Donald Trump, Vladimir Putin și Jean-Claude Juncker

De ce se teme UE de întâlnirea Putin-Trump și care e locul României în ecuație

511
(reînnoit 12:58 03.07.2018)
UE continuă să acuze Rusia că luptă pe toate fronturile pentru destabilizarea, și divizarea Europei, chiar dacă inamicul principal se află la Casa Albă din Washington .

Corespondență din butoiul cu pulbere al Europei

BRUXELLES, 2 iul — Sputnik, Daniela Porovăț. La Bruxelles există o temere nedisimulată cu privirea la întâlnirea dintre Vladimir Putin și Donald Trump care va avea loc la Helsinki pe 16 iulie. Cel care a dat voce acestor temeri este președintele Consiliului European Donald Tusk:

„În ciuda eforturilor noastre neîncetate de a menţine unitatea Occidentului, relaţiile transatlantice se află sub o presiune imensă din cauza politicilor preşedintelui Trump. Din păcate, divizările merg mai departe de piaţa de schimb. Voi împărtăşi cu voi evaluarea mea privind situaţia în care ne aflăm. Cred că, în timp ce trebuie să sperăm pentru ce e mai bun, trebuie să ne pregătim şi pentru cel mai sumbru scenariu".

Ceea ce Tusk spune cu voce tare, ceilalți lideri europeni discută pe la colțuri, dar concluziile sunt aceleași: SUA nu mai consideră Uniunea Europeană un partener special și privilegiat, ci este dispusă să aibă relații bilaterale cu oricine daca interesele sale o cer, după cum e pregătită să rupă orice acord care nu-i aduce avantaje directe și consistente.

Ca dovadă, SUA a călcat în picioare acordul cu Iranul, în totalul dezavantaj al țărilor UE care începuseră investiții masive în această țară tocmai ca urmare a acordului care, până de curând, părea de nezdruncinat.

Iar dacă se confirmă știrea potrivit căreia Trump a dorit să construiască o relație privilegiată cu Franța cu condiția ca aceasta să iasă din UE și să lase, astfel, Germania singură în efortul ei de a se împotrivi asaltului american, înseamnă că nu Brexitul a fost lovitura de grație dată UE, ci alegerea lui Trump ca președinte.

UE continuă însă să acuze Rusia că luptă pe toate fronturile pentru destabilizarea, divizarea și fărâmițarea Europei, chiar dacă inamicul principal al UE se află la Casa Albă din Washington.

Tocmai de aceea, țările UE, care abia au ajuns la un acord chinuit pe problema imigrației despre care nu se știe dacă va fi și aplicat, privesc cu îngrijorare spre întâlnirea dintre președintele Federației Ruse și cel al Statelor Unite pentru că, pe baza unui acord bilateral, cele două mari puteri ale lumii pot ajunge la o înțelegere care să nu mai țină seama de dorințele Bruxelles-ului.

De fapt, în tot acest proces de reașezare geopolitică, Bruxelles-ul contează tot mai puțin, și tocmai aceasta este spaima majoră a liderilor europeni, că, într-o bună zi, nu prea îndepărtată, nu o să mai fie băgați în seamă.

În toată această ecuație în care Germania și Franța au căutat sprijinul Moscovei tocmai pentru a nu fi izolate de SUA pe scena internațională, rolul de arbitru îl joacă, surprize, surprize, chiar Kremlinul, adică exact centrul de putere mondială căruia ideologii globalismului îi prevedeau apusul și prăbușirea până nu de mult.

Iată însă cum, contrar așteptărilor întreținute de apologeții unei lumi fără granițe și fără state, la Moscova se decide viitorul Europei. Iar acest lucru le dă frisoane tehnocraților bruxellezi.

Unde se situează România în tot acest tablou în continuă mișcare, România care a mers pe ideologia rusofobă promovată de Bruxelles și care a crezut că antanta SUA-UE este indestructibilă, care a pariat pe Hillary Clinton și pe ideologia globalistă la ultimele alegeri prezidențiale din Statele Unite și care s-a trezit acum în mijlocul unui conflict Washington-Bruxelles și Washington-Berlin pe care încă nu-l înțelege și, mai ales, nu-l poate accepta?

Elita politică românească conexată la Bruxelles, la Berlin și la Paris, se află în situația soldaților japonezi din insulele din Pacific care luptau pentru o cauză pierdută pentru că nu aflaseră că războiul al doilea mondial se încheiase și că, între timp, Japonia era aliata SUA. Într-un mod similar, România nu a aflat că războiul rece s-a încheiat, că, mai nou, SUA nu mai este aliatul necondiționat al UE, că până și NATO are probleme și că, pe 16 iulie, Putin și Trump se întâlnesc să decidă viitorul omenirii.

Românilor li se spune, de aceea, în continuare, că Rusia este dușmanul, asta în timp ce liderii celor mai puternice țări din UE au făcut pelerinaj la Moscova.

Rămâne întrebarea cum vor explica ideologii rusofobiei întâlnirea dintre Putin și Trump și deciziile capitale care se vor lua acolo și care vor trece peste capul Bucureștiului pentru că politicienii români încă așteaptă lumina de la Bruxelles, acolo unde în curând se va tăia însă curentul. 

511
Тема:
Întâlnirea Putin - Trump la Helsinki (2018) (41)
Tematic
Kremlinul a comentat speculațiile despre o eventuală înțelegere Trump-Putin
Summit-ul Putin-Trump se va desfăşura într-un oraş lângă Helsinki
Londra, speriată de un eventual “pact Trump-Putin”
Kremlinul confirmă oficial data întrevederii Trump-Putin
Washington și Moscova au decis unde va avea loc summitul Putin-Trump, potrivit Fox News
Reacția Chinei la preconizata întâlnire Putin-Trump
Convenite, locul și data întâlnirii Putin-Trump

Загрузка...