Vladimir Lenin

Analist financiar: "Majoraţi salariile sau va veni noul Lenin"

637
Atenție, Europa: "Veţi rămâne fără salariaţi şi business, tinerii vor ieşi în stradă, veţi aduce la putere populismul, unul dintre tineri va deveni noul Lenin"

BUCUREȘTI, 23 oct — Sputnik, Dragoș Dumitriu. Avertizările menționate în chapeau-ul articolului sunt alternativa la singura soluție viabilă a momentului — majorarea salariilor. Aceasta e opinia unui specialist, Cristian Hostiuc, directorul editorial al prestigioasei publicații "Ziarul financiar", expusă într-unul din cele mai complexe analize ale situației actuale internaționale.

Hostiuc consideră că majorarea salariilor se impune ca noul cuvânt de ordine în Europa — în caz contrar, "economia îşi va pierde suflul". Autorul se referă la cerințele lui Mario Draghi, guvernatorul Băncii Centrale Europene, intesificate în ultimele trei luni și reluate de guvernatori ai unor bănci baționale, de a cere țărilor Europei, în frunte cu Germania și țările puternice, "să majoreze salariile angajaţilor pentru a creşte consumul şi a produce inflaţie".

"Decenii întregi, băncile centrale au avut ca misiune scăderea inflaţiei prin dobânzi mai mari, prin temporizarea creşterilor salariale, respectiv prin reducerea aparatului de stat şi trimiterea oamenilor în sectorul privat, acolo unde era mai greu de obţinut o majorare salarială", scrie autorul.

În paralel, Banca Centrală Europeană tipăreşte bani (Euro) în continuu "pentru a-i injecta în economia Europei ca să nu cadă în recesiune, ci să crească". Iar rezultatele, spune Hostiuc, încep să se vadă, "Europa traversând cea mai bună situaţie economică din istoria ei, cu cel mai ridicat grad de încredere de la criză încoace".

Dar, în ciuda acestei remarci mai mult decât favorabile UE, autorul nu ia în calcul câteva aspecte — încrederea din ce în ce mai mică în UE (vezi și ultimul sondaj Kantar realizat la propunerea CE), aportul de capital chinez, cu toate problemele care le aduce, mai ales politica globalizării agresive contrară politicii propuse de Trump, tendințele secesioniste din mai multe state europene, coalizarea Vișegrad, reacțiile la presiunile americane, ponderea multinaționalelor, crize de ordin social cu impact în economie și, pe lângă multe altele, impactul Brexit-ului.

Revenind, Hostiuc recunoalte că, în spatele economiilor sunt "modificări profunde" — structurale, sociale, demografice — care, în opinia autorului, ar putea duce la "apariţia unei noi revoluţii, cum aniversăm acum, pe 25 octombrie, 100 de ani de la revoluţia lui Lenin din Rusia, care a stat la baza schimbărilor care au cuprins continentul european şi care au ţinut până în anii '80-'90".

Din nou o remarcă — succesul revoluției comuniste a fost inechitatea socială, diferențele imense între stări — dar și prăbușirea încrederii cetățenilor în structurile clasice al statului, ca și în promisiunile de mai bine ale politicienilor. Alternativa oferită de Lenin, preluarea puterii de către popor și a bogățiilor de către cei care care le produc, a fost un argument solid.

Cristian Hostiuc face o analiză interesantă a motivelor pentru care salariile nu pot crește de la sine, "pe medie". Iată cele 10 motive pentru este greu de fpcut schimbări în viitorul apropiat.

1. Globalizarea, care "a frânt clasa de mijloc", afacerile și slujbele acesteia mutându-se în "ţările low cost", mai ales în China.

2. "Emigraţia în ţările vestice din zona estică" — a dus la angajări pe salarii mai mici a unor persoane calificate și necalificate — deci presiune pe forța de muncă occidentală și alternativă ieftină.

3. "Intrarea pe piaţa de muncă a femeilor" — autorul subliniază accelerarea egalizării preluării de către femei a funcțiilor deșinute de bărbați — și ocazia de care au profitat patronii pentru a da salarii mai mici.

4. Tendința de a înlocui oamenii cu mașini — "Echipamentele au înlocuit joburile de mijloc. Iar acum, roboţii înlocuiesc procesele repetitive din companii, atacând de data asta joburile low-cost", spune autorul.

5. Competiția agresivă, prin scoaterea competitorilor de pe piață, specifică economiilor occidentale unde "cuvântul de ordine este consolidarea, fuziunile şi achiziţiile, întărirea poziţiilor pe piaţă, cumpărarea concurenţilor şi închiderea lor, creşterea preţului produselor fără creşterea salariilor din companii".

6. "Supracapacitatea de producţie" — manifestată în ultimii 30 de ani "ceea ce face ca firmele să aibă ca obiectiv într-un mod continuu reducerea costului prin toate mijloacele", realizată inclusiv prin metodele de mai sus — înlocuirea oamenilor cu mașini, globalizarea neocolonială — trimiterea afacerilor în țări "low cost".

7. "Lipsa investiţiilor" — un aspect surprinzător, care se traduce prin aceea că, în economiile puternice "nu se mai fac investiţii de către companiile private decât dacă sunt noi tehnologii care înlocuiesc anumite modele de business, reduc numărul de salariaţi şi reduc costul salarial". Practic, calculul cinic se reduce la avantajul profitului de moment — investiția sau relocarea, aspect pe care l-am întâlnit și în România.

8. "Apariţia share economie şi a modelelor de business disruptive" — un mod de a expune schimbările majore prin apariția unor noi modele de afaceri în toate domeniile — care nu reprezintă un salt calitativ, dar sunt mai profitabile pentru investitor și se adaptează nevoilor unei populații căreia i s-au răsturnat oricum valorile. Un aspect asupra căruia vom mai reveni.

9. "Pentru că nu există inflaţie iar marile ţări occidentale sunt pline de datorii, nu mai au bani de investit în infrastructură — acest lucru nu creează locuri de muncă, nu creează cerere, nu creează presiune pe salarii" — un aspect care nu poate fi comentat decât printr-un singur cuvânt — "China". Adică, o situație de care poate profita o singură țară, ce are trei particularități unice — o voință politică unică, are rezerve financiare imense destinate investițiilor prin preluare — și, ultima, nu poate da înapoi de la creșterea controlului asupra economiei mondiale, în caz contrar putând colapsa sub presiunea problemelor interne.

10. În fine, ultimul punct, expous cu mult curaj de Cristian Hostiuc, "marile economii ale lumii, marile bănci, marii administratori de bani, marile companii de asigurări au prea mulţi bani, administrează prea mulţi bani". Pentru că există supracapacitate, "aceste mii de miliarde stau efectiv degeaba în conturi, cu 0% dobândă", spune autorul.

"Pentru că aceşti bani nu sunt investiţi decât în titluri de stat, în blue-chipsuri, în real-estate, în terenuri, ei nu creează noi locuri de muncă, nu creează cerere, nu aduc majorări salariale ci, dimpotrivă, pun presiune pe companii să reducă costurile, să dea oameni afară, să investească mai puţin pentru a le aduce randamente mai mari", scrie Cristian Hostiuc, punând cu acest ultim punct un buchet de flori pe mormântul sistemului economic occidental și a globalizării.

Mai devreme sau mai târziu, spune Hostiuc, fiecare economie se va confrunta cu aceste probleme, dar și cu presiunea forţei de muncă. În cazul României, autorul atrage atenția că au crescut mai mult salariile mici, iar salariile de mijloc mai puţin — "exact ca în Occident", observă analistul.

Gândiţi-vă că şomajul în rândul tinerilor este în jur de 25%, atrage atenția hostiuc, "iar votul lor nu se duce către establishment, ci către extreme".

"Dacă establishmentul nu este atent, din rândul tinerilor de astăzi care ştiu cel puţin două limbi străine, care se mişcă într-o parte şi-n alta, care vor şi speră la bani mai mulţi pentru a experimenta mai mult în domeniul vieţii personale, se va naşte noul Lenin", avertizează în finalul analizei sale Cristian Hostiuc.

Sigur, finalul sună incitant gazetărește, dar rămâne întrebarea — care ar putea să fie ideologia "noului Lenin" — și, o premisă a întrebării, mai înțeleg oare analiștii de azi, inclusiv excelentul Cristian Hostiuc, că Lenin a avut nu doar idei și ideologie — dar și un ideal?

637
Tagurile:
analist financiar, Lenin
Tematic
FMI despre majorarea salariilor: În România NU, în Germania DA
Un mare profesor susține curajul de a mări salariile de la 1 iulie
Românii ar fi avut astăzi salarii de 4.000 de euro pe lună dacă...
Economist român: De ce România are salarii de 5 ori mai mici decât în Occident
Cât și când vor crește pensiile și salariile
Situaţie gravă: majorarea salariilor şi pensiilor, pusă în pericol de Iohannis
Ilie Şerbănescu despre mărirea salariilor: "Guvernul nu atinge regulile"

Vaccinul și maimuțele: fake-ul britanic despre fake-ul rusesc

127
(reînnoit 22:41 22.10.2020)
Presa britanică a acuzat Rusia de răspândirea unor colaje prin care ar încerca să discrediteze vaccinul dezvoltat în Regatul Unit. Ce „dovezi” au prezentat jurnaliștii.

MOSCOVA, 22 oct - Sputnik, Vladimir Kornilov. Presa britanică au scos la iveală o nouă informație despre diversiunea Rusiei împotriva umanității. Timp de câteva zile, acest eveniment a fost o știre centrală în Albion.

Vaccin, imagine simbol
© Sputnik / Николай Хижняк

Gândiți-vă doar câte probleme există acum în Marea Britanie: în țară e o situație pandemică dezastruoasă, mai multe regiuni se pronunță împotriva măsurile restrictive ale guvernului, negocierile cu Uniunea Europeană pe subiectul Brexit au intrat într-un impas, fapt care amenință cu un colaps economic în viitorul apropiat, nivelul de susținere a ideii secesiunii Scoției a ajuns la un nivel înalt, fapt care poate duce la o destrămare a țării. În aceste condiții, pe primele linii ale ziarelor britanice apare principala știre a zilei: “Nebunii Russkies anunță că vaccinul vă transformă într-un cimpanzeu”.

Practic, toate ziarele au publicat niște colaje nostime, în care poza prim-ministrului britanic, Boris Johnson a fost transformată într-un yeti, fiind însoțită de mesajul: “Îmi place vaccinul meu, al omului zăpezilor”. Făcând trimitere la o sursă oarecare, toate aceste instituții de presă au anunțat că astfel de imagini sunt elaborare și răspândite la indicația statului rus sau de oficialități ruse, în calitate de o campanie de dezinformare, în scopul compromiterii viitorul vaccine britanic împotriva coronavirusului, afirmând că aceasta ar transforma oamenii în maimuțe.

Prima sursă este ziarul The Times, care sub forma unor “investigații” a prezentat câteva materiale senzaționale pe acest subiect. Cică, imaginile au fost oferite de o persoană oarecare “implicată în campanie (de dezinformare n.r.), care este îngrijorată de daunele pe care le-ar putea provoca aceasta pentru sănătate”. Acest “anonin îngrijorat” a declarat că are o anumită tangență cu aceste imagini satirice.

Ce legătură are cu toate acestea statul rus? Această întrebare The Times a pus-o, intensigicând intriga. Pe prima pagină aceștia declară: “Nu este clar dacă această tentativă de propagandă a fost autorizată nemijlocit de Kremlin, însă există mărturii că anumiți demnitari ruși sunt implicați în organizarea ei”.

În articol astfel de informații nu sunt atât de categorice: “Campania împotriva studiilor Oxford ar putea fi legată de niște demnitari ruși. (...) Implicarea acestor persoane nu presupune neapărat faptul că Kremlinul a ordonat, aprobat sau știa de această tentativă de propagandă”.

O bună parte a cititorilor ziarului nu a primit un răspuns la princiala intrigă, titrată (că toate acestea le face Rusia) de toate ziarele. În schimb, aceștia au fost îndemnați să acceseze site-ul ziarului pentru asculta un podcast de 40 de minute pe acest subiect, care explică și demonstrează totul în detalii.

Se pare că alte instituții de presă (fie ele britanice sau americane) n-au stat prea mult pe gânduri și s-au încrezut în afirmațiile The Times, că în acel podcast există toate probele ale implicării persoanelor oficiale din Rusia la producerea unor colaje pentru rețele de socializare, care ar discredita vaccinul britanic inexistent. Iată de ce a apărut o serie de articole, în care această “campania rusească” de dezinformare este prezentată aproape ca o parte a “doctrinei militare Gherasimov”. Presa occidentală are o obsesie de a face trimiteri cu orice ocazie la strategia șefului Statului Major al Forțelor Armate al Rusiei, Valeri Gherasimov.

Вакцина против новой коронавирусной инфекции
РФПИ и Центр имени Гамалеи

Însă, dacă ascultăm podcastul celor de la The Times, constatăm: pe parcursul întregii transmisiuni sunt oferite promisiuni că “vom oferi dovezi ale implicării statului rus”. Iar când vine vorba de partea legată de organizatori, se menționează numele lui Kirill Dmitriev, directorul general al Fundației Ruse pentru Investiții Directe. Jurnaliștii ziarului discută cu “kremlinologii” de serviciu despre personalitatea lui Dmitriev, despre fundația lui și chiar dacă a fost la curent Vladimir Putin de declanșarea acestei campanii. De aici se poate presupune că The Times a reușit să descopere o urmă – acei demnitari care stau în spatele caricaturilor cu “yeti Johnson”. Apoi urmează o afirmație trăsnet: “Kirill Dmitriev nu este menționat în mărturiile de care dispunem. Nu există niciun indiciu că acesta este implicat în campania de dezinformare”. Atât. Aici urmele unor “demnitari ruși” misterioși, pe care au promis să le prezinte, dispar. Doar expertul Mark Galeotti, cunoscut prin cărțile sale superficiale despre criminalitatea din Rusia, se dă cu părerea că în spatele campaniei s-ar putea afla niște “duci și baroni de la Kremlin”. Oare asta nu e o “dovadă”?

Urmează o altă știre pe surse: cică, la un oarecare post rus de televiziune au pregătit un fake despre decesul a două persoane în timpul testărilor vaccinului britanic, însă moartea acestora ar fi ascunsă. Și, cică, acest lucru ar fi o dovadă că vaccinul este bun doar pentru maimuțe, nu pentru oameni. E adevărat că se menționează: “Deocamdată, campania nu a fost lansată. Probabil, s-a considerat că e ceva exagerat chiar și pentru o televiziune rusă”. Adică, acest lucru nu a fost făcut public nicăieri și noi nu știm de unde au scos-o autorii podcastului. Însă, urmează un “fact-checking” din partea The Times, în care „infirmă” știrea senzațională care nu există. E ceva noi în practica jurnalistică – să prezinți publicului un zvon care nu există, iar apoi să-l combați cu furie.

Cu toate acestea, într-adevăr, unul din voluntari, care a participat le testările clinice ale vaccinului companiei britanice AstraZeneca, a decedat în această săptămână în Brazilia. Acest fapt ar putea fi atribuit cu mare greu “dezinformării rusești”.

Astfel, în niciun material nu se prezintă cel puțin o faptă, care ar demonstra o anumită implicare a statului rus, persoanelor oficiale și neoficiale din Rusia în crearea colajelor satirice cu Johnson și COVID. Într-adevăr, internetul e plin cu astfel de imagini. Însă tentativele de a găsi prima sursă duc la primul număr al The Times, unde au fost publicate pentru prima data. Nu știm dacă au fost publicate undeva anterior, însă anume ziarului a lansat distribuirea lor în toată lumea.

Ei ne asigură că aceste colaje au fost publicate în două surse modeste: două britanice și una de la Bruxelles. Însă, putem găsi doar una, legată indirect cu această imagine (cu totul alta), pe site-ul EUReporter. Reiese că principalul distribuitor al astfel de colaje este anume The Times. Chiar dacă am admite că cineva vrea să discrediteze vaccinul britanic, numind-o “de maimuță”, atunci a găsit cel mai eficient și cel mai ieftin mijloc: pur și simplu, a furnizat-o redacției unui ziar britanic, prezentând-o ca “o dovadă a dezinformării rusești”. În continuare, meme au fost redistribuite în tot spațiului virtual. Un efect incredibil. Dacă lucrurile stau așa, atunci anume The Times a devenit un instrument al răspândirii dezinformării (cel mai probabil, deloc rusești).

Chiar în ciuda lipsei oricăror dovezi a implicării în toată această poveste a cuiva din Rusia, observăm o reacție furioasă din partea Londrei. Ministrul Afacerilor Externe al Marii Britanii, Dominic Raab a acuzat Moscova de discreditarea vaccinului celor de la Oxford. Nici nu ne-am mira dacă s-ar ajunge și la sancțiuni. Nici nu mai contează că însuși The Times afirmă că e puțin probabil ca cei de la Kremlin să aibă vreo atribuție la această istorie. Miniștrii britanici nu consideră necesar să citească ceva dincolo de titluri.

Cel mai important este că la întrebarea “de ce Rusia ar avea nevoie de asta?” editorialul ziarului răspunde cu simplitate: este subminată “încrederea globală față de toate vaccinele”. Însă anume Rusiei nu îi convine subminarea încrederii în vaccinare, luând în considerație faptul că este, deocamdată, singura țară din lume care dispune de un vaccin împotriva coronavirusului. Însă, cei din Occident nu sunt interesați de logică în acest caz.

Ambasada Rusiei la Londra a precizat imediat: presupunerile că statul rus ar purta o oarecare propaganda pentru subminarea încrederii în vaccinul britanic, “reprezintă în sine un exemplu de dezinformare”. A se observa, nicio rețea de socializare nu blochează aceste informații senzaționale ale presei britanice, nu declară că acestea “necesită o verificare suplimentară”. Că doar nu este vorba de scrisorile electronice ale lui Hunter Biden, care îl discreditează tatăl lui, candidatul pentru funcția de președinte al SUA. În acest caz, rețelele de socializare au acționat rapid și dur, blocând accesul la New York Post, care a îndrăznit să publice un astfel de material. Linkurile la același ziar, care a preluat “materialul senzațional” despre Rusia, vaccinuri și maimuțe, nimeni nu l-a blocat. Dacă e vorba de ruși, atunci poți publica orice acuzații absurde, fără a le verifica.

Apare o altă întrebare: de ce presa britanică are nevoie de acest scandal? Răspunsul în găsim chiar la începutul articolului. Cel puțin pentru câteva zile, publicului i-a fost distrasă atenția cele mai importante probleme ale țării, fiind direcționată spre maleficii ruși. Atunci când efectul articolului despre “vaccinul de maimuță” va expira, vor putea inventa o nouă “știre senzațională”, pe care o vor scoate pe primele pagini, cum ar fi, despre modul în care rușii au încercat să dea peste cap Olimpiada din 2020, iar serviciile britanice au reușit să dejoace acest complot. Așa își vor asigura câteva zile de scandal. Doar dacă nimeni nu le va cere să prezinte cel puțin un martor sau o probă. Sunt de prisos.

127
Tagurile:
Marea Britanie
Тема:
"Mâna Moscovei", "propaganda rusă"

Загрузка...
Joe Biden

De ce nu vor reuși să-i acuze pe ruși de eșecul lui Biden

297
(reînnoit 17:55 22.10.2020)
Donald Trump este condamnat la victorie, iar acest lucru este confirmat de reacțiile delirante ale politicienilor, presei și giganților IT la scandalurile legate de familia Biden.

MOSCOVA, 22 oct – Sputnik, Piotr Akopov. Alegerile americane au ajuns la ultimele sute de metri: astăzi Donald Trump și Joe Biden vor participa pentru ultima oară la dezbateri televizate. Întrevederea, în principiu, ar putea fi cea din urmă din viața lor – tensiunile din SUA sunt atât de mari, încât ar fi greu să ne mai imaginăm cele două persoane alături. Dacă s-ar întâmpla o minune și Biden va învinge în alegeri, Trump ar putea să nu recunoască rezultatele alegerilor sau, cel puțin, să nu se prezinte la ceremonia de inaugurare, încălcând toate tradițiile. Biden la sigur nu va veni la inaugurarea lui Trump, iată de ce joi ar putea fi ultimul prilej de a-și spune unul altuia ce își doresc. Vor profita deplin de această ocazie.

Twitter, архивное фото
© Sputnik / Александр Кряжев

Trump va spune că Biden este șeful unui grup criminal și va cere condamnarea lui Joe (împreună cu fiul său Haunter). Joe nu va fi trimis în închisoare, însă atunci când va pierde alegerile, presa va spune că acesta a fost “zdrobit” de “surpriza din octombrie”, informațiile compromițătoare, publicate recent, extrase de pe un hard disc al computerului lui Hunter, care îi încriminează fostului vicepreședinte - acuzândul de minciuni și corupție. Însă, Biden oricum ar fi pierdut cu sau fără aceste materiale – pur și simplu, pentru că Trump este condamnat la o victorie. Cum e posibil acest lucru, dacă toate sondajele arată foarte clară că Biden se bucură de un avans imens? Doar nu pot fi falsificate?

Pot fi. Pentru că mizele sunt foarte mari și nu există minciuni la care n-ar putea recurge cei care joacă împotriva lui Trump. “Candidez nu doar împotriva lui Biden, candidez împotriva presei de stânga, marilor giganți IT (Facebook, Twitter, Google) și a “mlaștinii de la Washington””, a spus Trump recent. Da, și cea mai bună confirmare a acestui fapt a devenit reacția monstrului cu trei capete la apariția informațiilor compromițătoare împotriva familiei Biden. Articolul din New York Post a fost blocat – Google nu l-a observat în motorul său de căutare, iar Facebook și Twitter nu permiteau distribuirea linkului. Desigur, presa a încercat să ignore articolul scandalos, iar majoritatea politicienilor s-au prefăcut că nu s-a întâmplat nimic. Adică, toate cele trei forțe au acționat sincronizat, confirmând afirmațiile lui Trump. Totodată, au apărut și acuzații în adresa Rusiei, potrivit cărora Moscova se implică din nou în alegerile americane, furnizând informații compromițătoare împotriva lui Biden.

Despre acest lucru au vorbit nu doar comentatorii și congresmanii, dar și angajații serviciilor de informații. Foștii, pentru că directorul Serviciilor Naționale de Informații, John Ratcliffe, a declarat că informațiile din laptopul lui Biden “nu reprezintă un element al unei oarecare campanii rusești de dezinformare”. Însă, zeci de foști spioni (inclusiv predecesorul lui Ratcliffe, James Clapper, prins cu depuneri de mărturii false) au adresat o scrisoare deschisă în care afirmă că experiența “ne face să bănuim în mod serios că în acest caz a jucat un rol semnificativ guvernul rus”.

“Apariția pe arena politică din SUA a unor scrisori electronice, care se presupune că ar aparține fiului vicepreședintele SUA Biden, Hunter, majoritatea dintre care sunt din perioada în care acesta activa în compania ucraineană de gaze Burisma, au toate aparențele clasice ale unei campanii informaționale a Rusiei”.

Adică, Rusia nu este acuzată că ar fabrica, falsifica informațiile compromițătoare despre Biden, chiar dacă există și astfel de afirmații, ci că le-ar fi distribuit. Cum a fost posibil, dacă, potrivit lui Rudy Giuliani (fostul primar de New York și avocatul lui Trump), conținutul hard discului din computerul lui Hunter Biden a fost transmis FBI acum șapte luni? Adică, Moscova a ținut în secret aceste materiale, pregătind “surpriza din octombrie” sau acest lucru a făcut echipa de campanie a lui Trump și consilierii lui, inclusiv Giuliani? Da, Giuliani, cică, ar lucra pentru Putin... Nu e o glumă: așa cum a declarat senatorul Chris Murphy, “de această dată rușii au decis să-i transforme pe cetățenii americani în proprii agenți. Ei încearcă să răspândească propaganda în presa mainstream...  Și au reușit. Știți, Rudy Giuliani, în esență, este un agent al Rusiei”.

Da, desigur, dacă chiar și Trump lucrează pentru Kremlin, ce să mai vorbim de colaboratorii și apropiații lui. De râs și de plans, însă anume o astfel de apreciere inadecvată a situației și tentativele de a livra americanilor “amestecul rusesc” chiar și în istoria cu informațiile compromițătoare despre familia Biden, reprezintă o confirmare a faptului că Trump a învins. Oponenții lui trăiesc într-o lume cu totul imaginară, în care rușii influențează rezultatele alegerilor în SUA, iar distanța mare din Biden și Trump este un enormă. Mai mult, toate acestea se întâmplă simultan și nicidecum nu se contrazic reciproc.

Însă, în lumea reală observăm cu totul altceva: mase mari de susținători ai lui Trump și manifestații imense în toată țara și lipsa de entuziasm la rarele întrevederi ai lui Biden cu puținii săi susținători. Ascensiunea nivelului de susținere a lui Trump se înregistrează chiar și printre minorități (spre exemplu, cei de culoare și musulmani), care nici nu aparțin electoratului lui. Absența totală a unor dovezi care ar demonstra „legăturile rusești” ale lui Trump și noi confirmări ale minciunilor și corupției familiei Biden. Cel mai important, în lumea reală americanii s-au dezamăgit profund de propria elită politică, de “mlaștina” transpartiinică, iată de ce singura alternativă serioasă la Trump putea fi doar senatorul antisistem Sanders. Anume din cauza caracterului său antisistem, nu a fost admis în alegeri de către un “Biden colectiv”.

Americanii simpli trăiesc într-o lume reală, nu într-o lume a propagandei. Iată de ce rezultatele alegerilor din 3 noiembrie sunt predictibile. Chiar și în pofida tentativei de a crește numărul voturilor în “statele nedeterminate”, prin mobilizarea electoratului pasiv al democraților la votul prin poștă, pentru că acolo se observă o creștere a numărului republicanilor care au votat prealabil.

Lumea imaginară va pierde pe 3 noiembrie, chiar dacă va reuși să provoace ulterior tulburări sociale, refuzând să recunoască realitatea, însă nu va dispărea. Hidra cu trei capete va pune speranțe într-o revanșă și va lucra în această direcție. Atât la nivel național, cât și global – iată că aici vor avea tot dreptul să-i acuze pe ruși de eșecurile lor.

297
Tagurile:
Alegerile prezidențiale, Donald Trump, Joe Biden
Tematic
O rușine: Michelle Obama arată ce se așteaptă de la Biden
Twitter nu va mai bloca postările despre fiul lui Biden
Chirieac și… afacerile murdare ale lui Joe Biden în România

Загрузка...
Ursula von der Leyen

Critici pentru ecologia radicală a șefei Comisiei Europene

0
Presedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, si-a atras critici dure in cadrul formatiunii germane Uniunea Crestin-Democrata (CDU) si in Partidul Popular European (PPE

BRUXELLES, 23 oct - Sputnik. Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a fost criticată chiar de politicienii din cadrul PPE și al CDU pentru ecologia ei radicală. Astfe, voci din cadrul formaţiunii germane Uniunea Creştin-Democrată (CDU), de unde provine Ursula von der Leyen, dar şi din Partidul Popular European (PPE) care a propulsat-o la șefia Comisiei Europene, arată că aceasta ar trebui să își schimbe pozițiile și să mai țină cont și de alt aspecte atunci când propune acțiuni ecologiste radiale.

Штаб-квартира Европейской комиссии
© Sputnik / Алексей Витвицкий

Eurodeputatul german Dennis Radtke, spune într-un editorial publicat în cotidianul german Die Welt că "dacă trebuie să se schimbe Europa, atunci trebuie să se schimbe şi Ursula von der Leyen".

El o atacă pe colega sa de partid arătând că în aceste luni de mandat, von der Leyen a avut puţine contribuţii pentru îmbunătăţirea situaţiilor complicate și a demonstrat că nu a schimbat nimic din stilul politic de la Berlin: titluri spontane şi/sau solemne, pentru exterior, comunicare greşită sau deficitară, prin ignorarea ideilor propriei familii politice".

Chiar dacă admite că sunt necesare proiecte precum Acordul ecologic european (Green Deal), eurodeputatul german este împotriva radicalismului ecologic care nu ține cont de proiectele creştin-democrate şi de situaţia socială şi economică.

"Aplicarea unui astfel de proiect al secolului necesită şi spirit de leadership, precum şi instinct politic, care deocamdată lipsesc. Mi-aş fi dorit ca atunci când se discută de astfel de obiective spectaculoase, să fie abordate şi temerile existenţiale ale angajaţilor din industrie, ale companiilor şi fermierilor", a adăugat acesta în editorialul său.

El și-a continuat criticile la adresa președintelui CE și în publicația Politico. "Ea aplică o agendă pur ecologică; eu nu mă opun, dar trebuie să fie un echilibru între agenda ecologică şi agenda PPE. Sunt foarte nemulţumit de această situaţie", a spus Radke.

Ursula von der Leyen ar vrea reducerea emisiilor poluante cu cel puţin 55% până în 2030, însă alţi politicieni europeni nu sunt atât de entuziasmaţi în legătură cu acest obiectiv din cauza costurilor sociale și economice pe care le presupune.

0
Tagurile:
Ursula von der Leyen, Comisia Europeană
Tematic
Câte trilioane de euro vrea Ursula Von der Leyen să investească în protecția climei
Ursula Von Der Leyen devine ”penală”: este anchetată în Germania!
Orban, întâlnire decisivă cu Ursula von der Leyen pe tema justiției, Schengen și MCV

Загрузка...