Daniel Dragomir

Dragomir: „Florian Coldea a urât-o pe Alina Bica de moarte"

1303
Fostul ofiţer SRI devoalează fapte care riscau să fie ţinute sub tăcere. Acesta a povestit, exact, cine pe cine intercepta şi cum a ajuns fostul şef al SRI ţintă.

BUCUREŞTI, 26 mart — Sputnik, Georgiana Arsene. Dezvăluiri de senzaţie despre practicile din interiorul puterii-asta a prezentat, cu subiect şi predicat, fostul ofiţer SRI Daniel Dragomir, aseară, la o oră de maximă audienţă.

Potrivit declaraţiilor sale, fostul şef al Serviciului Român de Informaţii, George Maior, a fost interceptat de fostul său adjunct Florian Coldea şi de şefa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Laura Codruţa Kovesi.

Povestea începe în anul 2013, atunci când SRI a demarat o activitate în jurul pieţei de capital şi au fost obţinute mai multe mandate de securitate naţională care „erau lucrate după venirea doamnei Kovesi în binom", a spus Dragomir, aseară, în emisiunea „Controverse". 

Kovesi şi Coldea rezolvau un dosar în zona pieţei de capital ce implica o persoană foarte apropiată de Maior, chiar finul acestuia, Mircea Ursache de la ASF, iar el, împreună cu naşul său, deveniseră ţinte în mandatul de securitate naţională.

„Undeva, în primăvara lui 2014, şefa DIICOT, Alina Bica, merge la George Maior şi îi spune: vezi că am primit informări venite/disjunse dinspre DNA de pe piaţa de capital şi eşti ţintă în acele mandate", povesteşte fostul ofiţer SRI, care precizează că, imediat după ce fostul şef al Serviciului Român de Informaţii a aflat aceste amănunte, la o săptămână, a mers la Bica. Motivul? Pentru a-i spune că a avut dreptate, că a vorbit cu Florian Coldea, dar nu este el ţinta. El, adică Maior.

„Din acel moment, Florian Coldea a urât-o pe Alina Bica de moarte", a menţionat Dragomir, care a adăugat că „se urmăreau toţi între ei şi „se ascultau reciproc".

1303
Tagurile:
DIICOT, DNA, Alina Bica, George Maior, Laura Codruța Kovesi, Florian Coldea, Daniel Dragomir, România
Tematic
Dragomir: “Aceste ingerinţe depăşesc o limită a suportabilităţii”
Daniel Dragomir, cocktail exploziv pentru Coldea!
Dragomir: „Daţi copiilor mei tabletele şi calculatoarele cu jocuri înapoi”
Dragomir acuză: „Un text care e scris de oricine, dar nu de Gabi Oprea"
Dragomir nu se lasă: „Dreptate până la capăt pentru toţi. Dumbravă la brutărie”
Dragomir “Doar dacă DNA nu are puterea magică de a prevedea viitorul”
Dragomir: Până la ora 18.00 am încredere în domnul Tudorel Toader
Un soldat american veghează asupra ordinii pe o stradă din Bagdad

Războiul în Irak și eșecul Americii: cum a fost posibil

199
(reînnoit 19:22 13.08.2020)
Un autor american dezvăluie cum deciziile unei clase politice au dus la invazia în Irak, un pas care a provocat degenerarea elitei și societății din SUA.

MOSCOVA, 13 aug – Sputnik, Dmitri Kosîrev. Actuala catastrofă națională din SUA este generată (sau provocată), mai întâi de toate, de aventura eșuată din Irak. E ceva de ordinul evidențelor. Cartea care a ieșit recent din tipar în America e bună nu doar prin faptul că analizează cine și cum a luat decizia cu privire la invadarea Irakului în martie 2003, ea provoacă și la discuții despre alienarea echipei de atunci a președintelui George W Bush jr și altora. Există și niște motive mai profunde, autorul încearcă să înțeleagă “de unde izvorăște toată această nebunie”…

E vorba de lucrarea lui Robert Draper – “A declanșa un război. Cum administrația Bush a atras America în Irak” (“To Start a War”, by Robert Draper). Autorul avea relații de prietenie cu familia Bush, până în clipa în care a început să lucreze asupra acestei cărți: ulterior, fostul președinte a refuzat să mai comunice cu el. Însă, alții nu l-au refuzat. Draper a cules o serie de interviuri cu sute de demnitari care dețineau funcții în acea perioadă, ceea ce face textul greu de parcurs, însă se dovedește a fi unul util.

Să privim esența problemei prin prisma unei persoane a prezentului – nu neapărat a unui american. Unde a ajuns America și lumea după războiul din Irak?

  1. Cel mai evident lucru: au fost spulberate iluziile anilor 90 despre faptul că în lume există o singură mare putere, care guvernează cu această lume. Această putere a arătat tuturor că poate să învingă într-un război cu un inamic slab (nu se compară cu Indochina a anilor 60-70 a secolului trecut), însă o astfel de victorie poate distruge chiar și învingătorul.
  2. Cei mai apropiați aliați (Germania și Franța) și vecinii destul de favorabili (Rusia) pot avea într-o astfel de situație proprile puncte de vedere, și dacă va fi nevoie, pot ignora America.
  3. Ocupând țara (adică Irakul), în ciuda puterii financiare, America s-a dovedit incapabilă să transforme aceasta în una fericită și prosperă. Prin urmare, sistemul politic și sistemul de valori al SUA (și a Occidentului în ansamblu) nu sunt bune de export, direcționând zeci de state din întreaga lume spre anumite idei și acțiuni. Adică, s-a constatat că se poate trăi foarte bine și fără America.
  4. Atât timp cât există o problemă care nu a fost suficient de studiată, cea a divizării ideologice a societății americane, a întregului sistem administrativ, cu atât mai mult a finanțelor  - s-ar fi întâmplat toată această catastrofă dacă nu ar fi avut loc aventura din Irak? În orice caz, evident, Irakul a avut un aport considerabil.

Cartea lui Draper ne prezintă un tabloul aparent accidental: degradarea serviciilor de informații americane. La sfârșitul anilor 90 CIA avea mari probleme cu administrația lui Bill Clinton, care amenințau cu separarea agenției în câteva părți. Însă, a avut loc atentatul terorist din 11 septembrie 2001 și atunci directorului serviciului, George Tenet, și-a pus speranțele în restabilirea influenței. Apropo, eșecurile CIA în anii 90 aveau motive proprii și diverse, însă în continuare s-a creat o situație nostimă: anume în Orientul Mijlociu (așa cum s-a constatat la finalul poveștii cu Irak) a apărut un deficit de specialiști inteligenți și capabili.

În cazul dat, Tenet și-a propus să demonstreze ceea ce era imposibil de demonstrat: că liderul irakian, Saddam Hussein, se afla într-o alianță secretă cu Al Qaeda, cea care a organizat atentatul din 11 septembrie, și că ar pregăti împotriva SUA arme de distrugere în masă.

Cum se comportă un serviciu de informații prost în astfel de situații? Recurge la falsuri și cere să fie crezut pe cuvânt. Apropo, în comparație cu anul 2003, situația nu s-a schimbat prea mult, istoria ridiculă cu “imixtiunea rusească în alegerile americane” a fost construită și ea dintr-un material de proastă calitate. În general, un serviciu secret profesionist economisește banii statului, iar cel prost doar creează probleme imense.

Însă eșecul unei singure instituții poate fi trecut în lista cazurilor particulare. Nu ar fi existat nicio catastrofă în Irak dacă George Bush personal și oamenii lui, pe care i-a numit în funcții cheie, nu ar fi cerut CIA să ofere anume aeste informații false. Da, Tenet și-a transformat instituția într-o agenție care “vindea publicului” idea că Saddam prezintă o amenințare pentru SUA. Însă el era, practic, forțat să facă acest lucru de toate personajele cheie din acea epocă – viceministrul Apărării, Paul Wolfowitz, și superiorul lui, Donald Rumsfeld, vicepreședintele Dick Cheney, și președintele țării.

De ce au făcut-o? Pentru că erau ideologii globalismului, adică a unui liderism american absolut în toată lumea. În funcțiile precedente, la sfârșitul anilor 90, aceștia au reușit să determine congresul să adopte “Actul cu privire la eliberarea Irakului”, au creat comisii, care, au acuzat CIA că nu observă existența unei „amenințări” din partea Irakului (și, totodată, din partea Iranului și Coreei de Nord). Atunci când teroriștii au lovit New York-ul, țara a căzut pradă unei adevărate isterii incontrolabile, de care toți acești oameni au profitat din plin.

În ceea ce privește Bush, pentru el, potrivit cărții, Saddam era un monstru al cărui rămânere la putere este de neconceput, exact așa cum e și în cazul altor lideri străini: în sfârșit a venit momentul ca America poate demonstra că este singura superputere din lume.

În consecință, potrivit lui Draper, în administrație nu a existat nicio discuție despre oportunitatea declanșării unui război în Irak, ci doar despre când și cum va avea loc acesta.

Cum putem califica o situație când la putere se află oameni cu niște idei gândite din timp, iar subordonații lor trebuie doar să caute probe care ar valida aceste idei preconcepute? (Apropo, astăzi în SUA se întâmplă același lucru, însă în raport cu China; mai devreme aceleași metode erau folosite împotriva Rusiei).

Atunci când ideile sunt stabilite din avans, iar dovezile trebuie să corespundă în mod obligatoriul acestora – în cazul dat ar putea fi vorba de o ignoranță și degradare totală a clasei guvernante, precum și o degenerare a întregii pături culte a țării. Președinții, premierii sau regii pot fi schimbați, însă o națiunea – mai greu. Astfel de gânduri pot fi întrevăzute în diverse reacții la cartea lui Draper: “societatea noastră este una anti-intelectuală”, “avem școli care doar se prefac că predau istorie, sociologie, cultură”, își însușesc banii și oferă o iluzie a instruirii…

Despre degradarea învățământului în SUA și în statele aliate se discută serios din anii 90, o perioadă de unde pornesc problema irakiana și alte probleme. Cel mai probabil, astfel de dezbateri vor dura destul de mult.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

199
Tagurile:
Irak, SUA
Tematic
Este pentru prima dată când Occidentul recunoaște succesul militar al rușilor în Siria
Incident grav, cu victime importante, provocat de Turcia! Ambasadorul chemat urgent
"Yankee, go home!" – ce se întâmplă în Siria?
Cetățenii care vin din aceste state în România vor sta în izolare - listă actualizată

Загрузка...
Ambasadorul George Maior alături de ambasadorul Adrian Zuckerman

Se confirmă NUCLEARA? Iohannis i-ar încredința lui George Maior guvernul după moțiune

871
”E un nume vehiculat, se discută, nu l-am anunţat eu că aşa m-am trezit eu noaptea. Pentru mine nu ar fi chiar cea mai proastă alegere”.

BUCUREȘTI, 13 aug – Sputnik. Pregătirea pas cu pas a unei formule de ”uniune națională” este evidentă. De fapt este evident că se caută un mod de a lua de pe umerii PNL, înaintea alegerilor, povara neîmplinirilor totale, a gafelor și golăniilor scoase la iveală chiar și de instituții de control ale statului.

Primul pas a fost deja anunțat chiar de PSD, care depune o moțiune, dă de veste pe mai multe canale că vrea guvern de uniune națională și, cel mai grav, nu vine cu nicio propunere de premier sau de echipă guvernamentală.

Iohannis, la rândul său, a anunțat că nu va numi premier PSD – iar PSD nu a reacționat.

Concluzia – PSD va face serviciul de a da jos guvernul, oferind posibilitatea PNL și lui Iohannis atât de a controla în continuare puterea, dar și de a spune – NU am putut apăra poporul de COVID, mări pensiile și nici construi, face, drege – pentru că PSD ne-a dat jos!

În schimb, Iohannis va pune premier pe cine va dori! Mă rog, pe cine va dori în cheie ”strategică”. Dar… pe cine va numi? Din echipa actuală, cel mai probabil, din informațiile noastre, ar fi Cătălin Predoiu, ministru cultivat de Zuckerman, dar și un demnitar mult mai bine pregătit decât Orban – și potrivit pentru un guvern de tranziție, întru pregătirea alegerilor.

Dar e posibil ca viitorul premier să nu fie din echipa actuală a lui Orban! Oricum, va fi un personaj pe gustul americanilor. Concret, ar fi vorba din nou de George Maior.

Sputnik a scris de această soluție, Ion Cristoiu a luat în considerare varianta, la fel Cozmin Gușă, ba chiar și Bogdan Chirieac.

Răzvan Savaliuc spunea că varianta Maior ar fi fost pregătită chiar înainte de alegerile din 2016… dar din cauza majorității solide obținută de Dragnea și Tăriceanu planul a fost amânat.

”Un plan similar a fost pritocit și de fostul șef al SRI George Maior, care nu s-a mai pus în practică datorită (re)venirii PSD-ALDE la putere în decembrie 2016”, scria Răzvan Savaliuc la finele anului trecut.

Anul acesta, în februarie, Ion Cristoiu afirma că singurul care poate salva PSD ar fi un lider precum George Maior.

”Este om de stânga, provine dintr-o familie de stânga, a fost și în PSD. Oricum este infinit mai bun decât liderii interimari sau permanenți de azi. Nu știu daca va veni”, a spus Cristoiu, care a adăugat că ”PSD ar trebui să-l accepte pe Maior să vină ca să salveze partidul”.

În mai anul acesta, Bogdan Chirieac, într-un interviu dedicat situației conflictuale SUA – China, l-a întrebat pe George Maior: ”Nu excludeţi o întoarcere în politică, domnule ambasador?”

”Nu aş răspunde la această întrebare”, spune Maior, ”știu că aveţi o mare experienţă şi încerc să pun şi eu experienţa pe care o am în a găsi cel mai potrivit răspuns… am dat răspunsul, restul sunt judecăţile dumneavoastră şi evaluările dumneavoastră”.

Azi însă a venit un semnal care confirmă această variantă, prin dialogul între două personalități bine ancorate în Sistem, Bogdan Chirieac și Marius Pieleanu. ”Întâmplător”, au  adus vorba de George Maior.

Reproduc acest dialog, prezentat de DC News. Aici aveți înregistrarea video

Marius Pieleanu: ”Dar oare domnului George Maior îi va încredinţa (președintele Iohannis misiunea de a forma un nou guvern în cazul în care moţiunea de cenzură va trece n.n.)?

Bogdan Chirieac: ”Nu, nu cred…”

Marius Pieleanu:  Există această discuţie, ca o propunere importantă din zona aceasta a PSD, chiar împreună cu o parte din USR ar putea să se materializeze în persoana domnului Maior.

Bogdan Chirieac: George Maior este ambasadorul României şi al lui Klaus Iohannis la Washington.

Marius Pieleanu:  Dar cu mandatul la final, sau chiar s-a închis…

Bogdan Chirieac: ”Mă rog, nu știu… În opinia mea, George Maior, ambasador, nu va accepta o nominalizare decât dacă va avea şi acordul lui Klaus Iohannis. Eu mă îndoiesc că, în acest moment istoric, Klaus Iohannis va acorda un mandat lui George Maior.

Marius Pieleanu:E un nume vehiculat, se discută, nu l-am anunţat eu că aşa m-am trezit eu noaptea. Pentru mine nu ar fi chiar cea mai proastă alegere. Mai ales că are o gândire de stânga”.

Bogdan Chirieac: ”Are o gândire de stânga, are o mare respectabilitate internațională și în primul rând în zona americană

Marius Pieleanu:  ”…da, mai puțin în zona internă… Dar eu puţin realizabilă din două perspective: unu - nu mai târziu de ieri preşedintele Iohannis a anunţat cu subiect şi predicat că nu se pune în discuţie alt nume decât cel al actualului premier; doi - şansa moţiunii de a trece...”

Este de reținut explicația profesorului Pieleanu - ”E un nume vehiculat, se discută, nu l-am anunţat eu că aşa m-am trezit eu noaptea”.

Reamintesc ce scriam în Sputnik, în mai anul acesta, când analizam varianta ca fostul meu coleg George Maior să devină premier și coagulant al unui pol de centru-stânga. 

***

Pe scurt, pentru un om de centru-stânga precum ambasadorul României în SUA, excelent cunoscător al problematicii interne și internaționale – văzută și ocultată – acum este momentul prielnic.

George Maior este o personalitate, iar marile controverse care îl înconjoară pot fi ușor transformate în ceea ce contează mai mult în politică: notorietate. Da, va fi contestat, vor fi ieșiri dure chiar din PSD – dar, hei, cine conduce oare acum PSD? O echipă căreia i se poate spune oricând să pună ”umărul”, mai ales când e îngreunat de ”metale”.

Nu m-ar mira să văd chiar și persoane neașteptate spunând „Da, Maior e Sistemul, dar e singura soluție să ieșim din nenorocire”. Și nu m-ar mira să văd cum Maior va ”grația” persoane excluse – chiar pe Liviu Dragnea. Cum va face asta? Doar nu suntem copii să întrebăm așa ceva.

George Maior ar putea (re)uni PSD cu Pro România, unde finul său, Victor Ponta, se zbate frumos dar… într-un lighean, care poate deveni cel mult copaie. Mai e de recuperat și (ex) gruparea lui Meleșcanu – și iată o platformă de centru-stânga, cu personalități, cu un lider care ”știe” – și care este net superior oricui în materie de relație ”strategică”.

***

Ideea rămâne cam aceeași și acum – iar dialogul între cele doua personalități, Chirieac și Pieleanu nu cred că a fost întâmplător.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

871
Tagurile:
Klaus Iohannis, George Maior
Tematic
George Maior în fruntea PSD? Cristoiu: ”Ar face un bine partidului – e o personalitate”
”Nucleara” - George Maior, șef la PSD? Cozmin Gușă are o reacție dură, plină de tupeu
George Maior în pericol: COVID-19! Oficial!

Загрузка...
Donald Trump

Trump, o operă diplomatică istorică acord care vizează Israel, țări arabe și Palestina

0
Trump pare a-și încheia primul mandat cu o adevărată și istorică operă diplomatică istorică – un acord cu reverberații pe plan mondial

BUCUREȘTI, 14 aug – Sputnik. Preşedintele Donald Trump pare a-și încheia primul mandat cu o adevărată și istorică operă diplomatică istorică – un acord de normalizare a relaţiilor dintre Israel şi Emiratele Arabe Unite.

Trump a anunţat acum câteva ore, în cadrul conferinței dale de presă zilnice, că acordul va fi semnat în aproximativ trei săptămâni chiar la Casa Albă, de către premierul israelian Benjamin Netanyahu şi prinţul moştenitor din Abu Dhabi, şeicul Mohammed bin Zayed Al-Nahyan, pe care președintele SUA i-a numit ”două persoane fantastice prin viziunea şi calitatea lor de lideri”.

Ei bine, o situație specială o prezintă situația teritoriilor arabe ocupate și mai ales planul israelian de anexare a unor părţi din Cisiordania, în legătură cu care Trump a declarat că ar fi lăsat deoparte.

”La cererea președintelui american Donald Trump, Israelul a fost de acord să își suspende planurile de a îngloba oficial zone mari ale teritoriilor palestiniene și, în schimb, să se concentreze pe „extinderea legăturilor cu alte țări din lumea arabă și musulmană”, potrivit unui comunicat comun lansat de cei trei țări joi, transmite Russia Today

Totuși, aici apare o problemă, chiar o confuzie, corectată atât de ambasadorul SUA în Israel, David Friedman, cât și de premierul Netanyahu.

”Proiectul nu a fost exclus definitiv”, a spus Friedman, explicând că formularea a fost aleasă cu grijă de părţi, fiind vorba de o ”pauză temporară, nu este definitiv”.

La rândul său, Netanyahu a spus ferm: ”Nu există nicio schimbare în planurile mele de a aplica suveranitatea asupra Iudeii și Samariei, cu o coordonare completă cu SUA ”, a spus Netanyahu, referindu-se la anumite părți din regiunea Cisiordania și folosind numele lor biblice.

De asemenea, precizează sursa citată, Netanyahu nu a precizat nicio perioadă pentru când vor trece exact planurile sale privind zonele disputate, dar aparent a căutat să-i liniștească pe susținătorii săi, dezamăgiți de o eventuală transformarea bruscă a problemei anexării.

***

Reacții dure au venit, așa cum era de așteptat, din partea Autoritatea Naţională Palestiniană. Liderul Mahmoud Abbas a acuzat Acordul drept ”trădare a cauzei palestiniene” şi a cerut o reuniune de urgenţă a Ligii Arabe și a Organizaţiei Cooperării Islamice pentru denunţa acordul american.

”Liderii palestinieni resping ceea ce au făcut Emiratele Arabe Unite - este vorba de o trădare a Ierusalimului şi a cauzei palestiniene”, a transmis conducerea palestiniană.

Acest acord reprezintă o ”trădare a Ierusalimului, a Al-Aqsa şi a cauzei palestiniene”, a declarat purtătorul de cuvânt al ANP Abu Rudeineh, la Ramallah, în Cisiordania.

***

Pe de altă parte, alte două state musulmane au apreciat că acordul de normalizare a relaţiilor dintre Israel şi Emiratele Arabe Unite.

Astfel, Iordania consideră că acordul ar putea să impulsioneze negocierile de pace blocate, mai ales dacă reuşeşte să determine Israelul să accepte un stat palestinian pe teritoriul ocupat de Israel în războiul din 1967.

”Dacă Israelul se raportează la el ca la un stimulent pentru a pune capăt ocupaţiei ... va împinge regiunea spre o pace dreaptă”, a declarat ministrul iordanian de externe, Ayman Safadi.

Șeful diplomației de la Amman a atras însă atenția că un eşec al Israelului în realizarea acestui deziderat ”va adânci conflictul arabo-israelian ce durează de zeci de ani şi nu va face decât să ameninţe securitatea regiunii în ansamblu”

”Acordul trebuie să fie urmat de o decizie a Israelului de a pune capăt oricăror măsuri unilaterale de anexare de teritorii în Cisiordania ocupată, care "împiedică perspectivele de pace şi încalcă drepturile palestinienilor”.

De reamintit că Iordania, în ciuda faptului că a pierdut Cisiordania, inclusiv Ierusalimul de Est, în favoarea Israelului, în timpul războiului din 1967, este a doua ţară arabă, după Egipt, care a semnat un tratat de pace cu Israelul.

***

Egiptul, prin preşedintele Abdel Fattah al-Sisi a salutat Acordul, considerând că este o etapă către pace în Orientul Mijlociu.

”Am urmărit cu atenţie comunicatul tripartit SUA- Emiratele Arabe Unite- Israel privind încetarea anexării de teritorii palestiniene de către Israel”, a scris pe Twitter președintele  egiptean, ”apreciez eforturile arhitecţilor acestui acord pentru prosperitatea şi stabilitatea regiunii noastre”.

***

Premierul israelian Benjamin Netanyahu transmis că este zi istorică – și a anunțat: ”Am motive să fiu foarte optimist că anunțul de astăzi cu Emiratele Arabe Unite va fi urmat de mai multe națiuni arabe care se alătură cercului de pace al regiunii noastre”.

​De remarcat că Donald Trump a declarat, în stilul său, că și alte acorduri de pace ar putea fi semnate în săptămânile următoare – ”Avem alte lucruri interesante cu alte ţări, care sunt, de asemenea, legate de acorduri de pace”

”Şi vor fi o mulţime de veşti importante în săptămânile următoare - sunt sigur că veţi fi foarte impresionaţi”, a spus Trump.

Mike Pompeo, șeful diplomației americane, a întărit ideea, declarând că ”SUA speră că acest pas curajos va fi primul dintr-o serie de acorduri care vor pune capăt unui celor 72 de ani de ostilitate în regiune”.

”Binecuvântaţi fie cei care fac pace - Mabrouk şi Mazel Tov”, a declarat Pompeo, exprimându-se cu formulele tradiţională pentrue felicitări în arabă şi respectiv ebraică.

Deci, un Acord istoric – dar, așa cum sunt multe acte internaționale, interpretat de fiecare… cum vrea și cum poate. Cert este și un alt fapt – acordurile în afara ONU, chiar dacă dau impresia unei eficiențe, nu sunt o garanție a stabilității.

Iată textul Acordului, postat de Donald Trump pe Twitter.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>> 
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
SUA, Donald Trump, Palestina, Israel

Загрузка...