drapeau de L'Otan

Turcia-NATO, sfârșitul unei alianțe în curând?

346
În lumea contemporană, unipolaritatea cedează în mod constant teren și schimbările au loc într-un ritm tot mai rapid. Pilonul de sud al NATO și candidatul deja de mai mult timp pentru aderarea la UE, Turcia, pare acum să se uite la noi orizonturi. Un proces pe care susținătorii unipolarității vor lupta pentru a-l reduce.

Editorial de Mikhail Gamandiy-Egorov

Turcia a aderat la NATO în 1952, în timpul Războiului Rece, cedând presiunii Statelor Unite ale Americii cu privire la o „posibilă agresiune sovietică“. Anume din această perioadă Turcia face parte din „familia atlantistă“, și, de asemenea, din acel moment relațiile dintre Republica Turcia și URSS devin destul de tensionate. De notat că înainte de acest eveniment, relațiile între cele două țări erau în mod deschis prietenoase, scrie Sputnik France.

Turcia
© REUTERS / Yasin Bulbul/Presidential Palace

Pentru NATO și, în primul rând, pentru SUA Turcia era considerată o lungă perioadă de timp un aliat ales la frontierele de sud ale Uniuniii Sovietice. Însă timpul trece și realitățile se schimbă. În unele cazuri mai rapid, în altele mai lent. În cazul NATO se observă o factură clară. Să vedem mai detaliat ce se întâmplă.

La ora actuală, așa cum lumea observă opoziția aproape oficială între susținătorii multipolarității și cei care doresc să mențină cu orice preț dictatul unipolar, mai multe țări se confruntă cu o alegere strategică. În cazul relațiilor dintre Ankara și NATO, este destul de clar că Turcia este, probabil, singurul membru al Alianței Nord-Atlantice care desfășoară o politică generală independentă și suverană.

Cum se traduce asta? Turcia a fost singura țară membră a NATO, care nu s-a alăturat sancțiunilor occidentale lansate împotriva Rusiei, în ciuda presiunilor exercitate atât de Washington, cât și de Bruxelles. Nimic nu a ajutat, Turcia nu a cedat.

Evident, aici sunt foarte importante interese economice și comerciale care leagă Turcia și Rusia, care au jucat un rol decisiv. Cu toate acestea, nu este unica țară membră a Alianței atlantiste care împărtășește cu Rusia o relație economică privilegiată, nici pe departe. Dar, spre deosebire de țările din Europa bruxelleză, Ankara a preferat să-și consolideze legăturile sale cu Rusia.

Din păcate, în noiembrie 2015, un fapt foarte neplăcut a împiedicat această reconciliere: un avion de luptă turc pe cerul sirian a lovit un bombardier rus Su-24. Până în prezent, mai multe teorii încearcă să explice acest incident grav. Unii susțin că autoritățile turcești au avut un moment de „neo-otomanism". Să nu uităm că, de fapt, Turcia a jucat un rol negativ în mod clar în Siria, în primii ani ai conflictului. Alții vorbesc despre un complot „gülenist, cu implicarea serviciilor de informații occidentale," nesatisfăcuți de apropierea vizibilă ruso-turc. Cu toate acestea, relațiile bilaterale au fost înghețate timp de aproape șapte luni, iar Rusia a fost nevoită să adopte măsuri de constrângere economică vis-à-vis de Turcia.

Totul s-a schimbat la sfârșitul lunii iunie 2016, atunci când Erdogan și-a prezentat oficial scuzele față de Rusia. Dincolo de asta, guvernarea turcă a fost în fața unei tentative de lovitură de stat, organizată de aceșeași forțe care sunt împotriva bunelor relațiilor ruso-turce.

A trecut aproape un an de atunci. Cinci întrevederi Putin-Erdogan au avut loc în această perioadă scurtă, trei în Rusia. Moscova a ridicat în prezent aproape toate măsurile de restricție împotriva intereselor turcești. Cei doi lideri folosesc din nou conceptul de „parteneriat strategic" pentru a descrie relațiile lor bilaterale.

Și ceva mult mai important, cele două țări joacă în prezent un rol-cheie în procesul de la Astana privind Siria, cu participarea Iranului. Și până în prezent, această platformă, care a fost lansată abia la sfârșitul lunii decembrie 2016, a fost mult mai eficientă decât toate celelalte care au existat, totuși, timp de mai mulți ani. În cele din urmă, Turcia a fost singura țară membră NATO care a efectuat operațiuni militare comune cu Rusia, în acest caz, lovituri aeriene împotriva teroriștilor Daech în sirian de Nord, timp de câteva luni. O premieră în relațiile Rusia și o țară membră NATO.

În același timp, relațiile dintre Turcia și multe alte țări membre NATO continuă să se deterioreze. Mai multe media occidentale au remarcat că în perioada care a urmat tentativei de lovitură de stat în Turcia și epurările care au urmat, inclusiv în armată, Ankara nu a recurs la înlocuirea atașaților militari turci pro-occidentali cu reprezentanții pe care mass-media pretinde a fi „pro-ruși sau pro-iranieni".

Pe de altă parte, tensiunile cresc puternic între Turcia și mai multe țări vest-europene, în primul rând Germania, dar și Olanda. Tucria înțelege astăzi că ușa Uniunii Europene este închisă pentru ea, dar e deschisă spre alte țări.

Paradoxul în toate acestea este următorul: pe de o parte, țările UE, care servesc intereselor Washingtonului, nu doresc ca Turcia se alăture „familiei bruxeleze". Pe de altă parte, nimeni din sânul acestei „familii” nu vrea să vadă Turcia părăsind nava NATO, având în vedere că Turcia este a doua armata a Alianței în ceea ce privește personalul și în al doilea rând, dacă se întâmplă asta, Ankara cu siguranță, va trece de la o relație strategică cu Rusia la un nivel superior: acela al unei alianțe pur și simplu.

Evident, această perspectivă este partea de neimaginat pentru Washington, care face totul pentru a menține Turcia la bord. Preocuparea este ca relația-étasunită să degradeze, mai ales după anunțul și acum confirmarea livrării de arme de către Statele Unite ale Americii așa-numitor Forțel Democratice siriene (SDS), o coaliție principal kurdă pe care americanii o sprijină în Siria, spre nemulțumirea puterii turcești.

Deci, care sunt perspectivele? Prima și cea mai probabilă este că Turcia va retrage în cele din urmă cererea de aderare la UE. O ipoteză mult mai probabilă este că, în afara tensiunilor politico-culturale cu țările din Europa, Turcia, din punct de vedere economic, ar avea mai mult de pierdut decât de câștigat, știind că economia turcă actuală nu are nimic de-a face cu cea din 1987, anul în care a fost depusă această cerere. Și având în vedere problemele cu care se confruntă Uniunea Europeană în prezent, tot mai multe voci din Turcia sunt în favoarea integrării eurasiatice cu Rusia și alte țări din acest spațiu, inclusiv în Asia Centrală, care corespunde mai mult spațiului geopolitic natural al său.

Din punctul de vedere al NATO și privind interesele care sunt puse în joc, nu trebuie să așteptăm, probabil, o ieșire a Turciei din această organizație, în viitorul apropiat. Mai ales ca elitele occidentale, în ciuda deziluzilor tot mai clare pentru Turcia, vor face tot posibilul pentru a încerca de a o păstra în cadrul Alianței, atâta timp cât este posibil. Dar, pe termen mediu și lung, nimic nu este imposibil. Mai mult decât atât, conform celor mai recente informații: propunerea de a organiza următorul summit NATO în Turcia a fost respins de mai multe țări membre ale Alianței, inclusiv Germania, Franța și Țările de Jos, Danemarca și Canada.

Un lucru este sigur. Turcia poate își poate face jocul, jucând pe contradicțiile din cadrul NATO, în timp ce continuă să își consolideze relațiile cu Rusia în diverse domenii. Și după aceea, va fi mult mai ușor să trântești ușa. Tot în timp util.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a Redacției Sputnik. 

346
Antrenament sau spectacol: Exercițiile Forțelor Aeriene și a marinei SUA în Marea Neagră

Antrenament sau spectacol: Exercițiile Forțelor Aeriene și ale marinei SUA în Marea Neagră

15
Pe 2 august, distrugătorul USS Porter, 4 avioane de luptă F-16, drona de atac Reaper MQ-9, aeronava de recunoaștere Poseidon P-8A și avionul KC-135 Stratotanker au participat la exercițiile comune ale Marinei și Forțelor Aeriene ale SUA în Marea Neagră.

Manevrele active ale Pentagonului în regiunea Mării Negre demonstrează dorința Washingtonului de a întoarce lumea unipolară prin forță și prin forțarea statelor din Marea Neagră la un conflict militar cu Rusia, consideră observatorul militar Alexandr Hrolenko.

Viceamiralul Eugene Black, comandantul Flotei a 6-a a SUA, a menționat că acțiunea comună cu Forțele Aeriene ale SUA în Europa a permis „un exercițiu realist și oportun pentru a spori pregătirea SUA de a opera pe mare în zona Mării Negre”. Pregătirea de a acționa împotriva cui?

Exercițiul s-a desfășurat în apele internaționale și spațiul aerian și, totuși, apropierea de frontierele rusești dau exercițiilor cu implicarea navelor de război și a aeronavelor americane un sens cu adevărat provocator. Vom sublinia că manevrele s-au dovedit a fi comune - atât pentru marina, cât și pentru forțele aeriene ale SUA.

În data de 2 august, Pentagonul s-a făcut că nici nu-i vede pe aliații europeni și „fanii” regionali.

”Poate că, potrivit legendei exercițiului, toți aliații erau deja înfrânți. Totuși, ne putem imagina o provocare militară similară, de exemplu, exercițiile crucișătorului ”Moskva” sau fregata de rachete ”Amiralul Gorșkov” în preajma coastei SUA din Golful Mexic, în mod optim, cu sprijinul transportatorilor de rachete Tu-160.

Apropo, chiar și o demonstrație pașnică a pavilionului naval rus în zona Caraibelor provoacă o reacție extrem de acută în SUA. Mai devreme, cu această ocazie, The Washington Post a scris: ”Toate intrările navelor rusești spre Cuba sunt considerate o demonstrație a puterii militare în apropierea țărmurilor americane”.

Și atunci de ce Washingtonul consideră că toate manevrele marinei americane din apropierea țărmurilor rusești sunt instrumente de consolidare a păcii și a stabilității regionale?

Irealist și nelalocul potrivit

Mai multe zone de conflict armat, care reprezintă un potențial pericol pentru întreaga Europă, se află în regiunea Mării Negre (Moldova - Transnistria, Ucraina - Donbas, Georgia - Abhazia și altele). Fără a intra în analiza fiecăreia dintre direcții, se poate remarca faptul că activarea Forțelor Aeriene și Forțelor Mareinei SUA în regiunea Mării Negre este cel mai distructiv scenariu de soluționare a conflictelor internaționale, ceea ce duce la o creștere a turbulențelor militar-politice.

Prima etapă a provocării a fost recentul exercițiu al SUA și NATO ”Sea Breeze 2020”, cu participarea a 27 de nave și 19 aeronave din nouă țări, inclusiv ale partenerilor de alianță Georgia și Ucraina. Apoi, la Washington au început să vorbească despre creșterea ajutorului militar anual către Kiev cu până la 300 de milioane de dolari, deși cele două miliarde primite anterior nu au contribuit la soluționarea conflictului din Donbas.

Următorul pas spre escaladarea situației este „pregătirea realistă și în timp util” a Marinei SUA și a Forțelor Aeriene din Marea Neagră pe 2 septembrie, care merită a fi privită cu o mai mare atenție.

Distrugătorul USS Porter, un lot de avioane de luptă F-16, o dronă de atac MQ-9 Reaper și un avion de recunoaștere Poseidon P-8A în colaborare ar putea fi utilizate doar la un atac de rachete împotriva inamicului (amintesc atacurile masive ale sutelor de rachete de croazieră asupra Irakului și Libiei), alte funcții acest grup nu poate îndeplini din punct de vedere tehnologic, iar misiunile umanitare sunt imposibile.

Și totuși, dacă comparăm potențialul distrugătorului american Porter și a unității avioanelor de luptă F-16 cu posibilitățile rusești din regiunea Mării Negre, atunci echilibrul de forțe este evident în defavoarea „oaspeților”. Care-i rostul?

Distrugătorul USS Porter este capabil să transporte până la 90 de rachete de croazieră de înaltă precizie Tomahawk cu o autonomie de peste 2000 de km (cu focoase convenționale și nucleare). Nu este cert faptul că acestea vor avea timp să pornească la drum în cazul unui conflict militar real - Flota Mării Negre a Federației Ruse are grijă constantă de astfel de „purtători de nenorociri”.

Dar distrugătorul de rachete poate servi drept țintă de distragere a atenției, pentru a efectua cercetări privind autosacrificarea în luptă. Totuși, pentru a exersa o lovitură eficientă în Marea Neagră, trebuie să existe mult mai multe nave. Gama de ”Tomahawk-uri” face posibilă atacarea, de exemplu, a Crimeii sau Moscovei din Marea Mediterană - cu ajutorul a mai multe distrugătoare similare ale Flotei a 6-a a SUA.

Patru avioane de luptă multifuncționale F-16 și o dronă de atac Reaper MQ-9 sunt capabile să ridice în comun o cantitate importantă de rachete. O singură dronă poate transporta până la 14 rachete AGM-114 Hellfire (aer la sol) sau 4 rachete AGM-114 Hellfire + 2 bombe ghidate cu laser GBU-12 Paveway II de 250 kg fiecare (Reaper poate fi considerat echivalentul rachetelor cu rază medie).

Cu toate acestea, toate aeronavele menționate sunt urmărite pe ecranele radarelor sistemelor de rachete antiaeriene S-400, precum decorațiunile pomilor de Crăciun, iar în caz de conflict ele pot fi distruse la o distanță mare de linia de utilizare a armelor lor (aproximativ 400 km de poziționare S-400 în Crimeea).

Probabil că ieri, deasupra Mării Negre, aviația forțelor aeriene ale SUA și aviația de recunoaștere exersau descoperirea și evaluarea zonelor poziționale ale sistemelor de apărare, sistemelor antirachetă rusești - pentru a transmite țintele desemnate și pentru orientarea armelor strategice din alte părți ale Oceanului Planetar.

Linie de demarcație subțire

În condițiile întețirii ”antrenamentelor realiste” ale Pentagonului din zona Mărilor Neagră și Baltică, linia de demarcație dintre pace și război devine extrem de subțire. În ceea ce privește exercițiile comune ale Marinei și Forțelor Aeriene ale SUA din 2 august în Marea Neagră, orice discuție despre „politica de reținere” sau „reacție la o criză” seamănă cu un spectacol de caritate (să ne amintim de Liban, Palestina, Tunisia, Siria, Iugoslavia). În același timp, aliații regionali ai SUA, de bună voie sau fără voie, joacă rolul de fitil într-un butoi de pulbere și ar putea plăti scump pentru acest lucru.

Până în luna august, Rusia a construit 159 de arsenale de rachete noi pe direcția strategică occidentală și a plasat în ele peste 150.000 de tone de muniție. Desigur, există și alte rezerve în cazul ostilităților. Teritoriul vast al Federației Ruse permite diseminarea trupelor și armelor, asigurând un grad înalt de supraviețuire în luptă și eficacitatea utilizării în luptă împotriva unui agresor care dispune de cea mai înaltă tehnologie.

Experții ruși spun deja deschis Washingtonului: nu forțați Moscova ca să-și „demonstreze puterea”.

Anterior, un reprezentant de rang înalt al Statului Major General al Marinei Ruse a declarat: ”Coasta de est a Statelor Unite, la fel ca cea de vest, nu a fost niciodată și niciodată nu va fi un refugiu sigur pentru submarinele americane".

Întorcându-ne mental spre aquatoria Mării Caraibelor, se poate observa că apariția în Cuba a unei noi baze de submarine nucleare ale Marinei Ruse depinde în mare măsură de acțiunile Pentagonului din Marea Neagră. Portul cubanez Cienfuegos a fost declarat recent zonă închisă, este cea mai convenabilă bază a insulei - golful are adâncimi de până la 600 de metri. Aceasta nu se poate compara cu o bază navală din Berdiansk.

Paradoxul geopoliticii moderne este că Pentagonul, în confruntări cu intensitate diferită, nu a fost în stare să cucerească nici state mai slab dezvoltate din punct de vedere tehnologic, așa ca Afganistanul, Iranul, Siria și alte câteva țări. Cu o astfel de experiență, să creezi în regiunea Mării Negre (în apropierea granițelor rusești), o zonă de experimente îndrăznețe și o rețea de noi baze americane - în România, Georgia, Ucraina - este o imprudență militar-politică și tehnologică extrem de periculoasă pentru Statele Unite și aliații săi.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

15
Tagurile:
SUA, Marea Neagră
Tematic
Arma rusească: Aeromobilul blindat Strela dezvoltă o viteză de 155km/oră
Flota rusă a primit Be-200: Avioanele-amfibie vor apărea în mările Azov și Caspică
Exercițiul NATO Sea Breeze 2020 în Marea Neagră - Jocuri cu butoiul de pulbere
Arma rusească: „Laleaua” termonucleară - cel mai puternic mortier din lume
Arma rusească: De ce „Iskander” va fi setat asupra țintelor maritime
De ce Pentagonul vrea să investească $130 de milioane în baza aeriană Câmpia Turzii
De ce Rusia efectuează manevre militare în cinci regiuni din Caucaz
Rusia înregistrează progrese în producția de roboți pentru armată
Modernizarea F-35 ca urmare a unei reputații îndoielnice

Загрузка...

Ce NU se spune despre ”Medicamentul minune” primit de România de la Bruxelles

796
(reînnoit 14:36 04.08.2020)
Agenția Europeană a Medicamentelor precizează clar: rapoartele finale ale studiilor efectuate pe medicament trebuie trimise până în decembrie 2020. Deci până atunci, e de un fel de testare pe români?

BUCUREȘTI, 3 aug – Sputnik. Știrea zilei este că România va primi 25.157 de flacoane de ”Veklury” în trei tranşe, pentru tratarea pacienţilor cu COVID-19 eligibili, în cadrul contractului finanţat şi semnat de Comisia Europeană cu compania farmaceutică producătoare – după cum a anunțat Ministerul Sănătăţii.

Acest Veklury conține celebrul ”Remdesivir”, un antiviral conceput inițial pentru tratamentul Ebola de către americanii de la gigantul farmaceutic ”Gilead”

Conform datelor oficiale, România va primi săptămâna asta, pe 7 august, 6.026 de flacoane de Remdesivir ”pentru asigurarea tratamentului pentru aproximativ 1.200 pacienţi eligibili (5 flacoane/pacient)”.

În aceste condiții rezultă că România a primit a doua cea mai mare cantitate de medicament după Spania. Pe 11 septembrie România va primi alte 10.336 flacoane pentru aproximativ 2.067 pacienţi eligibili, iar pe 9 octombrie - 8.795 flacoane pentru încă aproximativ 1.759 pacienţi eligibili.

Livrarea acestor flacoane se va face în depozitele controversatei CN Unifarm SA, de unde vor fi distribuite către ”unităţile sanitare desemnate în cadrul Ordinului ministrului Sănătăţii nr. 555/2020, în funcţie de numărul de cazuri medii şi severe eligibile”.

De reținut că.pe 28 iulie, Veklury a fost primul medicament autorizat la nivelul UE pentru tratamentul COVID-19, iar cantitatea cumpărată de Comisia Europeană, în valoare totală de 63 de milioane euro, ”asigură tratamentul a aproximativ 30.000 de pacienţi din spaţiul european care prezintă simptome severe de COVID-19”, transmite Agerpres

Totul bine și frumos dar… apar câteva întrebări după ce citești informațiile despre produs prezentate pe site-ul Agenției Europene a Medicamentului.

”Mai există dovezi  despre medicament pe care compania trebuie să le furnizeze”

Prima întrebare pusă chiar de Agenție: ”De ce este autorizat Veklury în UE?” Am subliniat afirmații care ridică semne de întrebare. Veți vedea la final de ce.

”Veklury a arătat un efect semnificativ clinic asupra timpului de recuperare la pacienții cu COVID-19 cu pneumonie care necesită oxigen suplimentar, fiind în același timp tolerat cu efecte secundare ușoare. Prin urmare, Agenția Europeană a Medicamentului a decis că beneficiile Veklury sunt mai mari decât riscurile sale și că poate fi autorizată pentru utilizare în UE”.

”În contextul situațiilor de urgență pentru sănătatea publică și nevoia urgentă de tratamente eficiente pentru COVID-19, Veklury a primit o autorizație condiționată de introducere pe piață. Aceasta înseamnă că mai există dovezi/evidențe despre medicament pe care compania trebuie să le furnizeze. Agenția va examina orice informații noi care devin disponibile și această imagine de ansamblu va fi actualizată după caz”.

Atenție acum: ”Ce informații sunt încă așteptate pentru Veklury?”

”Deoarece Veklury a primit autorizație condiționată, compania care comercializează medicamentul va furniza agenției date suplimentare privind calitatea, eficacitatea și siguranța medicamentului până în august 2020 și rapoartele finale ale studiilor efectuate cu Veklury până în decembrie 2020”.

De înseamnă concret toate astea, mai ales ultima precizare, cu ”rapoartele finale în decembrie”? Că e un medicament aflat încă în stadiul de testare în cazul Covid-19!

Ce măsuri se iau pentru a asigura utilizarea sigură și eficientă a Veklury?

(…) ”La fel ca pentru toate tratamentele, ”datele privind utilizarea Veklury sunt monitorizate în mod continuu. Efectele secundare raportate cu Veklury sunt evaluate cu atenție și se iau toate măsurile necesare pentru protejarea pacienților”.

Această prezentare tip chestionar o găsiți pe site-ul oficial al  Agenției Europene a Medicamentelor

Există și opinii contrare, bazate pe teste

Acum, mai e o problemă. Există și opinii contrare, bazate pe teste, care spun că medicamentul minune nu are efect.

Astfel, pe 29 aprilie, jurnalul medical ”The Lancet”  afirma că medicamentul Remdesivir nu are ”niciun beneficiu clinic semnificativ” – la baza afirmației fiind un studiu realizat în China. ”Tratamentul cu Remdesivir nu grăbește vindecarea și nici nu reduce mortalitatea în cazurile de COVID -19 în comparație cu placebo”, rezulta din acest studiu.

După contestații, textul a fost corectat, concluzia fiind mai blândă: ”În rezumat, am constatat că acest regim de doză de remdesivir intravenos a fost tolerat în mod adecvat, dar nu a furnizat efecte clinice sau antivirale semnificative la pacienții bolnavi grav cu COVID-19. Cu toate acestea, nu am putut exclude diferențele semnificative din punct de vedere clinic și am văzut reduceri numerice ale unor parametri clinici”.

Precizăm că publicația britanică ”The Lancet” este una dintre cele mai vechi reviste de specialitate din domeniul medicinei, fondată în 1823 de chirurgul englez Thomas Wakley – și a fost, până în 1991, organul de presă al Colegiului Medicilor din Marea Britanie. Adică… nu e vreo revistă de senzațional sau ”negaționistă”.

De menționat că studiul în cauză a fost publicat și de OMS – iar Gilead a reacționat imediat. ”OMS a postat prematur un rezumat al unui studiu chinezesc efectuat pe pacienții cu coronavirus care utilizează medicamentul Remdesivir”.

Din documentul postat de OMS rezulta aceeași concluzie: ”Remdesivir nu a îmbunătățit condițiile pacienților cu coronavirus și nici nu a redus prezența virusului în sânge”.

Aici puteți găsi o interesantă punere față în față a pozițiilor OMS și Gilead, publicată de „Teh Daily Mail”. 

Epilog: Capitalism și testări pe populație

Desigur, și în privința companiei producătoare, Gilead, sunt controverse. De exemplu, „The New York Times”, publicație care face o agresivă campanie contra președintelui Trump, consemna, în noiembrie 2019, că ”Administrația Trump acționează în judecată Gilead, producătorul de medicamente preventive H.I.V.”. Compania farmaceutică era acuzată că ”a profitat miliarde de dolari din cercetarea contribuabililor fără a plăti redevențele”.

Sigur, asta nu e problemă… ci capitalism de nivel înalt! Dar, la fel se poate pune problem – nu cumva se profită de pârghii extra-medicale pentru a impune un medicament și NU altul? Pentru că avem de-a face cu o adevărată cursă între marile puteri medicale pentru medicamente și vaccinuri anti-Covid.

Iar o bătălie la fel de mare se duce pentru testări pe populație. Ori, China are la dispoziție anumite mijloace, Rusia le are pe ale ei… iar marile companii SUA și UE… le au pe ale lor,

Și ne au și pe noi, românii! Pentru că, evident, reacțiile și efectele secundare după tratarea românilor în august, septembrie, octombrie cu ”Veklury”  – vor apărarea în datele pe care Gilead e obligată să le furnizeze până în decembrie Comisiei Europene. Adică românii vor fi și pacienți, dar și un fel de testări.

Vom reveni. Și așteptăm și opiniile Institutului Cantacuzino – dar nemilitarizate și nepolitizate, dacă se poate. 

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

796
Tagurile:
Bruxelles, coronavirus
Tematic
Avertismentul medicilor: Aveţi grijă cu acest banal medicament! Poate avea efecte fatale
Medicament COVID-19, blocat în vamă! Becali a cumpărat din Rusia și a donat spitalului
Descoperire: medicament eficient împotriva cancerului în stadiu terminal
Alertă: medicament pentru copii, retras de pe piață! Verificați dacă îl aveți
Singurul medicament care ar putea trata coronavirusul: Anunțul OMS

Загрузка...