Klaus Iohannis

Parlamentul e obligat acum să-l suspende pe Preşedinte

10490
(reînnoit 13:06 09.03.2017)
Demonstraţia că "Declaraţia" de ieri obligă parlamentarii să declanşeze procedura suspendării, prevăzută de Art. 95 din Constituţie - "Suspendarea din funcţie"

BUCUREŞTI, 9 mart — Sputnik, Dragoş Dumitriu. Ieri, cele două Camere ale Parlamentului, reunite într-o şedinţă comună, au adoptat prin vot o Declaraţie. Această activitate s-a desfăşurat în temeiul Regulamentului Şedinţelor Comune ale Camerei şi Senatului — Art. 13. "Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc în şedinţe comune pentru (alin. 23) adoptarea unor declaraţii, mesaje sau a altor acte cu caracter exclusiv politic", iar votul s-a dat în baza Art. 51. (8) "Aprobarea actelor cu caracter exclusiv politic se face cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi la şedinţa comună a celor două Camere".

Deci, teoretic, declarativ, avem de-a face cu un "act cu caracter exclusiv politic", nedefinit în Constituţie dar intrat în exerciţiul parlamentar (nu numai românesc, ci şi european), din necesitatea ca, în anumite situaţii, de regulă chestiuni de mare importanţă, mai ales internaţională, statul să se manifeste prin autoritatea sa cea mai înaltă, Parlamentul. Asemenea acte — apelul, mesajul sau declaraţia — sunt considerate de cel mai înalt prestigiu, dar nu produc efecte juridice. Ei bine, am argumente să spun că, în cazul Declaraţiei de ieri, aceasta nu poate rămâne fără consecinţe, mai precis nu poate rămâne fără consecinţe în plan juridic.

Concret, în Declaraţie se afirmă şi se adoptă prin vot constatarea următoarelor fapte:

— "abuzul de drept al preşedintelui României (…) în scopul blocării unui proces politic democratic"
— "judecăţile neconstituţionale şi inacceptabile pe care (…) preşedintele României(…) le formulează la adresa unor decizii şi activităţi ale Guvernului";
— "asemenea activităţi (care, n.n.) uzurpă ilegal şi abuziv dreptul exclusiv al Parlamentului de a trage Guvernul la răspundere";
— "acţiuni(lor) concertate de subminare a rolului şi prestigiului Parlamentului".

(Menţionez că am selectat aceste fragmente din textul Declaraţiei, restrângându-mă, în sensul articolului de faţă, doar la cele care se referă la Preşedintele României, nu am citat şi din referirile la alte instituţii.)

Proteste la Bucureşti
© AP Photo / Andreea Alexandru

Deci, se vede clar că Parlamentul, în ansamblul său, constată şi normează prin vot existenţa unor fapte pe care le cataloghează fie "ilegal", fie "uzurpă", fie "neconstituţional", fie "abuz de drept cu scopul blocării unui proces democratic", fie "acţiuni concertate de subminare a rolului Parlamentului" — ceea ce constituie un ansamblu de acţiuni împotriva ordinii de drept, a statului de drept, a democraţiei. Cu alte cuvinte, Parlamentul a constat, prin votul Camerelor reunite, că Preşedintele a săvârşit fapte grave — textul votat de Parlament e dincolo de dubii — prin care a încălcat prevederile Constituţiei (şi unele legi, ceea ce nu face obiectul articolului de faţă).

În cazul Declaraţiei nu suntem în situaţia în care presa, un grup de cetăţeni, unul sau chiar mai mulţi parlamentari consideră şi declară că s-a încălcat grav Constituţia, ci faptul este deja normat printr-un un act adoptat cu cel mai puternic vot, al Camerelor reunite. Afirmaţia că Parlamentul a votat un "act cu caracter exclusiv politic", nu se întâlneşte, aşa cum spuneam, cu vreo definiţie din Constituţie care să definească un asemenea tip de "act".

Aşa încât, afirmaţia "nu are consecinţe juridice" trebuie uitată, nu are acoperire constituţională, şi în nici un caz nu poate acoperi fondul actului votat de Parlament — faptele grave prin care s-au încălcat prevederile Constituţiei. Fondul pe care, repet, nu eu, nu cetăţenii, ci parlamentarii l-au propus prin proiectul Declaraţiei şi l-au transformat în act prin votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi la şedinţa comună a celor două Camere.

Practic, Declaraţia de ieri obligă parlamentarii să declanşeze procedura suspendării, prevăzută de Art. 95 din Constituţie. "Suspendarea din funcţie", alin.1:

"În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută".

Ce poate face majoritatea parlamentară votantă (a Declaraţiei) acum, să vină să spună că, de fapt, faptele nu sunt (atât de) grave, să se transforme în avocat (pro bono) al celui pe care l-au acuzat în Declaraţie? Şi nu e vorba doar de ridicolul absolut în care s-ar poziţiona, dar nu cumva, fiecare parlamentar care a votat Declaraţia, deci a fost de acord că acele fapte s-au comis, poate fi acuzat că nu a luat măsurile de cuviinţă — şi devine astfel complice?

Desigur, în articolul citat apare cuvântul "poate" — "poate fi suspendat" — dar se referă la posibilitatea ca demersul să nu întrunească în final aspecte procedurale sau numărul de voturi — nicicum la posibilitatea ca, în cazul de faţă, când Parlamentul a stabilit, prin act votat, că şeful statului a încălcat Constituţia, să-l suspende sau nu. Cineva prins asupra faptei este judecat, fără "poate"; dacă judecătorii completului se pronunţă în majoritate pentru condamnare, doar asta e cu "poate".

Încă un motiv pentru care susţin că Parlamentul e obligat acum să treacă la aplicare art. 95; în procedura suspendării se precizează că "Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută" — este ca un fel de apărare al unui acuzat, un drept inviolabil şi imuabil, indiferent de funcţie şi situaţie. Ori, în cazul Declaraţiei, preşedintele a fost acuzat, condamnat prin actul împuternicit prin vot şi publicat în Monitorul Oficial, preşedintele fiind pus astfel în imposibilitate de a explica faptele care i se impută. Deci, singura cale de a ieşi din situaţie este aplicare art.95, chemarea preşedintelui pentru explicaţii în cadrul procedurii de suspendare — sancţionarea legală (constituţională) a faptelor de care este acuzat.

Închei afirmând că "Declaraţia" de ieri este un caz unic în analele parlamentului României — după cunoştinţa şi experienţa mea de jurnalist şi (fost) parlamentar — şi cred că se poate constitui într-o cutumă. Adică, fie asemenea declaraţii vor deveni un preambul pentru suspendare, fie, pe viitor, să nu mai fie adoptate Declaraţii care să cuprindă acuzaţii precise, fără a se da dreptul la apărare — sau cel puţin la explicaţii.

Însă, în cazul de faţă, când "Declaraţia" a fost comisă (prin vot), nu rămâne decât soluţia suspendării. Aştept replica parlamentarilor jurişti la cele scrise de mine, mulţi dintre ei fiindu-mi alături în multe dezbateri, chiar în comisia Juridică. În acest sens îl parafrazez pe fostul preşedinte, Traian Băsescu, "nu sunt jurist, dar şi un inginer poate fi uneori foarte bun".

Dragoş Dumitriu

Dragoş Dumitriu este jurnalist şi realizator TV, fost deputat naţionalist şi conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacţiei Sputnik. 

10490
Tagurile:
demitere, Parlament, Klaus Iohannis, Dragoș Dumitriu, România
Tematic
Dumitriu: Iohannis a mutat atenția de la cazul Coldea
Iosefina Pascal

Dezvăluirea NUCLEARĂ a Iosefinei Pascal la care autoritățile NU vor reacționeze!

87
(reînnoit 07:23 19.04.2021)
Jurnalista independentă a continuat ”săpăturile” în datele care dezvăluie confirmă o realitate șocantă, față de care autoritățile NU vor – sau le este teamă! – să reacționeze

BUCUREȘTI, 19 apr – Sputnik. În urmă cu câteva zile, am publicat o anchetă realizată de jurnalista independentă Iosefina Pascal din care rezulta un fapt extrem de grav – o acuzație NUCLEARĂ la adresa lui Iohannis și a celor din jurul său:  

”Iohannis, în dorința de a avea ”Parlamentul său”, are de dat socoteală pentru creșterea mediei de la 4000-5000 de decese pe săptămână în 2019 (când nu era pandemie), la 7000-8000 de decese în 2020, în pandemie”, atrăgea atenția – cu cifre oficiale! – jurnalista.

Și, atenție la aspectul esențial – ”oamenii care au murit în 2020 în luna de campanie electorala NU SUNT SARS-COV-2, SUNT BOLNAVI CRONICI”, scrie Iosefina Pascal, subliniind că în plină campanie electorală ”oamenii mureau pe capete pentru că nu primiseră MEDICAMENTE (au scos medicamentele pentru diabetici, cancer și pentru boli endocrine) și NICI NU MAI AVUSESERĂ ACCES în spitale de aproape un an”.

Și, evident, urmau întrebările, în primul rând ”CINE RĂSPUNDE pentru aceste DECESE?” și ”CUM le EXPLICĂ acești așa-ziși politicieni?”, mai exact cei care au susținut și beneficiat de derularea alegerilor atunci?

În ancheta de săptămâna trecută, jurnalista arăta că la compararea datelor din alte câteva săptămâni ”atât din anul 2020, cât și din aceeași perioadă din 2019”, numărul de decese pe săptămână era ”foarte SIMILAR în ambii ani, nu se vede o creștere MASIVĂ în anul 2020”.

Ei bine, Iosefina Pascal a mers mai departe cu analiza cifrelor deceselor săptămânale în România și a comparat ”decesele (peste 8000 săptămânal) din perioada alegerilor parlamentare din 2020, adică noiembrie - decembrie, cu aceeași perioada din anii 2017, 2018 și 2019”.

Într-adevăr, în anii trecuți – 2017, 2018, 2019 (an cu alegeri!)  - cifrele pentru aceleași săptămâni ale anului sunt între 4000 și 5000 de persoane decedate – vezi tabelele anexate – față de o medie de 8000 în anul în care Iohannis a vrut alegeri în pandemia care a dus la blocarea spitalelor și imposibilitatea intervenției în cazuri acute ale unor afecțiuni grave – sau chiar tratarea unor bolnavi cronici!

”Este ABSOLUT cutremurătoare diferența”, arată cifrele expuse – mai exact în anul de grație al alegerilor,  ”Campania, precampania și perioada post-campanie, au ucis peste TREIZECI DE MII DE ROMÂNI”.

Repet cifra șocantă – 30.000 de români decedați în plus față de anii trecuți!

”CE A CAUZAT ACESTE ZECI DE MII DE DECESE ÎN PLUS FAȚA DE ANII TRECUȚI?”, este întrebarea firească după această NUCLEARĂ!

Mai mult, Iosefina atrage atenția unui aspect colateral – ”nu vi se pare strigător la cer că România este țara cu cele mai multe decese din Uniunea Europeană, conform datelor oficiale?? Și asta nu de azi de ieri. Cât mai dormiți, dragi români?”

87
Tagurile:
Iosefina Pascal

Загрузка...
Maia Sandu și Klaus Iohannis

Moldova, lecție de diplomație României! Rușine, epigoni ai lui Titulescu și Ștefan Andrei!

896
Chișinăul arată că știe mai multă diplomație decât Bucureștiul – respectă și întărește relația cu cel mai investitor din lume, nu își bate joc de una dintre cele mai mari și sincere prietenii față de România din istorie

BUCUREȘTI, 16 apr – Sputnik. Recent, s-a petrecut un fapt trecut sub tăcere de mass media, dar care spune multe despre cum vede diplomația de la Chișinău relația cu cel mai puternic investitor al lumii, China.

Jurnalistul Dan Tomozei Dimian, jurnalistul român care lucrează în Beijing la Radio China Internațional, a transmis că ambasadorul Republicii Moldova în R.P. Chineză, E.S. Dumitru Braghiș, a prezentat, miercuri, Scrisoarea de acreditare președintelui Xi Jinping, în cadrul unei ceremonii la care au participat 29 de diplomați veniți la post în ultima perioadă.

Tomozei relatează că, în cadrul ceremoniei organizate la Marea Sală a Poporului din Beijing, președintele Xi Jinping ”a transmis cele mai calde urări de bine conducătorilor țărilor reprezentate de ambasadori, subliniind că în anul în care este marcat centenarul de la fondarea Partidului Comunist din China, autoritățile de la Beijing vor continua să pună în aplicare, cu fermitate, noua filozofie de dezvoltare și vor crea o nouă paradigmă de dezvoltare, astfel încât de dezvoltarea Chinei să beneficieze cât mai mult toate țările”.

Toate țările care… înțeleg să respecte și să mențină relația cu China! Ceea ce NU este cazul României, dar este cazul Moldovei!

Cine este ambasadorul Dumitru Braghiș? Cartea sa de vizită spune totul, despre cum înțelege să respecte Chișinăul relația cu Beijingul. Născut în 1957, Dumitru Braghiș este o personalitate cu mare experiență politică și diplomatică – specializat în relațiile cu Estul.

Braghiș a deținut funcția de prim-ministru al Republicii Moldova (1999–2001) și a fost Ambasador în Federația Rusă (Noiembrie 2015 – Martie 2017).

Daniel Tomozei Dimian evidențiază însă și un alt aspect important – un atu al ambasadorului Moldovei: ”De la momentul sosirii la post, Ambasadorul Dumitru Braghiș desfășoară o impresionantă activitate de cunoaștere și promovare a relațiilor bilaterale China – Republica Moldova, având deja marcate câteva zeci de acțiuni, vizite și semnări de acorduri bilaterale”.

Deci, DA, așa se reprezintă o țară în capitala unei superputeri - trimițând personalități importante, bine pregătite și cu merite recunoscute bilateral.

Pe când… România?

Relația României cu China este marcată de sabotarea firmelor chineze de stat, de atacuri virulente venite de la demnitari ai partidelor din Coaliția de guvernământ (cazul Pavel Popescu este fie patologic, fie demn de a fi cercetate de Servicii!), de susținere de către președinte și ministrul de Externe a politicilor anti-chineze americane.

În plus (de fapt, în mare minus!), România a menținut în funcție un ambasador, Vasilică Constantinescu, care s-a remarcat prin… accidente auto!

”Avem ambasador care se urcă beat la volan, face accident, distruge o mașină diplomatică și un autobuz, fuge de la locul accidentului, fiind băut, se ascunde în rezidența diplomatică”, îi relata Dan Tomozei lui Ion Cristoiu, anul trecut.

Reacția MAE român, întârziată, a fost că ”situația semnalată face deja obiectul unor cercetări în curs, aspectele în cauză fiind tratate cu maximă seriozitate”.

Sigur că da, cu aceeași seriozitate… de 1 an fără rezultate și măsuri concrete!

Dan Tomozei descrie relația româno-chineză ca fiind ”fracturată”, marcată de ”erorile de calcul pe care le observ în deciziile politice de la București”, dar și de ”gravele derapaje diplomatice ale României în China”.

De altfel, între pagina de socializare a lui Daniel Tomozei și cea a Ambasadei României la Beijing, ai dori ca ziaristul să fie reprezentantul țării noastre în China! Găsești relatări despre activități culturale, încurajarea colaborării bilaterale, demersuri constante pentru menținerea unei dintre cele mai mari și sincere prietenii față de România din istorie!

De aceea spun – mica Moldovă dă o jenantă lecție de diplomație României lui Titulescu, Ștefan Andrei sau Adrian Năstase!

 

896
Tematic
Cîțu trimite în Moldova vaccinurile refuzate de români
Expert: Este oare posibilă producerea vaccinului ”Sputnik V” în Moldova
Împușcături la granița României cu Republica Moldova

Загрузка...
Drapeau US

SUA pregătesc o uriașă acțiune de destabilizare ținta e Rusia

0
(reînnoit 07:43 19.04.2021)
SUA, centrul globalist mondial, au demonstrat că manipulează cum vrea frica Occidentului. Retragerea din Afganistan ar putea fi semnalul unei lucrări de destabilizare a unui focar istoric de conflicte – și care ar afecta Rusia, Europa, Turcia, țările Orientului apropiat

Motto: Istoria nu o scriu învingătorii,

ci cei care au mijloacele necesare

SUA, centrul globalist mondial, a demonstrat că manipulează cum vrea frica Occidentului. Retragerea din Afganistan ar putea fi semnalul unei lucrări de destabilizare a unui focar istoric de conflicte – și care ar afecta Rusia, Europa, Turcia și țările Orientului apropiat

În contextul unei lumi obosite, stresate și dată peste cap de o ciudată reacție globală la ”pandemie”, în aceste zile asistăm la o tensionare a zonei Mării Negre. Întrebările puse obsesiv despre ”războiul” care ar implica minim o superputere militară, Rusia, sunt obsesive, prea puțin realiste – și contribuie, în fapt, la îndeplinirea unui alt obiectiv – decredibilizarea Rusiei, ca o componentă a unui plan mai vast. 

Dincolo de obiectivele concrete, materiale, ale mega-grupărilor de investiții, ale companiilor americane de armament, farmaceutice sau alimentare, administrația Biden are un scop revoluționar – pe care vrea să-l impună la nivel global: progresismul, cu toate componentele lui bizare, și controlul globalist, cu aspecte anti-firesc-umane, anti-identitare.

În calea acestei revoluții stă o singură țară puternică – Rusia. Ori, din această cauză, anihilarea Rusiei este o țintă prioritară actuală a SUA. Sigur, încă de la începutul secolului trecut, resursele imense ala Rusiei (sau ale URSS) au fost o țintă a imperialismului american, dar acum interesele sunt mult mai mari. 

În opinia mea, SUA lui Biden va încerca în perioada următoare o acțiune de destabilizare a Rusiei și a statelor din jurul ei, ca și a celor cu care are alianțe și colaborări – sau cele care încă mai îndrăznesc să se opună vremurilor noi.

De fapt, cred că Ucraina e doar o fațadă, pentru că nimeni nu este capabil să înfrunte armat Rusia într-o singură zonă – iar resursele SUA permit o declanșare a multor fronturi de uzură – și pe mai multe planuri, cele militare directe fiind aproape excluse. 

Afganistan – calea terorismului

Una dintre deciziile surprinzătoare ale administrației Biden este retragerea trupelor din Afganistan – receptată și ca un fel de ”ordin” pentru statele NATO de a promova acest demers.

Sigur că SUA și NATO nu aveau ce căuta acolo – iar din partea pacifistului Donald Trump decizia retragerii era ceva firesc. Trump a avut dialog cu talibanii, cu diversele facțiuni implicate, a încheiat acordul de la Doha (29 februarie 2020) – deci retragerea era pregătită destul de temeinic și se încadra în politica internațională a originalului președinte american de pacificare a Orientului Mijlociu.

Афганистан. Талибы.
© AP Photo/ Ishtiaq Mahsud, File

De aceea, Trump a anunțat retragerea totală până la 1 mai 2021 – dar reacțiile au fost mai curând negative în mediile politice americane – și cvasi-inexistente din partea partenerilor NATO.

Venit la putere, Biden contestă înțelegerile (lui Trump) cu talibanii, au loc atacuri demonstrative asupra ambasadei SUA în Irak, situația se tensionează – și, brusc, Biden anunță retragerea, subliniind că se încheie ”cel mai lung război” și alte vorbe de clacă!

O contrazicere flagrantă, pentru că SUA declarase, când a început agresiunea din Afganistan, că e în război cu terorismul – nu cu talibanii sau cu Afganistanul.

Dar, ciudat, acum, Joe Biden a dat știrea, fără a avea argumentele lui Trump, țările NATO au reacționat favorabil, răspândind ca un ecou vestea, folosind chiar formulele de exprimare ale lui Biden. Inclusiv România a făcut la fel.

Ori, atenție la ceea ce spuneam mai sus – NATO era în război cu terorismul, nu cu talibanii și Afganistanul. Ori, întrebarea e - s-a terminat cumva terorismul? Sau, talibanii și alții nu mai sunt teroriști?

Când ”teroriști”, când ”luptători pentru libertate” – dar mereu în contact cu SUA!

Faptul nu ar fi nou: aceiași afgani care de luptau cu URSS nu erau teroriști, ci mujahedini, ”luptători pentru libertate” – deși URSS intervenise acolo chemată de guvernul Afgan, pe baza unor tratate – spre deosebire de SUA, care au atacat pe baza… propriei decizii!

Sau pe modelul din Siria, unde SUA au susținut (și încă o fac) grupări insurgente, antiguvernamentale – care, ce să vezi, dezertau și deveneau ISIS – sau fugeau, părăsind armament și diverse dotări care, la fel de întâmplător, ajungeau tot la teroriștii ISIS!

Ce să mai vorbim de acțiunile inițiale ale Al Qaeda, condusă de Bin Laden, care s-au derulat în Africa, în acord cu CIA?

Și, totuși, e cazul să subliniem două din dezvăluirile trecutului:

Prima dezvăluire – scrisorile – email-urile aparținând lui Hillary Clinton dezvăluite de Wikileaks, despre care Julian Assange considera că ”arată modul în care operează Departamentul de Stat American”

”De exemplu, intervenția dezastruoasă din Libia, distrugerea guvernului Gaddafi, care a dus la ocuparea de către ISIS a unor zone vaste din țară, fluxul de arme către Siria și a jihadiștilor, inclusiv ISIS în teritoriul Siriei se află în aceste emailuri”, arăta Assange, în condițiile în care au fost date publicității ”mai mult de 1700 de emailuri doar despre Libia în colecția lui Hillary Clinton”.

Mai mult, fostul consilier și director al "Policy Planning" din cadrul Departamentului de Stat, (un nucleu strategic al diplomației americane), Jake Sullivan, îi scrie într-un email șefei sale, Hillary Clinton, Secretar de Stat, următoarele:

”AQ (Al Qaeda) este de partea noastră în Siria. În rest, lucrurile s-au petrecut așa cum ne-am așteptat în Siria”.

La fel de interesant este că imediat după acest E-mail, un studiu al "Stratfor", intitulat "Oportunități jihadiste în Siria", descrie un raport care ”citează oficiali fără nume din serviciile secrete americane” spunând că ”nodul irakian al rețelei jihadiste la nivel mondial a efectuat două atacuri împotriva unor facilități ale serviciilor secrete siriene, în timp ce Ministrul de Interne adjunct irakian Adnan al-Assadi a declarat că jihadiștii irakieni au deplasat luptători și arme în Siria vecină”.

Deci, o subliniere esențială: democrații americani, știau clar că rebelii - pe care îi susținea și îi antrenau OFICIAL SUA prin CIA! - sunt alcătuiți din grupări jihadiste venite din Irak și susținuți de cea mai periculoasă grupare teroristă, Al Qaeda!

Și, da, Biden, vicepreședintele lui Obama, actualul președinte al SUA care ”încheie” cel mai lung război, are legătură directă cu cei implicați! Între 2013 și 2014, imediat după scandalul email-urilor, Jake Sullivan, autorul e-mailului dat la iveală de wikileaks, a fost consilier pe probleme de securitate al vicepreședintelui Joe Biden, având un rol important, după cum menționează presa americană, în modelarea politicii americane în Siria și Libia!

Deci, prima dezvăluire: politica democraților și a ”șoimilor războiului” a inclus colaborarea DIRECTĂ cu grupările teroriste – denumite, uneori, și ca ”rebeli” sau ”luptători pentru libertate”, ”grupările democratice” – mă rog, cum a fost interesul SUA.

Viktor Orban: SUA a exportat destabilizare, a adus la putere forțe extremiste

A doua dezvăluire  se referă la ISIS. În 2011, Califatul sau Statul Islamic (ISIS, ISIL) capătă adevărata forță. Motivul — ridicarea în fruntea acestei mișcări teroriste islamiste (finanțate inițial de serviciile americane), la finele lui 2010 a lui Abu Bakr al-Baghdadi (pe numele adevărat Ibrahim Awwad Ibrahim Ali al-Badri al-Samarrai).

Premierul ungar Viktor Orban
© Sputnik / Алексей Витвицкий

Ei bine, respectivul era un terorist încarcerat de vreo cinci ani în închisorile SUA (CIA) din sudul Irakului… și brusc eliberat! Tot brusc, preia mișcarea teroristă, care imediat începe să aibă armament, bani dar și o schemă "de lucru", mai exact o hartă a unor atacuri precise, ținte strategice, trasee economice, tunele în care s-au pregătit secvențe sofisticate ale unui plan de război — și așa începe nebunia din Orient.

Întrebare firească: oare închisorile CIA sunt un fel de sanatorii din care al-Baghdadi a ieșit plin de vigoare și avânt revoluționar, plin de bani, idei și planuri?!

Ce a însemnat ISIS? O motivație a existenței NATO, de vânzare de arme, o metodă de a pune mâna pe petrolul irakian, dar și de a pune presiune pe Uniunea Europeană.

Ce au însemnat ”primăvara arabă” din Egipt și Libia? Cred că premierul ungar Viktor Orban descria corect, dar blând, eufemistic, SUA condusă de democrați:

”America crede în exportul democrației. Asta sună bine; cu toate acestea, ori de câte ori a fost încercat, regiuni întregi s-au destabilizat, consecințele de care suferă — moartea și migrația. În plus, de multe ori anti-democratice, forțele extremiste au ajuns la putere ca urmare a alegerilor libere” (Viktor Orban, octombrie 2016).

Ce a însemnat atacul de la Benghazi, în care americanii și-au ucis propriul ambasador? Dar  ”sinuciderea” în iulie 2017 (în camera unui hotel din Minnesota), a republicanului Peter W. Smith, cel care a demarase o investigație independentă în legătură cu cele 33 mii de scrisori eliminate de Hillary Clinton din propriul e-mail?!

Păi înseamnă ceea ce înțelege din ce în ce mai multă lume din Occident – dar din păcate prea puțini din coloniile de tip România: că terorismul este calea SUA, nu a altora!

Am arătat toate astea pentru că NU cred în ”încheierea războiului” din Afganistan – furnizorul de droguri al Europei, transportate în occident prin state NATO sau controlate de NATO. Sub nicio formă nu cred în poveștile cu ”încetarea războiului”.

Să mai adaug aici poveștile vechi precum Aldo Moro, organizația GLADIO, chiar și lucrarea ”Mani pulite”, provocarea și susținerea Irakului pentru a ataca Iran etc.

Două ținte posibile: Orientul Apropiat și regiunea Caucaz

Cel mai probabil Orban Viktor are dreptate, ”forțele extremiste au ajuns la putere ca urmare a alegerilor libere” – și așa se va petrece în Afganistan – iar vâlvătaia teroristă se va înteți. Și va fi o presiune pe Orientul Apropiat, vor fi trimiși ”teroriști” și ”luptători pentru libertate”.

Un exemplu: Afganistan este sunnit, față de Iran care este șiit – dar și o țintă majoră a atacurilor americane.

Alt exemplu: Afganistan are graniță cu China. Da, o graniță îngustă, un ”culoar” de doar 76 de kilometri lățime, dar plasat pe vechiul ”Drum al mătăsii”. China, acuzată de persecutarea populației turcice sunnite uigurii.

Pe scurt, SUA lui Biden NU va renunța la menținerea ”vâlvătăii destabilizării în Orientul Apropiat”. Dar, de data asta, sunt convins că provocările și destabilizarea vor fi extinse, țintind o zonă nevralgică, încercată în ultimul an – și a cărei destabilizare a fost pregătită mediatic.

Ținta, în opinia mea, va fi de data asta Caucazul - punctul nevralgic de lângă Rusia, ocupat de Imperiul Țarist, de geniala Ecaterina cea Mare, exact pentru a stinge permanentul focar de probleme.

De ani de zile se promovează, pe canalele presei atlantiste, ideea că Rusia agresează mereu Georgia.

De asemenea, Cecenia este descrisă ca o zonă de încălcare a drepturilor omului, de exemplu de anti-democrație.

Prin finanțarea unor ONG-uri și a unor mass media, Armenia a fost incitată să aleagă ”calea europeană”, ceea ce i-a adus pierderea enclavei Nagorno-Karabah.

Și, desigur, una dintre ținte ar putea fi bogatul Azerbaidjan, combatantă câștigătoare deocamdată în conflictul cu Armenia. Spun ”deocamdată”, pentru că virusul conflictului a fost inoculat – iar în final, conflictele nu duc decât la combinații din care cei implicați au de pierdut, iar alții au de câștigat.

Concluzie – arcul este întins către ținta Rusia

Rusia are un spațiu limitat de acțiune. O împiedică banii și lipsa unui aparat de propagandă pe măsura celui american.

Se folosește deseori o expresie: ”Istoria e scrisă de învingători”. Nimic mai greșit, mai manipulator. În realitate, istoria a fost și e scrisă de cel care are mijloacele să o scrie și mai ales să o povestească. La nivel uman, Garcia Marquez spunea că – „Viața nu e ceea ce ai trăit, ci ceea ce îți amintești ca să poți povesti”. Numai că acum e vorba de altceva – omul, societatea, își amintește ce i s-a povestit că a trăit sau trăiește. Asta face propaganda!

Acum SUA povestește lumii că viața însemnă consum și distracție, acces la toate fructele oprite – iar Rusia și Putin sunt cei care îi împiedică să ajungă la aceste ”idealuri”.

De aceea, tot ceea ce luptă contra Rusiei e binevenit – chiar și „teroriștii” – și tot ceea ce apără credință, patrie, morală și valori tradiționale este… idiotul util ale Rusiei, sluga plătită mizerabil, pentru că nu e decât un frustrat incapabil să se urce în trenul progresului.

Altfel spus, terenul – opinia publică mondială – se vrea a fi pregătit  pentru ca nici un mijloc să nu fie considerat impropriu, prea dur, pentru a anihila obstacolele din calea progresului – și în primul rând Rusia.

***

Întrebare: are Pandemia un rol în această combinație? Cu siguranță! Asistăm la un mega experiment în care gândirea alternativă practic NU a existat. Cu excepția parțială a Suediei, nicio țară europeană NU a ieșit din rând

Rusia, campioana gândirii alternative, s-a aliniat și ea – pentru că altfel ar fi fost acuzată că a răspândit ”pandemia” în lume! Așa cum mincinoșii NATO au mai anunțat de câteva ori în ultimii 2 ani nori radioactivi sau explozii la laboratoare din Rusia!

A avut cum să riposteze Rusia? Oarecum da - printr-un efort major, a creat vaccinuri, medicamente – și a răbdat în tăcere. Și ajutând Europa, încercând să-i deschidă ochii că există alternative la ce îi bagă pe gât America.

Dar Rusia tot nu a reușit să împiedice impunerea unor formule dictate de la centrul de putere globalist: instaurarea panicii mediatice, trecerea morților în dreptul COVID, măștile peste tot - dezumanizarea, izolarea, vaccinurile cu efecte în ADN, neglijarea studiilor pentru tratamente în favoarea dependenței de vaccinuri, pașapoartele de vaccinare etc.

Și acesta a fost doar un prim asalt. SUA, centrul globalist mondial, a demonstrat că manipulează cum vrea frica Occidentului. Chiar a lumii, în mare parte.

Epilog despre România

Desigur, contăm prea puțin în această ecuație. Totuși… ca experiment, putem observa că, pas cu pas, noile generații au fost modificate.

Istoria e schimbată, sentimentul național e șters din dimensiunile proprii – suveranitate demnitate națională, cultură, istorie - și e transferat la nivele ridicole (bucătărie, sport de mică anvergură) – sau direcționat în fobii, cum ar fi rusofobia, reacții politice dușmănoase etc.

Sub imperiul unor ONG-uri finanțate din centrele globaliste, românii nu mai au încredere în instituții, în Biserică – și mai ales se simt amenințați! Ori, acest din urmă aspect este cea mai bună demonstrație că experimentul a reușit și în România. SUA ne stăpânește fricile.

Ce va urma pentru România? Simplu: ce vrea SUA, ca mare centru al revoluției progresiste și globaliste.

Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.

Opinia autorului ar putea să noi coincidă neapărat cu cea a redacției Sputnik.

 

0
Tagurile:
Rusia, SUA

Загрузка...