Klaus Iohannis, alături de liderii prezenți la reuniunea Consiliului European

Surpriza de la Bruxelles: Iohannis a dovedit dorește o înțelegere cu Dragnea

2197
(reînnoit 22:53 24.03.2018)
Principalii jucători s-au lămurit că PSD este un partid prea puternic pentru Iohannis, iar Iohannis - un adversar prea puternic pentru Liviu Dragnea.

BUCUREȘTI, 24 mar — Sputnik, Dragoș Dumitriu. Sesiunea de întrebări și răspunsuri ce a urmat declarației de presă dată de președintele Klaus Iohannis la Bruxelles a generat multă surprindere… dar mai puține comentarii. Cu abilitatea sa politică remarcabilă, Iohannis a surprins din nou, majoritatea analiștilor nelansându-se deocamdată comentarii.

Concret, controversa creată de Iohannis nu se referă la atitudinea față de propunerea șocantă a lui Tusk în legătură cu sancțiuni pentru Rusia, în baza unor acuzații fără probe lansate iresponsabil de Londra; nu, Iohannis a surpins prin răspunsul la o întrebarea despre scrisoarea trimisă de Viorica Dăncilă Comisiei Europene — prin care se cer explicații desprea "listele negre".

Iată întrebarea pusă de un jurnalist:

„Domnule Preşedinte, Premierul Viorica Dăncilă a transmis Preşedintelui Comisiei Europene o scrisoare în care solicita lămuriri cu privire la un document din 2012 pe cauze penale şi invoca nişte imixtiuni în Justiţie şi în separaţia puterilor în stat. Aţi discutat cu domnul Preşedinte Juncker despre acest lucru? V-aţi consultat cu Premierul înainte de a transmite această scrisoare?"

Iată și răspunsul președintelui Klaus Iohannis, așa cum apare într-un comunicat al Adminsitrației Prezidențiale transmis Agerpres: 

"Acasă nu ne-am consultat, dar am văzut acea scrisoare şi nu conţine elementele pe care le-aţi menţionat. Este o scrisoare prin care se cer clarificări, nu se face nicio acuzaţie acolo. Şi, din acest punct de vedere, scrisoarea nu este greşită. Şi da, am discutat. În speţă, Preşedintele Juncker m-a abordat şi i-am spus că este o preocupare legitimă din partea opiniei publice şi opiniei politice din România. L-am rugat să dea în lucru la o echipă care se apleacă cu toată seriozitatea şi în toată profunzimea asupra chestiunii şi să ne lămurească. Personal, nu cred că este vorba de o imixtiune în actul de justiţie, dar nu vreau să dau eu răspunsul în locul Comisiei. I-am rugat, de asemenea, să trateze chestiunea exhaustiv şi să vină cu nişte răspunsuri pertinente pentru întregul demers, fiindcă, până la urmă, de aici rezultă o creştere a credibilităţii MCV la noi acasă sau o scădere a încrederii în acest mecanism. Eu cred că lucrurile se vor lămuri şi repede, şi bine”.

Sublinierile ne aparțin. Reiese că Iohannis nu preia mesajul lansat de zona #REZIST sau a portavocilor tradițional anti-PSD, ci poziția lui este de recunoaștere a necesității lămuririi unor chestiuni.

Reamintim că și Iohannis apare pe una dintre liste — dar la acea vreme era în altă tabără, fiind supranumit "Premierul de la Grivco", adică un politician sub umbrella lui Dan Voiculescu, după cum era acuzat atunci.

Dacă ar fi să dăm crezare celor afirmate de președinte, ar rezulta chiar că a avut o poziție tranșantă față de însuși președintele CE, Juncker, cerându-i un fel de "echipă specială" care să se "aplece cu toată seriozitatea", "exhaustiv" și să vină cu "răspunsuri pertinente" în privința celor solicitate de premierul Dăncilă.

Deunăzi, preferatul lui Klaus Iohannis, ziaristul "domnu Pantazi", definea demersul Vioricăi Dăncilă cam așa: "scrisoarea ineptă pentru Jean-Claude Juncker, îngrijorătoare prin mesajul anti-european inabil ascuns printre rânduri, fumigenele, fake-news-urile cu "liste negre" aruncate deliberat de coaliţia PSD-ALDE".

În schimb, pentru președintele Iohannis "este o scrisoare prin care se cer clarificări, nu se face nicio acuzaţie acolo".

Care să fie motivul acestei totale deosebiri de atitudine?

"De la numirea fără rezerve a actualului premier, Iohannis nu a furnizat vreo surpriză mai neplăcută sectanților lui Coldea&Kovesi", scrie cunoscutul journalist Bogdan Tiberiu Iacob (InPolitics). "Declarația lui nu distruge, ci, dimpotrivă, întărește profund demersul premierului Dăncilă de a solicita explicații oficiale în acest scandal", este de părere și B.T. Iacob.

Iată ce explicație are B.T.Iacob pentru atitudinea greu de… explicat a lui Klaus Iohannis. Pereședintele româna ar fi fost "rugat să-i dea o mînă de ajutor lui Juncker, probabil chiar de către înaltul oficial", susțin sursele InPolitics. Aceasta pentru că la Bruxelles, chiar în această perioadă, a izbucnit un „mega-scandal care i-ar putea încheia rușinos cariera lui Juncker".

"E vorba de promovarea de către Juncker, la finele lunii trecute, a șefului său de cabinet, Martin Selmayr, în postul de secretar general al CE, practic al doilea, ca greutate, în structurile europene", scrie B.T. Iacob.

Reacția puternică a Europei, redată de InPolitics, duce la o teorie intersantă: "e necesară aprinderea unui alt foc, cam la fel de mare, care să abată atenția măcar parțial de la cel deja izbucnit".

"Scandalul imixtiunii fostei Comisii Europene în dosarele unor politicieni și afaceriști din România pare suficient pentru a face asta", scrie B.T. Iacob — "Un caz de nepotism e grav, nu-i vorbă, dar unul de încălcări majore ale drepturilor omului e mult mai grav".

În plus, scrie jurnalistul, pe documentul prezentat de Antena 3 luni există semnătura fostului secretar general al CE, Catherine Day, "exact omoloaga celui numit de Juncker în post zilele trecute".

"La cum evoluează scandalul "Selmayrgate", e de așteptat, în opinia noastră, ca și scandalul anchetaților din 2012 să ia amploare în zilele următoare. E singura salvare pe care o poate încerca Juncker, contraatacul cu fapte ale fostei Comisii", conchide B.T. Iacob în analiza sa — "O bombă lansată de Iohannis și posibilele ei explicații". 

Fără a nega interesanta ipoteză a lui Bogdan Tiberiu Iacob, voi avansa și eu una proprie, bazată nu numai pe ceea ce se petrece la Bruxelles, ci și pe actualitatea internă.

În primul rând, atitudinea lui Iohannis față de scrisoare poate fi valorificată în oricare sens; în caz de răspuns nefavorabil guvernului, Iohannis are posibiliatea de a juca rolul omului corect care a oferit o șansă de a se aduce o "clarificare exhaustivă", ceea ce îi oferă unatu pentru viitor în relația cu PSD. În cazul puțin probabil (datorită cutumelor europene) de a se recunoaște vinovăția, Iohannis are posibilatatea de a fructificării pe plan european, inclusiv prin ipoteza formulată de B.T. Iacob.

Pe scurt, Iohannis poate întoarce oricum situația în avantajul său, în urma abilei poziționări față de demersul premierului.

În al doilea rând, pe plan intern, Iohannis s-a lămurit probabil asupra a două aspecte — coaliția în frunte cu PSD este mult prea puternică pentru ca președintele cu tot "sistemul" său să mai aibă timp să-l mai doboare până la alegeri.

În același timp, Iohannis s-a convins că nu se poate baza pe o construcție rezultată din actuala opoziție, care să-l spijine decisiv în 2019, pentru orice mare plan ar avea — fie intern, fie extern.

De partea cealaltă, PSD — sau PSDragnea, cum se mai spune — nu dă semnale că ar putea (nici măcar că ar dori) să prezinte un candidat care să aibă șanse în fața lui Iohannis. Iar varianta Tăriceanu pare să fie la fel de departe de acceptare — ca în 2014.

Din nou pe scurt, principalii jucători s-au lămurit că PSD este un partid prea puternic pentru Iohannis, iar Iohannis, un adversar prea puternic pentru Liviu Dragnea. Asta în condițiile în care cele două "superputeri" ar dori să se înfrunte direct. Or, analogia cu situația de pe plan mondial, ne arată că SUA și Rusia nu se înfruntă direct, ci doar formal.

Este deci posibil ca situația să evolueze spre un modus vivendi, mai bine zis a unei nedeclarate susțineri reciproce în probleme majore.

Iată explicația pe care o dau eu atitudinii lui Iohannis: efectul cel mai probabil al "scrisorii", coroborat cu soliciarea de "lămuriri exhaustive" este încetarea mai rapidă a MCV.

Or, ridicarea MCV ar fi un atu mare pentru PSD… dar și pentru Iohannis, care ar scăpa și de pârghiile de presiune ale talibanilor gen Macovei & Co, reducând totodată și șansele unor contracandidați radicali, gen Laura Kovesi. De fapt, ridicarea MCV s-ar putea traduce prin "mai încet cu justiția paraditoare" și cu talibanismul haștag.

Din primarul care punea mâna pe case, a devenit un politician cu obiective mărețe — fie un nou mandat, fie o importantă funcție europeană. Pragmatic și abil, Iohannis știe că are nevoie de sprijin intern, cel extern fiind asigurat de Germania și alții.

Din România însă, singurul sprijin care contează poate veni numai de la PSD, restul sunt buni de scandal în stradă, la televizor sau chiar în parlament — dar la alegeri sunt… nimic. Deci Iohannis, omul marilor planuri, trebuie să mizeze pe ceva solid, nu pe gogomănii.

Klaus Iohannis la protestele din Piața Universităţii
© REUTERS / Inquam Photos / Octav Ganea

Într-o eventuală bătălie pentru Europa, sprijinul (discret) al progresist-socialiștilor ar fi neprețuit, alături de lobby-ul popular german. Pe plan intern, absența unui contracandidat puternic și agresiv de la PSD rezolvă problema unui mandate second.

Da, se pune și problema în sens invers — ce avantaj ar avea PSD din combinația cu Iohannis? De fapt, mai corect este — ce avantaj ar avea Liviu Dragnea?

Căderea MCV ar însemna posibilitatea unei introduceri a unor regelementări care să-i ușureze lui Dragnea situația judiciară.

Pe de altă parte, Liviu Dragnea nu pare dispus să trimită un campion în bătălia prezidențială, cel puțin nu acum; deci, un al doilea mandat Iohannis ar putea fi un răgaz necesar, ar putea oferi și prilej de stopare a unor ambiții (justificate, de altfel) din propriul partid.

În fine, un al doilea mandat al lui Iohannis va fi probabil mult mai calm, acesta neavând același gen de personalitate ca Băsescu; Iohannis va căuta sprijin pentru un viiotr internațional, nu scandal pe plan intern.

Din aceste considerente, cred că nimeni nu-și dorește mai mult decât Liviu Dragnea un al doilea mandat Klaus Iohannis.

De aceea, cred că martie 2018, momentul Iohannis de la Bruxelles, este o dovadă clară că PSD(ragnea) și Klaus Iohannis vor merge într-un tandem relativ discret — iar formula "primarul de Grivco" trebuie schimbată în "candidatul exhaustiv de la Bruxelles" — valabilă și pentru București — și pentru președinția Europei.

2197
Tagurile:
scrisoare, poziție, ipoteze, Comisia Europeană, Viorica Dăncilă, Jean Claude Juncker, Klaus Iohannis, România
Tematic
Cristoiu, declarație surpriză - revocarea Laurei Kovesi, de ce se teme Iohannis
Klaus Iohannis, mesaj de felicitare pentru Vladimir Putin
Ponta îi denunță pe Băsescu, Iohannis și Macovei - aduce precizări importante
Lovitură pentru Iohannis - dar și renunțare scandaloasă a Parlamentului!
Iohannis, făcut praf: "Ins gonflat, ipocrizie și minciună, parvenire"
Dragnea, bătălie dură în instanță - se ține tare, nu dă înapoi niciun pas!
"Maestrul" din „Loja generalilor" - dezvăluiri în scandalul Dragnea - Ponta
Udrea, mărturie decisivă în războiul Dragnea - Ponta: "Funcţiile erau împărţite"
Mihai Eminescu

Eminescu, despre starea economică a ţării. Unde a ajuns o ţară care nu a „ascultat” de el

436
Iată idei din gândirea economică a lui Eminescu, idei care parcă reflectă cu fidelitate situaţia vremurilor noastre şi care sugerează soluţii la fel de valabile astăzi ca atunci. Oare cât va mai trece până când vom lua aminte, măcar în al 12-lea ceas, la avertismentele lui Eminescu? Cât timp le vom mai acoperi cu indiferenţă şi uitare?

Editorial de Irina Bazon

Prin scrisul său ca „expresie a demnităţii naţionale” (Dimitrie Vatamaniuc), Eminescu denunţă formele şi tendinţele „liberalismului cosmopolit” pe care „pătura superpusă” (clasa de politicieni corupţi slujind interese străine, „uzurarii”, „clasele improductive” orientate spre „avere fără muncă”) le importa şi promova în ţara noastră. Pe de altă parte, el a dat voce, prin scrierile sale, sufletului românesc, anticipându-i pe cercetătorii de mai târziu, din perioada interbelică, interesaţi de identitatea şi spiritul românesc, de ceea ce constituie identitatea noastră.

Teoriile lui Eminescu sunt atat de valabile astăzi tocmai pentru că sunt ancorate profund în realităţile româneşti, afirmându-se prin ele „adevărul naţiei româneşti pentru care a trăit şi pentru care a fost sacrificat” (Zoe Dumitrescu Buşulenga). Prin ele, a anticipat evoluţii ulterioare ale societăţii româneşti şi putem spune cu îndreptăţire că marele jurnalist a fost şi un mare vizionar. El a afirmat acest „adevăr al naţiei” până la capăt, intransigent, fără să se lase în vreun fel influenţat de interese politice, personale sau de diverse ideologii la modă care aveau un efect dizolvant asupra fiinţei naţionale şi a unităţii românilor. Eminescu nu a fost tributar vreunei ideologii, fie că vorbim de socialism, de „liberalismul cosmopolit” sau chiar de ideologia Partidului Conservator, care, nu de puţine ori, nu a scăpat nici el de condeiul său nemilos.

Eminescu s-a situat mereu de partea „poporului istoric”, cum însuşi mărturiseşte: „...era o datorie de-a fi şi de-a rămânea în partea poporului istoric, din care însumi fac parte, şi în contra păturii superpuse de venetici”. Un jurnalist integru, o conştiinţă, un analist lucid, riguros, extrem de bine documentat, plin de forţă şi imbatabil în argumentele sale!

Dacă ar fi să ne oprim asupra unor probleme grave abordate de Eminescu, probleme cu care se confrunta România vremii sale, dar care nici astăzi nu şi-au găsit rezolvarea şi au rămas la fel de presante, conducând la o situaţie chiar mai gravă decât cea din timpul marelui gazetar, credem că problema cea mai stringentă şi apăsătoare este cea economică. Teoriile economice ale lui Eminescu anticipă scrieri ale unor economişti, sociologi şi politicieni din perioada interbelică, de exemplu, Virgil Madgearu, Mircea Vulcănescu, Dimitrie Gusti. Aceştia au înţeles că situaţia economică a ţării nu se va putea ameliora fără susţinerea ţăranilor, a micilor gospodării rurale, fără măsuri pentru ridicarea materială şi culturală a ţăranilor, „clasa productivă a ţării”, „temelia casei” (Eminescu).

În scrierile sale economice, Eminescu atrage atenţia asupra unor probleme grave precum vinderea pământurilor, împilarea, şi „proletarizarea” ţăranilor (care, din cauza sărăciei şi a lipsei de instruire, cădeau uşor în capcana „uzurarilor” şi a speculatorilor de tot felul), „înmulţirea claselor consumatoare şi scăderea claselor productive”, „importarea mărfurilor străine de tot soiul”, ruinarea proprietarului (în special a micului proprietar), „ale cărui interese sunt identice cu ale ţăranului”, negoţul „încăput pe mâini străine”, înmulţirea „claselor improductive” (funcţionari, negustori, samsari), a „claselor parazite”, de „mijlocitori”, care fac „avere fără muncă” pe spezele ţăranilor şi a producătorilor autohtoni, care munceau din greu şi abia supravieţuiau, simplificarea muncii, ceea ce nu mai permite ca „totalitatea aptitudinilor unui popor să se dezvolte”, crearea unor condiţii favorabile străinilor, dar care nu permit existenţa unei pieţe interne diversificare pentru produse româneşti, devalorizarea muncii, „singura creatoare a tuturor drepturilor”, emigrarea românilor etc.

„Au sustras muncii naţionale pieţele noastre”/ „În oraş plăteşti pânea cu preţul cu care se vinde la Viena sau la Paris”

„Factorii de căpetenie ai tranzacţiunii economice sunt atât de despărţiţi printr-o lume întreagă de intermediatori încât nu se simt reciproc; producţiunea se-aruncă în rangul al doilea, şi, în rangul întâi intră mijlocirea şi clasele mijlocitoare” (Timpul, 15 iulie 1882); „(...) siguranţa că România devine un simplu nume pentru a însemna colonii din centrul Europei lângă Dunăre, siguranţa că poporul nostru nu mai e în stare de-a-şi recâştiga vreodată pământul patriei sale din mâini străine, pe această siguranţă că viitorul e al lor în această ţară, ei creditează guvernului” (Timpul, 1 decembrie 1882), „Matei Basarab răscumpăra cu bani din visterie pământuri încăpute pe mâini străine; astăzi trei din patru părţi ale acestor pământuri sunt în asemenea mâini. Se înţelege că cu pământul trec drepturile publice, cu acestea Parlamentul, cu Parlamentul puterea” (Timpul, 3 decembrie 1882); „populaţiile noastre orăşeneşti au pierdut — prin importarea mărfurilor străine de tot soiul — pânea zilnic[ă] şi sânt reduse parte la proletariat”; „de la ţăran începând, pentru care toţi pretextează a se interesa şi care cu tot interesul platonic a ajuns ilot şi la sapă de lemn, şi sfârşind cu proprietarii mari, cu negoţul, cu meseriile, toată ţara, şi anume elementele româneşti dintr-însa au apucat pe clina unei continue şi repezi înapoieri”; „au sustras muncii naţionale pieţele noastre, încât astăzi am ajuns ca până şi obiecte de primă necesitate, precum făina, să se importe din străinătate”; „La ţară putrezesc grânele omului nevândute, în oraş plăteşti pânea cu preţul cu care se vinde la Viena sau la Paris”;

„Dominaţia banului internaţional, impusă de străini”
Bustul lui Mhai Eminescu în Aleea clasicilor literaturii române din Chișinău
© Sputnik / Miroslav Rotari

„E vorba apoi ca totalitatea aptitudinilor unui popor să se dezvolte, nu să degenereze toate şi să se condamne poporul întreg la un singur soi de muncă care să-l facă unilateral, inept pe toate terenele afară de unul singur. … Măsurile economice ale demagogiei sunt o maimuţărie. Îi vezi creând drumuri nouă de fier, tot atâtea canaluri pentru scurgerea industriei şi prisosului de populaţie din străinătate, pe când adevărate măsuri ar fi acelea menite a dezvolta aptitudinile cari sunt în germene în chiar poporul romanesc”; „Mania de a trata pe om ca simplă maşină, ca unealtă pentru producere, este, întâi, tot ce poate fi mai neomenos; al doilea, dezastruoasă prin urmările ei”; „În loc ca munca să se diversifice, să se împartă din ce în ce mai mult, subvenind o ramură celeilalte, ea din contra se simplifică din ce în ce, din ce în ce s -a redus la cea mai simplă”; „Clase numeroase cari aveau un drept la muncă şi cari azi sunt lipsite de ea, fiindcă, fideli teoriei «om şi om», le-am pus să concureze cu universul întreg, persistă şi azi în aceeaşi veche orbire, ameţite de fraze liberale cosmopolite, ca şi când fraza ar fi fost cândva un ecuivalent al muncii reale şi al câştigului real”;

„Vom avea de-acum înainte dominaţia banului internaţional, impusă de străini; libertatea de muncă şi tranzacţiuni; teoria de luptă pe picior în aparenţă egal, în realitate inegal. Şi, în această luptă învinge cel pentru care orice mijloc de câştig e bun. Urmare ei, capitalul, care ar trebui să fie şi să rămână ceea ce este prin natura lui, adică un rezultat al muncii şi, totodată, un instrument al ei, e, adesea, ca posesiune individuală, rezultatul unor uneltiri vinovate, a exploatării publicului prin întreprinderi hazardate şi fără trăinicie, a jocului de bursă, a minciunii”; „românii, din contră, părăsesc ţara lor, ca şoarecii o corabie care arde (...).”

„Libertatea adevărată şi neatârnarea economică sunt două noţiuni identice”

„Pentru încurcarea judecăţii profanilor se clădeşte un labirint de cifre şi fraze pseudoştiinţifice, fără cap şi fără coadă, în care nu se vede esprimată clar nici o idee cumsecade, dar din al căror întreg reiese intenţia guvernului vătămătoare intereselor Statului”; „producţiunea numeroasă, bănoasă, ieftenă, iată singura țintă ce-o urmărim. De aci apoi o împărțeală a muncii după națiuni; una să producă numai un lucru și să fie absolut ineptă și incapabilă de-a produce altceva; altă, alt lucru. În adevăr imens, ieften, bănos. Ființa inteligentă a omului, redusă la rolul unui șurub de mașină, e un produs admirabil al liberalismului în materie de economie politică”; „Să nu ne facem iluzii. Prin atârnarea noastră economică am ajuns ca toate guvernele, spună ele ce-or pofti, să atârne mai mult sau mai puţin de înrâuriri străine”; „Cestiunea economică la noi nu e numai o cestiune a mişcării bunurilor; ea e mai adâncă, e socială şi morală. Fără muncă şi fără capitalizarea ei, adică fără economie, nu există libertate. Celui care n-are nimic şi nu ştie să se apuce de nici un meşteşug dă-i toate libertăţile posibile, tot rob e, robul nevoilor lui, robul celui dintâi care ţine o bucată de pâine în mână”;

„... ţăranul este temelia casei. Ori, slăbindu-se necontenit această temelie, edificiul întreg al statului român poate să se prăvălească. Dacă aceia cari au în mână soarta şi viitorul ţării nu văd primejdia, atât rău pentru ei, atât mai rău mai cu seamă pentru cetăţenii cari-i sufăr încă în fruntea afacerilor publice”; „libertatea adevărată şi neatârnarea economică sunt două noţiuni identice. Şi când vorbim de neatârnarea economică înţelegem eliberarea continuă, prin cultură şi prin împroprietărire, a clasei celei mai numeroase şi esclusiv productive, a clasei ţăranilor”; „Oriunde manufactura dispare, precum dispar la noi pe zi ce merge industriile de casă şi meseriile, şi unde creşte necesitatea de-a esporta productele într-o formă crudă, nepregătită, omul recade în barbarie”; „Toate ţările cari n-au comerţ înăuntru şi cari sunt avizate la esport la pieţe depărtate decad intelectual, economic, moraliceşte chiar”.

„Conservarea proprietăţii mici în mâna proprietarului român”

Un „român care vrea să aibă o ţară românească” urmăreşte „conservarea mai cu seamă a proprietăţii mici în mâna proprietarului român, conservarea meseriilor în mâna meseriaşilor români”; „Cu invidia, cu veninul dizolvant al scepticismului şi al calomniei, cu egalitarismul celor ce n-au nimic de pierdut ei au târât în mlaştina lor morală poporul crescut puternic în umbra Basarabilor şi a neamului Muşatin, i-au împestriţat limba, i-au sustras istoria şi datinile, i-au escamotat şira spinării, comoara de idei şi înclinări abituale cari făceau ca poporul nostru să semene în toate cu strămoşii lui.”

Iată idei din gândirea economică a lui Eminescu, idei care parcă reflectă cu fidelitate situaţia vremurilor noastre şi care sugerează soluţii la fel de valabile astăzi ca atunci. Însă mai uşor este să ne pierdem într-un „labirint de cifre şi fraze pseudoştiinţifice”, decât să privim la situaţia reală în care a ajuns ţara noastră şi să ne gândim la un set de măsuri simple şi concrete. „Dintr-o ţară înzestrată cu atât de multe condiţii de dezvoltare sănătoasă”, ţara noastră a ajuns într-o stare gravă de degradare economică şi morală descrisă cu atâta luciditate de Eminescu. Oare cât va mai trece până când vom lua aminte, măcar în al 12-lea ceas, la avertismentele lui Eminescu? Cât timp le vom mai acoperi cu indiferenţă şi uitare?

436
Tagurile:
România, Economie, Mihai Eminescu

Загрузка...
British Parliament

Acordul Brexit a fost respins - parlamentarii britanici au votat împotrivă (VIDEO)

9066
(reînnoit 21:44 15.01.2019)
Votul istoric din Camera Comunelor a Marii Britanii privind acordul Brexit s-a încheiat cu respingerea acestui document negociat de prim-ministrul Theresa May.

BUCUREŞTI, 15 ian - Sputnik. Camera Comunelor a respins marți acordul Brexit negociat de Theresa May cu Bruxelles.

Împotrivă au votat 432 de deputați, iar pentru acordul Brexit au votat 202 legislatori.

Votul istoric a fost amânat de două ori.

Camera Comunelor s-a întrunit marți pentru a vota asupra a patru amendamente care ar putea schimba "tratatul de retragere" din Uniunea Europeană și apoi asupra acordul Brexit în ansambl. Trei amendamente au fost retrase de la vot în Camera Comunelor, al patrulea fiind respins cu 600 de voturi. Doar 24 de deputați au susținut acest text.

Liderul Partidului Laburist, Jeremy Corbyn, a calificat votul "o înfrângere catastrofică pentru acest guvern".

"Varianta lipsei unui acord nu trebuie luată în calcul, trebuie asigurată o uniune vamală permanentă, iar drepturile și protecția cetățenilor trebuie garantate", a spus Corbyn, referindu-se la premierul May. "Principiul ei de guvernare a întârzierii și negării a ajuns la sfârșitul liniei, nu poate crede în mod serios că, după doi ani de eșec, este capabilă să negocieze un acord bun pentru această țară".

Corbyn a numit ulterior guvernul May "incompetent", şi a cerut un vot de neîncredere în acest guvern.

Răspunzând la înfrângerea răsunătoare, Theresa May a promis că guvernul său "respectă voința Camerei", dar a spus că este "datoria" ei de a finaliza "Brexit" pentru cetățenii britanici care au votat să părăsească UE în 2016.

În fiecare zi care se încheie fără un acord, a spus may, înseamnă "mai multă incertitudine, mai multă amărăciune și mai multă ranchiună". Ea a spus că nu este strategia guvernului său de a "rula în jos ceasul" până la 29 martie, când Marea Britanie este programată să părăsească UE, adăugând că ea crede că cea mai bună cale de a avansa este într-un mod "ordonat".

May a avertizat mai devreme că un scenariu fără acord a făcut posibilă perspectiva unei Irlande unite, a unei Scoţii independente și a unei desființări finale a Regatului Unit, cel mai probabil. Ea a numit un scenariu fără acord " o adevărată amenințare la adresa uniunii noastre".

9066
Тема:
Brexit. Marea Britanie a ieșit din UE

Загрузка...
Donald Trump

Trump: Există o singură modalitate ca Biden devină președinte

0
(reînnoit 20:21 27.11.2020)
La începutul acestei săptămâni, Trump a spus că va pleca de la Casa Albă în cazul în care Colegiul Electoral îl va certifica pe democratul Joe Biden drept câștigător al alegerilor prezidențiale din 2020.

BUCUREŞTI, 27 nov – Sputnik. Președintele SUA, Donald Trump, a scris pe Twitter că există o singură modalitate ca Joe Biden să devină președinte: dacă va dovedi că „80 de milioane de voturi nu au fost obţinute ilegal sau fraudulos”. „Când vedeți ce s-a întâmplat în Detroit, Atlanta, Philadelphia și Milwaukee, o fraudă masivă, [Biden] are o mare problemă de nerezolvat!”, a scris Trump.

Twitter a marcat postarea lui Trump cu avertismentul „Această afirmație despre frauda electorală este contestată”.

​Postarea vine după ce Trump a declarat presei, la începutul acestei săptămâni, că va „pleca cu siguranță” de la Casa Albă în cazul în care Colegiul Electoral îl va certifica pe Biden drept câștigătorul alegerilor prezidențiale din 2020. El a mai spus că, dacă Colegiul Electoral votează pentru Biden, acest lucru va fi o „greșeală”.

După alegerile din 3 noiembrie, presa principală din SUA s-a grăbit să-l pronunțe pe democratul Joe Biden drept câștigător, deși Trump a susținut că victoria ar fi fost a lui dacă nu ar fi existat ilegalităţi majore în timpul votului prin corespondență și fraude din partea democraților. Echipa de campanie a lui Trump a intentat mai multe procese în statele cheie, unde susține că au avut loc fraude electorale în masă.

Colegiul Electoral se întrunește pe 14 decembrie pentru a vota următorul președinte al Statelor Unite.

În ciuda opoziției atât de puternice din partea echipei lui Trump față de rezultatele alegerilor, procesul de transfer al puterii către Biden a început deja. La începutul acestei săptămâni, Biden și-a anunțat nominalizările pentru posturile-cheie din viitoarea administrație americană, potrivit Sputnik News.

0
Tagurile:
Joe Biden, SUA, Donald Trump
Tematic
Avocatul lui Trump: A existat un plan unic de fraudare a alegerilor
Sondaj: Peste jumătate dintre republicani cred că Trump a câștigat alegerile
Știrea nopții: Schimbare în premieră între Trump și Biden!
Știrea nopții: Trump a făcut marele anunț!
Rusia dă o lecție de seriozitate Europei (și) în cazul Trump
Trump își cheamă susținătorii să „inverseze” rezultatele alegerilor prezidențiale

Загрузка...