al miniștrilor a așa-numitei directive a gazelor, care reprezintă o armă a răzbunării îndreptate împotriva Rusiei, analizează editorialistul Ivan Danilov.

Planul american de torpilare a “Nord Stream – 2” cu ajutorul Comisiei Europene părea unul perfect – cel puțin, la nivel de idee de bază. Anume: dacă “Nord Stream-2” ar fi fost scos de sub jurisdicția Germaniei și trecut sub jurisdicția Comisiei Europene, fiind impuse anumite restricții la nivelul legislației europene, atunci gazoductul rusesc putea fi nimicit fără a mai apela la anumite sancțiuni.

Mai mult decât atât, s-ar crea impresia că SUA nu au nicio implicare, iar europenii, pur și simplu, au decis să scape de gazul rusesc “totalitar”.

Americani doar aveau nevoie de un agent, în sens direct al cuvântului, – o țară care ar propune spre examinarea Parlamentului European, iar apoi a Consiliului European al miniștrilor acele modificări ale legislației europene care ar interzice construcția „Nord Stream-2”, scrie Ivan Danilov într-un editorial pentru RIA Novosti.

A și fost identificată o soluție: acest agent a devenit România, care a obținut recent președinția de șase luni a Consiliului European. Anume diplomației românești i-a revenit marea onoare să organizeze un „blitzkrieg administrativ” pentru promovarea în Consiliul European al miniștrilor așa-numitei directive a gazelor, care reprezintă, de facto, o “armă de răzbunare”, îndreptată împotriva Rusiei. Anterior, președinția a fost deținută de Austria, însă din momentul în care cea mai mare companie austriacă – concernul energetic de stat OMV - este un partener strategic al Gazpromului, această țară nu a intreprins nicio acțiune de promovare a directivei gazelor. Totuși, România e cu totul altceva, mai ales dacă diplomații români simt în spatele lor sprijinul ferm al Washingtonului.

Merită de menționat că în diverse forme acea directivă antirusească a gazelor deja a fost subiectul dezbaterilor, fiind respinsă de multe state ale UE chiar la nivel conceptual. Acum urma să aibă loc o bătălie finală, pentru că administrația lui Trump are nevoie de o victorie simbolică asupra Rusiei, în special în contextul unor evenimente care se apropie: alegerile în Ucraina și apropierea termenului de dare în exploatare a primei ramuri a gazoductului “Nord Stream-2”. Anume prin astfel de speranțe și situație tensionată în jurul proiectului directivei gazelor poate fi explicată apariția în presa (inclusiv celei rusești) a titlurilor de genul “România ridică mizele prin revizuirea directivei gazelor” și declarațiile vicepreședintelui Comisiei Europene, Maroš Šefčovič, care a subliniat că „propunerile românești” au luat în considerație toate obiecțiile oponenților directivelor și acum se poate spera la un progres în adoptarea ei.

Așadar, mizele au fost ridicate, documentele au fost expediate, diplomații americani și-au intensificat în Germania retorica antirusească, iar în spațiul informațional european au început să circule zvonurile că americanii pregătesc o să livreze informații compromițătoare legate de un susținător important al “Nord Stream-2”, Gerhard Schröder. Aici merită să apreciem eforturile oponenților noștri americani: au reușit să provoace un ocean de emoții în jurul directivei gazelor și a proiectului „Nord Stream-2”.

Însă, rezultatul s-a dovedit a fi unul mai prost decât se aștepta. Blitzkrieg-ul românesc, în pofida susținerii americane, s-a ciocnit de încăpățânarea teutonică a diplomației germane. Răspunsul oficial și comentariile Berlinului în legătură cu scandalosul proiect românesc arată ca o recenzie a unui critic de restaurante în adresa fast-foodului balcanic vândul într-o gară. Citatul cheie: „Respingem modificările propuse Comisiei Europene expuse în cea de-a treia revizuire, care sunt îndreptate împotriva unui singur proiect de infrastructură, în timp ce pentru altele sunt prevăzute excepții. Comisia Europeană nu oferit niciun fel de explicații sau argumente credibile care ar arăta că modificările propuse ar urmări realizarea obiectivelor uniunii energetice”.

În traducere din limbajul diplomatic german – Comisia Europeană, care a susținut propunerile românești a spus:

  • În primul rând, Berlinul nu poate fi înșelat și toți înțeleg că documentul este îndreptat împotriva Gazpromului,
  • În al doilea rând, Germania conștientizează interesul ei direct în construcția gazoductului rusesc în urma căruia Germania va deveni principalul nod energetic al Uniunii Europene.

În afară de Germania, și-au exprimat obiecții împotriva directivei gazelor Olanda și Finlanda, ambele state protestând împotriva prevederilor proiectului care oferă Comisiei Europene dreptul de a controla acordurile interstatale legate de transportarea gazelor, să formuleze cerințe de bază pentru negocieri și să blocheze aceste negocieri. Dacă din directivă ar fi fost exclus acest punct, atunci documentul ar fi devenit inutil pentru blocarea “Nord Stream-2”. Adică, de facto, Olanda și Finlanda a luat parte Gazpromului în disputele cu Comisia Europeană și SUA.

O astfel de reacție din partea Germaniei, Olandei și Finlandei, care diminuează șansele adoptării unui directive a gazelor, precum și informația despre faptul că prima ramură a gazoductului va fi gata deja în luna noiembrie, au subminat moral oponenții Rusiei din mediul politic european. Prim-ministrul Poloniei, Mateusz Morawiecki, care, probabil, știa de demersul comun germano-olandez, a constatat cu amărăciune: „Păstrăm o speranță, însă să fim sinceri: două mari puteri, una dintre care este Rusia, reprezintă o putere mondială, iar alta – Germania, este cea de-a patra putere economică a lumii, au decis să construiască gazoductul”.

S-ar părea că o constatare a unor fapte evidente nu ar trebuie să mire pe cineva, însă atunci când astfel de constatări le face un politician polonez – e un adevărat miracol. În plus, Morawiecki a fost traumat în așa măsură de ciocnirea cu realitatea, încât nici nu mai credere în atotputernicia Washingtonului, pentru care stoparea “Nord Stream-2” a devenit deja o chestiune de onoare. Desigur, premierul polonez a profitat de ocazie pentru a acuza susținătorii gazoductului de „egoism”, din cauza că Germania nu vrea să ia în considerație interesele Ucrainei și Polonia. Avem toate motivele să credem că politicienii germani și olandezi, precum și proprietarii marelor companii energetice europene, care participă la „Nord Stream -2” vor trece peste toate acestea.

Acum, oponenților noștri americani le-a mai rămas o singură șansă de blocare a gazoductului: introducerea sancțiunilor împotriva companiilor care instalează conductele, cumpără gazul din Rusia sau participă la finanțarea construcției proiectului. Anume cu introducerea sancțiunilor amenința ambasadorul SUA în Germania, favoritul lui Trump, Richard Grenell. Ministrul Economiei al Germania, Peter Altmaier, a răspuns la aceste amenințări: “Nu suntem atât de ușor de impresionat și intimidat”. Ne rămâne doar să le urăm partenerilor germani ai Gazpromului să-și păstreze fermitatea și să nu cedeze revendicărilor Washingtonului.

721
Tagurile:
Uniunea Europeană, România, Rusia, Nord Stream 2
Тема:
Relațiile româno-ruse (179)
Tematic
Maria Zaharova: Renunțarea la „Nord Stream-2” este o nebunie
În Suedia au început lucrările de construcție a gazoductului Nord Stream-2
Gazprom a construit 380 km ai gazoductului Nord Stream-2
Presa poloneză: România vrea să blocheze construcția Nord Stream - 2
Expert rus: România nu va reuși să blocheze Nord Stream-2
Nord Stream 2: Președintele austriac acuză SUA de tratarea UE "ca pe colonii"
Expert: SUA nu vor mai putea opri realizarea Nord Stream-2

Загрузка...